A n u l I. B l a j , 1/14 F e b r u a r i e 1911. Nr. 3.

CULTURA CREŞTINA
APARE, CU ESCEPŢIA LUNILOR IULIE ŞI
AUGUST, LA 1 ŞI 15 v. A F I E C Ă R E I LUNI.

Abonamente: COMITETUL DE REDACŢIE: Redacţia şi Admi­

te un an: C 10. Dr. Ioan Sâmpăleanu, Stefan nistraţia: «Cultura
Pe '/„ an: C 5. Roşianu, Dr. Victor Macaveiu,
Creştină». B l a j —
In străinăt.: frs. 12. Dr. Alexandru Nicolescu şi
Mumărul 50 bani. Dr. Alexandru Rusu. B a l i z s f alva.

- În jurul unui articol al episcopului

Prohâszka.
Episcopul delà Alba-Regală, Prohâszka, a publicat
de Crăciun un admirabil articol, în revista ungurească
„Egyhâzi Kôzlôny" din Budapesta. Ideile articolului
sunt de o actualitate arzătoare, şi presa ungurească
de toate nuanţele s'a grăbit să ieà notă despre el.
în celea câteva şire ale unui articol de ziar, episcopul
Prohâszka a reuşit să deà un răspuns măduos, între­
bării: cum, pe ce cale şi cu ce mijloace, s'ar putea
restatori mai bine ecuilibriul sdruncinat al omenimii
de astăzi, răspuns care sună totdeodată şi ca un pro­
gram de muncă, ca o îndrumare pentru viitoriul bi­
sericii.
Om erudit — nu din tagma celor ce despică în
patru firul de păr, pentru ca să-i analiseze composiţia
chemicală, nici din a celora ce cu sirguinţă adună, din
colbul bibliotecelor, comorile necunoscute încă ale
Ştiinţei trecutului, ori a celora ce cearcă să afle o nouă
folosire a cutărui gaz — ci erudit filosof este Pro­
hâszka. Pe temelia ce i-o îmbie resultatele ştiinţei,
e
I clădeşte mai departe, cu ajutoriul gândirii, tră-

© B.C.U. Cluj
 Pag. 66 CULTBRA CREŞTINA

gând concluziile faptelor reci şi seci, acumulându-le

şi îndreptându-le spre un singur ideal: acela al
religiei şi culturei creştine. Ca un mare măiestru al
condeiului, care ştie să îmbrace adevărul vechiu în
haină nouă, accesibilă lumii desmierdate de astăzi — J
şi ca un orator de o elocuenţă răpitoare, având în-
trânsul ceva din intuiţia profeţilor ori a poeţilor, a căror
orizont e mai larg, în ale căror vorbe şi scrieri se re-
oglindeşte o perspectivă mai amplă — perspectiva
vulturului ce se avântă în înălţimile boitei azure
aşa ni-se prezintă Prohâszka. Stăpânit de o sugestiva
încredere, de o caldă însufleţire si o adâncă conştienţi
a forţei culturale ce reşede în religia catolică, precum]
şi a superiorităţii sale peste cultura zisă modernă,
mi-se pare că nu aş greşi, când lui Prohâszka i-aş
asignâ, între episcopii unguri, locul ce între cei geţi
mani îl are episcopul artist Keppler delà Rottenburg,
a cărui scriere mai nouă: Mehr Freude, s'a vândut în|
lumea germană ca pânea caldă, în zeci de mii de
exemplare.
C a s ă revenim î n s ă la articolul p u b l i c a t în „Egyhâzi
KOzlony" — e p i s c o p u l P r o h â s z k a indigitează a s u p r a s c h i m b ă ­
rilor prin cari a t r e c u t v i e a ţ a societăţii o m e n e ş t i , c u l t u r a o m e ­
n e a s c ă , din v e a c u l d e mijloc p â n ă astăzi, a r ă t â n d c a r e a fost
a t u n c i , şi c a r e e astăzi r a p o r t u l între cler şi î n t r e l u m e a n u ­
m i t ă laică. î n trecut, b i s e r i c a a fost — a p r o a p e în chip esclusiv
— s i n g u r a p u r t ă t o a r e a culturii o m e n e ş t i , iar l u m e a laică erà J
a v i z a t ă la p o v ă ţ u i r e din p a r t e a clerului, nu numai în ale cre-i
dinţii, ci şi în ale ştiinţei, a r t e l o r etc. Astăzi, — şi m u l ţ i m e a
laică a ajuns s ă s e ştie călăuzi p e sine î n s ă ş i s p r e ajungere*
ţintelor, s p r e cari tind n ă z u i n ţ e l e o m e n i m i i ; e l e m e n t u l laic încâ
a ajuns factor cultural i n d e p e n d e n t şi p ă r t a ş al domeniului^
culturii. E c e s t i u n e a deci, c u m s e v a s u s ţ i n e a d e a c u m î n a ­
inte echilibriul, c u m s e v a creià o a r m o n i e , o u n i t a t e a t e n ­
d i n ţ e l o r cari s t ă p â n e s c astăzi, şi influinţează d e s v o l t a r e a cul­
t u r a l ă , c u m s e v o r î n l ă t u r a a n u m i t e „pietre de s m i n t e a l ă " , p e
;

cari evoluţia le p r ă v ă l e ş t e în c a l e a păcii şi a b u n e i înţelegeri,

a „ b u n e i v o i r i " între o a m e n i ?

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3 CULTURA CREŞTINĂ Pag. 67.

în a c e a s t a o r d i n e de idei, P r o h â s z k a s e o p r e ş t e a s u p r a
averii bisericeşti şi a s u p r a t e n d i n ţ e i d e a s m u l g e a v e r e a b i s e ­
ricească din m a n i l e a c t u a l i l o r ei u s u f r u c t u a r i : a s u p r a „ s e c u l a ­
rizării". T e m a secularizării e s t e î n t o t d e a u n a a c t u a l ă în ochii
celor, cari n u v ă d în b i s e r i c ă d e c â t — averile de cari d i s p u n e .
Averile a c e s t e a f o r m e a z ă m e r e u o p i a t r ă d e s m i n t e a l ă p e n t r u
mulţi, c ă r o r a actualii p a r a g r a f i ai d r e p t u l u i c a n o n i c şi principiile
etice nu li-se p a r de a j u n s c a s ă r e g u l e z e deplin folosirea a c e ­
stei averi s p r e s c o p u r i l e c u l t u r a l e , cari au format şi f o r m e a z ă ,
constitue în t r e c u t ca şi astăzi, a d e v ă r a t a lor d e s t i n a ţ i e .
în însăşi ţ a r a u n g u r e a s c ă s e scria d e u n ă z i că g u v e r n u l
terii face cercetări a s u p r a folosirii v e n i t e l o r beneficiilor m a i
mari, iar ca o e x p l i c a r e a a c e s t u i lucru, s e c o l p o r t a o v o r b ă ,
ce s u n ă p o a t e d e n e c r e z u t , d a r d e s p r e c a r e s e zice că a fost
rostftă, în fiinţa de faţă a m a i m u l t o r dignitari bisericeşti, d i n
p a r t e a unui m a g n a t c a t o l i c : că a d e c ă , p e n t r u cazul c â n d s t a t u l
şi p o p o r a ţ i u n e a n u ar fi în s t a r e s ă s u p o a r t e noile c r e d i t e
foarte mari, militare şi m a r i t i m e , a t u n c i c a o ultima ratio a r
urma recursul, în v r e - o f o r m ă o a r e care, l a a v e r e a b i s e r i c e a s c ă .
— N u e m i r a r e deci, că o a m e n i i s e g â n d e s c la noi mijloace
de a p ă r a r e , la o p r e î n t i m p i n a r e a primejdiei secularizării, şi
P r o h â s z k a c r e d e că s p r e s a l v a r e a i n t e r e s e l o r m a r i ce s u n t
legate de a v e r e a b i s e r i c e a s c ă : i n t e r e s e c u l t u r a l e , r e l i g i o a s e şi
filantropice, — ar fi de l i p s ă g a r a n t a r e a prin instituţiuni a f o ­
losirii c o r e c t e a averii b i s e r i c e ş t i , p e n t r u ca prin a c e a s t a şi
mai mult s ă fie e s c h i s ă p u t i n ţ a v r e - u n u i a b u z cu a v e r e a b i ­
sericească, din p a r t e a u s u f r u c t u a r u l u i individ. D e sine s e p r i ­
cepe, că în a c e s t caz, d a c ă se e s c h i d e a d e c ă p u t i n ţ a unui a b u z
cu a v e r e a b i s e r i c e a s c ă , prin faptul că s'ar s c o a t e d e s u b a d ­
m i n i s t r a r e a „conştiinţei şi a c a p r i c i u l u i i n d i v i d u a l " , în a c e s t
caz, unul din p r i n c i p a l e l e a r g u m e n t e în favorul s e c u l a r i s ă r i i
Şi-a p i e r d u t t o a t ă p u t e r e a şi t o t r o s t u l !
T e n d i n ţ a scrisului lui P r o h â s z k a p a r e că nu a fost deplin
înţeleasă nici în a n u m i t e cercuri bisericeşti, cari v e d e a u o c r i ­
tică p r e a a s p r ă , în cuvintele lui, la a d r e s a , ştie D u m n e z e u , c ă ­
rora dintre cei vii ori cei morţi u s u f r u c t u a r i ai averilor b i s e ­
riceşti din U n g a r i a . B a s'a î n t â m p l a t s ă i-se a d u c ă lui P r o h â s z k a
chiar învinuirea, că scrisul s ă u p r o m o v e a z ă s e c u l a r i z a r e a .
P simplă r e p r o d u c e r e a cuvintelor sale, prin cari r e c l a m e a z ă
m cadrele autorităţii episcopeşti şi a dreptului canonic, o insti­
tuţie bisericească ( g â n d u l n i - s e o p r e ş t e la c e s t i u n e a autonomie

© B.C.U. Cluj
 Pag. 68. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3.

