Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 - Examinare Optico Vizuala
1 - Examinare Optico Vizuala
EXAMINAREA OPTICO-VIZUALĂ
Acuitate vizuală – capacitatea ochiului omenesc de a distinge detalii fine ale unei piese sau obiect. Se consideră
că acuitatea vizuală a unui om este în limite normale dacă ochiul distinge defecte de tip fisuri cu deschideri de 0,07-0,15
mm de la o distanţă de 250 de mm şi în condiţiile unei iluminări corespunzătoare.
Examinarea optico-vizuală constituie cea mai simplă modalitate de examinare nedistructivă. Ea se poate efectua
cu ochiul liber (examinare sau control vizual) sau cu ajutorul unor aparate optice (examinare sau control optic).
Examinarea vizuală permite detectarea a numeroase tipuri de defecte de suprafaţă, de formă, poziţie reciprocă
etc., cum ar fi: fisuri, pori, sufluri, retasuri, cratere, incluziuni de suprafaţă, stropi, scurgeri, deteriorări accidentale, urme
ale sculelor etc.
Pentru ca rezultatele examinării să fie satisfăcătoare este necesar ca suprafaţa examinată să fie suficient de bine
iluminată astfel încât să se asigure o deschidere a pupilei ochiului operatorului de 3,5 - 4 mm, corespunzătoare unei
acuităţi vizuale normale.
Normele actuale consideră ca iluminarea este corespunzătoare atunci când are valori între 500 şi 1000 lx *.
O iluminare sub 350 lx este nesatisfăcătoare, dar şi o iluminare prea puternică, peste 2000 lx, conduce la rezultate slabe.
*
Luxul este unitatea de măsură a iluminării, (simbol lx, plural lucşi), egală cu iluminarea unei suprafeţe care primeşte
un flux luminos de 1 lumen, uniform repartizat pe o arie de 1 m2.
Lumenul este unitatea fotometrică a fluxului radiant, măsurat energetic în watt.
Examinarea optico-vizuală se realizează cu ajutorul unor instrumente sau aparate optice care asigură o
sensibilitate mai mare a examinării, adică posibilitatea de a detecta defecte mai fine decât cele detectabile vizual.
Instrumentele optice folosite în acest scop: lupe, microscoape, endoscoape cu diverse puteri de mărire; în mod
obişnuit, nu se depăşeşte puterea de 40x.
Prin examinare optico-vizuală se pot detecta, evident cu precizie mai mare, aceleaşi categorii de defecte ca şi la
examinarea vizuală.
Pentru efectuarea examinării directe, accesul trebuie să fie suficient pentru amplasarea ochiului la cel mult 600 mm de
suprafaţa de examinat şi la un unghi nu mai mic de aproximativ 300 (fig.1.1).
Fig. 1.1 Accesibilitatea pentru examinare
Pentru a examina vizual o suprafaţă a unui obiect, este necesar să se ia următoarele măsuri:
- asigurarea accesului liber la suprafaţă prin îndepărtarea tuturor obiectelor care deranjază observarea; folosirea unei
oglinzi poate ajuta la observarea unor zone greu accesibile.
- îndepărtarea materialelor care pot masca discontinuităţile: murdărie, rugină, zgură, cruste, arsură, stropi, urme de
vopsea etc.
Curăţirea se poate face mecanic (perii din sârmă moale, sablare, ştergere, vibrare etc.) sau chimic (spălare cu
detergenţi, ştergere cu tampoane îmbibate în solvenţi organici, scufundare în băi acide sau bazice etc.) sau prin
oricare metodă care nu alterează detaliile suprafeţelor (de exemplu, închiderea discontinuităţilor).
- uscarea suprafeţelor atunci când au fost folosite metode de curăţire ce include folosirea unor soluţii apoase (uscare
cu jet de aer cald, uscare în cuptor, uscare cu radiaţii infraroşii etc.);
- asigurarea stabilităţii obiectelor examinate în vederea prevenirii accidentelor de muncă.
Clasificarea imperfecţiunilor (Extras din SR EN 6520-1)
1011 - în sudură
1012 - în zona de trecere
1013 - în zona influenţată trmic
1014 - în metalul de bază
1021 - în sudură
1023 - în zona influenţată trmic
1024 - în metalul de bază
1045 - longitudinală
1046 - transversală
1047 - în stea
105 Reţea de fisuri marmorate Ansamblu de fisuri grupate, cu orientare
oarecare. Acestea se pot situa:
1051 - în sudură
1053 - în zona influenţată trmic
1054 - în metalul de bază
106 Fisuri ramificate Ansamblu de fisuri legate între ele, cu originea
într-o fisură comună şi care sunt distincte de o
reţea de fisuri marmorate (105) şi de fisurile
radiale (103). Acestea se pot situa după caz:
- în sudură
1061 - în zona influenţată trmic
1063 - în metalul de bază
1064
Grupa Nr.2 – Cavităţi
200 Cavitate
201 Suflură Cavitate formată de gaz(e) incorporat(e) în
sudură.
