Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, înfățisează destinul cizmarului Ghiță, este
un om sărac, care ia în arendă o cârciumă aflată la rascruce de drumuri lângă Ineu,
într-o vale frumoasă dar tare singuratică, în campia Aradului. Hanul se numește
Moara cu noroc și, deși soacra lui Ghiță, mama soției sale Ana, îl avertizează
(„ Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa,, căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea
colibei tale te face fericit”), se mută cu întreaga familie acolo (cu soția, copilul și
soacra), pentru că nu mai dorea să cârpească cizmele oamenilor, pe care ei doar
duminică le încaltă.
La început, lucrurile decurg bine, el câștiga cinstit și familia trăiește fericită în
bună înțelegere. Se bucură de frumusețea locului și de frumusețea femeii sale
Ana care este o femeie tânară, sprintenă și mladioasă. Numai că Ghiță află în
curând că ținutul este sub stăpânirea lui Lică Sămădăul, șef al porcarilor care
îngrijeau 23 de turme de porci ale lui Arpad Vermesy. Lică are faimă rea de
om primejdios, are 36 de ani, este un bărbat puternic, înalt, uscativ,
supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu
sprâncenele dese și împreunate la mijloc și cunoaște bine tinutul
și este amestecat în afaceri necurate și crime. El vine la han și
încearcă să și facă pe Ghiță omul lui, pentru a ști despre cine trece
pe drumurile pustiei. Ana este fascinată de aspectul fizic plăcut al
Sămădăului, dar intuiește că este o ființă malefică. Ghiță refuză la
început propunerea lui Lică, pleacă cu treabă la Arad, cumpără
două pistoale și își luă o a două slugă, pe Marți, un ungur înalt ca
un brad. Peste câteva zile se duse apoi la Fundureni și cumpară
doi câini pe care iî învață să devină răi, dar își schimbă
comportamentul față de Ana căreia nu-i mai destăinuie toate
frământările sufletești. Lică Samadaul, însă, încearcă să se
apropie tot mai mult de familia lui Ghiță, ii da acestuia însemnele
turmelor sale de porci, bucăți de piele pe care le prinde la urechile
porcilor, deosebite ca formă după turmă, ii cere să observe
deplasarile turmelor și să îl formeze despre aceste deplasari. După
care ia de la Ghiță, sub amenințarea că nu îl va mai lăsa să stea la
Moara, împrumut niște bani, iar în cele din urmă Ghiță îl acceptă
ca aliat, ca prieten. Ana începe să se simtă singură. Într-o zi, Ghiță
primește de la Lică șase porci fără însemnele sale. Lica, profitând
de sosirea unor lautări țigani, joacă în carciuma cu Ana, trezind
gelozia lui Ghiță.
Ghiță nu dorește să încalce legea și se împrietenește cu jandarmul Pintea de
la Ineu. Totusi devine complice la fărădelegile lui Lică (jefuirea unui arendaș
bogat; uciderea unei tinere femei și a copilului acesteia în vârsta de 5 ani), îi
schimbă banii, acceptând partea să și nu-i spune întreg adevărul jandarmului.
Astfel, Lică scapă de închisoare la procesul de la Oradea, în locul lui fiind
condamnați porcării Buza Rupta și Săila Boarul. La Ineu, Lică îi restituie lui
Ghiță banii pe care îi luase cu imprumut, specificand, în urma întrebării
cârciumarului Ghiță, că sunt din cei jefuiți de la arendaș și de la femeia ucisă.
Participând la numărarea banilor alături de Ghiță, Ana recunoaște o bancnotă
a femeii ucise, își aduce aminte de momentul în care doamna a fost la moara
și plătea cu o hârtie căreia îi lipește un colț, Ana îi cerea să i-o schimbe. La
întrebarea ei asupra provenienței banilor, Ghiță răspunde că într-o zi va afla
de unde sunt banii. Ghiță pleacă în Ineu și îi spune lui Pintea despre bani ca să
fie prins Lică, dar nu despre camata primită. Lică se apropie tot mai mult de
Ana, dorind să distrugă căsnicia cu Ghiță pentru a-și subordona total. Dorind
să-l dea prins pe Lică Sămădăul care avea asupra sa banii furați, înainte de
Paști, după ce bătrâna și copiii plecară la rude, Ghiță își lasă nevastă cu Lică și
se duce să-l anunțe pe jandarmul Pintea.

Ana se lasă în voia Sămădăului, fermecată de joc și simțindu-se tradată de

plecarea lui Ghiță. („ Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată
în haine bărbatești, ba chiar mai rău decât așa. “) Planul lui Ghita eșuează.
Lică pleacă de la Moara, refuzând cererea Anei de a fi luată cu el. Se
adăpostește de ploaie în biserică din Fundureni, în care intră călăre. Își dă
seamă că și-a uitat chimirul cu bani la han. Între timp, Ghiță sosește și el,
însoțit de Pintea, sluga sa Marti și încă doi jandarmi, zărindu-l pe Lică plecând.
Se iau după el, iar Ghiță merge la cârciumă, unde își înjunghie soția. Sosesc
Lică și Rauț, omul acestuiă, care îl impuscă pe Ghiță din ordinul Sămădăului.
Cu ultimele puteri, Ana îi zgârie fața lui Lică. („ Când Lică se apleca asupra ei,
ea țipă dezmierdată, îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui, apoi
cazu moarta lângă soțul ei. “).
Lică pleacă spre Fundureni, poruncind lui Rauț și Păun să dea foc Morii cu
noroc. Pe drum, calul său, obosit, se prăbusește, îl aruncă spre râu pentru a
nu fi capturat iar Lică, merge înapoi spre Moara luând calul lui Ghiță. Lica îl
zărește pe Pintea alături de jandarmi acolo, fuge și se sinucide izbându-se, cu
capul, de un copac și moare.

Când moara s-a prăbușit din cauza incendiului, soacra împreună cu cei doi copii
tinându-i de mână și uitându-se la rămășițe. Soacra se întoarce cu privire la copii și
le spune de faptul că a presimțit că nu va fi bine și că soarta a decis pentru ei. Și
apoi au plecat împreună mai departe.