bisericii catolice!) pentru chivernisirea averilor m a r i b i s e ­

riceşti — înseşi a c e l e a c u v i n t e n e a r a t ă p e P r o h â s z k a , ca pe
cel ce t o c m a i v r e a s ă r u p ă ascuţişul, să p r e î n t i m p i n e t e n d i n ­
ţele d e s e c u l a r i z a r e : „Noi b u n u r i l e b i s e r i c e ş t i t r e b u i e să le fo­
losim s p r e s c o p u r i l e m a r i c u l t u r a l e şi . . . întru a c o l o s ă ne
s t r ă d u i m , c a legislaţia b i s e r i c e a s c ă prin instituţii s ă asigure
folosinţa a c e l o r averi. Ori d o a r ă c r e d e m că, p r o v o c â n d u - n e la
principii g e n e r a l e , p r e c u m e şi a c e l a că s e c u l a r i z a ţ i a e un
rapt, ori p r o v o c â n d u - n e n u m a i la d r e p t u r i istorice, n e v o m fi
r ă z i m a t şi p r o p t i t î n d e a j u n s instituţiile n o a s t r e , î m p o t r i v a c u ­
r e n t e l o r v r e m i l o r celor n o u ă " ?
L i m p e d e , foarte l i m p e d e a văzut t e n d i n ţ a articolului lui
P r o h â s z k a , foaia f r a n c m a z o n ă : „Vilâg", c a r e a s c r i e : „ . . . . r e c u ­
n o a ş t e m p e faţă că g a r d a ce m e r e u s p o r e ş t e , a celor ce d o ­
r e s c s e c u l a r i z a ţ i a nu p o a t e fi d e s a r m a t ă d e nici o b ă d ă r ă n i e
clericală; ci c e e a c e î n chip s e r i o s a r p u t e a s ă o p ă c e a s c ă cel
puţin p e foarte l u n g ă v r e m e c a u z a secularizării, ar fi realizarea,
î n f ă p t u i r e a p u n c t u l u i de v e d e r e a d o m n u l u i P r o h â s z k a . . . , î
a c e s t caz c a u z a secularizării ar fi cu mult mai mult î n t â r z i a t ă ,
1
d e c â t prin o mie de interpelaţii şi r ă s p u n s u r i ministeriale, prin ,
zece mii d e predici şi o s u t ă de mii de b r o ş u r i v o l a n t e p r e c u m
şi prin t o t a t â t e a ş e d i n ţ e tainice ale c o n g r e g a ţ i i l o r . . . "
C u v i n t e l e a c e s t e a , ale unui d u ş m a n principiar, a r a t ă că
P r o h â s z k a a nimerit — cuiul în c a p .
*
* *
P a r t e a a d o u a a articolului — d e s p r e v i e a ţ a religioasă a
o m u l u i civilizat de astăzi — nu e mai p u ţ i n i n t e r e s a n t ă . D a r
d e s p r e a c e a s t a , p o a t e cu alt prilej! y . Macaveiu.
D r

Câteva date despre preoţii româno-calvini.

di)
U r m e d e calvinism, care n'a putut fi fără »păstor«, aflăm
şi în c o m u n a Alămor, ai cărei locuitori au primit delà G. R â -
koczy I. diplome nobilitare şi averi, cu condiţia ca sa se unească
cu biserica reformată. »Eu însumi — scrie Şincai — am cetit
cărţile nobililor din Alămor, care aşa sunt date d e Râkoczy, ca
cât se vor lăsa de sfânta unire cu pravoslavnicii, adecă cu cal-

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 69.

vinii, îndată să'şi piardă şi n e m e ş u g u l şi iosagul* *). Biserica di»

Alămor a fost scoasă prin decretul principelui G. Râkoczy I.
(10 Octomvrie 1643) d e sub iurisdicţia vlădicului Simion Stefan,
şi supusă iurisdicţiei superintendentelui calvin. Prin acelaş d e c r e t
sunt scoase, d e s u b iurisdicţia lui Ş i m o n Stefan, şi bisericile r o ­
2
mâneşti din Orăştie, Haţeg, H u n e d o a r a şi I l i a ) .
Despre trecerea la calvinism a R o m â n i l o r din Orăştie, u n d e
în veacul al XVI-lea erà şi o tipografie românească, d e s u b t e a s ­
curile căreia a eşit Palia din 1582, nu ştim nimic. A v e m însă
un document foarte important privitor la reformaţiunea r o m â n ă
din T u r d a ş (lângă Orăştie), reşedinţa vlădicilor româno-calvini
Pavel şi Mihail T o r d a ş i (între 1569—82), care în 1733, p e t i m p u l
conscripţiei lui Klein, se ţinea d e protopopiatul Balomirului şi
3
aveà patru preoţi, toţi u n i ţ i ) . Din T u r d a ş au trecut în 1652 lai i
calvinism următorii: Ioan Boldea, cui i-s'a dat apoi n u m e l e u n ­
guresc Szatmâri J â n o s ; Dumitru Jeledinţan, care d u p ă aceea s'a
numit Lozsârdi D e m e t e r ; Gruia Petru, care cu acest n u m e a şi
rămas şi Căpruţă A d a m care s'a n u m i t Kapronczai  d â m , »îm-
preună cu femeile lor şi cu copii, cu n u m ă r u l 26 suflete*. Bise­
rica, care »dela Daci r ă m a s e Românilor*, c u m zice d o c u m e n t u l ,
a trecut în acelaş an, la p o r u n c a iui G . Râkoczy II., î m p r e u n ă
cu >pământurile delà c â m p * în posesiunea acestora, iar cei ră­
maşi în vechea credinţă răsăriteană au fost siliţi să'şi facă altă
biserică »şi aceea d e nuele, care am lipit-o cu p ă m â n t şi am
văruit-o « *).
I n H a ţ e g aflăm u r m e d e calvinism deja din veacul al
XVI-lea. Aci se află o şcoală veche r o m â n e a s c ă , a cărei înte­
meiere se datoreşte, probabil, sprijinului lui F r a n c i s e Geszti
5
(Ghesti Freanţi c u m îl n u m e a u R o m â n i i ) ) . Cu ajutorul lui a
apărut şi Palia din 1582. Locuitorii români din acest oraş au
primit delà G. Râkoczy mai multe privilegii cu condiţia, s ă
susţină un predicator, o şcoală şi o biserică ungurească. Privi­
legiile acestea li-au fost confirmate, sub aceleaşi condiţii, şi de

') Cronică, la an. 1643.

') Cipar, Arhiv. pag. 629.
') Bunea, Episcopul Ioan Inocenţiu Klein, Blaj 1900. p. 387.
*î Documentul acesta, pe care l'am văzut în biblioteca episcopiei di»
Lugoj,^ a fost publicat mai întâiu în »Uuirea* din 1900, nr. 38, iar acum m
, l n
n à în >Răvaşul* 1907, p. 433, cu aceea mică abatere, că aci numele «n-
guresc al lui Capruţă Adam, nu e Kapronay, ci Kapronczai.
') Pokoly Jôzsef, o. cit. vol. II, 278.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 70. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3.

1
deta ţinută în Alba-Iulia în 1—22 Maiu, art 5. ). Peste câţiva
ani îl vedem şi p e protopopul Haţegului, Gheorghe, subscriind
2
manifestul Unirii din 1 Octobre 1 6 9 8 ) .
In H u n e d o a r a erà p r o t o p o p la 1582 Achirie, care traduce
î m p r e u n ă cu câţiva tovarăşi trecuţi, ca şi ei, la calvinism, Palia
amintită. In comitatul acesta se părea că reformaţiunea a făcut 1
progrese frumoase. Lui Iosif Budai d e Pischinţ, episcopul Băl- j
gradului, i-se d e m a n d a în diploma de d e n u m i r e , să întemeieze
în comitatul H u n e d o a r e i o scoală românească, si acelas lucru i-se
porunceşte şi lui Teorii Seremi. Cu toate — că protopopul Ioan
din H u n e d o a r a încă a fost unul dintre subscriitorii manifestului
din 1 O c t o b r e 1698, vlădica Atanasie se plânge într'o scrisoare,
adresată în 26 Octomvrie 1700, cardinalului Kolonich, că zece
preoţi din comitatul acesta, deşi celebrează liturgia ca şi m a i l ]
înainte, venerează sfinţii, ţin posturile şi sărbătorile, s'au declaraţia
3
uniţi cu calvinii ).
Ca model d e biserică româno-calvină se pot considera cosM
munităţile religioase ale Românilor din Caransebeş şi Lugoj.;'!
Reformaţiunea a prins aci rădăcini adânci, încă sub Ioan Sigis^si
m u n d . P e timpul acestui principe în celea d o u ă oraşe erau ş c o l m
româneşti, cari au ajuns într'o stare foarte înfloritoare pe t i m p u l ! !
4
banului Acaţiu Barcsai ). In 1582 «propovăduitorul Evangheliei
lui Hristos în oraşul Cavaran-Sebeşului« erà Herce Ştefan, iar
»dascăl d e dăscălie* Zacan Efrem. In Lugoj cuvântul lui Dzeu
îl p r o p o v ă d u i a Moise Peştişel *). Românii de aci se folosiau în
biserică d e cântări calvine, cari le-au fost tradus în r o m â n e ş t e
încă înainte d e 1640, pentrucă se face amintire d e ele şi în
B
scrisoarea lui Geleji cătră Râkoczy (22 Sept. a aceluiaşi a n ) ) .
Dintre predicatorii româno-calvini ai Lugojului mai cunoaştem"
p e Stefan Fogarasi »olâh magyar ecclesiânak lelki pâsztora«, cum
se n u m e ş t e în prefaţa catehismului calvin, care e o traducer
a sa, apărut cu litere în Alba-Iulia la 1648, cu cheltuiala
»Doamniei sale Acaţiu Barcsai al Lugojului şi Caransebeşului
marelui Ban, al comitatului Severin comite suprem*, pentru şco
Iile »de religia creştinească « din oraşele amintite. In aceea

')Monumenta comitialia Regni Transylvaniae, tom. XIV, p. 110.

