ZVD AâD

Biblioteca p oporală a A socia tiunii „Astra“.

Anul al 30-lea. N r. 2 6 0 . 1939.

Despre minuni de

1. Agârbieeanu.

a
Publieajle periodică a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiajiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 8.

Tiparul Institutului de arte grafice „Daeta Tratană“. s. a.. Stbtu.
'1 ___________________________________
 „Âsociaţiunea pentru literatura Români
şi cultura poporului român“, „ÂSTRA“ .
. «» ««- -»> .»«- »» ■.» »♦ S. .» .> ■»»
î n t e m e i a t a I a r 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele CĂROR ll.
Preşedinte aettu:
Dp. luliu Moldouan.
V tee-preşedinte: V iee-preşed inte:
Dp . Gh. Hoga. >0p. Gh. Preda.
Vtee-preşedinte.:
Dp. Sabin Euuţianu.
Gomttetul central al „Asoeiaţlunil“ numără 50 de
fruntaşi dtn toate păturile SQeletăfll rom âneşti >

MT* E datoria fiecărui bun

pomân să sprijineaseă „Aso-
ciaţiunea“, cetind publicaţiile
ei şi înscpiindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:

Membru fondator al C asei Naţionale.
odată pentru totdeauna.....................L ei 5000’—
Membru fondator al „Asoclaftunet“.
odată pentru totdeauna. . . . . „ 1000"—
Membru p e uteafă al „Asoclatiunel“,
odată pentru totdeauna........................... 500’—
Membru aettu al „Asoetatiunet“. anual „ 30'—
Membru a|ut. al „Asoctaflunet“. anual , 10'—
Q>C>£>C>C><£<Z><?>C><X><Z<£<^
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 30-lea. Nr. 2 6 0 . 1939.

Despre minuni d e.
I. Agâpbieeanu.

Publicaţie periodică a „Asociaţiunii“.

Editura Asociaţiunii „Aslra". Sibiu, Strad a Şaguna 0.

Tiparul Institutului de arte graftee „Daela Tralanft“. s. a.. S ib iu .

Preţul 5 Lai.
» Cuvânt lămurifop.
E ste lueru eunoseut eu câtă uşurinţă c r e d
unii oam eni în o rice svon în legătură cu în-
tâmplări \ieste fire, eu minunile. Vorba trece
dela om la om, fieca re adaogă c ev a la svonul
auzit ş i vestea creşte în cuprins până c e pun
oamenii la drum să vadă minunea, sau s ă o
creadă, fără să o vadă, ca pe sf. Scriptură.
Dar niciodată nu-i omul m ai aplieat să
cread ă în fapte ş i întâmplări p este fire c a în
vremile g rele ş i neaşezate, când fieca re d o ­
reşte s ă s c a p e d e primejdie, să aibă un ad ă­
post faţă de ea.
Cum vrem ile tulburi s ’au cob o rît din nou
asupra omenirii, am crezut folositor să dau
rândurile c e urmează, în cari s e arată învă­
ţătura adevărată creştină asupra minunilor.
Pe d e-o parte pentru a întări credinţa a d e ­
vărată că Dumnezeu poate fa c e minuni ori­
când voieşte, iar pe de alta pentru ca poporul
nostru să se fe r e a s c ă d e veşti înşelătoare
1*
4

şi de oameni înşelători, cari răspân desc fe l

de fe l d e prăpăstii, pornite şi din rătăcirile
sectelor religioase, c e au pătruns p e alocuri
şi între români.
E vrem ea să aibă şi poporul nostru o
cunoştinţă lim pede în legătură eu minunile.
I. A g ă rb icea n u .
Ce trebue să credem despre
minuni?
1. MinuiA in upemea noastră. (Sunt ele eu
putinţă?
e e . este o mtnune ?
E un lueru. o faptă, eare se întâmplă peste
puterile ftrtt. De pildă: săturarea alor etnel
mii de oameni cu cinci pâni şi doi peşti;
Dindecarea orbului din naştere; înuierea lui
Bazar din morţi. Tot minuni făcute de Domnul
Isus Hrtstos şi istorisite nouă de Biblie.
După legile firii e eu neputinţă să se
poată sătura cinci mii de oameni cuŞeâteua
pâni. Nu 11 s’ajunge nici pe-o măsea. Cine
se naşte fără lumina ochilor e cu neputinţă
să înceapă a uedea, după legile firii. Iar
mortul rămâne prau şl pulbere, până la a
doua uentre.
Mântuitorul, lucrând în aceste trei ca­
şuri, peste legile firii, a făcut adeoărate mi­
6

nuni. Şl a douedlt eă Bl e stăpânul firii şt

a celor ce sunt peste fire.
Dumneseu poate deci face minuni, adică
poate schimba rând'utala firii, fiindcă această
rândulală tot El a făcut-o. Dumnezeu e atot­
puternic şi face tot ceea ce uoeşte.
Dar omul poate face mtnunt?
Omul eu puterile Iul nu poate să se ri­
dice peste rândutala lumii. Deci nu poate să
facă minuni. Omul e zidit după legt ale flrlt
şl puterea Iul se mărgineşte la aceste legi.
Dar nu sburăm eu aeroplanul?
Nu umblăm eu corăbiile, nu numai pe apă,
el şl pe sub apă? Nu ascultăm la noi în
casă aceea ce se cântă la Bucureşti, în Roma,
Paris şl în toată lumea, auzind în aceeaşi
clipă cu cel cari sunt acolo în sala unde se
face cântarea?
Ba dai Insă acestea nu sunt minuni.
Sunt numai descoperirea minţii omeneşti.
Aşa cum am descoperit focul. Legile după
cari plutesc corăbiile pe mare sau sub apă
sau legile după cari sboară maşinile de
sburat, au fost dela întemeierea lumii. Numai
cât nu le-au cunoscut oamenii. Sunt legi ale
naturii. Şl tot ce se face prin ele e lucru
firesc, natural, nu minune.
 ?

