In 1932, George Calinescu. (1899 - 1965) sustinea necesitatea
aparitiei - in literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o trasatura definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul feminitatii, tipul retardatului, tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismulsecolului al XX- lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac prin tema mostenirii, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti. Felix Sima, definit chiar de Calinescu "martor si actor", deschide romanul prindescrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune in central narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix. Felix este cel care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta - strada Antim, casa lui Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de carti etc. - de care acesta ia act prin imaginile reflectate in constiinta acestui personaj-martor. Toate aceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative pentru care Felix este un personaj realist modern. Felix Sima este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si-l lasase pe baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu.Dupa moartea mamei, Felix mostenise o casa si un oarecare deposit de bani pe care le administra mos, Costache .Dupa terminarea liceului, timp in care locuise la internat, tanarul venise la Bucuresti, ca sa urmeze cursurile facultatii de medicina, ca si tatal sau. Portretul fizic sugereaza, prin detaliile descrierii directe, trasaturi morale, intre care vointa si ambitia, precum si o distinctie nativa a personajului.Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele contureaza indirect, inca de la primele pagini ale romanului, o fire rationala,lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a unui personaj realist, Felix inscriindu-se in tipologia societatii burgheze de la inceputul secolului al XX-lea. Felix apare ca un intelectual superior, situandu-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducandu-se dupa un cod superior de norme etice.Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii entuziaste si ambitia realizarii in plan professional. In "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane, pe care o clasifica pe tipuri: "Romanul nu apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tipuri si de caractere." (George Calinescu).