LAURA NEDELCUŢĂ-APOPE

GRUPA a II-a

ARTA LAICĂ ŞI RELIGIOASĂ ÎN EVUL MEDIU

Stilul gotic apare în Europa în a doua jumătate a secolului al XII-lea şi se dezvoltă până în
secolul al XV, când apare curentul artistic Renaşterea. Apărută pentru prima dată în Franţa, este legată de
dezvoltarea societăţii feudale şi de nevoia ei de înfrumuseţare a oraşelor. Spre deosebire de arta romanică,
creată intr-o ambianţă monastică, arta gotică este realizată în mediu urban modern şi este reprezentată
predominant prin monumente religioase, catedrale unde îşi aveau sediul episcopul.
Biserica în stil gotic se remarcă la exterior prin aspectul dantelăriei de piatră, iar la interior prin
stâlpii înalţi şi puternici de o eleganţă sobră. Faţă de cea romanică ea se remarcă prin lungime (100 m) şi
înălţime (20-50 m). Catedralele gotice aveau trei sau cinci nave comunicând între ele, datorită lipsei
pereţilor, înlocuiţi de stâlpi. Uşile de intrare împodobite cu sculpturi şi cu statui corespund unor intrări
somptuoase, foarte adâncite în faţade, corelate cu fiecare navă.
Elementele caracteristice stilului gotic sunt: bolţile pe ogive, arcurile frânte, stâlpii sau coloanele
şi contraforţii.
Ogivele sunt arcuri de sprijin dispuse cruciş, folosite la construcţia bolţilor gotice, pentru a le
mării rezistenţa. Preluînd funcţia muchiilor, ogivele se construiesc din bolţari cu profil normal, formând
un schelet pe care se aşază zidăria bolţii. Ultimul bolţar, cel de sus, se numeşte cheie de boltă. Bolta
gotică nu mai apare continuă, ca cele semicilindrice romanice, cin împărţită în triunghiuri de diferite
mărimi.
Arcul frânt a fost folosit pentru că este mai uşor de construit, impingerile lui laterale sunt mai
reduse şi pentru că el este mai rezistent decât arcul semicircular.
Faţă de construcţiile romanice, la cele gotice se folosesc mai mult contraforţii ca să mărească
rezistenţa zidurilor navelor laterale, acolo unde greutatea acoperişului apasă mai mult. Contraforţii au
două sau mai multe trepte, îngustându-se odată cu înălţimea. Bolta navei centrale, mai înaltă decât navele
laterale, se leagă de pereţii exteriori ai clădirii, proptinduse în
contraforţi prin nişte arcuri mari (în afară), numite arcuri butante,
scoase pe desupra acoperişului navelor laterale, ca nişte vâsle.
Rozeta (rozasă) o fereastră mare, rotundă, de piatră
lucrată, cu vitralii legate prin nervuri, aşezate uneori ca spiţa de
roată. Pe lângă funcţia estetică, rozeta, are şi o funcţie practică ea
lasă lumina să pătrundă în partea de sus a bisericii, parte care la
Catedrala Notre Dame din Paris
bisericile romanice era mai întunecată.
Pe lângă nave, catedrala gotică are şi un transept format din una ori mai multe nave transversale,
perpendiculare pe celelate. Acoperişul se tremină cu unu sau mai multe turnuri, aşezate fie faţă în faţă, fie
în alte părţi ale construcţiei. Turnurile sunt svelte, ascuţite terminate cu o săgeată. Absida navei centrale
este cea mai frumoasă.
LAURA NEDELCUŢĂ-APOPE
GRUPA a II-a

