Analizatorul Auditiv

De retinut:

 Undele sonore sunt rarefieri, respectiv compresiuni ale aerului de o anumita

amplitudine (intensitate). Aceste modificari ale presiunii aerului au loc consecutiv, cu
o anumita frecventa (care masoara cat de des apar). Cu cat frecventa e mai mare,
lungimea de unda (distanta in timp intre doua compresiuni aeriene) e mai scurta.
 Cand ne referim la voce, frecventele joase constituie tonalitatea (inflexiunile vocii), iar
frecventele inalte constituie timbrul (care face diferenta intre vocea baritonala – vezi
Mircea Albulescu pe youtube si vocea de eunuc). Vocea e alcatuita din ambele
componente!
 Puterea = energia transmisa de unda sonora intr-o secunda (se masoara in watti)
 Intensitatea = puterea raportata la suprafata de transmisie (spre exemplu la suprafata
timpanului). Avand in vedere ca raportul dintre suprafata timpanului si suprafata
ferestrei ovale e de aprox. 20:1, daca nu am lua in considerare muschii ciocanului si ai
scaritei, puterile transmise prin timpan si prin fereastra ovala sunt egale, dar
intensitatea transmisa prin fereastra ovala e de 20 de ori mai mare decat intensitatea
transmisa prin timpan.
 Avand in vedere ca sunetul e transmis in exterior aerifer, iar in urechea interna avem
limfa, diferenta de impedanta dintre aer si limfa trebuie compensata. Unul dintre
mecanismele compensatorii a fost prezentat in ideea anterioara, al doilea fiind
reprezentat de arhitectura articulatiilor oscioarelor + muschii ciocanului si a scaritei,
care au rolul de a creste puterea sunetului de 1,3 ori (mm. scaritei), in timp ce
amplitudinea sunetului scade (mm. ciocanului). Acest fenomen poate fi privit ca pe o
crestere a eficientei transmisiei (ex. Daca avem un sistem de tevi prin care circula apa,
iar coturile sistemului nu are tevile imbinate perfect, putem creste fluxul de apa cu
riscul de a deteriora mai mult sistemul – analogie a cresterii amplitudinii, sau putem
izola mai bine imbinarile, ceea ce ne permite sa scadem fluxul de apa – analogie a
scaderii amplitudinii sunetului, dar cresterii puterii de transmisie, adica scaderea
pierderilor)
! Aceasta amplificare a forței face ca sunetele cu frecventa cuprinsa
intre 300 si 3000 Hz sa se transmită in proporție de 50-75% !
! Contractia muschilor ciocanului induce crestarea rigidității sistemului osicular
determinând reducerea
transmisiei sunetelor in special al celor cu frecventa joasa atunci
când acestea au o intensitate foarte mare – reflexul acustic !

 Reflexul acustic apare fie atunci cand este deposit pragul dureros al intensitatii
sunetului, fie in reflexele de masticatie, cand comunicarea oro-faringo-acustica prin
 trompa lui Eustachio ar altera calitatea sunetului prin adaugarea zgomotelor de
masticatie. Reflexul acustic previne aceste fenomene.

 Stiind ca intensitatea = putere/arie, iar aria timpanului e de ordinul milimetrilor (deci

numitorul e ff mic), intensitatea va varia mai mult decat ne e util sa cuantificam =>
pentru ca variatia intensitatii sa poata fi manipulata mai usor, vom logaritma acest
raport => prin logaritmare vom scadea exponential variatia dintre doua valori. Vom
masura aceasta variatie a intensitatii raportate la intensitatea de referinta folosind
decibeli.
 Am stabilit ca sunetul este compus din rarefieri, respectiv compresiuni ale aerului care
apar consecutiv. Aceste doua modificari de presiune sunt egale in modul, dar opuse
ca semn. Prin urmare, pentru a masura presiunea aerului in timpul transmisiei unui
sunet, vom ridica la patrat amplitudinea condensarii si a rarefierii si vom obtine o
valoare pozitiva masurata fie in dB, fie in micro Pascali.
 Pragul dureros al intensitatii este de 140 dB.
 Urechea externa e esentiala in detectarea pe verticala a sunetelor, intrucat pavilionul
schimba unghiul de incidenta a undelor provenite din locatii diferite pe verticala. Ex:
un sunet provenit perfect de pe acelasi nivel cu urechea va avea un unghi de incidenta
de 90o, iar sin(90o)=1 va fi captat direct, fara reflexia undelor, in timp ce un sunet
provenind de sus, de la, sa zicem 30o cu linia verticala va avea o valoare a unghiului de
incidenta de sin(30o)=1/2. Raportul dintre sunet captat direct/sunet reflectat creste
direct proportional cu valoarea sinusului unghiului de incidenta (maxim pentru prima
unda, mult mai mic pentru cea de-a doua).
Cohleea
In figura urmatoare se evidentiaza componentele anatomice ale unei sectiuni transversale
prin urecha interna.