2011 PorN2) Suflură de formă practic sferică
Sinonim Suflură sferoidală
2012 PorozitateN3) Pori uniform distribuiţi în sudură. A se
Sinonom Sufluri sferoidale diferenţia de suflurile aliniate (2014) şi cuiburi
uniform distribuite de sufluri (2013).
*
2025 Retasură de crater dechisă Retasură de crater dechisă care reduce secţiunea
transversală a sudurii.
*
203 Microretasură Microretasură vizibilă numai la microscop
*
2031 Microretasură Microretasură de formă alungită care se
iterdendritică formează între dendrite pe parcursul
răciriiurmân limita de grăunte.
*
2032 Microretasură Microretasură de formă alungită care se
transgranulară formează la itersecţia grăunţilor pe parcursul
solidificării.
Grupa Nr. 3 – Incluziuni solide
300 Incluziune solidă Corp solid încorporat în sudură.
301 Incluziune de zgură Reziduu de zgură inclus în sudură. În funcţie de
repartizarea acestora, se pot întâlni incluziuni de
zgură:
3011 - aliniate
3012 - izolate
3014 - în cuib
302 Incluziune de flux Flux inclus în sudură. După caz, pot fi incluziuni: A se vedea 3011…3014
303 Incluziune de oxid Oxid metalic inclus în sudură în decursul A se vedea 3011…3014
solidificării.
3041 - wolfram
3042 - cupru
3043 - alt metal
Grupa Nr. 4 – Lipsă de topire şi de pătrundere
400 Lipsă de topire şi de
pătrundere
401 Lipsă de topire (topire Lipsa legăturii între metalul depus şi metalul de
incompletă) bază sau între două straturi succesive de metal
depus. Se disting:
*
4021 Pătrundere incompletă la Una sau ambele margini ale rădăcinii nu sunt
rădăcină topite.
*
403 Imperfecţiune sub formă Pătrundere foarte neregulată, întâlnită la sudarea
de dinţi de fierăstrău cu fascicul de electroni sau cu laser, care
formează o sudură cu aspect de dinţi de ferăstrău.
Poate include cavităţi, fisuri, retasuri etc.
*
5015 Crestătură locală Crestătură de lungime redusă, amplasată
intermitentă neregulat, pe lungimea sau pe suprafaţa rândurilor
sudurii.
*
5212 Lăţime excesivă a sudurii Lăţimea sudurii este prea mare
*
5213 Grosime insuficientă a Grosimea sudurii în colţ este mai mică decât cea
sudurii în colţ cerută.
*
5214 Grosime excesivă a sudurii Grosimea sudurii în colţ este mai mare decât cea
în colţ cerută.
*
610 Culoare de revenie Oxidare redusă a suprafeţei îzona de sudare, de
(peliculă de oxid vizibilă) exemplu la oţelurile inoxidabile.
*
613 Suprafaţă arsă Oxidarea puternică a suprafeţei în zona de sudare.
*
614 Reziduu de flux Îndepărtarea insuficientă a reziduurilor de flux de
pe suprafaţă.
*
615 Reziduu de zgură Îndepărtarea insuficientă a reziduurilor de zgură
de pe suprafaţă.
*
617 Deschidere incorectă a Distanţă excesivă sau insuficientă între piesele
rostului unei suduri în colţ care se sudează.
*
618 Umflare Imperfecţiune datorată unei arderi a îmbinării
sudate din aliaje uşoare ca rezultat al menţinerii
prelungite în intervalul de solidificare.
Defectele îmbinărilor sudate prin presiune
(extras din STAS 7084/2-82)
1200 Fisură la marginea nucleului Fisură sub formă de virgulă, situată către
marginea nucleului sudurii.
Grupa 2 - GOLURI
200 Gol Discontinuitate tridimensională,
neumplută cu material solid.
2016 Sufluri tubulare Sinonim: sufluri Sufluri de formă tubulară dispuse izolat
vermiculare sau în grupuri, situate în direcţii diferite
în interiorul sudurii.
522 Punct de sudură parţial străpuns Străpungerea uneia din table la sudarea în
puncte.
5263 Depunere de metal din electrod Bucăţi din materialul electrodului prinse
pe piesă pe suprafaţa pieselor sudate.