Omul a uăzut că lemnul pluteşte pe apă

şl a aflat legile plutirii, cari trăiau dela zi­
direa lumii. Şl tot aşa cu toate descoperirile :
legile lor sunt legi fireşti şl ceea ce se face
prin ele nu poate fl minune.
Minunea nu se poate face eu legile firii.
Omul, care e şl el o zidire din fire, nu poate
face mlnupl eu puterile Iul.
Dar poate, cu puterea lut Dumnezeul
Auem doue8l în Istoria legii ueehl şl în Istoria
legii noul. Toţi prorocii au făcut minuni, în
frunte eu Molsl şl Iile. Toţi apostolii au făcut
minuni, în frunte eu Sf. Petru şl Panel. In
uteaţa tuturor Sfinţilor aflăm minuni.
Toate sunt făcute în numele şl eu pu­
terea lut Dumnezeu. Dumnezeu dă această
putere pentru a arăta că cel ce le face trebue
să fie ascultat, fltnd trimis să îndrepte pe
oameni dela rău şl să facă binele. Omul,
chiar cel eu uleaţa cea mal sfântă, nu are
nici un merit dacă face o minune. Nu el o
faee, el prin el, însuşi Dumnezeu.
2. Cine nu cred e în minuni?
Pentru a putea crede în minune, trebue
•să crezi mal întâi că este un Dumnezeu atot­
puternic. Al doilea: să crezi că afară de
8

materia pe care o potl pipăi, mal este şl

altă lume, eare nu t din materie, et din duh,
din spirit, din putere. Din această lume ne-
materială fac parte îngerii, dtauolii, şi însuşi
sufletul omului. Glne nu crede că are un
suflet deosebit de trup, eare nu moare odată
eu trupul, et trăieşte în ueşnieie, acela nu
poate crede în minuni.
Minunea, cum am spus, ‘e o faptă, eare
trece peste puterile firii materiale.
Dar cine nu crede în Dumnezeu spune:
Nu este nimic afară de materie, de ceea ce
uedem şi ce putem pipăi. Această lume uă-
zută şi materială îşi are legile ei, dela cari
nu se poate abate Deci minunea e eu ne­
putinţă, fiindcă nu este cine să calce, să se
ridice peste legile firii. Dacă nu-i Dumnezeu,
cine ar putea fl peste fire?
Dar necredincioşii spun că nu-t Dum­
nezeu. Ei nu pot crede, deci, niet în minuni.
Şt nici nu cred. Spun că sunt poueşti şl în­
chipuiri minunile din s. Scriptură, sau acele
din uleţile sfinţilor.
Dar nu poate erede'în minuni nici omul,
eare nu crede că are el însuşi un suflet şl
că sunt şl alte suflete, spirite, mat tari, mai
 8

desăuârşlte ea ale noastre : îngerii. Pentrueă

minunea se produee, se întâmplă, nu după
» legile firii materiale, el împotriua lor, sau
cu trecerea peste ele. Iar aceasta nu se
poate decât prin puterea spirituală, pe care
o are duhul, nu materia.
Deci omul, care nu crede în Dumnezeu
şl în suflejtul său deosebit de trup, chiar se
urea, nu poate crede în minuni.
Pentru omul neeredtnetos lumea uăzută
e [totul. Lumea neuăsută, nu există. Deşt
spunem'mereu despre Dumnezeu-Tatăl: „Fă­
cătorul certului şl al pământului, uăzutelor
tuturor şi nevăzutelor*.
Neeredlnetoşil nu cred deci nici în mi­
nunile proroellor, nici în ale Domnului Hrl-
stos sau ale Apostolilor şi sfinţilor. Bl spun
că toate acestea sunt poueştt pentru copil,
aşa cum şl în poueştlle noastre poporale
se Istorisesc lucruri peste fire : zmei, ba­
lauri, Feţi-Frumoşi eu Izbânzile lo r: Arunci
perla şl creşte pădure deasă; aruncipleap-
tănul şl creşte munte înalt în calea duşma­
nului ce te urmăreşte.
Cel ce nu cred în Dumnezeu şl în suflet,
adică peste tot în fiinţe şl puteri mal presus
10

de materie şl deosebite de ea, daeă aud

azi de-o minune, de-o arătare, de-o uinde-
eare nefirească, nu ered. Ei spun: închi­
puiri de-ale oamenilor eu mintea slabă.
Numai un Dumnezeu ar putea face mi­
nuni, zic ei, iar Dumnezeu nu este.
Şt îşi bat joc de cel ce cred în putinţa
minunilor.

