COPILUL SI TATAL

Prima parabola
Am luat mana copilasului intr-a mea. Urma sa mergem impreuna pentru un timp :el si eu.
Urma ca au ea-l conduc la Tatal. Era o misiune care ma coplesea. Responsabilitatea mi se
parea teribila. Ii vorbeam copilasului despre Tatal. Am zugravit asprimea fetei Tatalui, in
cazul in care copilul L-ar fi nemultumit. Mergeam pe sub copaci inalti. I-am spus ca Tatal
avea putere sa-i culce la pamant, lovindu-i cu traznetele lui. MErgeam in lumina soarelui. I-
am povestit despre maretia Tatalui care a creat soarele arzator.
Si, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Copilul s-a ascuns in spatele meu, caci ii era teama:
nu voia sa priveasca in sus catre fata atat de iubitoare. El isi amintea descrierea mea si nu voia
sa-si puna mana in mana Tatalui. Eu ma aflam intre copil si Tatal. MA tot miram. Doar
fusesem atat de constiincios si de serios…
A doua parabola
Am luat mana copilasului intr-a mea. Urma ca eu sa-l conduc la Tatal. Ma simteam impovarat
de multitudinea lucurilor pe care urma sa-l invat. La un moment dat, am comparat frunzele
diferitilor copaci; apoi am examinat un cuib de pasare. In timp ce copilul ma intreba despre
cuib, l-am trimis repede sa prina un fluture. Daca se intampla sa adoarma, il trezeam, ca nu
cumva sa piarda ceva din ceea ce doream sa ii arat. Vorbeam despre Tatal adesea si repede. I-
am turnat in urechi toate povestirile pe care trebuia sa le stie. Dar eram adesea intrerupti de
aparitia stelelor, pe care trebuia sa le studiem, de paraul sopotitor, pe care trebuia sa-l urmam
pentru a-i descoperi izvorul.
Si apoi, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Copilul de-abia I-a aruncat o privire. Tatal i-a
intins mana, dar copilul nu era destul de interesat sa o ia. Avea obrajii rosii, ca de febra. S-a
lasat la pamant si a adormit. Din nou ma aflam intre copil si Tatal. Ma tot miram. Doar il
invatasem atatea lucruri…….

A treia parabola
Am luat mana copilasului intr-a mea, pentru a-l conduce la Tatal. INima imi era plina de
recunostinta pentru privilegiul deosebit pe care il aveam. Mergeam incet, amandoi. Mi-am
potrivit pasii dupa pasii mici ai copilului. Vorbeam despre lucrurile pe care le observa el.
Cateodata, vedeam una dintre pasarile create de Tatal; o urmaream cum isi construieste cuibul
si observam ouale mici pe care le depusese. Ne minunam mai tarziu de grija cu care isi crestea
puii. Altadata, am cules florile create de Tatal, le-am mangaiat petalele moi si le-am admirat
culorile vii. Adesea, povesteam despre Tatal. Eu il le povesteam copilului si copilul mi le
povestea mie. Le povesteam , copilul cu mine, iar si iar. Cateodata, ne opream sa ne odihnim,
rezemandu-ne de copacii creati de Tatal, lasand aerul racoros sa ne mangaie fruntile, fara sa
vorbim deloc.
Si apoi, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Ochii copilului s-au aprins. A privit in sus, spre
fata Tatalui, cu iubire, cu incredere, plin de dorinta. Si-a pus manuta in mana Tatalui. In acel
moment parca uitase de mine. Eram multumit.