Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentare Judet Braila
Prezentare Judet Braila
1. Poziţia geografică
2. Relieful
Judeţul Brăila ocupă partea de est a Câmpiei Române, formarea şi evoluţia reliefului fiind
strâns legată de formarea şi evoluţia unităţilor învecinate, materialele fiind de origine dobrogeană.
Geneza reliefului şi litologia zonei este legată de activitatea proceselor de subsidenţă manifestate
de la sfârşitul pliocenului până în prezent.
Într-o primă etapă are loc un proces complex de subsidenţă în lacul pliocen (cufundare şi
sedimentare a aluviunilor aduse de râurile din Balcani şi Carpaţi spre zona depresionară). Lacul
pliocen îşi diminuează astfel progresiv lăţimea pe malul nordic, pe măsura creşterii volumului şi
cotelor depunerilor aluvionare, conturându-se actualul curs al Dunării, orientat vest-est.
În etapa a doua, Dunărea debuşează în Marea Sarmatică printr-un estuar, care se întindea
până în dreptul localităţii Călăraşi. Apele tributare acestui sector al Dunării par a se fi descărcat în
estuar prin guri deltaice, ca aceea de tipul celei depistate în foraje sub platforma oraşului Brăila.
În această etapă, în fostul estuar al Dunării, puterea de transport a fluviului scade, pe de o
parte datorită reducerii pantei, iar pe de altă parte datorită menţinerii unei albii lărgite. Au loc
depuneri succesive, lacustre şi torenţiale, care au sfârşit prin constituirea în etapa a treia a celor
două mari ostroave (Insula Borcea şi Insula Mare a Brăilei) şi retragerea estuarului până în zona
Galaţi. Retragerea a progresat continuu, până la formarea actualei Delte a Dunării, printr-un
proces analog cu depunerile din amonte.
Peste relieful ieşit la zi pe malul stâng al Dunării, ca de altfel şi pe întreaga platformă
dobrogeană s-au depus în cuaternarul recent prafuri argilo - nisipoase, aduse pe cale eoliană şi
dispuse în bancuri de grosime apreciabilă.
Deşi are un aspect relativ uniform, neted, lipsit de bariere naturale, relieful Judeţului Brăila
nu este unul monoton, întinsele câmpuri netede fiind presărate cu movile, dune, depresiuni de
tasare, care ating cea mai mare dezvoltare din toată Câmpia Română, şi câteva văi largi, fără
scurgere.
Cea mai mare parte a judeţului se suprapune peste Câmpia Bărăganului, câmpie tabulară
acoperită cu loess sau nisip:
➢ C. Brăilei (cu subdiviziunile: Câmpul Viziru,
Câmpul Gemenele, Câmpul Ianca, Câmpul
Mircea Vodă)
➢ Bărăganul Călmăţuiului (cu subdiviziunile:
Câmpul Mohreanu, Câmpul Roşiori)
În nord şi vest Câmpia Bărăganului este
limitată de câmpii de subsidenţă, unde se produc
frecvent inundaţii şi înmlăştiniri
➢ C. Siretului Inferior
➢ C. Buzăului
În estul judeţului se află Balta Brăilei cuprinsă între braţele Dunării (Cremenea şi Măcin)
formată din Balta Mică a Brăilei cu numeroase braţe secundare şi lacuri şi Insula Mare a Brăilei,
cu suprafeţe întinse nivelate antropic, canale de drenaj, diguri.
Procesele geomorfologice actuale sunt reprezentate de: tasare şi sufoziune asociată cu
eroziune slabă în limitele văii Dunării şi acumulare fluviatilă la viituri excepţionale, cu stagnări
locale ale apei şi salinizare în jurul lacurilor de crov.
Regimul modelării actuale a reliefului a fost puternic influenţat de activitatea antropică prin:
desţeleniri, defrişări, construcţii hidrotehnice, de căi de comunicaţie (şosele şi căi ferate) şi de
locuinţe. Pentru a feri de inundaţii sau de exces de umiditate unele suprafeţe, au fost construite
diguri şi canale de drenaj (amenajarea terasei Dunării în zona municipiului Brăila, diguri de
protecţie a luncii Dunării – Insula Mare a Brăilei).
Relieful, ca parametru geografic, influenţează alţi parametri cum ar fi clima, apele, solurile
şi vegetaţia.