Franţa este recunoscută prin multele catedrale gotice închinate”Fecioarei Maria”: Notre-Dame
din Paris, Notre Dame din Rouen şi Notre-Dame din Reims (unde se încoronau regii Franţei). Alte
catedrale mai sunt: Domul Sfântul Ştefan din Viena (Austria), Domul din Milano (Italia), iar la noi în ţară
Biserica Neagră din Braşov.
Castelele gotice feudale sunt aşezate pe înălţimi, în
locuri greu accesibile. Au ziduri masive şi sisteme de apărare
perfecţionate, fără faţadă principală. Renumite sunt castelele
gotice de pe valea Rinului (Germania).
Arhitectura civilă păstreză stilul gotic reducând doar
dimensiunile elementelor. Se evită bolţile prea înalte cu
deschidere mare şi se preferă sălile joase, cu ferestrele dinspre
stradă ale parterului îinguste şi cu cele de la etaj largi. Porţile Palzzo Pubblico din Siena

caselor, din motive de securitate, erau reduse ca lărgime şi înălţime.

Palatele comunale (primăriile) construite în stil gotic se
întâlnesc în Italia Palzzo Pubblico din Siena şi chiar la noi în ţară
fosta primărie din Braşov ce a funcţionat ca Muzeu de artă al
oraşului.
Aşa dar spre deosebire de construcţiile romanice masive,
groaie şi scunde, dar robuste şi trainice, monumentele gotice sunt
svelte, înalte, mult alungite, aparent fragile, deşi foarte rezistente Statui gotice
prin scheletul ferm al clădirii mai mult decât prin masivitatea Catedrala Notre-Dame, Reims

pereţilor.
Sculptura este utilizată atât la exterior cât şi la înterior
monumentelor. În general statuiele sunt înalte, alungite, ca să
armonizeze cu liniile verticale. Pe faţade apar sculpturi
ornamentale, cu spect geometric şi naturalist, floral inspirate din
natură. Aceast naturalism deosebeşte şi mai mult arta gotică de
cea romanică.
Sculptura în rondbos a debutat cu stilul rigid şi inexpresiv
Domul din Milano
romanic, ele fiind aderente la coloane. Mai târziu capătă graţie şi
gingăşie şi expresivitate a personalităţii sau rangului. Celebre sunt statuiele gotice de la catedralele din
Reims, Paris, Strasbourg (Franţa).
Pe partea de jos a acoperişurilor, apar forme de animale groteşti, fantastice, himere, reptile şi
peşti, corpuri omeneşti deformate, chircite sau bondoace (urme vechi ale sculturii romanice).
Pe poliţe, numite console, aşezate în anumite părţi ale pereţilor (exterior şi interior) pe nişe sau
firide se găsesc un număr impresionant de statui (Domul din Milano are peste o mie două sute de
LAURA NEDELCUŢĂ-APOPE
GRUPA a II-a

sculpturi). Unele statui redau personaje religioase imaginare dar ele reproduc fizionomiile unor personaje
real, apar chir şi portrete.
Pictura murală, în arta gotică, a fost treptat înlocuită, din lipsă de spaţiu, cu vitraliile, arta
miniaturală, tapiseria cu figuri şi altare policrome. În catedrale altarele mobile sunt opere de artă şi
pictură, cuprind scene pe toate feţele panourilor.
Artele decorative sunt folosite atât în manuscrise ilustrate şi decorate cât şi pe mobilier (în fier
forjat) şi ţesături.
In Romania stilul gotic a patruns catre mijlocul secolului XIII.
Oraşele din Transilvania s-au dezvoltat în acel timp şi în arhitectura
religioasa s-a impus acest stil (Biserica Sfântul Bartolomeu din Braşov,
bisericile din Prejmer si Bistriţa şi mai târziu biserica evanghelică din
Sebeş, în secolul XV, Biserica Neagră din Braşov, Catedrala Sfântul
Mihail din Cluj-Napoca, Biserica Sfântul Niculae din Sighişoara).
Printre monumentele păstrate în bună stare, dar cu unele
modificări şi adaugări în timp, se pot aminti: Castelul de la Bran din
secolul XIV, Castelul Corvinilor din secolul XV. Remarcăm în arhitectura
civilă din oraşele transilvănene Braşov, Sibiu, Sighişoara modul de Aspect din Catedrala Sf.
Mihail din Cluj Napoca
grupare a cartierelor, marcarea turnurilor breslelor, traseele străzilor,
pieţele publice - acestea reprezentând elemente specifice oraşelor gotice, asimilate societăţii centrale şi
apusene în secolele XIV, XV si XVI. Pictura în România s-a păstrat la: biserica din Malancev, Catedrala
Sfântul Mihail din Cluj-Napoca, Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia.
Studiu de caz: Biserica Neagră din Braşov
Din punct de vedere arhitectonic Biserica
Neagră, edificiu de secol XVI, cunoscut iniţial sub
numele de Biserica Sfânta Maria, domină centrul
medieval al Braşovului. Biserica parohială evanghelică
luterană din Braşov a primit acest nume după marele
incendiu al oraşului din anul 1689. Fumul si flacările au
înnegrit zidurile, însănu au putut distruge mareţia
edificiului. Biserica Neagră, cu o lungime de 89 m, este
Biserica Neagra din Brasov
cel mai mare edificiu religios între Viena si Istanbul.
Construcţia bisericii în stil gotic a început în anul 1383 în timpul parohului Thomas Sander, pe locul unei
străvechi biserici din prima jumătate a secolului al XIII-lea. La prima invazie a turcilor in anul 1421,
biserica, încă neterminată, a fost distrusă în mare parte. Construcţia bisericii a durat pană în anul 1477.
Din cele două turnuri proiectate iniţial la faţada vestică a bisericii a fost ridicat numai turnul sudic cu o
înalţime de 65 m. În turn au fost aşezate trei clopote, din care cel de 6.300 kg este cel mai mare clopot din
România.
LAURA NEDELCUŢĂ-APOPE
GRUPA a II-a