*)Nilles, Symbolae, I, p. 210
3
)Nilles, o. cit. I, 221.
4
)Pokoly Jôzsef, o. cit. II, 278.
'') Vezi prefaţa Paliei din 1582 în Bian-Hodoş, o. cit. I, p. 93 şi urm
•j Ûj Magyar Muzeum, 1859, I, 216 18, punct 6.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 71.

prefaţă Fogaraşi îşi b a t e j o c d e »breviariumuri«, sau mai bine zis

»spinetumun« şi d e »rosariumuri«, cari d u c spre iad, şi ne asi­
gură că » sfinţii nu sunt calea noastră spre ceriu ci singur H r i -
l
stoàf ). El e şi traducătorul psalmilor — traducerea erà deja
înceţmtă p e timpul apariţiei catehismului — copiaţi în 1697 d e
loan \Viski, preot în Sfânta-Marie (Boldogfalva), şi Geoajul d e
8
j o s ) . ' M a i mulţi R o m â n i de aceştia trecuţi ia calvinism s'au r e ­
fugiat în 1684, d e frica năvălirilor turceşti, la Deva. Ca să nu
rămână fără păstor biserica reformată d e aci (din Deva), scrie în
22 Martie principesei Ana Bornemissa, r u g â n d u - o să le trimită
paroh pe predicatorul din Aiud, Mihail Eperjeşi, fiindcă ştie şi
româneşte şi-i poate păstori şi p e Românii refugiaţi din Caran­
3
sebeş şi Lugoj )
; In Voivodeni (Vajdafalva, p e Crişul alb) aflăm u n preot
roniâno-calvin deja în veacul al XVI-lea, pe Francise Achim, care
a parte la sinodul reformat, ţinut în 10 Octomvrie 1569 la
4
Oradea m a r e ) . In aceeaş c o m u n ă era preot p e la începutul
veaejuiui următor Mihail, care căpătă delà Sigismund Râkoczy
diploma cu d t o Beiuş, 15 Ianuar 1608 Mihail a părăsit d e b u n ă
voie; rătăcirile greceşti şi a primit învăţăturile calvine. D e aceea
atât el cât şi ceilalţi «păstori « români, cari se vor uni cu bise­
rica; reformată, să se b u c u r e în toate timpurile d e drepturile, pri­
5
vilegiile şi favorurile, d e cari se b u c u r ă păstorii maghiari calvini ).
! In 1643 Gheorghe Râkoczy I. întemeiază p e n t r u comitatul
Zaràndului protopopiatul româno-calvin din Ciuciu (numit p r o ­
topopiatul Crişului), p e care îi scoate d e s u b Jurisdicţia episco­
pului r o m â n din Bălgrad. cum v e d e m din diploma de d e n u m i r e
a
lui Simion Ştefan, dată în acelaş an, şi'l s u p u n e Jurisdicţiei
superintendentului calvin Urmaşul său, Gh. R â k ô c z y I I , nefiind
indestulit cu protopopul d e p â n ă aci, aduce la c u n o ş t i n ţ a comi­
tatului, în 15 Decemvrie 1648, că a d e n u m i t în locul lui p e
Petru Csucsy, p e care s'a silit să-l apere de amestecul vlădicului

*) Bian-Hodoş, o cit. I, 162—23.

2
) Vezi articolul şi fragmentele publicate de Gr. Sil aşi în »Transil-~
v
ania«, 1875. p. U I şi urm.
') Scrisoarea e publicată în Baritiu, Părţi alese din istoria Transîl-
Va
n i e i I, p. 716 17.
4
) Bâcz Kâroly, A zarândi cgyhâzmegye tôrténete. Arad 1880. p. 26.
r. şi Frid. Adolphus Lampe, Historia ecclesiae reformatae in Hungaria et
Transylvania. Trajecti ad Rhenum. 1728. p. 92. La acest autor numele
satului e scris Vajdakaba.
5
) Cipar, Archiv, p. 609 10

© B.C.U. Cluj
 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 3.

r o m â n e s c (az ôlâh vladikânak és mas akârkinek hâborgatâsaf

ellen). Diploma aceasta e copia celei d a t e d e G. Râkôczy I. î i
1647 lui Ion P o p Cichindealu din ţara Oltului
î n Ôkôritô, districtul Beiuşului, încă aflăm, pe la jumătatea
seci. al XVJI-lea, un preot trecut la calvinism. Acesta e Joajjl
Siat alias Pap »ad g e n u i n a m fidei orthodoxae professioneni/connjj
versus«, căruia G. Râkoczy II. îi dă, lui şi urmaşilor d e ambe
2
sexe, diploma n o b i l i t a r ă ) . In comitatul Bihorului G. Râkdczy I
înfiinţase înainte cu 9 ani un episcopat româno-caivin, în fruntea
căruia 1-a aşezat, prin decretul de dto Alba-Iulia, 30 Septembre
1641, pe Avram Burdanfalvi, cu condiţia, ca să d e p i n d ă de epi
scopul o r t o d o x (calvin) al ţării şi de » seniorii « din comitatu
Bihorului, să predice cuvântul lui Dzeu în limba poporului şi s
grijească, ca m preoţii supuşi iurisdicţiei sale, să facă asemenea
ca astfei şi »bieţii valahi — zice decretul — să-şi poată câştig
zilnic hrana sufletească atât în religia, cât şi în ştiinţa m â ţ t u i
toare, şi din zi în zi, scoţindu-se din rătăcirile lor superstiţioase,
să fie conduşi spre lumină.« Dacă în vre-un sat lipseşte biserica
sau e ruinată, acel sat să nu-1 p e d e p s e a s c ă »ci a d u c â n d u - n e iiou||
lucrul la cunoştinţă, să-1 lase în b u n a noastră chibzuială«. Dacă
episcopul nu va c o r e s p u n d e misiunei sale »noi vom fi libert a-fe
d e g r a d a şi a p u n e altul, mai demn, în locul lui « *).
Actele sinoadelor calvine, din superintendenţia de dincolo
d e Tisa, ni-au păstrat numele aior mulţi preoţi români, ridicaţi
la demnitatea de »pastori« fără hirotonire, şi trimişi în parohii
d e superintendentul calvin. Actele acestea, deşi au fost publi­
cate cu mulţi ani înainte, nu au fost tolosite de istoricii noştri,
d e aceea las să urmeze aci părţile referitoare la preoţii, cari ne
interesează:

1631, szeptember 7. Bâthor. Kôzzsinat.

iviichael Tatarosi natione Valachus inter Valachos T a t a
rosinum ordinatus a nobis.
1635, junius 7. V â r a d . Kôzzsinat.
Valahi: Petrus Tatarosi, Petrus Papfaîvi. I o a n n e s Czegenj
1652, j u n i u s 2. Vârad. Kôzzsinat.
A n d r é a s Kôvesdi D e d a n r a oiâh p a p s â g r a megyen

!
) Mârki Sândor, Aradvârmegye és Arad sz. kir. vâros tôrténetc. ll-ik
rész. Arad, 1895; p . 237 - 3 8 . şi 241.
2
L Dobrescu, Fragmente, p. 29 - 30.
;;
) ibidem, p . 26 27.

© B.C.U. Cluj
 Wr. 3. CULTURA CREŞTINĂ Pag. 73.

1671, junius 7. D e b r e c z e n . Kôzzsinat.

Valahi: Tohannes Tatarosi, Csetelekinum. Petrus Kôvesdi*
Morios Petrinum.
1673, szeptember 30. Diôszeg. Kôzzsinat.
Gallus Dedai, Ujfaluinum. V a l a c h u s .
--- 1675, j u n i u s 2 3 . Csatâr. Kôzzsinat.
Valahi: Georgius Vârallyai, K a m u t i n u m . Michael Szoar-
hegyi, Sârszeginum. D e m e t r i u s Totfalusi, Totfaluinum.
Moses Tatarosi, T a t a r o s i n u m .
1678, n o v e m b e r 2 7 — 2 8 . Nagy-Léta. Kôzzsinat.
V a l a h i : Michael Sârszegi, Sârszeginum. I o h a n n e s T a n k a -
falvi, Tankafalvinum. Gabriel Kirâlyi, Kiralyinum.
S. Synodus generalis unica hac vice permisit d u o b u s senio-
ribus Valachis, Michaeli P a p et A n d r e a e Nagra, ut ultra Crisium
ordinent très hosce c a n d i d a t o s V a l a c h o s :
J o h a n n e m Debrecseni, Debrecseinum. Petrum Isopaliagi,
Isopallaginum. G e o r g i u m F u n c s k a i , F u n c s k a i n u m .
1679, Iulius 2. Szoboszlô. Kôzzsinat.
Valachus u n i c u s : Gal Pap (vulgo vocatus), A l m o s i n u m *).
In Bihor aflăm preoţi româno-calvini şi în veacul al XVIlI-lea,
cum erà Petru P o p din Kislâz, care a doborit crucea d e p e b i ­
serică şi a dat-o oamenilor lui Francise Râkoczy II. să o a r u n c e
în foc, Mihail P o p din Sarsâg, Ion P o p din Ciutelec (Csetelek)
ridicat la demnitatea preoţească d e s u p e r i n t e n d e n t u l din D o b r i ţ i n
Nôgrâdi Mâtyâs, Moise din Brusturi şi alţii*).
Ca preoţii români să nu treacă la calvinism n u m a i d e dragul
libertăţii şi a privilegiilor, un sinod ţinut în Dobriţin, în s. XVI-lea,
hotăreşte să fie denumiţi câţiva p r o t o p o p i , cari să grijească c a
8
întoarcerea preoţilor să se facă din c o n v i n g e r e ) , iar sinodul
ţinut tot acolo în 9 I u n i e 1630, d e c i d e ca s u p e r i n t e n d e n t e l e să-i
a d u n e p e preoţii români, trecuţi la calvinism în O r a d e a - m a r e ,

') Dr. Borovszky Samu, Tiszântuli ev. reformâtus papok (1597—1679).

Budapest, 1898. pp. 17, 20, 26, 38—40, 42—43. O listă necompletă a pu­
blicat Hunfalvy în Szâzadok din 1886. p. 4 8 7 - 8 8 .
*) Vezi articolul d. Tăşedan în >Răvaşul*, 1909, p. 3 8 3 - 84. Cfr. şi
m e
P ' °- cit. p 644, >Ecclesiae etiam aliquot Valachorum purae refor-
™*ţae in hac dioecesi numerantur, quarum séries, haec est: Lâz. Hic manet
astorurn Valachorum senior Pastor Pettus (Peter Pap) dictus, Hungarico
_ açens et eius inter Valachos vicarius. Sârs*eg, Tataros, Szovârhegy,
« e t e l e k , M o n o s - Petri, Francsika..
') Hunfalvy, Az olâhok tôrténete. II, p. 333.

© B.C.U. Cluj
să-i examineze şi astfel să vadă ce sporiu au făcut, atât ei cât
şi supuşii lor, în credinţă, şi p e cei, cari »sub praetextu religionis
libertatem venantur*, să-i dea pe m â n a puterii civile
Maramurăşul încă n'a putut r ă m â n e a neatins de influinţa
protestantă. Unindu-se Românii din jurul Sighetului, p e timpul
superintendentelui Csulai, cu biserica calvina, G h e o r g h e Râkocz
II. p u n e în fruntea lor la 1652 p e p r o t o p o p u l Simion Petraşcu
2
s u b condiţiile obicinuite )
Ultimele încercări, desperate, d e a-i atrage p e R o m â n i î
sinul bisericii protestante, s'au făcut ca o reacţiune contra unir
acestora cu R o m a , la începutul veacului al XVIII-lea. încercării
acestea n'au avut alt rezultat trainic decât ura sădită, în o part
s
a poporului nostru, faţă d e biserica catolică ) .
Z. Pâclişan.