3. Minunile istorisite în Sf. Scriptură.

In Istoria Legii Vechi, care începe eu
zidirea lumii şi sfârşeşte eu uremurtle dina­
intea Naşterii Domnului, întâlnim foarte des
istorisite fapte peste fire sau minuni, pe cari
le-a făeut Dumnezeu prin diferiţi oameni
drepţi. Însuşi începutul Cărţii sfinte e o mi­
nune şl pareeă cea mai mare dintre toate :
facerea lumii din nimica. Dumnezeu a zis
să se facă lumina, cerul, pământul, plantele,
animalele, peştii, pasările, stelele cerului şl
s ’au făcui toate la porunca Lui.
Oamenii, cari nu ered în Dumnezeu, nu
pot crede şi nu ered nici în facerea lumii
de către Dumnezeu. El spun că lumea n’a
fost făcută de nime, că totdeauna a fost ma-
 11

ierte. Din aeeastâ materie ueşnică s’a făcut

şl pământul nostru şt luna şl soarele şl ste­
lele, după legi cuprinse în materie.
Nici un duh nu este, spun ei, ntel unul
atotputernic şt după legi, cart nu sunt alt-
eeua decât proprietăţi ale materiei; de pildă :
materia grea merge la fund, cea uşoară se
ridică; orice materie are greutate; orice
materie la căldură mare se topeşte şl se
schimbă în gaze, în aburi. Oamenii, cari nu
cred în Dumnezeu nu cred nici în celelalte
minuni pouestite în sf. Scriptură. De ptldă
etlspun că Mol8t n’a despărţit Marea roşte
să treacă jidovii ca pe uscat, cl s’a întâmplat
acolo flux şl reflux: adică apa mării şt azi
la anumite ceasuri se trage dela uscat, apoi
în alte ceasuri creşte. Mat spun că Molst
n’a scos cu toiagul apă din stâncă, el el era
un om, care auea putere să simtă unde sunt
Izuoare, cum sunt şi azi oameni, cari sunt
purtaţi prin deşerturi să afle prin simţul lor
unde sunt Izuoare.
Şl aşa mal departe: necredincioşii nu
cred în minuni şi sau le explică pe cale fi­
rească. naturală sau spun că sunt poueştt şl
nu realităţi.
12

Şl azi, dacă s’ar întâmpla o minune, el

nu ap putea epede în ea şl ar spune eă-t min­
ciună sau înşelare.
Noi, eredlneloştt, ştim însă că toate fap­
tele pouestlte în sf. Scriptură ea minuni, sunt
într’adeuăr lucruri peste fire şl ele s’au în­
tâmplat aşa cum sunt Istorisite.
Facerea lumii din nimica arată atotpu­
ternicia lut Dumnezeu. Dacă a făcut Bl ma­
teria şl lumea, Bl le-a dat şl legile, proprie­
tăţile, cari le au până azt.
Nlel o lege n’ar ft dacă n’ar fi dat-o
elneua. Legile lumii nu s’au putut naşte dela
ele. nlet materia, fiindcă în lume nimic nu
se naşte, nu se face dela sine. Nlet un fir
de iarbă.
Minunile din sf. Scriptură Dumnezeu le-a
făcut pentru ea să se descopere! pe Sine
însuşi, să arate că Bl e stăpânul şl ziditorul
tuturora şt pe Bl trebue să-l ascultăm.
Minunile Domnului Hristos s'au întâmplat
pentru a arăta că Bl e Fiul lui Dumnezeu.şl
să credem în El.
Niciodată o minune nu se săuârşeşte
fără o ţintă mare şl bună. Minunile nu Şse
fac pentru a face o plăcere oamenilor, ori
 13

pentru a-l distra, eum fae seamatortt. Intre

minunile descrise în sf. Scriptură şt minu­
năţiile, pe cari le fae urăjltorll, faklrll. sptrl-
ttştll, e deosebire ca cerul de pământ.
Numai cele cuprinse în sf. Scriptură şt
în unele uteţl ale sfinţilor, sunt adeDărate
minuni, adică fapte peste fire, pe cart nu le
poate faeef decât numai Dumneseu.
4. Prin eîne s ’au făcut minunile.
Dumneseu şt* a ales în toată uremea oa­
menii, prin cari a săuârşlt minunile, atunci
când nu le-a făcut singur sau Domnul Isus
Hrlstos. Niciodată nu s’a săoârştt ureo mi­
nune prlntr’un om păcătos, ucigaş, hoţ, euruar
sau plin de alte păcate mari. Minunăţiile, cari
se fae cu ajutorul dtauolulul, eum au fost
semnele magilor — preoţt din Egipt în uremea
lut Molse, se săuârşesc de obleetu prin oa­
meni isteţi, dar păcătoşi.
Pentru săuârştrea minunilor Dumneseu
alege pe oamenii sfinţi, eum au fost Moist şl
toţi prorocii şl sfinţii, dela Apostoli şi până asi.
Dacă uom cerceta uleaţa acelora — băr­
baţi şl femei, — prin cart Dumneseu a s ă ­
uârşlt minuni, uom afla că nu s ’au abătuţ
14

din calea Domnului, că au fost oameni de

mare credinţă, de adâncă curăţenie, umiliţi
şl plini de dragoste faţă de deaproapele.
Dumnezeu a dat putere de-a face mi­
nuni unor sfinţi şl sfinte, pentru a douedt
prin ele că acei oameni duc o uieaţă deo­
sebită de a mulţimilor, că sunt aleşi ai lui
Dumnezeu. Şl Atotputernicul mai luerează
minuni prin sfinţi, pentru a ueni în ajutorul
omenirii îndurerate, pentru a mări credinţa
şl a îndrepta morauurlle oamenilor.
Când se zuoneşte deci despre ur’un
lucru peste fire. că s’ar fi petrecut undeua
sau cu elneua. mal întâi trebue să cercetăm
acea persoană. Dacă e elneua cunoscut ea
necurat, beţiDan, hoţ, tâlhar, plzmătăreţ, plin
de mânie, scump, lacom — sau dacă are
alte patimi mari, nici nu mal trebue să ne
pierdem uremea eu ceea ce se zuoneşte
despre el. Ştim dela început că nu poate fi
adeuărat, deoarece Dumnezeu niciodată n’a
făcut minuni prin oamelil plini de păcate
mari. Dacă cel în jurul căruia se spune că
se fac minuni, e plin de mândrie, dacă se
laudă şl dlspreţueşte pe alţii, putem şti eă-l
mincinos şl că minuni prin el nu se pot
întâmpla.
 15