Biserica Neagră este caracterizată prin înalţimea egală a navei centrale şi a navelor laterale, spre
deosebire de tipul bazilică, la care nava centrala este mai înaltă decât cele laterale. Concepţia
arhitectonică şi ornamentaţia sculpturală a corului prezintă asemanări cu corul bisericii evanghelice din
Sebes-Alba. Lumina pătrunde prin vitralii înalte, frumos profilate, conferind, corului o luminozitate
deosebită .
Biserica Neagră are şase portaluri cu
ancadramente sculptate, cu ornamente de o bogaţie
remarcabilă, care conferă aspectului exterior al
monumentului o notă originală. Printre ele se remarcă in
mod deosebit portalul de vest şi cele două portaluri de pe
partea de nord. Pridvorul sudic al edificiului are canate
din lemn de stejar cu o inscripţtie prezentând anul 1477.
Marele incendiu din anul 1689 a distrus îndeosebi
Biserica Neagra din Brasov
acoperişul şi interiorul cladirii. Renovarea a durat
aproape 100 de ani, timp în care a fost ridicat acoperişul înalt de 20 m în forma care se pastreză şi astăzi.
Cu această ocazie acoperişul s-a prelungit şi deasupra galeriei, care înainte era descoperită. Galeria este
sculptată cu patru lobi ajuraţi şi înconjoară biserica la baza acoperişului.
Ca urmare a renovării bisericii in secolul al XVIII-lea, interiorul şi-a pierdut parţial aspectul
gotic. Bolţile gotice iniţiale au fost înlocuite cu bolţi semicilindrice. Intre anii 1710-1720, pentru a mari
capacitatea bisericii, în navele laterale s-au construit galerii stil baroc. Integrarea acestora in arhitectura
gotica a monumentului s-a rezolvat cu o intuiţie artistică deosebită.
În interiorul bisericii se pastrează astăzi unele
piese de mobilier şi obiecte de cult remarcabile.
Cristelniţa din bronz - donată în anul 1472 de către
parohul Johannes Reudel - nu a fost afectată de marele
incendiu din anul 1689 şi este una din lucrarile cele
mai de seama ale meşterilor locali turnători în bronz,
din evul mediu. Pentru înprejmuirea cristelniţei, în anul Aspect din interiorul Bisericii Negre, Brasov
1716 fierarul Meensen Hannes a confecţionat un grilaj
frumos ornamentat din fier forjat. Din perioada anterioară marelui incendiu s-a păstrat şi pictura murală
din pridvorul sudic, executată după anul 1476. Pictura prezintă figura Mariei cu pruncul, aşezată între Sf.
Ecaterina (cu simbolul ei, roata şi paloşul) şi Sf. Varvara (ţinând in mână un turn). În colţurile de jos ale
picturii se află stemele regelui Matei Corvin şi a soţiei sale Beatrice de Napoli-Aragon. Pictura aparţine
din punct de vedere artistic stilului gotic târziu, dar prezintă şi influenţe ale Renaşterii italiene.
În Biserica Neagră se mai pastrează şi trei canate cu cinci tablouri de la altarul din Feldioara
(sfarşitul secolului XV-lea), unul din cele mai valoroase altare poliptice îin stilul goticului târziu din
Transilvania. Actualul altar in stil neogotic al Bisericii Negre a fost construit in anul 1866. Pe peretele
LAURA NEDELCUŢĂ-APOPE
GRUPA a II-a