Modernismul.
ai)
III. Ranele ce le produce modernismul în corpul,
teologiei sunt foarte adânci şi multe. Nu mă ocup de
principiile lor teologice fundamentale, ca imanent
teologică, simbolismul teologic, şi permanenţa divină
ca să nu obosesc pe cetitori cu astfel de cuvinte
Pe cine de altcum l-ar interesa, cetească enciclic
pontificelui Piu al X-lea, „Pascendi Dominici Gregis"
unde ni-se spune rostul acelor principii pe lung şi p
larg, şi în aceeaş vreme foarte clar. Mă voiu mărgi
să înşir pe scurt numai consecvenţele, cari result
din acelea principii.
D o g m e l e , ca s'o r e p e t ă m i a r ă ş , s u n t n u m a i nişte form
seci, a c o m o d a t e î m p r e j u r ă r i l o r s c h i m b ă c i o a s e ale timpul
unite în sistem şi a p r o b a t e d e magisteriu, d e a u c t o r i t a t e a s
p r e m ă b i s e r i c e a s c ă . S a c r a m e n t e l e sau tainele sunt simboal
') Szâzadok, 1886, p. 487.
4
) Bod Péter, Szmirnai szent Polikârpus. p. 92 — 93 şi Şincai, Cronic
la a. 1652.
8
) Pentru lăţirea reformaţiunei între Românii din Ardeal şi Ungari
efr şi Bunea, Discursuri etc. p. 340—44. şi —, Vechile episcopii, p. 96—9

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3 CULTURA CREŞTINA. Pag. 7S.

semne goale, cel mult destinate p e n t r u e s c i t a r e a s e n t i m e n t u l u i

religios. In v r e m e c e conciliul tridentin a fost definit: „ S i
quis dixerit h a e c s a c r a m e n t a p r o p t e r s o l a m fidem n u t r i e n d a n t
instituta fuisse, a n a t h e m a s i t " (sess. VII. c. 5.). I a r o r i g i n e a s a ­
cramentelor a d a u g tot dânşii, t r e b u i e s ă s e c a u t e în tendinţa
firească de a manifesta şi î m b r ă c a religia î n haină simbolică.
Sfânta scriptură n u este d e c â t o c o l e c ţ i e d e e x p e r i e n ţ e
religioase e x t r a o r d i n a r e , avute din p a r t e a p a t r i a r h i l o r , profeţilor
şi apostolilor. Sunt i c o a n a z b u c i u m u l u i l o r sufletesc m a i viu,
mai profund. Inspiraţiunea s a u insuflarea sfintei s c r i p t u r i ,
se r e d u c e în esenţă l a p o r n i r e a i m p e r i o a s ă , c e - o simte fie­
care credincios d e a'şi s p u n e c r e d i n ţ a c u graiul viu şi î n
scris. Cel mult s e v a d e o s e b i d e a c e a s t a d i n u r m ă , p r i n v e h e ­
menţa ei mai m a r e . Moderniştii n u n e s p u n însă, p r i n c e s e
deosebeşte insuflarea d u m n e z e e a s c ă d e inspiraţia p o e t i c ă ? D o a r '
şi poeţii z i c e a u : „ E s t Deus in n o b i s , agitante c a l e s c i m u s i l l o " !
Ori cine p o a t e v e d e a , c ă o astfel d e inspiraţie n u face d i n
cărţile s. scripturi, c ă r ţ i a c ă r o r a u c t o r s ă fie Dzeu. N u - i
acesta deci c o n c e p t u l insuflării d u m n e z e e ş t i , g e n u i n şi autentic.
Biserica n u este d e c â t r e z u l t a n t a s e n t i m e n t u l u i religios
obştesc, a conştiinţa colective. S e n a ş t e din n e v o i a c e o simt
oamenii de a p ă s t r a şi p r o p a g a s e n t i m e n t e l e şi e x p e r i e n ţ e l e
religioase. P e n t r u a ţinea p e toţi î n frâu, p e n t r u a-i î n d r u m a
p e toţi s p r e a c e l a ş s c o p , e s t e lipsă de p u t e r e a disciplinară,
apoi de p u t e r e a ministerială, c a r e s e îngrijeşte de cult şi d e
p u t e r e a magisterială, c a r e s e îngrijeşte de dogme. D e c i e x i s ­
tenţa a c e s t o r t r e i puteri o justifică şi ei în sânul bisericii. D a r
cum? In sensul învăţăturilor creştine, evangelice? De loc !
P â n ă a c u m a — susţin aceşti p s e u d o a p o s t o l i — s e c r e d e a , că a u c t o ­
ritatea b i s e r i c e a s c ă a venit din afară, delà D u m n e z e u ; d e a c i
n u m i r e a bisericii d e societate a u t o c r a t i c ă . D a r a c e a s t ă p ă r e r e
este bună p e n t r u anticar, s'a t r e c u t p e s t e ea la o r d i n e a zilei.
P r e c u m biserica r e z u l t ă din conştiinţa de obşte, din c o n ş t i i n ţ a
colectivă a tuturor, î n t o c m a i a ş a şi a u c t o r i t a t e a în b i s e r i c ă e m a -
nează tot din s â n u l ei. A ş a d a r ă a u c t o r i t a t e a b i s e r i c e a s c ă este
supusă sentimentului religios de obşte, obştei credincioşilor.
Iar dacă n u v r e à s ă ştie de a ş a ceva, b i s e r i c a este o t i r a n ă .
De aceea p r e c u m statele, a p r o a p e toate, a u adoptat p r i n c i p i i
democratice, r e g i m u l p o p u l a r , a ş a şi biserica t r e b u i e s ă s e f o ­
losească de forme şi n o r m e d e m o c r a t i c e . Altcum, v a u r m a c u
siguranţă p i e r i r e a bisericii şi a religiunii p e s t e tot.

© B.C.U. Cluj
 CULTURA CREŞTINA.

Statul şi biserica t r e b u i e s ă fie s e p a r a t e , p r e c u m este

şi ştiinţa şi credinţa. D a r biserica t r e b u i e s ă fie s u p u s ă sta­
tului în t o a t e manifestările ei înafară A ş a c ă o r i c e o m catolic
b u n ă o a r ă , întru cât este şi cetăţan, p o a t e , în p o t r i v a dorinţii, a
sfaturilor, a p o r u n c i l o r bisericii, s ă facă c e i-se p a r e că duce
l a binele statului. Biserica n u a r e d e c i dreptul, — de a statori
o c a l e de conduită cetăţeanului, şi d a c ă t o t u ş o face — atunci
abusează de puterea ce o are.
La d e s v o l t a r e a cultului său extern e î n d e m n a t ă biserica,
zic ei, de lipsa d e - a s e a c o m o d a m o r a v u r i l o r p o p o a r e l o r . O a r e ,
î n t r u a d e v ă r , u n d e a m ajunge d a c ă biserica aievea s'ar l u à după i
o r i c e m o d ă şi după t o a t e obiceiurile a ş a de s c h i m b ă c i o a s e ale
popoarelor?
L a d e s v o l t a r e a î n s a ş a bisericii, la desfăşurarea orga­
nismului bisericii a contribuit necesitatea de-a se a c o m o d a
î m p r e j u r ă r i l o r politice şi f o r m e l o r s t a t e l o r civile. Caşi când '
o r g a n i z a r e a bisericii n ' a r fi în s â m b u r e , în s. S c r i p t u r ă ! Şi ca
şi când n u s'ar fi p ă s t r a t o r g a n i s m u l în butul s c h i m b ă r i l o r g u - 1
v e r n e l o r şi formelor de g u v e r n a r e ! Ca d e s v o l t a r e a a c e a s t a săfl
au fie pripită, r e c u n o s c moderniştii că e lipsă de o anumită p u t e r e ,
d e - o auctoritate, c a r e s ă m o d e r e z e a c e s t p r o g r e s . Insă, a d a u g în
a c e e a ş v r e m e , tot progresul dogmelor şi al cultului, ré­
sulta din un compromis, o transacţie între auctoritatea
bisericească şi între mulţimea laicilor. Aş putea m e r g e m a i
d e p a r t e în chipul a c e s t a ! D a r destul ! T o a t e e r o r i l e m o d e r n i - 1
ştilor p o r n e s c din principiul falş, că inima, sufletul religios t r e ­
buie s ă s c o a t ă din sine însuşi conţinutul, motivele şi d e s v o l ­
t a r e a credinţii sale, cu l ă p ă d a r e a o r i cărei d e s c o p e r i r i d u m n e ­
zeieşti venite din afară, şi cu l ă p ă d a r e a o r i c ă r e i auctorităţi,
c ă r e i a îi d a t o r i m a s c u l t a r e . Dar cu astfel de principii raţiona- Vj
liste, evoluţioniste şi mai ştiu eu ce, ajungi s ă negi totul.
P r e c u m de fapt moderniştii n e a g ă cărţi întregi, p a s a g i i întregi
din s. S c r i p t u r ă , cari v o r b e s c d e s p r e e l e m e n t u l s u p r a n a t u r a l .
N e a g ă d u m n e z e i r e a lui Isus H r i s t o s . Află n e a d e v ă r u r i în sM
S c r i p t u r ă , în d o g m e c o n t r a z i c e r i , p u n t o a t e religiile pe a c e l a ş i !
nivel e t c . etc., c u m a m avut ocazie s ă constatăm. C ă v r e a u 1
a b r o g a r e a celibatului şi i n t r o d u c e r e a filosofiei m o d e r n e atee şi |
a l t e l e , fie o b s e r v a t n u m a i în treacăt. T o t în t r e a c ă t , că bise- ţ
r i c a în învăţăturile sale a r e să s e iee după obştea c r e d i n c i o - ^
şilor, şi că n ' a r e d r e p t s ă o s â n d e a s c ă c a r t e a v r e u n u i auctor,
fără ş t i r e a a u c t o r u l u i , şi fără a admite nici o r e p l i c ă . P e f a ţ l

© B.C.U. Cluj
îBsă omul catolic, s e v a s u p u n e auctorităţii, c a s ă s e a r e t e cin­
stitorul ei, d a r în i n t e r n u l conştiinţi, v a u r m à şi p e m a i de­
parte voinţa s a privată. N u - i a s t a f a r i s e i m ? Şi c â t e n u s'ar
mai putea p o m e n i ! B u n ă o a r ă , c ă pretind, c a b i s e r i c a s ă lapede
orice a p a r a t extern, c a r e s e r v ă să-i a d a u g ă n u m a i , să-i m ă ­
r e a s c ă s t r ă l u c i r e a şi p o m p a în faţa lumii, p e motiv, c ă e p u ­
tere p u r spirituală, n e b ă g â n d în s a m ă c ă c i n s t e a c e o d ă m
p e r s o a n e l o r bisericeşti, şi cultului p r e s t e tot, nu s e d ă lor, d e ­
cât întru cât r e p r e z i n t ă p e H r i s t o s , şi c ă oamenii, din c a r i se
compune biserica, s u n t şi din t r u p şi din suflet! Dar s ă n e
oprim a c i !
Nu e m i r a r e a ş a d a r ă , că — d u p ă c e învăţăturile m o d e r n i ­
ştilor, a u ajuns să fie astfel c u n o s c u t e în întregimea şi g o l ă -
tatea lor, că l u m e a s e r i o a s ă a a p l a u d a t p e Pontificele R o m a n
pentru zelul său, în c o m b a t e r e a şi î n ă b u ş i r e a a c e l o r a . A ş a între
alţii, Episcopii p r u s i e n i p r i m e s c e n c i c l i c a „ P a s c e n d i Dominici
G r e g i s " cu b u c u r i e (10 D e c e m v r i e 1907); tot a ş a şi cei b a v a r e z i
(6 Ianuarie 1908) etc. Vezi bine, în s e r v i c i u l şi la dispoziţia
moderniştilor stă p r e s a m o d e r n ă a p r o a p e întreagă, c ă c i e
v o r b a de a ajuta unui c u r e n t î n d r e p t a t c o n t r a bisericii, c o n t r a
credinţei pozitive c r e ş t i n e i ) .