3. Clima
70
60
50
40
30
Precipitaţii (mm)
20
10
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII LUNA
4. Hidrografia
Climatul temperat cu nuanţe semiaride, energia de relief redusă, dată de dezvoltarea mare a
câmpurilor nefragmentate şi permeabilitatea depozitelor loessoide şi nisipoase sunt factori care au
condus la lipsa unei reţele hidrografice autohtone. Cea mai importantă arteră hidrografică din
judeţul Brăila este fluviul Dunărea cu afluenţii săi: Siret cu afluentul Buzău şi Călmăţui.
În judeţul Brăila, fluviul Dunărea este reprezentat de Braţul Cremenea şi Dunărea propriu-
zisă, formată prin unirea Braţului Măcin cu
Braţul Cremenea, braţe care încadrează
Insula Mare a Brăilei (Balta Brăilei), fluviul
Dunărea fiind îndiguit pe o lungime totală de
225 km, apărându-se astfel de inundaţii peste
100 000 ha teren agricol, un mare număr de
localităţi, obiective industriale şi agricole, căi
de comunicaţie.
Fluviul Dunărea are o mare
importanţă economică, atât din punctul de
vedere al navigaţiei (Brăila este primul port
fluvio-maritim pe Dunăre), cât şi prin faptul că apele fluviului alimentează cu apă municipiul
Brăila, oraşele Ianca şi Făurei şi comunele Gropeni, Tichileşti, Movila Miresii.
Principalele tipuri de lacuri din judeţul Brăila sunt.
➢ lacuri de crov (în depresiuni de tasare în loess): L. Movila Miresii, L. Ianca, L. Plopu, L. Secu,
L. Lutu Alb, L. Esna (lacuri sărate)
➢ lacuri de meandru şi de braţ părăsit: L. Sărat – Brăila (Depresiunea lacustră propriu-zisă, deşi
se găseşte pe un fost curs al Dunării, este totuşi rezultatul proceselor de tasare în loess.
Rezerva importantă de nămol sapropelic şi calităţile apei sărate au determinat dezvoltarea unei
importante staţiuni balneoclimaterice, Lacu Sărat, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea)
Lacul Movila Miresii Lacul Sărat - Brăila
➢ limane fluviatile: L. Jirlău, L. Câineni, L. Ciulniţa (pe Buzău)
➢ lacuri de luncă: L. Blasova din Balta Brăilei
➢ lacuri antropice, pentru piscicultură şi irigaţii : L. Măxineni, L. Sătuc, L. Gradiştea.
Existenţa apelor subterane este în strânsă legătură cu depozitele litologice în care sunt
cantonate, cu sursele de alimentare şi cu condiţiile climatice ale teritoriului. Din punct de vedere
hidrogeologic, zona judeţului Brăila prezintă două straturi purtătoare de apă:
➢ stratul acvifer freatic, cantonat în orizontul nisipos de la baza loessului, uneori şi în pachetul
de loess, la adâncimi de sub 10 m, care nu constituie o sursă importantă de apă potabilă, deoarece
apele sunt în mare parte mineralizate, depăşind uneori 5 g/l.
➢ stratul acvifer de adâncime medie, ascensional, identificat în nisipurile şi pietrişurile
inferioare, care este utilizat la alimentarea cu apă potabilă a localităţilor sau a agenţilor economici.
Un ţinut mic, sub 2% din suprafaţa ţării, judeţul Brăila, deţine două unităţi biogeografice
distincte: stepa şi lunca şi două tipuri de mediu: mediul câmpiilor şi mediul luncilor. Pădurea
ocupă doar 22.000 ha (5% din suprafaţa judeţului), din care 5.368 ha în Insula Mică a Brăilei, 500
ha în luncile râurilor şi restul, trupuri izolate.
Mediul câmpiilor care ocupă cea mai mare parte a judeţului Brăila se caracterizează prin:
altitudini scăzute; predominarea suprafeţelor orizontale; procese de eroziune cu intensitate slabă
(tasare, sufoziune, deflaţie, acumulare); soluri fertile (clasa cernisoluri), local hidrisoluri,
salsodisoluri, soluri nisipoase; potenţial termic ridicat ; vegetaţia naturală (stepa) a fost înlăturată
în cea mai mare parte (90% din suprafaţa judeţului Brăila) şi înlocuită cu plante de cultură.