Aşa dar uom cerceta bine omul, să vedem

dacă e al lut Dumneseu sau . . . al celuilalt.
Găct sunt şl de aceştia.
Apoi Da trebui să deosebim bine şl să
eernem lucrurile petrecute despre cari se
spune că-s minuni.
S ă fie martori uredntel de încredere.
Lucrul petrecut să nu se fl putut face cu
puterile omului sau ale flrtt. Să fte un semn
întăritor de atotputernicia şt bunătatea Iul
Dumneseu.
Să nu ne grăbim a declara un lucru mi­
nune până ce nu-1 cercetăm pe toate feţele,
şl noi şl alţii, mal învăţaţi decât noi.

5. Poate fi uăsut Dumneseu?

In chip firesc şl natural Dumneseu nu
poate ft văsuţ cu ochit noştri cel trupeşti.
Noi. eu ochii trupului, nu vedem nici aerul
dtn jurul nostru, care e materie, ca apa de-o
pildă, numai că e mat subţtre cu mult şt mal
uşor. Aşa dar noi nici materia prea fină nu
o. putem Dedea. Gum am putea să Dedem
deci un duh, un spirit? Şt Dumneseu e duh,
spirit desăvârşit. Zice însăşi Scriptura: „Pe
Dumneseu este eu neputinţă oamenilor a-L
pedeâ“.
16

Dar dacă nu-D putem Dedea eu oehll

trupului pe Dumnezeu, fttndeă este spirit, 11
putem, totuşi, uedea eu oehll duhului nostru,
eu ochit minţii. Adică îl putem cunoaşte.
Găel cunoaşterea e tot un fel de uedere.
Şi eum îl putem uedea pe Dumnezeu eu
oehll minţii? Aşa eă prtulm minunatele lu­
cruri de pe pământ şt de pe eer, eu legile
lor uimitoare, eu frumuseţa şl măreţia lor şl
ne zicem eu mintea: Toate acestea trebue
să le fi făcut elneua, fiindcă din nimica nu
se face nimic. Cel ce le-a făcut trebue să fie
atotputernic, nemărginit, preainţelept, prea-
bun, căci toate întru înţelepciune şi frumu­
seţe le-a făcut. Acesta e Dumnezeu, făcă­
torul ceriului şt al pământului.
lată eum putem uedea eu ochii duhului
nostru, eu mintea noastră, pe Dumnezeu, în
flecare zl şl în flecare clipă.
Prin aceea eă-D cunoaştem. Cum zice
Apostolul Pauel: „Cele neuăzute ale Iul Dum­
nezeu, ea şt ueşnlea Lut atotputernicie şt
dumnezeire, se uăd dela începuturile lumii
prin lucrurile pe cari le-a făcut“.
Deci toţi oamenii eu minte sănătoasă pot
uedea pe Dumnezeu, în ţoală ziua, adică îţ
 17

pot cunoaşte dtn lucrurile mâtntlor tul. îl

putem Dedea — adecS puterile Lut şl înţelep­
ciunea Lui — şl într’un fir de iarbă sau într’o
gânganle, ori ÎDtr'o floare.
Dar această Dedere, această cunoaştere
a lut Dumneaeu nu este o minune, el un
lucru firesc. Dumneaeu în sine aşa cum este,
nu poate Jl uăaut de ochii trupului. Dar ntet eu
mintea noastră mărginită nu-L putem Dedea,
nu-E putem cunoaşte deplin. E l e nemăr­
ginit, Iar înţelegerea noastră mărginită.
într’o oglindă de-o şchioapă nu se poate
oedea tot muntele Ceahlăul sau Surul, el o
mică parte dtn el.
Dumneaeu, deci, nu poate fl uăaut, aşa,
cum este de ntme pe lume. Dar subt altă
formă nu se poate arăta ? Dom arăta într’un
capitol Dlttor.
6. Arătarea lu! Dumnezeu.
Dumneaeu nu poate ft uăaut. aşa, cum
este: ea duh, ca sptrlt nemărginit. Totuşi, El
s’a arătat oamenilor în semne, în stmboale.
Motst a uăaut un rug aprins, care, totuşi, nu
ardea. Urând să se apropie a auzit un g la s :
„Desculţă-te şi aşa te apropie, căci loc sfânt
18