Şi acuma nu va strica, să amintim numele ade­

renţilor mai vestiţi ai modernismului, în deosebi­
tele teri !
Capii mişcării în Italia sunt: preotul Murri, de­
putat în camera italiană, şi Minocchi dimpreună cu
Fogazzaro. In Franţa : Loisy, Laberthonierre, care s'a
supus numai decât după condemnarea modernismului,
redactorul revistei „Demain" din Lyon: Le Roy (îşi
sistează apariţia revistei), Blondei, Olle-Laprune „Bru-
netiere", Fonsegrive. In Germania: revista Neues
Jahrhundert. Pentru apărarea modernismului se ridică
Şi profesorii H. Koch şi Schnitzer, precum şi perio­
dicul din Geneva „Revue Moderniste", care are pu-

Se pare, că şi organul mitropoliei de Sibiiu >Telegraful Român.»

l e
înşirat la această presă, căci într'un număr mai recent se dă pe faţă.
anumită bucurie, fată cu lupta grea, ce Pontiticelc poartă contra moder­
aţilor. x ff

© B.C.U. Cluj
 Pag. 78. CULTURA CREŞTINĂ
Nr. 3. I
blicaţiuni în patru limbi. In Anglia a fost mare apă­
rător al modernismului Tyrell, de tristă memorie,
mort la 15 Iulie al anului trecut.
N.

Omul diluvial.
L u m e a ştiinţifică din B u d a p e s t a a a v u t în 25 Ian. 191 lj
o m a r e s e n z a ţ i e , c a r e a va fi p r o d u s p o a t e unele n e d u m e r i r i ş ]
în cetitorii r o m â n i a ziarelor m a g h i a r e , cari t o a t e au î n r e g i s j
Irat ştirea a c e a s t a . E v o r b ă de r ă m ă ş i ţ e l e o m u l u i diluvial, c a
l e - a p r e z e n t a t g e o l o g u l Dr. Hillebrand, într'o ş e d i n ţ ă a socie­
tăţii de geologie.
N u m i t u l g e o l o g a făcut în v a r a anului 1909 c e r c e t a t
ştiinţifice prin p e ş t e r i l e din jurul oraşului Mişcolţ, în nordul
;
U n g a r i e i . F ă c â n d s ă p ă t u r i s i s t e m a t i c e şi în p e ş t e r a Balla, a
g ă s i t în p ă m â n t argilos, la a d â n c i m e a d e un m e t r u şi 30 cm.,
un craniu cu fălci şi dinţi, c â t e v a c o a s t e , fluerul piciorului şi
alte frânturi m ă r u n t e , cari t o a t e fac p a r t e din s c h e l e t u l unui
copil de v r e - o doi ani. P ă m â n t u l argilos în c a r e z ă c e a u oasele I
era a c o p e r i t d e un s t r a t c o m p a c t , c o m p u s a p r o a p e n u m a i dir
o a s e de a n i m a l e .
Geologul Dr. K o r m o s şi e m i n e n t u l zoolog Dr. Méhelyj
e x a m i n â n d o a s e l e a c e s t e a , au găsit p r i n t r e ele, o a s e de alei
u n o r a n i m a l e r ă p i t o a r e , c a r e azi p e s t e tot nu mai există, orii
nu t r ă e s c azi d e c â t prin regiunile p o l a r e ale p ă m â n t u l u i . Estei
deci evident, că s t r a t u l de o a s e din p e ş t e r a Balla s'a format,;
într'o e p o c ă g e o l o g i c ă foarte î n d e p ă r t a t ă , c â n d şi p e la noij
d o m n i a o climă g h e ţ o a s ă , c a la poluri, c â n d prin părţile noa-j
stre m u n t o a s e nu p u t e a u trăi d e c â t hârciogi, ş o a r e c i arctici
vulpi p o l a r e , c â n d i a r b a ş e s u l u i a r d e l e a n şi u n g a r o p ă ş t e î
m a m u t u l , cerbul diluvial ş. a. E p o c a a s t a se n u m e ş t e
ş t i i n ţ ă : diluviu ( c a r e î n s ă nu e identic cu p o t o p u l biblic),
d u p ă p ă r e r i l e celor mai d e s e a m ă geologi, a dăinuit cu patru
zeci-cincizeci d e mii d e ani î n a i n t e de a s t a . Prin u r m a r e
o a s e l e a c e l e a d e copil se o d i h n e s c în s â n u l p ă m â n t u l u i ăi
400—500 d e veacuri.
D a r o a r e v e c h i m e a a s t a nu face biblia de m i n c i u n ă ?
A d m i ţ â n d că g e o l o g i a a b s o l u t nu se înşală, p r e s u p u i
» â n d a d e c ă că î n v ă ţ a t u l r e s p e c t i v nu este jertfa unei s i n a m ă l

© B.C.U. Cluj
 Nr. S CULTURA CREŞTINĂ Pag. 79.

giri ştiinţifice, ori jertfa dorului după un bacşiş bun a cutărui

săpător, care în nădejdea unei retribuţii extra, uşor poate
„găsi" cutare schelet la o adâncime de câţiva metri, amestecat
printre fosile de ale animalelor diluviale — admiţând dară, că
calculul geologiei este aproximativ corect — un conflict între
ştiinţă şi între biblie, nici în cazul acesta nu se poate d e ­
clara. B i b l i a adecă nu are pretenţia de a ne propovedui
cunoştinţe geologice, preistorice ori istorice, ea e în primul
rând cartea descoperirilor dzeeşti necesare pentru vieaţa veci-
nică a omului — cartea adevărurilor de credinţă şi de morală.
Iar datele cronologice biblice din e p o c a străveche a omenimii
sunt prea puţin precise, decât ca tălmăcitorii serioşi ai sfintei
Scripturi să stăruiască asupra lor atunci, când dovezi evidente
ar pretinde o altă fixare în timp, a evenimentelor biblice. In
chestii de această natură ştiinţa are deci cuvânt liber.
Oasele diluviale delà Balla, în privinţă antropologică,
sunt întru toate asămănătoare omului modern, h o m o sapiens,
prezentând caracterele unei rasse dolihocefale. Nici vorbă nu
poate fi însă despre aceea, ca o a s e l e acestea să reprezinte
forma de tranziţie între animal şi om, formă căutată de unii
cu atâta străduinţă.
Oasele diluviale delà Balla nici nu sunt de altfel celea
mai vechi urme ale fiinţei omeneşti, din câte cunoaştem până
acum. După toată probabilitatea ele se derivă abia delà sfâr­
şitul epocei diluviale. Anume diluviul geologic a durat multe
mii de ani (200,000 ani după unii), judecând după urmele ce
•e-a lăsat: văile urieşe şi „circurile" scobite de gheţare, m o -
renele, lacurile, pietrişurile şi terasele de prund şi nămol.
Clima însă n'a fost uniformă în tot timpul acestui potop de
veacuri; putem deosebi două perioade mai scurte, dintre cari
în cea din urmă cojocul de ghiaţă permanentă ce acoperea
Alpii şj Carpaţii, Germania şi întreg nordul Europei, s'a mai
împuţinat, s'a retras în regiunile mai înalte. Acestea sunt cele
două perioade interglaciale, cari s'au alternat cu celea 3 p e ­
rioade glaciale intensive.
Celea mai vechi urme ale omului datează abia din p e ­
riodul al doilea interglacial şi sunt nişte măsele găsite la T a u -
bach. Celealalte oase fosile (Neanderthal, Spy, Egisheim, La
Naulette, Sipka, Krapina în Croaţia şi scheletul delà Balla),
sunt relativ şi mai recente. D e ş i în diferite rasse, toate poartă
• e c e t e a şi caracterul omului — Homo sapiens L.
Alexandru Borza.

© B.C.U. Cluj
 Kr. 3.
Pagj_80.
Limba cărţilor bisericeşti.
,ti)

Cele dintâi cărţi bisericeşti; limba lor.

Vorbind d e s p r e cărţile bisericeşti, scriitorii înşiră în aceasta
c a t e g o r i e tot felul de cărţi, de c a r i se foloseşte biserica, fiel
p e n t r u a s ă v â r ş i sfintele taine şi b i n e c u v â n t ă r i l e , fie p e n t r u a vesti
c u v â n t u l lui Dumnezeu, ori pentru a se c â r m u i b i s e r i c a ; toatei
cărţile, c a r i p r i v e s c a c e a s t ă întreită slujbă b i s e r i c e a s c ă , se cu-j
prind sub un n u m e : literatura b i s e r i c e a s c ă . Şi astfel o c a r t a
b i s e r i c e a s c ă e şi L i t u r g h i e r u l , şi Cazaniile, şi Pidalionul.
S u b cărţile bisericeşti, d e s p r e a c ă r o r limbă e v o r b a , î n l
ţ e l e g e m un c e r c mai r e s t r â n s al a c e l o r cărţi, d e c a r i se folo-|
s e ş t e biserica, şi a n u m e n u m a i a c e l e cărţi, c a r i se folosesc la'
slujbele dumnezeeşti, în înţelesul ce-1 dă p o p o r u l la cuvântul
slujbă, o l u c r a r e sfântă, p e n t r u a cărei s ă v â r ş i r e e n e v o i e
h i r o t o n i e (liturghia, botezul, sfinţirea apei) ori de hirotezie (slu,
bele s ă v â r ş i t e de i p o d i a c o n a n a g n o s t i) sau h i r o t o n i s i r e a a c e ­
s t o r a prin stareţ 2)). s ă v â r ş e a s c ă - s e a c e s t e slujbe în l ă c a ş u l de
r u g ă c i u n e a n u m e destinat s p r e a c e s t s c o p , o r i afară de el. SE
a ş a e slujbă b i s e r i c e a s c ă nu n u m a i liturghia, utrenia, vecernia,
c e a s u r i l e , ci şi maslul, sfeştania, b i n e c u v â n t a r e a pietrii de t e ­
melie, a ţarinii ş. a. Cărţile, d e c a r i se folosesc slujitorii auto­
rizaţi de biserică p e n t r u a s ă v â r ş i a c e s t e slujbe, le n u m i m noi
c ă r ţ i bisericeşti, p e n t r u c ă ele sunt p e n t r u folosul întregii bise­
rici. Se mai n u m e s c a c e s t e a şi rituale, după forma slujbelor
dumnezeeşti, şi liturghice, după însăş slujba Q.slrov ?çyov = slujbă
publică), apoi slujbă publică bisericească. Şi astfel de cărţi
a v e m : L i t u r g h i e r u l , E v a n g h e l i e r u l , Apostolerul, Ohtoihul (Cata-
vasierul), Mineiele, Antologionul, T r i o d u l , Strajnicul, P e n t e c o s -
tarul, Psaltirea, O r o l o g e r u l (Ceaslovul), E u h o l o g i u l ( T r e b n i c u i
sau Molitvenicul 3), A r h i e r a t i c o n u l ; apoi sf S c r i p t u r ă , c a r e e cel