frontal al navei laterale de nord se afla o pictura in ulei pe pânza a pictorului braşovean Hans Eder (1883-
1955) reprezentând nunta din Cana (1932). Amvonul în stil baroc (1696), cu tot caracterul lui provincial,
se încadreaza în ansamblul interiorului. Pe stâlpul din faţa amvonului se află în relief stema oraşului
Braşov - coroana pe un trunchi de copac cu rădăcini - deasupra, stema regelui Matei Corvinul. Stranele
cele mai vechi din navele laterale dateaza din anul 1696, altele din prima jumatate a secolului XVIII-lea,
prezentând o frumoasă ornamentaţie in stil baroc sculptată in lemn. Picturile pe lemn de pe stranele
fostelor bresle de mesterşugari prezintă motive folcloristice interesante. Stranele neogotice din cor
datează din anul 1866, iar băncile din stejar cu spetezele mobile din nava centrala au fost montate in anul
1937. In spatiile laterale ale antreului dinspre vest s-au zidit vechile pietre funerare ale unor personalităţi
braşovene din secolele XVI-XVIII. Aceste pietre acopereau odinioara mormintele din interiorul bisericii
şi au fost scoase cu ocazia ridicării altarului neogotic (1866) şi a construirii instalaţiei de încălzire cu aer
cald (1937).
Orga Bisericii Negre - una din cel mai mari din sud-estul Europei - este renumită pentru
sonoritatea ei. Cu circa 400 de tuburi, a fost construita între anii 1836-1839 de către constructorul de orgi
Buchholz din Berlin.
Un tezaur deosebit de valoros al Bisericii Negre
il constituie covoarele anatolice din secolele XVII-XVIII
care în ansamblul lor reprezintă una din cele mai bogate
colecţii de covoare anatolice din Europa. Covoarele din
regiunile Brussa, Usak si Ghiordes din Asia Mica,
renumite centre ale artei confecţtionarii covoarelor, au
fost donate bisericii de către breslele meşteşugarilor din
oraş, de către negustori şi alţi cetăţeni ai oraşului.
Diversitatea motivelor şi bogaţia coloritului strălucit al Orga din Biserica Neagra, Brasov
acestora conferă interiorului bisericii un farmec deosebit.
Biserica - construită în principal din gresie - a fost afectată în decursul vremurilor de numeroase
cutremure, necesitând astfel lucrări de întreţinere şi renovare continue. În anii 1654-1656 s-au construit
două contraforturi exterioare pentru sprijinirea arcului de trimf, alte lucrări de restaurare efectuându-se în
secolele XIX-XX.

Bibliografie:
Drâmba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. 3, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990
Nicolau-Golfin Marin, Istoria Artei, vol. I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
Ştefănescu Ştefan, Mureşanu Camil, Istoria Românilor, vol. 4, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2001
http://www.vrbrasov.ro/culturabrasov/lacasuricultbrasov/bisericaneagrabrasov/
http://www.360rvr.com/Biserica-Neagra-Romana/Tururi-Virtuale/Zone/20/1.aspx