Profesorul ideal

Profesia de cadru didactic implică o serie de responsabilităţi, roluri,deziderate, calităţi, com-

petenţe, care o fac să se distingă de multe alte profesii al căror „ obiect” al muncii este omul.
Un aspect esenţial în ceea ce priveşte profesia de cadru didactic îl reprezintă competenţa
profesională care include ansamblul de capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale,
conferindu-i acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure realizarea
competentelor de către toţi elevii.
După mine, reuşita unui profesor depinde de multe ori de natura relaţiilor pe care le stabileşte cu
elevii săi, aspect deosebit de important, deoarece multe dificultăţi de învăţare şi educare se datorează
unor relaţii deficitare. Natura relaţiilor pe care profesorul le stabileşte cu elevii este determinată nu
numai de stilul de abordare a activităţii şi de trăsăturile sale de personalitate, ci şi de trăsăturile
individuale şi de grup ale elevilor. De aceea, profesorul trebuie să aibă abilitatea de a-şi cunoaşte
partenerii de activitate. Empatia profesorului nu înseamnă o cunoaştere de tip analitic, ci capacitatea
de a depune un efort imaginativ pentru a-l înţelege pe celălalt, sub aspectul potenţialului de care
dispune, al atitudinilor şi sentimentelor sale, al semnificaţiei conduitei manifestate.
Pentru ca impactul profesorului asupra formării tinerei generații trebuie să adopte un stil
democratic, caracterizat prin relaţii deschise bazate pe încredere reciprocă şi acceptare, reuşind astfel
să colaboreze cu elevii într-o atmosferă armonioasă, lipsită de încordare. Calitatea procesului
instructiv-educativ este dependentă şi de relaţia afectivă dintre profesor şi elevi. De aceea este
necesar ca fiecare cadru didactic să fie preocupat de cultivarea unor relaţii bune cu elevii săi.
Trăsăturile negative de personalitate ca: superficialitatea, cinismul, încăpăţînarea, apatia,
indiferenţa, rigiditatea, agresivitatea creează o atmosferă nefavorabilă în jurul său. Dimpotrivă,
agreabilitatea, gradul de deschidere spre ceilalţi, posibilitatea de schimbare, amabilitatea, răbdarea,
stăpînirea de sine, dorinţa de a ajuta, sociabilitatea, încrederea, capacitatea de a înţelege problemele,
vor întări calitatea relaţiilor pedagogice.
Echilibrul intelectual şi psihic, luciditatea, intuiţia, bunul-simţ, tactul pedagogic sunt calităţi
indispensabile unui pedagog. Acestora li se adaugă calităţi morale: obiectivitatea, generozitatea,
modestia, blîndeţea, cinstea, sinceritatea, demnitatea, conştiinciozitatea. Profesorul în calitatea sa de
formator trebuie să fie în permanenţă preocupat de imaginea sa oferită elevilor. Aspecte minore ca
punctualitatea, modul de adresare, ţinuta, gestica, mimica sunt încărcate de semnificaţie şi au valoare
formativă.
Talentul pedagogic asociat cu ansamblul capacităţilor care determină competenţa profesională şi
ansamblul calităţilor personale conferă acea măiestrie pedagogică care defineşte profesia de
învățător sau cadru didactic.
Devin „ideali” acei pedagogi care ştiu cum să le capteze elevilor atenţia şi să le-o menţină pe tot
parcursul lecţiilor. Să formuleze cu claritate competenţele urmărite în cadrul fiecărei activităţi
didactice. Să reactualizeze cunoştinţele anterioare necesare învăţării. Să predea accesibil şi
convingător noile cunoştinţe. Să creeze situaţii de învăţare adecvate. Să dirijeze învăţarea şi să
obţină feed - back ori de cîte ori este nevoie. Să evalueze prin metode variate.
Acest deziderat focalizează atenţia asupra necesităţii formării cadrului didactic, formarea
constituindu - le ca o provocare în cadrul procesului de modernizare a sistemului de educaţie.
Formarea continuă a cadrului didactic este reglementată şi obligatorie. Aceasta trebuie să asigure
evoluţia în carieră a cadrului didactic, perfecţionarea în acord cu propriile nevoi , dar şi cu ale
elevului şi ale societăţii.
Noi, tinerii pedagogi , trebuie să facem ca procesul instructiv – educativ să aibă un impact
constructiv și crescător pentru creșterea tinerei generații. Să modernizăm sistemul educațional prin
acele metode interactive și activ–participative, pentru a pregăti nu doar elevul de azi, ci și cetățeanul
de mîine. Astfel, formînd elevilor dragostea față de carte, față de țară, și cu siguranță față de propria
persoană. Deoarece știm cu toții că un elev instruit bine și sigur pe forțele proprii crește o
personalitate armonios – dezvoltată.
În concluzie, aș putea remarca că idealul profesionist al pedagogului este să facă lumină acolo
unde e întuneric, adică exact acolo unde este nevoie. Pedagogul ideal este o carte care se povestește
singură.