1
', Cf. cari. 2 apostolic, tâlcuirca şi subînsămnarea lui. v. Pidalio
sau Cârma Corăbiei. Tradusă din greceşte în româneşte prin Kir Veniamin,,
şi îndreptată şi îndeplinită de Protosinghelul Neofit Scriban. In tipografia;
s. m. Neamţul în anul 1844. Foaia 3 din dos şi 4.
*i Cf. can. >4 al sinodului al VII. ecumenic; Pidalion f. 225 din doi
şi 226.
8
) In România s'a făcut o ediţie mai mică a slujbelor cuprinse în
Euhologiu, sub numole de sAghiaimatar cuprinzător de rugăciunile cele mai
de trebuinţă lucrărei preoţeşti*.

© B.C.U. Cluj
jnai bogat i z v o r al c ă r ţ i l o r bisericeşti, deşi ea p e n t r u slujbe e
împărţită în alte cărţi. Cazaniile, c a r i nu s u n t slujbe d u m n e -
zeeşti legate de h i r o t o n i e ori hirotezie, nu le î n ş i r ă m î n t r e c ă r ­
ţile bisericeşti, deşi ele au fost în b i s e r i c a v e c h e r o m â n e a s c ă
cărţi de slujbă b i s e r i c e a s c ă , c a şi din alte cărţi. Cazaniile, şi
mai ales predicile nu au r o s t u l s ă fie cetite, ci să-i d e à î n d r u ­
mări preotului, c u m t r e b u i e s ă v e s t e a s c ă c u v â n t u l iui D u m ­
nezeu. Nu s u n t c ă r ţ i bisericeşti în a c e s t s e n s nici P i d a l i o n u l şi
Pravila, cari nu s u n t p e n t r u s ă v â r ş i r e a slujbelor d u m n e z e e ş t i .

Domnul H r i s t o s n'a venit să s t r i c e c e e a c e e r a bun în

legea v e c h e , şi c e putea s ă s e p o t r i v e a s c ă c u c a r a c t e r u l l e g e i
Lui. El a venit să p l i n e a s c ă legea, s ă o împlinească, să-i a d a u g ă
c e - i lipseşte, să o perfecţioneze. Împlinind E l p r o r o c i i l e d e s p r e
Sine, lucru firesc că a t r e b u i t s ă înceteze l u c r u r i l e c e p r e ­
figurau şi ca nişte tipuri v e s t e a u î n a i n t e - v e n i r e a şi activitatea
Lui: jertfele şi c e r e m o n i i l e multe şi felurite ale legii v e c h i
Perfecţionând l e g e a v e c h e , nu i-a t r e c u t m ă c a r p r i n gând, s ă
s t r i c e ce era b u n în aceea, d o a r ' l e g e a v e c h e s e c o n t i n u ă în
legea nouă. nu n u m a i în istorie, ci şi după c u p r i n s u l ei.
D u p ă c e s'a r u p t c a t a p e t e a z m a bisericii lui S o l o m o n '), l e g e a
veche a încetat a mai a v e à v a l o a r e a c e a a v u t - o înainte, în­
t o c m a i ca şi un d o c u m e n t , c a r e îl sfârtici. D a r nu î n c e t e a z ă de
tot legea v e c h e . Apostolii, după î n ă l ţ a r e a D o m n u l u i la c e r u r i ,
l a orele obişnuite m e r g s â facă rugăciuni în b i s e r i c a Iui S o ­
lomon 2). şi d u p ă c u m au văzut ei p e D a s c ă l u l lor, că a î n v ă ţ a t
în sinagogele e v r e e ş t i 3 ) , aşa fac şi ei. N u c l ă d e s c b i s e r i c ă a
p a r t e nicăiri, ci c a să le spună E v r e i l o r c ă s'a împlinit a ş t e p ­
t a r e a lor, m e r g în s i n a g o g e şi a c o l o v e s t e s c c u v â n t u l Iui D u m ­
nezeu. Sf. P a v e l p a r ' c ă afară de s i n a g o g e nici nu'şi p u t e a în­
chipui alt l o c p e n t r u r u g ă c i u n e şi p r e d i c i p e s a m a E v r e i l o r ,
4
Şi de a c e e a m e r g e acolo, c a în b i s e r i c a lui H r i s t o s ) . U r m a r e a
a fost, c ă cei dintâiu creştini au fost din E v r e i 5), i a r din alte
n e a m u r i abia la 10 ani delà î n t e m e i e r e a bisericii lui H r i s t o s Ş),
7
Şi cea dintâiu b i s e r i c ă din p ă g â n i ) s'a întemeiat n u m a i în a n u l
*1 11-lea al bisericii lui H r i s t o s 8).

*) Luca, 23, 45. ») Fapte, 3, 1. ») Luca, 4, 15.

') Fapte, 3, 20; 13, 5; 14, 1, şcl. '") Fapte, 2, 41, 47; 4, 32; 6, 1.
*) Fapte, io, l - i i , îs. ') Fapte, 11, 19 21.
') R. Corneiy S. T., Historicae et criticae introductionis in U. T. libro»
compendium, Parisiis 18%, p. 671.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 82. CULTURA CREŞTINĂ Nr. 3.

P o r u n c a lui Moisi, ca în s ă r b ă t o a r e a c o r t u r i l o r , ce se
p r ă z n u i a în a n u l jubilar, să se c e t e a s c ă legea lui D u m n e z e u l ) ,
s'a făcut obiceiu în fiecare Sâmbătă, şi p e n t r u cetirea mai p r a c ­
tică şi sistematică s'a împărţit sf. S c r i p t u r ă în mai multe „în­
c e p u t u r i " , p a r a s h a şi haftara. Acest obiceiu de-a ceti sfânta
S c r i p t u r ă în fiecare S â m b ă t ă 2) găsindu-1 apostolii de un lucru
foarte înţelept, nu l-au s c o s din sinagoge, ci din c o n t r ă l-au
i n t r o d u s şi în bisericile creştine, s c o ţ â n d din c e t i r e părţile spe
•ifice ( c e r e m o n i a l e şi legislative) ale T e s t a m e n t u l u i vechiu, şi
dând mai multă i m p o r t a n ţ ă c ă r ţ i l o r T e s t a m e n t u l u i nou.
Sf. P a v e l p o r u n c e ş t e c r e d i n c i o ş i l o r din C o l o s s a : „Şi d a c
se va ceti epistolia a c e a s t a de c ă t r ă voi, faceţi c a să se ce
t e a s c ă şi în b i s e r i c a Laodichienilor, şi c e a din L a o d i c h i a şi v o i
să o cetiţi." 3) C e e a c e făcu deja sf. Petru, înşirând scrisorile
sfântului P a v e l între scripturi*), au făcut-o creştinii cu toate
cărţile T e s t a m e n t u l u i nou. Sf. Iustin s c r i e a d e c ă : „şi în ziuaf
aşa n u m i t ă : a soarelui, se a d u n ă toţi locuitorii ( a n u m e : creştini)
din o r a ş e şi sate, şi se c e t e s c memoriile (uîioţiqfivtvţiura) apo>
stolilor ori s c r i e r i l e p r o r o c i l o r , cât ajunge timpul 5). D e s p r e
a c e s t e s c r i p t u r i s p u n sfinţii părinţi, că au a c e e a ş autoritate, ca
şi cărţile T e s t a m e n t u l u i vechiu. I a r d e s p r e dreptatea, c a r e o pof.
r u n c e ş t e legea, aceleaşi p ă r e r i l e au p r o r o c i i şi evangeliile, c ă c i
toţi au g r ă i t plini de u n u l sfânt Spirit" o). Şi astfel, făcând şi
7
ei î m p ă r ţ i r i l e sfintei S c r i p t u r i după î n s e m n a r e a s ă r b ă t o r i l o r ) ,
• r e ş t i n i i s'au folosit 8) şi s e folosesc şi astăzi de sf. S c r i p t u r ă
la slujbele dumnezeesti. ,9

* * *
O mulţime de piedeci s'au p u s în c a l e a l u c r ă r i i de card<
s'a a p u c a t „ m i c a t u r m ă " a lui H r i s t o s , şi d a c ă apostolilor nu
l e - a r fi stat într'ajutor Dumnezeu, î n c e r c a r e a l o r s'ar fi z ă d ă r ­
nicit îndată la început. Au fost însă şi î m p r e j u r ă r i , c a r i a u fa-,
v o r i z a t r ă s p â n d i r e a creştinismului. C u c e r i r i l e lui A l e x a n d r u cefl
;
M a r e n'au fost n u m a i politice, ci şi culturale. D a c ă d u p ă
a c e s t e c u c e r i r i s'a isprăvit cu i m p o r t a n ţ a politică şi l i t e r a r ă a'j

a
') A doua lege 31, 10. urm. ) Fapte 13, 15; 15, 21.
3
) Colos. 4, 16. «) II. Petru 3, 16.
5
) Apologia I. cap 67. Migne Patr. Graeca. VI. col. 429.
') S. Theophili Antiocheni ad Antalycum 1. III. c. 12. Migné P. G
VI. col. 11, 37.
; 8
) Cornely, op. c. vol I., p. 3 3 - 3 5 . ) Ibid. p. 358.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINĂ Pag.J$3