este“. Dar t - a uăzut Molsl pe Dumnezeu,

aşa, eum e ? Nlet pouestel
Prorocii auzeau adeseori glasul Dom­
nului, care le poruncea ce să facă, ea să
uestească. Auzeau eu urechea, puterea dum-
nezeească U se arăta subt formă de glas,
dect numat într’un semn.
De multe ort Dumnezeu trimite pe în­
gerii săi, când urea să uestească eeua oame­
nilor. îngerii, cari încă sunt duhuri, puteri
cereşti, şi nu au trup, tau o înfăţişare, care
să poată fl uăzută de oameni, cu uota şl cu
puterea Iul Dumnezeu. Şl aşa uln, se arată
şt uorbese eu oamenii în numele lut Dum­
nezeu. Auem multe pilde despre astfel de
arătări ale îngerilor, din porunca Domnului,
în Istoria Legii Ueehi. Dar auem şl în Legea
Nouă. Un înger, — arhanghelul Gaurtl — s ’a
arătat lui Z^harla, tatăl sf, loan Botezătorul,
şl l-a uesttt, din porunea Iul Dumnezeu, că
ua auea un fiu la bătrâneţe şl se ua chema
numele Iul loau. Tot arhanghelul Găurii s’a
arătat sf. Fecioare Marla, uesttndu-i naşterea
Mântuitorului Isus Rristos. Un înger îl arăta
sfântului Ion Apostolul în Apocalips simboa-
lele ce le uede. Apostolul de multe ori urea
 19

să se închine arătării ce o uede, crezând

că e Dumnezeu. Şl arătarea luminoasă îi
spune, oprindU'l: „Să nu faci. Căci şi eu
sunt serultor, ea şl tine“.
Numai în semn, ca simbol, s ’a arătat
Spiritul sfânt. Duhul sf. — a treia feţă dum-
nezeească, în formă de porumb, la Bobo-
tează şl ţn formă de limbi de foc, la Rusaltt.
0 a simbol, adică închipuind o putere a lut
Dumnezeu: curăţia, puterea de a arde pă­
catele.
A doua faţă dumnezeeaseă. Fiul, s’a eo-
borît şl s ’a întrupat din P. 0. Fecioară Maria.
şi a trăit 33 ani îh lume ea Dumnezeu ade-
uărat. Oamenii de-atunci L-au uăzut numai
ea pe un om, eu putere dumnezeeaseă. Numai
cel cari au crezut în Bl, au uăzut în Mântui­
torul şi pe Dumnezeu.
Dumnezeu-Fiul s’a arătat, şi după înăl­
ţare, multor sfinţi, purtând trup cum a purtat
şl în lume.
Pot zice cel ce au trăit pe uremea lut
lsus că au uăzut pe Dumnezeu? Sau cărora
li s’a arătat lsus, după înuiere ? Nu pot spune
că au uăzut pe Dumnezeu, ci pe lsus Hrtstos,
Dumnezeu adeuărat şi om adeuărat.
3*
30

7. Arătări ale Preacuratei şi ale Sfinţilor.

Am arătat în articolele trecute că pe
pe Dumnezeu aşa cum este El ntme nu l-a
putut uedea, nici cu ochit trupului, ntel cu
ochii sufletului. Am uăzut că Dumnezeu s ’a
arătat numai prin slmboale: rug aprins,
limbi de foc, porumb. El grăieşte oamenilor
de cele mai multe ori prin îngeri, cărora le
dă putere să poată fi oăzuţl eu ochii tru­
pului, deşi sunt duhuri. Toţi prorocii şl
scriitorii cărţilor sfinte au fost luminaţi de
Duhul Sfânt, a treia persoană dumnezeiască,
dar nici pe Duhul nu l-a Dăzut, aşa, cum este.
Faţa a doua dumnezeească, Fiul, s’a făcut
om şl a fost uăzut în lume ca om adeuărat.
Pe Dumnezeu cel adeuărat din El nlme nu
l-a putut uedea, numai înţelege din faptele
Sale: din minunile ce le-a făcut. Am mal
uăzut că Mântuitorul şl după ce s'a înălţat
la cer s’a arătat multora, tot întrupat, cum
a fost şi pe pământ.
El a înuiat eu trup preamărit: a intrat
în easă fiind uşile încuiate, unde erau apo­
stolii adunaţi de frica Jîdouilor. Şl, totuşi, nu
a fost o nălucă. El le-a zis Apostolilor: „Eu
sunt. Pipăiţl-mă şl uedeţl că Duhul nu are
 21

carne şi oase, pe cum mă uedeţl pe mine

anând“.
Cu acest trup preamărit Bl s ’a mai arătat
multor sfinţi.
Tot aşa auem douesl din uleţlle sfinţilor,
dela începutul creştinătăţii până în silele
noastre, că şi Preacurata Fecioară Marla
s’a arătpt de multe ort şl multora, după
adormirea Sa.
Adeuărul acestor arătări nu poate fi tă­
găduit. întrebarea e : cum sunt eu putinţă?
Noi nu cunoaştem proprietăţile trupului
preamărit, decât din ce ne spune sf. P anel:
„Samână-se trup muritor, sculase-na trup
nemuritor. Samână-se trup material, scula­
se-na trup spiritual...“
Dar înulerea morţilor, eu trupurile, încă
nu s’a făcut. E a na ueni la sfârşitul lumii.
Cum se arată atunci eu trup P. 0. Fecioară
şt sfinţii? Credem că se arată ea şi îngerii,
cari n’au trup. Le dă Dumneseu putere să
se pgată face nenăsuţl de noi.
Dar însăşi o astfel de arătare, este ea
minune ? Minune e. întru cât. ţlnându-se le­
gile firii, nime nu poate uedea cu ochit un
spirit. Şi splrite^suut şl îngerii şl sfinţii, cari
yO 4-V
trăiesc numai eu sufletul în ral, până la în-
ulerea trupurilor.
Dar poate fl crezut orice om, care spune
e’a uăsut un înger, pe P. e. Fecioară sau
un sfântă?
Dom ne dea în arlleolul ulltor.

