Analiza geomorfologică a Masivului Parâng și

Depresiunii Petroșani pe baza datelor

geospațiale

Sperlea Daniela Denisa

Specializarea Geografie
Grupa 304
 Cuprins:

1. Localizare și vecini
2. Litologie
3. Materialele și metode
4. Rezultate și interpretare
 1. Localizare și vecini
Masivul Parâng se găsește în Carpații Meridionali, grupa
muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele
muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km, iar de
la nord la sud circa 25 km.
Acesta este delimitat la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul
Lotru. La nord este delimitat de Munții Șureanu, iar la sud de Depresiunea
Bumbești-Novaci.
Masivul Parâng este cel mai tipic nod orografic al Carpaților Românești –
dominat de vârful Parângul Mare (2519 m) din care se desprind divergent lanțurile
montane: spre est Munții Căpățânii, spre nord-est, Munții Lotrului (Ștefleștilor),
Latoriței și Cindrel, iar spre nord-vest, Munții Șureanu.
Depresiunea Petroșani este situată pe Valea Jiului, între Munții
Retezat și Munții Sebeș la nord, Munții Vâlcan și Parâng la sud, la est de
localitatea Câmpa iar la vest de Câmpu lui Neag.1

Fig. 1 Localizare Depresiunea Petroșani și Masivul Parâng

Sursa: Date SRTM – Global Mapper

1
Ghid montan Muntii Parang, Carpați.org
2. Litologie

Istoria geologică a munților Parâng începe din cele mai vechi timpuri, rocile din
care este alcătuit masivul având diferite geneze, ca o consecință a locurilor
( domeniilor ) diferite în care s-au format.
În prezent se admite că aria munților Parâng aparține mai multor unități, după
cum urmează:

1. Pânza Getică, puțin răspândită în Parâng: un petic redus ca dimensiune, pe

stânga văii Jiului, la intrarea în defileu; în zona Obârșia Lotrului - Poiana Muierii -
Muntele Capra și eventual Munții Câmpii ( situați între Jiul de Est și Jieț), dacă se
admite că limita nordică a Parângului trece pe valea Jiului de Est. Rocile aparținând
Pânzei Getice sunt puternic metamorfozate și reprezentate prin paragnaise, micașisturi,
gnaise cuarțo-feldspatice, amfibolite; vârsta lor fiind apreciată la circa 850 milioane
de ani, erei precambriene.

2. Unitatea Danubiană este prezentă prin două mari grupuri de roci: Grupul
Dragșan, ocupând partea de nord a munților Parâng, și Grupul Lainici-Păiuș, în sud,
despărțite între ele printr-o linie mediană orientată est-vest.
Grupul Dragșan este alcătuit în special din roci amfibolice și gnaise micacee, iar
în Grupul Lainici-Păiuș predomină rocile calcaroase, grafitoase și gnaisele cuarțitice
cu biotit, foarte strâns asociate cu roci granitice ( granitul din Parâng ). Rocile
aparținând acestor două grupuri sunt de asemenea puternic metamorfozate, iar vârsta
lor este considerată tot precambriană.
Roci mai slab metamorfozate și de vârstă mai tânără sunt cele care aparțin
așa-zisei formațiuni de Latorița, probabil devoniană ( paleozoic ), răspândită pe aria
în care sunt cantonate și rocile aparținând Grupului Dragșan. Rocile acestei formațiuni
se întâlnesc la est de valea Jiului și la izvoarele văii Lotrului, fiind reprezentate prin
diferite tipuri de gresii metamorfozate, calcare cristaline, șisturi sericitoase și roci
eruptive bazice metamorfozate. Rocile mai tinere, jurasice și cretacice, pot fi și ele
foarte slab metamorfozate și sunt reprezentate predominant prin calcare.2
Depresiunea Petroșani este de origine tectono-erozivă începându-si formarea
încă din faza orogenetică mezocretacică a sariajului carpatic, scufundarea
producandu-se în oligocen, iar până în miocen depunându-se materiale (marne, argile,
gresii, șisturi cărbunoase și cărbuni);sedimentarea continuând până la șfârșitul
terțiarului.
În relieful depresiunii, ca urmare a evoluției roumain-cuaternare s-au format
piemonturi, văi cu terase și lunci.3

2
Ghid montan Muntii Parang, Carpați.org
3
Grigore M., (1997),Cercetarea geomorfologică a masivelor montane, Revista de geomorfologie,
volumul I
 3. Materiale și metode

Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate datele SRTM, pentru a crea
modele de ridicare altimetrico-digitală a Masivului Parâng și Depresiunii Petroșani,
folosindu-ne de metodele cartografierii digitale, profilurilor topografice, hărților
superpozabile, analitice și deductive, astfel s-au putut obține reprezentări grafice și
cartografice ale reliefului și geologiei formelor de relief de analiză în cauză.
Figurile și materialele au fost realizate utilizând programul Global Mapper și
programul Paint, pe baza seturilor de date (o parte din acestea obținute de pe site-ul
Geospațial.org.) și capturilor de ecran.
Analiza reprezintă o “metodă generală de cercetare a realităţii bazată pe
descompunerea unui întreg (obiect, proces) în elementele sale componente şi pe
studierea în parte a fiecăruia dintre acestea” 4
Căile de utilizare a analizei în cercetarea reliefului sunt mentale (analiza hărţilor,
fotografiilor, profilelor, documentelor, etc.)

4
Apostol P.,(1978), Dicționar de filosofie,Ed. Politică, București
 4. Rezultate și interpretare

Prin prelucrarea datelor am obținut profile topografice, cu ajutorul cărora,

prin analiză directă și deductivitate am identificat diferite elemente geografice ce
au influențat unitățile de relief alese pentru anliză (climatice, hidrologice,
geologice etc.) și prin alte metode, am extras informații de natură geomorfologică,
utile în realizarea altor proiecte, studii, analize, etc.
Figura de mai jos redă profilele ce au fost selectate pentru analiza
geomorfologică realizată asupra celor două unitați de relief.

Fig.2 Suprafața topografică a perimetrului studiat și poziția profilelor

Sursa: Date SRTM – Global Mapper

Figura de mai jos reprezintă un profil tranversal de la N- S al Masivului Parâng

ce arată creșterea de altitudine a masivului și văile fluviatile ce îl străbat, acest lucru
evidențiind fragmentarea masivului.
“Relieful fluviatil este reprezentat de către apele curgătoare ale căror izvoare se
află în cadrul acestor grupe montane: Jiu, Gilort, Olteț, Lortul, Lotărița. Acest tip de
relief se caracterizează prin eroziunea puternică într-un timp scurt a apelor curgătoare,
ce acționează asupra diverselor forme de relief și rocilor cu durități diferite.”5
O caracteristică a scurgerii acestor ape din Munții Parâng, precum și din munții
Lotrului și Căpățânii, constă în ampla intervenție a oamenilor, pentru alimentarea
noilor lacuri antropice Vidra, Balindrul, Galbenul, Petrimanul.
Altitudinea aici crește moderat de la sud spre nord până la 1500m, urcând apoi
brusc până la 2500m în vf. Parângul Mare.

5
Ghid montan Muntii Parang, Carpați.org
 Fig.3 Profil transversal al Masivului Parâng de la N-S P3.
Sursa: Date SRTM – Global Mapper

În cadrul profilului transversal de la V-E următor se poate observa multitudinea

văilor fluviatile ce străbat masivul. Acest profil a fost realizat aproximativ pe centrul
masivului și se poate observa că aici altitudinea nu depășește 1800 m, spre deosebire
de zona nordică unde altitudinea ajunge la peste 2500 m.

Fig.4 Profil transversal al Masivului Parâng de la V-E P2.

Sursa: Date SRTM – Global Mapper

În următoare figură este evidențiată dispunerea culmilor masivului. Din culmea

principală cu direcție E-V se desprind o serie de ramificații sudice prelungi și bine
împădurite. Astfel, din Vf. Parângu Mare se desprind Vf. Mândra (2360 m) și
Moldivișul (1758 m) care se desface apoi în trei culmi cuprinse între Jiu și Gilort. Din
apropierea Vf. Mîndra se desface spre SV culmea cuprinsă între Vf. Țapu (2110 m) și
Vf. Recii (1468 m).
Din punct de vedere geomorfologic, culmea principală a Munților Parâng poate
fi împărțită în două sectoare: sectorul vestic mai înalt, marcat predominant de relief
glaciar și sectorul estic cu altitudini reduse.
Sectorul vestic, care delimitează depresiunea Petroșani, include vârfuri de peste
2300 m, în care au fost sculptate mai multe complexe glaciare axate pe sistemul de văi
ce alcătuiesc obârșiile Jiețului (Pârleele, Silvei, Roșiile, Ghereșu). Alte complexe
glaciare sunt: Mija, Cârja, Parângu Mare, Ieșu, Coasta lui Rus, Setea Mare.
 Fig.5 Reprezentare a Masivului Parâng
Sursa: Date SRTM – Global Mapper