Atenei, helenizmul face c u c e r i r i m a r i pe alte tărîmuri. S e î n t e -

temeiază r e g a t e n o u ă greceşti, şi capitalele a c e s t o r a ajung c e n t r e
de cultură g r e c e a s c ă *). In toate părţile, cari a u fost î m p ă ­
răţia lui A l e x a n d r u cel Mare, se r ă s p â n d e ş t e c u l t u r a g r e c e a s c ă ;
acelaş l u c r u se întâmplă în E g i p t şi în Apus. A l e x a n d r i a , P e r -
gamul, Antiochia şi S y r a c u s a , şi c h i a r R o m a ajung cele mai
însemnate c e n t r e ale culturii g r e c e ş t i . L i m b a l i t e r a r ă e dialectul
atic, XOIVI) àiûksy.Toç, p e c a r e a îl învăţau toţi literaţii, d u p ă c u m
«lericii evului mediu învăţau limba latină, ori d u p ă c u m era m a i
înainte limba franceza, limba societăţii E u r o p e n e 2).
Deja la înfiinţarea o r a ş u l u i A l e x a n d r i a din Egipt, se aşeză
aici o colonie n u m ă r o a s ă de E v r e i , c a r e d o b â n d i n d drepturi şi
p r i v i l e g i i — ca şi la noi — s'a grecizat. Limba lor familiară ajunse
• e a g r e c e a s c ă , şi o n e c e s i t a t e ajunse şi t r a d u c e r e a în g r e c e ş t e
a cărţilor sfinte 3). însufleţirea l o r „naţională", m e r s e p â n ă a c o l o ,
4
încât s c r i s e r ă şi alte c ă r ţ i filozofice şi l i t e r a r e în limba g r e a c ă )
d u p ă c u m şi în literatura n o a s t r ă , E v r e i i işi au locul l o r şi r e ­
prezentanţi de samă, ca Gaster, ş ă i n e a n u , Ibrăileanu, R a n e t t i
Roman şi alţii. Cine a p r e g ă t i t t r a d u c e r e a g r e c e a s c ă a v e c h i u l u i
Testament, textul de p e c a r e se t r a d u c e astăzi Biblia la c r e ­
ştinii ritului oriental, nu se ştie. Scriitorii v e c h i s p u n l u c r u r i
despre t r a d u c e r e a g r e c e a s c ă a Scripturii, cari astăzi nu mai
sunt admise în întregime. P r e a se p o a t e , c ă ajungând la o m a r e
p u t e r e politică Evreii, erau d o a r în A l e x a n d r i a şi j u r la un
milion 5), înalte raţiuni de stat au dictat regelui, ca p e n t r u „ n a ­
ţionalizarea religiei evreeşti, să le t r a d u c ă Biblia în g r e c e ş t e .
T r a d u s ă nu în limba literară, ci în èlleriy.rj ÔtâXtxto;, — o
a m e s t e c ă t u r ă de dialecte, în c a r e domina cel m a c e d o n i e , în-
e ă r c a t cu b a r b a r i s m e şi p r o v i n c i a l i s m e , — a c e a s t ă s c r i p t u r ă ,
scrisă în j a r g o n u l vorbit de E v r e i i din Alexandria, fù p r i m i t ă
cu m a r e b u c u r i e nu n u m a i de aceştia, ci c h i a r şi de cei din
Palestina, cari de a s e m e n e a î n c e p u s e r ă să-şi uite limba maternă,
Şi î n c e p u a fi întrebuinţată în cultul divin 6). De altfel E v r e i i
din Palestina, înainte de H r i s t o s , pe l â n g ă c o m e r c i u , îşi făceau

0 Cf. Histoire de la littérature grecque par Alfred Croiset et Maurice

Croiset. Tome premier 2. édition Paris 1896 p. 44.
2
) Croiset, op. c. V. p. 17 urm.
*) Cf. Croiset, op. c. V. p. 15 urm.
)4
Cf. ibid. V. p. 151—154, 421—445.
5
) Cf. ibid. V. p. 151.
') Cornely, op. c. vol I., p. 226.

© B.C.U. Cluj
 Fag. 84. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

în limba g r e a c a şi cărţile de slobozenie date femeilor '), şi 1

r ă s t i g n i r e a Domnului H r i i t o s , p e l â n g ă inscripţia e v r e a s c ă , ;
latinească, aflăm şi una g r e c e a s c ă 2). P a v e l s c r i e din Roma, <
epistolă E v r e i l o r şi a c e a s t a — foarte p r o b a b i l — în limba g r e a c ă 3"
d e s i g u r nu p e n t r u c ă el n ' a r fi ştiut limba ebraică, ci p e n t r u
a socotit c ă va fi mai potrivit, mai p e înţălesul oamenilor.
In v e a c u l p r i m înainte de H r i s t o s , R o m a , capitala imp
riului R o m a n , ajunge ea însăş, un î n s e m n a t c e n t r u al cuitu~'
4
g r e c e ş t i ) . G r e c i a ajungând p r o v i n ţ ă r o m a n ă , nu s e simte urni
lită, ci din c o n t r ă e m â n d r ă , că în v a s t u l imperiu r o m a n ea r e
prezintă arta, ştiinţele şi ideile 5). In senatul şi forul r o m
a d e s e o r i r e s u n a u d i s c u r s u r i in g r e c e ş t e din g u r a î m p ă r a ţ i l o r ş
a magistraţilor, iar unii p r o c o n s u l i şi p r o p r e t o r i r o m a n i s e fr
6
l o s e a u în afacerile oficioase excluziv d e limba g r e a c ă ) . T o a t
a c e s t e a a d e v e r e s c pe deplin v o r b a : G r a e c i a capta, ferum vi
t o r e m cepit. _
D r I o a n B Iă l a n <

Conducerea „oficiului parohial".

U n a dintre d a t o r i n ţ e l c de frunte ale p r e o t u l u i e c o n d u ­
c e r e a „oficiului p a r o h i a l " , a d e c ă i s p r ă v i r e a afacerilor s c r i p t u -
ristice o b v e n i t o a r e în p a r o h i e
Cu p r i v i r e la a c e a s t a , mărturisim, s u n t mai puţin pregătiţi
preoţii noştri. In institutele teologice se dau c l e r i c i l o r c u n o ­
ştinţele teologice-ştiinţifice, li-se dă c r e ş t e r e a spirituală r e c e r u t ă ,
d a r cu p r i v i r e la a d m i n i s t r a r e a „oficiilor" nu p r i m e s c mai nici o
instrucţie. Ies clericii din s e m i n a r e , fără să aibă idee d e s p r e c o r e s -
pondinţă oficioasă, m a t r i c u l e , acte, a r h i v ă ^ . C a r i n'au avut prilej
s ă l u c r e în v r e - o c a n c e l a r i e de oficiu profan sau în c a n c e l a r i a
diecezană, foarte târziu şi cu g r e u se deprind cu cele de lipsă'

M Cornely, op. c. vol. I , 278. '-') lo. 19, 20.

*) Cornely, op. c. vol. 111., p. 532. «) Croiset, op. c V., p. y;-!7.
*') Croiset, op. c. V., p. 456. •) Cornely, op. c. vol. I , p. 277.
') In Seminarul arhiepiscopesc din Ulaj clericii se deprind în tot ce
trebuie să ştie şi să facă un preot. Se deprind începând cu slujba de crâsnic
până la celebrarea sfintei Liturgii, iar în drept, şi mai ales în pastorală (ho-
digeticăî se instruiază şi li-se arată şi cele ce se ţin de oficiul parohial.
N. R.

© B.C.U. Cluj
 CULTURA CREŞTINĂ. Pag. 85.

^ l a c o n d u c e r e a cancelariei, ba ajung p a r o h i , p r o t o p o p i , ş i p â n â
k sfârşitul vieţii l o r n u au conştinţe e x a c t e d e s p r e c o n d u c e r e a
oficiului c o n c r e z u t lor.
Ar fi bine, c a clericii în d e c u r s u l anilor d e teologie, î n
legătură cu studiul p a s t o r a l e i , s ă fie d u ş i la o c a n c e l a r i e p a ­
rohială de model, a c o l o s ă li-se a r e t e toate din fir în p ă r , c e ,
c u m trebuie făcut. Nici a c e a s t a în sine nu a r fi destul, ci a r
trebui, ca nici un c l e r i c s ă n u fie sfinţit î n t r u p r e o t , p â n ă n u
a făcut p r a x ă b a r e m de o lună î a c a n c e l a r i a d i e c e z a n ă s a u î n
Tre-o cancelarie protopopească-parohială regulată. Ceeace.uşor
se poate ajunge, d u p ă c e c a n c e l a r i i l e d i e c e z a n e a u lipsă de
practicanţi, c a r i în cazul a c e s t a s a r r e c r u t a fără salar, i a r
clericii noştri d e r e g u l ă n u s e h i r o t o n e s c îndată d u p ă a b s o l -
v a r e a studiilor i).
Dacă n e p l a c e a n e p r e ţ u l oficiul cât o r i ş i c a r e alt oficiu
lumesc, s e impune r e c e r i n ţ a ca şi oficiul p a r o h i a l s ă fie c o n d u s
barem ca un oficiu notarial sau ca oficiul u n u i p o s t d e j a n ­
darmi d e p e sate. Când n u n u m a i oficiile profane, d a r şi o
simplă firmă n e g u s t o r e a s c ă din p r o v i n c i e îşi a r e c o n d u c e r e a s a
după forme r e g u l a t e : c e s ă zică l u m e a d e s p r e n o i , a l e c ă r o r
oficii de m u l t e o r i s e p r e z i n t ă s u b t o a t ă c r i t i c a ?
I n cele u r m ă t o a r e aflăm cu s c o p s ă t r a t ă m m a i p e l a r g
chestia oficiului p a r o h i a l , ca o chestie de deosebit i n t e r e s
pastoral.

1. Cancelaria parohială.
P r i m a condiţie a o r i c ă r u i oficiu e: s ă aibă c a n c e l a r i e .
După statutele diecezei de Lugoj § 74. * parohul este dator a
ţinea cancelaria în chilie deosebită de locuinţa familiei sale.*
Aceasta a r fi, î n t r e î m p r e j u r ă r i r e g u l a t e , o r e c e r i n ţ a e l e m e n t a r ă ,
şi totuş, între î m p r e j u r ă r i l e n o a s t r e , î n multe l o c u r i e d e o r d i n
p u r ideal, c a r e n u s e p o a t e î n c ă r e a l i z a . I n puţine l o c u r i a v e m
c a s e p a r o h i a l e c o r e s p u n z ă t o a r e . Nu v o r b e s c d e a c e i d o m n i p a ­
rohi, c a r i a u n u m a i 2 chilii ş i în u n a au c a n c e l a r i e , p r â n z i t o r ,
dormitor, în cealaltă „ s a l o n " . C h i a r şi u n d e s u n t 3 chilii d i s p o ­
nibile, p r e o t u l abia s e p o a t e a r a n j a astfel, c a s ă - i r ă m â n ă Can-
^ ^ ^ n u m a i s p r e folosinţă oficioasă.
l
) In câteva rânduri s'au recomandat clerici pentru cancelarii proto-
POReşti, dar fără succes. Sunt atâţia protopopi, cari pe lâugă cea mai mare
bunăvoinţă nu pot primi clerici în cancelariile lor, din câte şi mai câte
Htbtive. JV. R:
© B.C.U. Cluj
 Pag. 86. Mr. 3.