8. Poate fi crezut oricine, care spune eă a

uăzut ce nu uăd alţii ?
La întrebarea aceasta uom răspunde eu
hotărîre: Nu 1 Poate ştiţi mulţi eă cel bol-
naui de lingoare (tifos), din prlelna febrei,
a temperaturii urcate sau a frigurilor, uăd
tot felul de uedenil şl închipuiri. El ne arată
eu degetul soldaţi, animale în casă ; uorbese
eu cei morţtj’pe cari; îl uăd ull, apropllndu-se
de ei. Uneori ceea ce uăd e atât de înspăl-
mântător, încât sar din pat şl fug în curte
şl pe uliţă, dacă nu-1 păzeşte nlme.
Dar nu numai în tifos, ei în tot felul de
boale grele, când e febra mare, către 40°,
omul are uedentt, uorbeşte eu o lume pe care
n’o uede decât el. întreabă. Răspunde. Noi
8teem atunci: uorbeşte pustiu. Pustiu, fiindcă
nu există în realitate ceea ce uede el şi oa-
menit eu cart uorbeşte. Găei de-ar fl. i-em
uedea şi i am auzi şt not.
D eci: sunt uedenlt şl arătări, cari trăiesc
numai în mintea omului bolnau. In închipuirea
lui. Pentru el, sunt aleuea. Dacă Pat pune să
jure, ar jura că le-a uăsut şt le-a ausit.
închipuiri, uedenlt. cart nu trăiesc decât
în mintea noastră sunt şi uisurlle, pe cart
le cunoaştem cu toţii.
Dueru de căpetenie e să ştim că sufletul,
spiritul- nostru, poate auea uedenlt: adică
ochii duhului să nadă lucruri, pe cari nu le
uăd şl ochtt trupului, nici ochii spiritului unui
om sănătos sau treaz.
Dar pot fi boale grele, deşi nu auem căl­
duri de 40°, Nebunit şt când n’au febră, spun
tot felul de minuni ee-au uăsut şi uăd. Dor-
besc, în faţa noastră, cu închipuiri de ale lor.
Ceea ce uăd şi aud el nu există în reali­
tate : altclneua nu uede şl nu aude, fiindcă
în realitate nu are ce ausi.
Dacă dect cineua ne spune că au uăsut
şi ausit ce nu au putut uedea şi ausi alţii,
trebue să ne întrebăm mal întâi:
— Treaz e omul acesta sau utseasă?
— Sănătos e sau bolnau ?
24

— Are febră sau e nebun?

Şl numai după ee ne uom eonulnge eă-t
treaz, eă-l eu desăuârşlre sănătos, putem
să credem ee ne spune.
Ba îneă mal trebue un jlueru de căpe­
tenie, pentru a-t cred e:
— Să fie un om eu tot elnsttt, drept, de
bună credinţă şl care să nu albă nici un in­
teres sau să tragă ur’un folos din ceea ee
spune.
Lucrul acesta e de mare însemnătate şt
şl uom stărui îneă asupra lui în articolul
ulltor.

9. Omul de bună credinţă.

Am arătat în articolele trecute că nu pe
őrletne, care spune că a uăzut eeua ee alţii
nu pot uedea, ori a auzit, putem să-l credem.
6t numai pe omul de bună credinţă, care e
în toate minţile, e cinstit, drept şi nu are
ntet un Interes să mlnţeaseă.
A crede însemnează, peste tot, a ţinea
de adeuărat [ceea ee n’am uăzut eu ochit
noştri, n'am auzit eu urechile noastre, n’am
pipăit eu simţurile noastre, ei ne spune altul.
Afară de simţuri noi mai putem cunoaşte
 25

adeuărul şt cu mintea noastră. De pildă:

adeuărul că de etnct ort etnet fae douăzeci
şt cinci, nu-l pipăim eu mâna, nici nu-l uedem
eu ochit, niei nu-l auzim eu urechile, el-l în­
ţelegem cu mintea. Adică pe lângă uederea
trupească noi mat auem şi o uedere lăun­
trică, a minţii, a înţelegerii şi cu aceasta
ajungem ,1a cunoaşterea multor adeuărurl
mari.
Şt aici poate fi uorba de cunoaşterea
unui adeuăr, numai prin credinţă. De pildă:
elneua a descoperit cu mintea lui şi a făcut
socoteli după cart omul poate să şl facă o
maşină sburătoare. Deşi cei mai mulţi dintre
noi, eu mintea noastră, nu pricepem socote­
lile cele încâlcite, oricât ni le-ar arăta cl-
neua, — totuşi. Credem când ne spune un
om priceput. Au fost destul cart n’au uoit să
creadă până când n’au uăzut în uăzduh aero­
planul.
Cea mai mare parte din Înuăţătura ce
se capătă în şcoli e întemeiată pe credinţa
în spusa altora, a dascălilor, a cărţilor.
Ajungem la cunoaşterea de adeuărurl numat
crezând că cei ce ne înuaţă spun adeuărul.
încrezuţi în ştiinţa, cinstea şi bună credinţa lor.
26