Mediul luncilor cuprinde Balta Brăilei şi luncile Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului. Este
un tip de mediu aparte, cu pânza freatică la adâncime mică (1-6 m), soluri aluviale stratificate, slab
gleizate sau soluri nisipoase stratificate, vegetaţie higrofilă, zăvoaie de salcie cu plop.
Aceste tipuri de mediu se reflectă în ariile protejate din judeţul Brăila. Deoarece în judeţul
Brăila mediile naturale au fost modificate puternic de către om, este necesară protejarea tuturor
regiunilor care mai păstrează o parte din ecosistemele naturale.
Parcul natural – Balta Mică a Brăilei, format între braţele Dunării: Vâlciu şi Cremenea,
are o suprafaţă de 17.529 ha şi este separat de Balta Mare a Brăilei printr-un dig.
Amenajarea agricolă a Bălţii Mari a Brăilei în perioada 1964-1970, pe o suprafaţă de
72.382 ha, a determinat înlocuirea mediului şi habitatelor naturale specifice zonelor umede cu un
mediu antropizat specific culturilor agricole. Deoarece Balta Mică a Brăilei a fost puţin afectată de
activitatea omului, în anul 1984 a fost declarată rezervaţie naturală, iar în anul 2000, Parc Natural.
Parcul natural este inclus în mediul luncilor, subtipul Lunca Dunării şi se dezvoltă pe
teritoriul comunelor Gropeni, Tufeşti, Stăncuţa, Măraşu şi Berteşti.
Zona se caracterizează din punct de vedere climatic prin temperaturi medii anuale de peste
11ºC şi precipitaţii medii anuale sub 400 mm/an, apărând microclimatul de luncă şi baltă.
Insula Mică este o suprafaţă plană, cu soluri aluvionare, în cadrul său existând numeroase
iezere tip baltă, cu cel mai întins luciu de apă: Gâsca, Dobrele, Sbenghiosu, Lupoiul, Sineţele,
Curcubeul, Jigara, Bălaia şi Cortelele şi iezere tip baltă-mlaştină: Feştilele, Hîrlacu, Motoacele,
Rotundu, Iapa, Zainea, Melintele, Sârbu, Stuparu, Raşpina, Melci, Mitricele, Moşolea, Musteţea,
Chioru, Cojoacele Mari şi Cojoacele Mici care adăpostesc o faună bogată.
Grindurile sunt acoperite cu păduri de salcie (Salix albal; Salix fragilis) şi plop (Populus
sp.), fondul forestier deţinând 5.368 ha.
7. Aşezările umane
Fiind situată la răscrucea unor mari drumuri pe uscat şi a drumurilor maritime cu cele
fluviale, Brăila a atras negustorii din numeroase ţări, devenind un mare centru comercial. În
prezent, în economia Judeţului Brăila activitatea industrială s-a redus, agricultura a continuat să se
dezvolte, iar comerţul şi transporturile au înregistrat un avânt important.
Distribuţia salariaţilor din judeţul Brăila (1.01.2017)
3.7%
42.7%
53.6%
0.15% 18.7%
1.05%
Suprafaţa arabilă (ha)
6.9% Păşuni (ha)
Vii (ha)
Livezi (ha)
Alte suprafeţe (ha)
73.2%
9% 3.5%
9.8%
44.5%
30%
61% 42.2%
Industria uşoară
• Industria lemnului
• Industria materialelor de construcţie
• Industria alimentară
Albu Dumitrica, 1993, Brăila. Rezervaţii naturale, zone protejate şi monumente ale naturii,
Editura Alma, Galaţi
Dan Steluţa, Pîrlog Carmen, 2007, Geografia judeţului Brăila, Editura Grup Editorial Art,
Bucureşti
Gâştescu P., Gruescu I. S., 1973, Judeţul Brăila, Editura Academiei, Bucureşti
Giurescu C.C., 1968, Istoricul oraşului Brăila, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
Ielenicz M., Pătru Ileana, 2005, Geografia fizică a României, Editura Universitară, Bucureşti
Ielenicz M., 2007, România. Geografie fizică, vol. II, Editura Universitară, Bucureşti
Stoiu V., 1980, Brăila. Monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti
***, Anuare statistice, Administraţia Naţională de Meteorologie www.meteoromania.ro/anm2
***, Anuare statistice, Direcţia Regională de Statistică Brăila www.braila.insse.ro/cmsbraila