Strunjirea (engleză Turning, franceză Chariotage, rusă Tocenie) este operația tehnologică de

prelucrare prin așchiere a unui material, efectuată pe un strung. Mișcarea principală relativă
dintre piesă și scula așchietoare este mișcarea de rotație. Specific pentru strunjire, spre
deosebire de alte prelucrări prin așchiere este rotirea piesei de prelucrat, nu a sculei așchietoare.
Așchierea se obține prin acțiunea continuă a sculei , care este un cuțit de strung, construit sub
forma unui corp prismatic, prevăzut cu tăișuri: tăiș principal și tăiș secundar, scula fiind fixată în
port-cuțit. Piesa efectuează mișcarea de rotație iar cuțitul efectuează o mișcare de avans, care
poate fi paralelă cu axa arborelui principal al strungului, perpendiculară pe ea sau oblică,
corespunzător celor trei sănii ale strungului, sania longitudinală, sania transversală și sania
portcuțit.[1]

 Operații de strunjire


Strunjire longitudinală

Strunjire frontală

Canelare

Canelare frontală
Atunci când piesele sunt masive ṣi ocupǎ un volum mare, operația poate fi executatǎ pe
o mașină-unealtă numită strung carusel.
 Prin strunjire se pot prelucra suprafețe cilindrice, conice sau profilate, suprafețe elicoidale (filete)
sau suprafețe plane frontale (perpendiculare pe axa suprafeței de revoluție a piesei).
Mașinile-unelte pe care se poate executa operația de strunjire sunt: strungul normal, denumit și
strung paralel, strungul cu comandă numerică, strungul-revolver, strungul carusel, strungul
automat, strungul de detalonat, strunguri speciale (strunguri pentru strunjirea arborilor cotiți,
strunguri pentru strunjirea axelor cu came).

Cuprins

 1Strunjirea suprafețelor cilindrice

 2Dimensiunile așchiei nedeformate
 3Moduri de prindere
 4Strunjirea frontală
 5Strunjire interioară
 6Strunjirea suprafețelor conice
 7Strunjirea suprafețelor profilate
 8Dinamica așchierii
o 8.1Parametrii așchierii
 9Materiale pentru cuțite de strung
 10Proiectarea operațiilor tehnologice de strunjire
 11Note

Strunjirea suprafețelor cilindrice[modificare | modificare sursă]

Strunjirea este un proces de prelucrare prin așchiere cu tăiș geometric definit, cu o mișcare de
așchiere (engleză cutting motion) de rotație și o mișcare de avans de translație.[2]
Prin strunjire cilindrică se generează o suprafață cilindrică coaxială cu axa de rotație a piesei de
prelucrat. Strunjirea cilindrică longitudinală se efectuează cu mișcarea de avans longitudinal al
sculei așchietoare (cuțit drept, cuțit încovoiat etc). Pentru suprafețe cu lungime mică, strunjirea se
poate face cu mișcarea de avans transversal a unui cuțit lat, montat pe sania transversală.
Procedeul de strunjire cilindrică se caracterizează printr-o deosebită universalitate, extinzându-se
de la finisarea pieselor foarte mici (de exemplu, în ceasornicărie) până la strunjirea arborilor
foarte mari, executați din semifabricate forjate liber (de exemplu, arbori de turbină, cilindri de
laminor).
Strunjirea pieselor poate fi efectuată în operații (sau faze) de degroșare și operații (faze)
de finisare.
La strunjirea de degroșare este îndepărtată de pe suprafața cilindrică cea mai mare parte a
adaosului de prelucrare, așchierea este caracterizată de valori mari ale adâncimii de așchiere și
avansului. Forțele de așchiere sunt mari (comparativ cu finisarea), rugozitatea suprafeței
prelucrate va avea valori mari, sistemul tehnologic este puternic solicitat.
Strunjirea de finisare are ca obiectiv să se obțină o precizie dimensională și geometrică mai
ridicată decât la degroșare și o calitate superioară a suprafeței, adâncimea de așchiere și avansul
având valori mult mai mici. Strunjirea de finisare poate fi operație tehnologică finală a unei
suprafețe sau operație intermediară, înainte de o operație de prelucrare fină: strunjire de netezire
sau rectificare.
Uneori, atunci când trebuie eliminate adaosuri de prelucrare mari, între degroșare și finisare se
introduce o fază/operație intermediară de semifinisare.
În cazul operațiilor de strunjire automate pe strunguri cu comandă numerică, în timpul procesului
de așchiere pot fi angajate simultan diferite scule, cu scopul de a reduce timpii de prelucrare și a
mări productivitatea așchierii.
În general, precizia de prelucrare obținută la strunjirea suprafețelor cilindrice pe strunguri normale
corespunde treptelor de precizie 8, 9 sau 10. În producția de serie mică, prin adoptarea unor
măsuri specifice se pot realiza și suprafețe cu precizia corespunzătoare treptelor 7 sau 6 de
precizie.
Cojirea (engleză Centreless rough turning) este un procedeu de strunjire cilindrică exterioară care
se efectuează cu un cap port-cuțite rotativ, echipat cu mai multe cuțite, poziționate radial față de
piesă. Mișcarea de avans longitudinal este efectuată de bara de cojit, prin interiorul capului
rotativ, iar mișcarea de rotație - de către cuțite (așa cum s-a menționat mai înainte). Acest
procedeu se folosește în special pentru înlăturarea straturilor de oxizi și a fisurilor superficiale de
pe bare laminate sau forjate, de exemplu în fabricația oțelului tras la rece. Cuțitele sunt prevăzute
cu unghi de atac al tăișului secundar cu valori mici, sub 2o, adâncimea de așchiere este în
general mică, t < 1 mm, iar avansul longitudinal are valori mari, s= 15 mm/rot. Cojirea se execută
pe strunguri de cojit „fără vârfuri”, pe care avansul barei de cojit este obținut cu două role rotative
speciale.