Dacă însă din propria mea experienţă

şl păţanie şliu că Petru ori Pauel — cari spun
eă au văzut îngeri, cart le-au grăit — sunt
nişte mincinoşi de meserie, n’am să 1 cred.
Fie eă m’au minţit pe mine, fie că au minţit
pe alţii, dacă sunt dovediţi odată de minci­
noşi, nu mat pot fl crezuţi.
De asemenea nu poate fi crezut eineua,
care trage foloase dtn ceea ee spune. Dacă
trage folos el sau trag alţii eu ştirea lut, îm-
părtăşlndu'l şt pe el din banii ee se adună.
Deci omul, care poate ft crezut nu trebue
să albă ntet un Interes din ceea ee vesteşte
oamenilor. De asemenea se mal cere ea el
să nu înveţe nici un lucru rău, să ţină legea
şi să se ferească de păcate mart.
10. Nu poate fi învăţătură nouă.
Dacă s’ar scoborî un înger din cer şl
ar face mtnunt groaznice înaintea lumii în­
tregi. dar ar învăţa alte adevăruri decât cele
cuprinse în sf. Scriptură, —nu poate fi crezut.
Inuăţătură nouă în ce priveşte sufletul,
vieaţa ueşnteă, Dumnezeu în trei feţe şl peste
tot învăţătură nouă, afară de aceea pe care
o ştim noi, creştinii, din învăţătura Bisericii,
 27

nu poate fi. Şl dacă un om utne eu înuăţă-

tură nouS, spunând că Dumnezeu t s’a arătat
şt l-a spus aşa, — aeel om nu poate fl decât
un mare păcătos şt un mare mtnctnos.
Descoperirea dumnezeească sau reue-
laţla a fost închisă de Dumnezeu cu moartea
celui din urmă Apostol. Dumnezeu a uorbtt
prin prorcţct şt a dat înuătăturl lumii; apoi
a Dorblt prin Fiul, prin Domnul Isus Hrl-
stos, descoperind lumii marile adeDărurl ale
eredlnţlt. Ceea ce au auslt dela Mântuitorul,
au propouădutt Apostolii. Nici ei n’au dat
nici o înuătătură nouă, ci numai ceea ce ou
auslt dele Isus Hrlstos: »Mergând în toată
lumea, înuătafi toate popoarele... să păzească
toate câte am poruncit eu uouă“.
Cu moartea Apostolilor fereştlle certului
s ’au închis. Nici un adeuăr nou, nici o în­
uătătură nouă, nu mat poate coborî la noi.
Dumnezeu, prin Fiul, ne-a spus tot ee ouea
să ne spună şt de ce auem lipsă pentru
mântuirea noastră.
Ucenicii Apostolilor şl toţi sfinţii părinţi
în şir, întreaga blserieă, n’au făcut altceuo
decât să păstreze adeuărul, aşa, cum l-ou
auzit dela Domnul Hrlstos. Nime n’a mat
28

cutezat, afară de eretici, să ulnă eu nouă în-

uăţăturl creştineşti.
Sf. Pauel seria, încă pe uremea când
trăiau Apostolii:
„Dacă s’ar coborî înger din cer să uă
înueţe altă înuăţătură decât aceea ce aţi
auzit dela mine, — să fie anatema“.
Deci când un om despre care se spun
minuni, se zice eă-1 sfânt. — înuaţă alte în-
uăţăturl decât cele cuprinse în sf. Scriptură
şt în înDăţătura Bisericii, — putem şti re­
pede că nu-t nici sfânt şi că nici minuni nu
poate face.
Nlme, în creştinism, nu se poate lăuda
că aduce înuăţătură nouă. Ceea la ce ne
înuaţă sfinţii adeuăraţt a fost totdeauna în
creştinătate, în Lege şl Scriptură.
Sfinţii nu ne pot înuăţa nimic nou, ei
numai adeuărurile, poruncile, legile, tainele
cuprinse în;,înuăţătură Domnului Hristos. De
eâteori elneua se abate de acolo — e in­
suflat de duh rău, nu de Domnul.
11. Douezile de lipsă.
Pentru a putea numi un loc sfânt sau a
spune despre eineua că are o uleaţă sfântă,
 29

sunt de lipsă douesile. Ar ft şi copilăresc

lucru şi primejdios să ne prea grăbim a numi
pe eineua sfânt şau a crede în sfinţenia unul
loc. In chipul acesta înşelăciunile cele mat
mari şl eu urmări primejdioase nu pot fl în­
lăturate.
De aceeajBiseriea nu se grăbeşte nici­
odată să Redare pe cineDa sfânt. Trec seci
şi chiar sute de ani până e pus eineua în
cinstirea sfinţilor. Trebue să .se douedească
eu mărturtl de cea mal mare bună credinţă
că în jurul sfântului. în uieaţă fitnd sau după
moarte, s ’au făcut minuni.
Minuntle sunt singurele douezi despre
sfinţenia unui loc sau a unul om. Pentrucă
numai prin ele. eelfee le-a făcut, se deose­
beşte a fl auut daruri deosebite dela Dum­
nezeu, pentru uieaţa lui frumoasă şl pentru
binele credincioşilor.
Faptele minunate trebuese doDedite prin
martori de bună credinţă. Trebue să fie cel
puţin doi sau trei, cari să afirme un lucru.
De pildă: când Domnul Hrlstos a utndecat
pe orbul din naştere, fariseii l-au întrebat
întâi pe orb daeă-l adeuărat, apoi au chemat
şl pe părinţii lut şt 1-au ascultat.
19
30

