Turismul polivalent (complex) reuzulta prin asocierea pe acelasi teritoriu a celorlalte tipuri.

In
practicarea turismului. Acest tip de turism, in cadrul pachetului de servicii turistice dispune de o
paleta ma larga de oferte. In acelasi timp si eficienta economica creste in practica turistica.
Diversitatea ofertei turistice implica un numar mai mare de turisti si de toate varstele. In special acest
tip de turism se practica in perioada concediilor-vacantelor. In acelasi timp acest tip de turism
necesita o infrastructura diversificata adapta la tipul de turism determinant practicat in teritoriu. In
general tipul de turismul polivalent creaza un turism echilibrat (mixt), taxonomic teritorial se
delimiteaza sub forma de complexe, zone, regiuni turistice cu un anumit flux touristic, diversificat
social, varsta etc. Se practica cu predilectie in perioada concediilor si vacantelor. Cea mai
reprezentativa forma de turism mixt este cel estival din zonele temperate, axat pe recreere si
agrement (montal, de litoral). Inbina valente economice a unui fond complex cu o rentabilitate
majora. In cadrul turismului polvalent este inclus si turismul profesional practicat ocazional si
intermitent de catre de catre o categorie de persoane antrenate in activitatii economice sau sociale
(oameni de afaceri, oameni de stiinta, sportivi, studenti) in alte locuri decat cele de resedinta. In
categoria turismului polvalent se incadreaza turismul alternativ ca: turismul rural ce este raspandit
indeosebi in statele dezvoltate economic in regiunile cu potential turistic natural si antropic, unde
satele in evolutia economica au recapatat functii tertiare cu profil turistic. Agroturismul cuprinde o
paleta mai larga a serviciilor turistice rurale, unde un obiectiv determinant prezinta potentialul agrar
cu servicii autohtone gastronomie si alte oferte cu caracter cultural educatv ce deriva din practicile
agricole. Tipurile de agroturism se stabilesc pe criteriul motivaţiei, în corelare cu locul de destinaţie,
deoarece turistul se orientează condiţionat spre acele locuri unde obiectivul deplasării poate fi
realizat, prin urmare destinaţia poate fi un anumit habitat rural cu dotări specifice şi cu anumite
produse gastronomice. Astfel poate fi creat în viziunea economică a operatorului turistic, un pachet
de servicii cu caracter agroturistic. În general, potenţialul agroturistic exprimă factorii genetici, astfel
putem defini mai multe tipuri de agroturism: gastronomic, vanătoresc-sportiv, cultural-educativ, de
tranzit, ştiinţific, ecologic, care se poate exprima sub diverse forme: agrement şi recreere, curativ,
cultural, iar după locaţie se manifestă şi se realizează în ferme, gospodării ţărăneşti sau se poate
realiza într-un anumit tip de habitat rural. In conformitate cu funcţionalitatea teritorială a factoriilor
genetici, ne permitem clasificarea agroturismului în trei grupe mari: -economico-istoric sau
determinant; -etno-cultural sau derivat; -complex-turistic. În realitate, conform funcţionării factorilor
genetici ai agroturismului criterial, analizând grupele de tipuri analizate anterior, conform criteriilor
motivaţionale şi dinamico-teritoriale, putem defini o mulţime de subtipuri de agroturism: a)
economico-istoric, la bază fiind criteriul gradului dezvoltării economice, definindu-se în urmatoarele
subtipuri: -agroturism avansat, prezintă o agricultură multifunţională (productivistă), predominând
formele de agrement şi recreere; -agroturism de tranziţie, specific statelor industriale şi foste
socialiste; -agroturism itinerant, specific statelor slab dezvoltate. Agroturismul, după modul şi
randamentul producţiei agricole poate fi clasificat: -agroturism agro-industrial intensiv; -agroturism
multifuncţional intensiv şi extensiv; -agroturism itinerant extensiv. Agroturismul, după tipurile de
agricultură: vegetal (legumicol, viticol, pomicol etc), animalier (pastoral, piscicol, cinegetic etc.) b)
Social, la bază fiind criteriul organizării sociale a societăţii, care uneori se manifestă sub diverse
modalităţi: etnică, religioasă etc. Tipuri după produsele agricole, sau agroturism gastronomic, care se
diferenţiază în doua grupe mari: animalier şi vegetal. Poate avea un caracter de practicare:
-permanentă (cum ar fi consumul cărnii şi brânzeturilor, băuturilor etc); -periodic sau sezonier
(activitaţi turistice sub formă de vânătoare şi pescuit, culesul fructelor, cositul fânului etc.) Tipuri de
turism gastronomic: -băuturi (vin, tării); -produse culinare animaliere: lactate, brânzeturi, afumături
din carne şi peşte; -produse în stare natural vegetală: struguri, caise, cireşe, pere, portocale etc.
Tipuri de agroturism după modul de producţie cu caracter derivat: -mulsul oilor, prepararea
lactatelor; -prelucrarea strugurilor sau mustuirea şi prepararea diverselor băuturi; -prelucrarea
peilor, diverselor tipuri de artizanat, ţesut, tăbăcitul pieilor sau cânepii etc; -prelucrarea lemnului şi
lutului, cositul fâneţelor, echitaţie etc. Aceste tipuri au mai mult un caracter de curiozitate, dar care,
poate fi şi ştiinţific.