Endolimfa are o compozitie chimica asemanatoare compartimentului intracelular (bogata in

K+, saraca in Na+), in timp ce perilimfa are o compozitie asociata compartimentului
extracelular (saraca in K+, bogata in Na+). Endolimfa se gaseste in scala medie, in timp ce
perilimfa in scala vestibulara si scala timpanica. Fiecare din aceste structuri este inconjurata
de un lichid interstitial (cu compozitie asemanatoare perilimfei). => diferenta de voltaj intre
scalele vestibulara si timpanica si lichidul interstitial este de 0 mV (au aceeasi compozitie
chimica, deci nu exista diferenta semnificativa de gradient electro-chimic), in timp ce Vm
dintre scala medie si lichidul interstitial = +80 mV. Aceasta diferenta de voltaj este
indispensabila receptiei ciliare a miscarilor endolimfei, absenta sa conducand la surditate.
Diferenta de voltaj de la nivelul scalei medii e asigurata de stria vascularis, un organ situat la
periferia scalei medii, bistratificat.

Stria vascularis prezinta o fata periferica (in contact cu lichidul interstitial al ligamentului
spiral) si o fata marginala (in contact cu scala medie). La periferie exista un strat de fibrocite
care prezinta pompe Na+/K+ si transportori de K+/Cl-, ambele structuri asigurand un influx
activ de K+ la nivelul compartimentului striei vascularis (imbogatind cu K+ fluidul intrastrial).
Ionii ajung in lichidul intrastrial via stratului de celule bazale si apoi celule intermediare, care
prezinta canale prin care K+ trece liber. La capatul celalalt al compartimentului intrastrial
exista celulele marginale, aflate in contact cu endolimfa scalei medii. Stratul de celule
marginale contine, la fel ca fibrocitele ligamentului spiral, pompe Na+/K+ si transportori
K+/Cl-, asigurand, astfel efluxul Na+ din endolimfa si influxul K+ in lichidul din scala medie.
Dispunerea canalelor si pompelor la nivelul acestor structuri face ca la nivel intrastrial sa
existe o diferenta de voltaj chiar mai mare decat cea de la nivelul scalei, de +90 mV.
*Fibrocitele prezinta canale de K+ de tip KCNJ10, iar celulele marginale KCNQ1. Transportul
K+ incepe de la fibrocite si se termina la celule marginale, J e inainte de Q in alfabet. N-o sa
va scrie numele canalului gresit in grila, in cel mai rau caz va pune sa le recunoasteti. Vedeti
ca va zice de canalele astea si in curs.*
Din arhitectura organului Corti evidentiem:

 Membrana tectoria cu lamina reticulara la baza ei, in care sunt inclavati cilii
CELULELOR PAROASE (CILIATE) EXTERNE - ! in curs scrie ca celulele ciliate
interne, dar toate figurile contrazic !
 Limbusul care tine fixa membrana tectoria. In miscarile perilimfei SCALA MEDIE se
va misca si MEMBRANA TECTORIA va ramane FIXA, inducand miscarea
endolimfei ca atunci cand tii fixa o paleta intr-o cuva cu apa care se misca sus-jos.
 Celulele paroase stau pe membrana bazilara si delimiteaza impreuna cu celulele Deiter
tunelul Corti, prin care ies terminatiile nervoase catre ganglionul spiral Corti.
Transductia senzoriala
Membrana bazilara e compusa din 30 000 de fibre bazilare aflate in continuitate, fiecare
prezentand lungimi si grosimi diferite.
Undele sonore fiind condensari si rarefieri ale aerului de anumite frecvente variabile,
numim membrana de rezonanta maxima pentru frecventa X acea fibra a membranei
bazilare care are proprietatile fizice specifice pentru a vibra mai mult decat oricare alta
fibra bazilara la contactul cu o unda sonora de frecventa data, la fel ca un geam care
vibreaza suficient de puternic incat sa se sparga la contactul cu unde sonore de o frecventa
specifica. Alt exemplu poate fi obtinut privind fix invers situatia. Asa cum o fibra poate sa
rezoneze in prezenta unui sunet anume, tot acea fibra odata ce vibreaza produce sunetul
respectiv (o harpa are corzi de lungimi si grosimi diferite, care odata ciupite vibreaza si
emit unde sonore de o frecventa specific).
In organul Corti, lungimea fibrelor bazilare creste progresiv pana la helicotrema, in timp
ce diametrul lor scade. Deci creste lungimea, scade grosimea. Undele cu frecventa inalta
rezoneaza maxim la baza cohleei, in timp ce frecventele joase rezoneaza la varf (in
helicotrema).
Exista doua tipuri de celule ciliate – interne, dispuse intr-un singur strat si externe,
dispuse in 3-4 straturi.
Celulele paroase externe au
cilii inclavati in lamina
reticulara a membranei
tectoria. Atunci cand are loc
o rarefiere a aerului,
timpanul protruzioneaza in
urechea externa, pune in
miscare articulatiile celor 3
oscioare, iar scarita va trage
de fereastra ovala, deplasand
endolimfa retrograd.
Aceasta deplasare va duce la
scaderea presiunii in scala
vestibulara, in concomitent
cu cresterea presiunii in
scala timpanica. Aceasta
combinatie va deplasa
portiunea mobila a scalei medii in sus (fibrele de rezonanta maxima pentru frecventa
respectiva a membranei bazilare).
Membrana tectoria fiind fixata de limbus, va apasa pe celulele ciliate externe inclavate in
ea, intrucat acestea se afla intr-o miscare ascendenta (s-a ridicat membrana bazilara). =>
cilii celulelor ciliate externe se deplaseaza in directia lor favorita (de depolarizare), adica
inspre stereovil, care e pozitionat ultimul si are o structura diferita fata de cili.