Relieful glaciar s-a putut dezvolta în cadrul acestei unități montane pe fondul
altitudinilor ridicate, de peste 2000 de metri și pe fondul climei ce a dus la formarea
gheții, factori ce au condus în timp la eroziunea rocilor, dând naștere formelor de
relief glaciare: circuri, văi, lacuri glaciare, praguri glaciare etc.
În figura 6 de mai jos am indentificat câteva circuri glaciare formate în urma
glaciațiunii cuaternare de către ghețarii montani formați aici.
Circurile glaciare au versanți îmbrăcați de mase de grohotiș, creste secundare
zimțate și abrupte, numeroase lacuri glaciare, praguri glaciare pe care se dezvoltă
cascade. Circurile glaciare au o distribuție alternativă de-a lungul crestei principale
fiind mult mai dezvoltate în partea nordică unde sunt etajele Roșiile, Cârja, Gâlcescu.
Văile glaciare au o mare extindere pe versantul nordic, una dintre cele mai lungi fiind
Jieț (circa 8 km). Cele mai spectaculoase circuri glaciare s-au format între vărfurile
Cârja și Mija (Șaua Custurii), între Vârful Gemănarea și Silveiu sau la sud de vârful
Setea Mare. Microrelieful de eroziune glaciară cuprinde: berbeci glaciari (roci
mutonate), formațiuni din căldările glaciare Zănoaga, Găuri și Gâlcescu, Roșiile,
Sliveiu; suprafețe structurale șlefuite de ghețari (căldarea Gâlcescu), striații glaciare în
căldarea Ieșu. Prezența calcarelor pe rama sudică a determinat apariția unor forme
carstice: peșteri, chei, doline și polii. Cele mai spectaculoase sunt Peșterile Muierii și
Polovraci, Cheile Oltețului și Galbenului.
 Fig.6 Circuri glaciare în Munții Parâng
Sursa: Date SRTM – Global Mapper

Cele mai numeroase lacuri glaciare din Munții Parâng se află în complexul
glaciar Roșiile, situate pe etajele treptelor glaciare: Lacul Lung (Tăuțul
Roșiilor), Zănoaga Stânei (Tăul Stânei), Lacul Oglinda Mândrii (Lacul
Mândra). Lacul Găuri este cel mai însemnat din mica familie a ochiurilor de apă din
caldera Găuri, Lacul Mija, Lacul Cârja (Tăul Custurii), Lacul Înghețat sau Tăul
Adânc și Lacul Ghereșu. Pe marginea sud-estică, în etajul inferior al calderii
Sliveiului sunt dispuse trei lacuri: Tăul Verde (Lacul Verde), Lacul Slivei (Lacul
Verde III) și Lacul Mic Verde (Lacul Verde II).
Pe de altă part, în Munții Parâng există și lacuri de origine carstică de
dimensiuni mici, fiind cantonate în doline. Două lacuri carstice se găsesc pe marginea
platoului de la sud de pârâul Coasta lui Rus, deasupra limitei superioare de molid.
Apele subterane - sunt răspândite inegal, în funcție de structura geologică, litologie,
climă. Chiar dacă în Grupa Montană Parâng, ca și în celelalte zone muntoase,
precipitațiile sunt bogate, depozitele litologice, capabile să acumuleze apa, sunt
restrânse și discontinue (în general datorită prezenței granițelor). În sudul masivului,
acolo unde se găsesc roci calcaroase, sunt condiții de acumulare a apelor subterane.

Depresiunea Petroșani este relativ o depresiunea înaltă atingând altitudinea de

peste 900 m. Aceasta a fost supusă de-a lungul timpului geologic unor mișcări de
scufundare și de ridicare ce se reflectă în geomorfologia depresiunii.
Depresiunea, în timpul existenței ei ca golf, al mării terțiare a suferit o
afundare lentă, ea neputând să fie umplută cu sedimente pentru a deveni uscat. În
pliocen s-a produs procesul de colmatare, iar depresiunea a devenit uscat. Acest uscat
a fost antrenat în mișcările de înălțare în bloc al întregului lanț Carpatic. După
exondare, apele au început să erodeze relieful, format în prealabil prin contribția
acestora. Odată ce apele au început să erodeze relieful, au înlăturat stratele unul după
altul, iar în văile lor au format defilee. Existența unei succesiuni de roci cu comportare
diferită la eroziune a permis sculptarea unor forme interesante (pereți abrupți,
țancuri).
 Fig.7 Profil transerval al depresiunii Petroșani de la V-E P1
Sursa: Date SRTM – Global Mapper

În cadrul profilului de mai sus se pot observa neuniformitățile depresiunii și

fluctuațiile bruste de altitudine ce sunt datorate eroziunii, mișcărilor de scufundare, de
ridicare și a factorilor climatici ce au contribuit la degradarea rocilor de pe versanți.

Fig.8 Reprezentare a depresiunii Petroșani

Sursa: Date SRTM – Global Mapper