Dacă la Lourdes. în Franţa, unde e un

uestit isuor, făcător de minuni, se face o utnde-
care minunată, trebue să fie martori, cari să
spună sub jurământ eă"au cunoscut pe bol-
naul înainte;”că au ştiut că nu^s'au putut
uindeca ori la’ câţl doctori au fost duşi; că
l-au uăzut sănătoşi. Mai e de lipsă ca o eo-
misie de doctori să uizitese pe cel utndeeat.
să declare sub jurământ că' nu mal e bolnau.
De obieetu se caută doctorii, cari l-au cu­
noscut pe bolnaD şi l-au tratat şi înainte de
utndecare.
Acestea sunt probele adeuărate ale mi­
nunilor, tar nu uorbe spuse în uânt: am austt
dela cutare, care tar a austt dela cutare şt
acesta dela al treilea şt tot aşa până la al
sutălea.
Boala ulndeeată în ehtp minunat trebue
să fie boală adeuărată, tar nu numai închi­
puită. De aceea la constatarea unei mtnunt
trebue să spună şl doctorul, care a uăzut pe
bolnau înainte de ulndecare.
Deci nu-t destul să aust pe oameni spu­
nând: ei-că a fost la locul sfânt. Era mut şt
acum uorbeşte. Sau altele la fel.
 31

Mlnunlte. cari sunt semnele sfinţeniei

unul om sau unul loc trebue sS fte. deci,
dovedite cu mărturii serioase.
12. Voinţa şi darul lui Dumneseu.
Cine a citit paginile de până aici şt-a
dat seama că minunile sunt lucrarea şl darul
Iul Dumneseu. Ele sunt lucruri peste fire,
pe cari nici un om pământean nu le poate
face, nici înger din eer, decât prin nolnţa
şl puterea Iul Dumneseu. In orice minune,
cum spune sf. Scriptură, e „degetul Iul Dum­
neseu“.
El le face, prin Îngeri sau prin oameni
sfinţi, când urea să-şt arate mărirea Eul,
pentru mântuirea de uecl a omului. Nici­
odată o minune adeuărată n’a putut şl n’a
auut o urmare rea asupra sufletelor, el numai
una mântuitoare.
Credinţele deşarte ce mal stăruie între
unit români, mal puţin luminaţi, în fermeeă-
turl, în slujbe negre, în a face rău deaproa-
pelut prin rugăciuni către Dumneseu, sunt
mari păcate. Dumneseu „nu uoleşte moartea
păcătosului, ct să se întoarcă şl să fie ulu“.
Cine urea să-l determine pe Dumneseu, să
32

facă o minune pentru a pedepsi pe un duşman,

e mai rău ca un păgân.
Greştlnul, care crede că sunt oameni,
cari cunosc ulttorul, cari pot face minuni
pentru a grăbi moartea eulua sau pot da
putere unul lucru blagoslovit de ei, să te
apere de moarte, îneeteasăde a mal fl creştin.
Greştlnul adevărat ştie că singur Dum­
nezeu poate face minuni şl poate finea uleafa
în noi, pentrueă uleafa noastră şl a lumii în­
tregi e în mâna Lui.
A Căruia e împărăţia şl puterea şt mă­
rirea, în ueeii-veeilor. Amtnl

t i 2 t 20. «. raw
 0€3€3CM 3B€3*
Datorinfele bunu
1. Ce e ste Asoelafhinea ,
£ c e a mal mare şt ce
tale rom ânească din Arde
direa culturii în sânul pop

fl. Ca a făcut ş l »a fac

1. A ajutat îp timpuri gr
români la înuătâtură de c<
— 2. A înfiinfat o b ib lio tee
— 8. A înfiinţat un Muzeu
mat ale s lucruri făcute de
române, d ar şl alte e e le
d e mii de c o n fe ren fe popi
o ra şe. — 5 fl înfiinfat cui
b e ji (neştiutori, de earte). -
p o p o r a le ş i e o o p era liu e. —
şt s e c i de mii de exemple
tură ş i p e t r e c e r e pentru p o
reuista „Transilvania“. — i
ţăm inie. c e r c u r i culturale,
la sate, — 10. A ajutat ei
n aflonale. — 11. Ajută ţipă
pentru cărturarii eu şcoală
Secţiile „Astrei“ din eiuj)

III. Ce trebue s ă facp «M

1. S ă s e în scrie m em
(membru fondator i000 t e
800 Lei, membrii actiui 50
eu şttintă de eartei mai m
utsta „Translloanla* şt s ă e
rite de SeefUle „Astrei*. Ac
dela sate s ă cu m p ere broi
poporală a „Asociaftunit" (f
de 16 pag. 1 Leu, 50 eoali
 Să iubiţi Asoeiaţiunea „Astra“ — cetitori
români ai acestei cărţulii I
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora!
„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, urednică, cu gospodării înfloritoare,
eu încrederea intr'un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duee spre mântuire!
Ulttmele numere ale „Bibliotecii popo­
rale“ sunt următoarele:
Nr. 251. Calendarul pentru pop or al Aso~
eiaţiunii, pe anul 1939, întoemlt de Horia
Petra-Petrescu.
Nr. 252—253. D espre cărţile funduare ş i
întabulări de Dr. Vaier Moldouan, adaptată
legilor în otgoare, de Dr. Salvator Jurea.
Nr. 254—255. Cultura pomilor, după clima,
postţla şt solul grădtnet, de leronim Mardan.
Nr. 256. Alexandru Chiorean alias Bătrâ-
neanu şt rolul său în reuoluţta Românilor ar­
deleni din anul 1848, de Ştefan Pascu.
Nr. 257. P oesii p op orale din Bănatul Jugo-
slav, culese de Roman Cristea şl Traian
Mărghiticean.
Nr. 358. Diu pildele Domnului de Ion
A gârbieeanu.
Nr. 259. Calendarul pentru pop or al Aso-
ciaţiunii, pe anul 1940. întocmii de Horia
Petra-Petreseu.