In a t a r i l o c u r i p r e o t u l să aibă într'o chilie o m a s ă de scris

b a r e m un dulap p e n t r u cărţi, a r h i v ă şi p r o t o c o a l e , o altă masă
cu s c a u n e p e n t r u oaspeţi. Unde este c a n c e l a r i e deosebită, acolo
p o a t e a v e a l o c g a r n i t u r a î n t r e a g ă de c a n c e l a r i e s a u chilie băr­
b ă t e a s c ă (sofă, fotele). C a n c e l a r i a e locul de p r i m i r e al preo­
tului, nu n u m a i p e n t r u c r e d i n c i o ş i simpli, ci şi p e n t r u vizite
oficioase, fără familie. Mai ales la o r a ş e şi în c o m u n e ma~
p l a n e u n d e c a n c e l a r i a p a r o h i a l ă e şi p r o t o p o p e a s c ă , a r treb
p u s mai m a r e p o n d p e înfăţoşarea e x t e r n ă a cancelariei, că
străinii j u d e c ă şi după cele e x t e r n e nivoul c u l t u r a l al oâcialilo
bisericeşti. In a c e s t r e s p e c t a v e m multe e x e m p l e de negliginţ
c â n d r e s p e c t i v i i s ' a r p u t e a înfăţoşa a l t c u m şi nu o fac, sa
p e n t r u c ă n'au ideile r e c e r u t e , sau p e n t r u c ă nu dau nici u n p r
p e a c e a s t ă condiţie a vazei n o a s t r e .
P r e s t e tot, t r e b u i e î n c ă mult s ă n e m o d e r n i z ă m întru î
făţoşarea n o a s t r ă externă. Cum v a a p ă r a prestijul c u l t u r a l
preoţimii un p a r o h sau p r o t o p o p , aflător în mediu cultivat, care
nu e aranjat nici ca u n simplu oficiant s a u scriitor, şi care
l a s ă mult de dorit în c e p r i v e ş t e î m b r ă c ă m i n t e a şi curăţenia.
Din c a u z a a c e a s t a v e d e m , c h i a r şi la inteliginţa noastră, o
m i c ă p r e ţ u i r e a carierii preoţeşti, faţă de celealalte c a r i :
academice. Dr. Nicolae Brînzëu.

Epicleza.
S u b c u v â n t u l epicleză s e înţelege r u g ă c i u n e a : „Şi fă adecă
p â n e a a c e a s t a s c u m p c o r p u l H r i s t o s u l u i t ă u ; iar' ce este îd
potirul a c e s t a s c u m p s â n g e l e Hristosului t ă u ; p r e f ă c â n d u - l e
p e d â n s e l e cu Spiritul tău cel sfânt", r u g ă c i u n e , c a r e se r o ­
s t e ş t e la sf. l i t u r g h i e î n d a t ă d u p ă c u v i n t e l e : „Acesta este
corpul meu" — „Acesta este sângele meu".
C â n d s e t r a t e a z ă î n s ă d e s p r e epicleză, e v o r b ă nu d"
î n s a ş a c e a s t ă r u g ă c i u n e , ci d e s p r e a c e e a , că o a r e a c e s t e cu
vinte c o n s t i t u e ele — fie s i n g u r e , fie în l e g ă t u r ă cu cele p r "
m e r g ă t o a r e — f o r m a e u c h a r i s t i e i , ori n u ! ?
A c e a s t ă î n t r e b a r e a fost a c t u a l ă cu mult î n a i n t e d e c o n -
ciliul florentin (1438), şi e a c t u a l ă şi în zilele n o a s t r e , de
v r e m e ce teologii a m b e l o r biserici, a t â t ai celei a p u s e n e , cât
şi cei r ă s ă r i t e n i , d e o p o t r i v ă se o c u p ă d e d â n s a . Şi p ă r e r e a

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINĂ Pag. 87.

teologilor biserii orientale diferă şi azi de c e a a bisericii

apusene.
în sinodul florentin, dupăce s'au primit cele 4 puncte
dogmatice cunoscute, Papa Eugen IV. a voit s ă aibă d e c l a ­
raţia ierarhilor orientali şi cu privire la forma euharistiei, şi
i-a provocat să s e pronunţe.
în numele bisericii orientale, deja unite, s'au pronunţat
patru mitropolit): Visarion al Niceei, Izidor al Rusiei, George
al Trapezuntului şi Dorotei al Mitilenei. Aceştia au declarat,
c ă transubstanţiarea ') se întâmplă prin cuvintele: acesta este
trupul meu, acesta este sângele meu, mărturisind astfel,
c ă sunt de acord, cu c e e a c e ţine biserica apusană.
S. Părinte voind să fixeze această mărturisire a lor, a
cercat s'o cuprindă şi în decretul solemn al unirii. Contra
acestei încercări însă, s'au ridicat, ca unul, toţi orientalii, p e
motiv, că dacă s'ar induce a ş a ceva în decretul Sinodului, b i ­
serica Orientului ar păţi ruşine (ignominia), ca şi când până
2
aci ea ar fi crezut altcum ) .
D e dragul păcii, Eugen IV. a trebuit deci să s e mulţă-
mească cu declaraţia lui Visarion, făcută în faţa plenului sinodal,
în numele părinţilor orientali, că ei urmând deplin p e s. Ioan
Gură de Aur, cred, că transubstanţiarea s e întâmplă prin p r o ­
nunţarea din partea preotului a cuvintelor lui Isus: acesta
este corpul meu,.... acesta este sângele meu, şi anume: în
clipita, când se pronunţă.
3
Visarion ş i - a păstrat această părere şi după concil ) ,
însă ceialalţi au lăpădat-o. Marcu Eugenie, mitropolitul de
Efez de pildă, a scris şi o lucrare, pentru c a să arete, că pre­
facerea se întâmplă prin epicleză. T e z a susţinută de dânsul
o găsim însă şi în timpurile dinaintea lui, şi anume în scrie­
rile lui Nicolae Cabasilas, sachelar în Constantinopol ( f 1355),
şi într'ale lui Simion, mitropolitul din T e s s a l o n i c ( f 1429).
D e o s e b i r e a aceasta de păreri, între teologii răsăriteni şi a p u ­
seni, nici la un caz nu poate fi însă mai v e c h e de veacul al
V-lea. î n primele patru veacnri, în e p o c a a ş a numită a p o s t o ­
lică a sfintelor liturghii, erà doar", şi în Orient şi în A p u s

0 în limba noastră liturgică şi azi încă e cuvântul prefacere. Lim-

«agiul teologic — şi cel ortodox — foloseşte însă singur terminul tran-
Wbstanţiare.
*) Cfr. Mansi, t. XXXI. 1004-1047; Harduin, t. IX. 981.
a
) Cfr. Migne P. Gr. t. CLXI. 4 9 4 - 5 2 5 .

© B.C.U. Cluj
 Pag 88. CULTURA CREŞTINĂ Nr

a c e e a ş l i t u r g h i e : liturghia apostolică. D i f e r e n ţ i a r e a liturghiilor

în liturghii o r i e n t a l e şi a p u s e n e s e î n c e p e a b i a p e l a sfârşitul
v e a c u l u i al IV-lea, c â n d liturghia apostolică în O r i e n t s e p r e ­
face în liturghiile s. V a s i l e cel M a r e şi alui Ioan G u r ă de
Aur, iar în A p u s e s t r ă f o r m a t ă din p a r t e a P a p e i D a m a s u s .
S c h i m b ă r i l e făcute d e a p u s e n i , în liturghia a p o s t o l i c ă , f u r i
eu mult m a i î n s e m n a t e , d e c â t cele ale răsăritenilor, cari
s'au r e s t r â n s la unele p r e s c u r t ă r i r e c l a m a t e d e s c h i m b a r e a d i s ­
l
ciplinei în p r i v i n ţ a c a t e h u m e n a t u l u i şi a p e n i t e n ţ i l o r p u b l i c i . ) .
E m a i p r e s u s d e o r i c e î n d o i a l ă deci, c ă epicleza, c a r e în li­
turghiile orientale, s e află şi azi — a e x i s t a t în p r i m e l e p a t r u
v e a c u r i şi în A p u s .
D i v e r g i n ţ a d e p ă r e r i cu privire la f o r m a euharistiei, î n c ă
n u m a i d e a t u n c i s'a p u t u t porni, de c â n d a p u s e n i i , t o c m a i
p e n t r u d e - a e s p r i m à m a i l ă m u r i t c r e d i n ţ a lor cu privire la
f o r m a e u h a r i s t i e i , a u î n c e p u t s ă o m i t ă epicleza.
P e v r e m e a lui Foţiu şi C e r u l a r i u e r à deja foarte bine:
m a r c a t ă d e o s e b i r e a liturghiilor o r i e n t a l e şi a p u s e n e , în ce p r i - |
v e s t e r u g ă c i u n e a n u m i t ă epicleza, şi cu t o a t e a c e s t e t r e b u i e s ă
afirmăm, că, cu privire la forma s. e u h a r i s t i i , î n c ă n ' a e x i s t a i
d i v e r g i n ţ a d e păreri, d e v r e m e c e pe t e m a a c e a s t a bisericile;
2
nu s e h u l e s c ) .
T r i d e n t i n u l o r i e n t a l i l o r : S i n o d u l din Iaşi, din 1642, r e v e z â n d
C a r t e a S i m b o l i c ă alui P e t r u Movilă, a t r i b u e c o n s e c r a r e a s i n g u r
n u m a i epiclezei. La a c e a s t a s e a l ă t u r ă sinodul din Ierusalim,
ţ i n u t s u b p a t r i a r h u l Dositei (1672) şi alt sinod ţinut t o t la
1672 în C o n s t a n t i n o p o l , s u b p a t r i a r h u l Dionisie. P e a c e e a ş i
p ă r e r e t r e b u i e s ă j o a r e în Rusia, la sfinţire, arhiereii, că a d e c ă
p r e f a c e r e a s e î n t â m p l ă prin epicleza. D a r s u n t şi teologi ruşi,
cari în a c e a s t a privinţă s u n t de a c o r d cu b i s e r i c a p a p a l ă !
Aşa b u n ă o a r ă a r h i m a n d r i t u l Inocenţie Oizel, unul dintre cei
mai renumiţi elevi alui P e t r u Movilă. M a d o c t r i n a a c e a s t a o
î n t i m p i n ă m chiar şi în unele cărţi liturgice o r t o d o x e r u s e ş t i .
P r e o t u l r u s G o e k e n scrie în „Zeitschrift ftir k a t h . T h é o ­
logie", din I n n s b r u c k 1897, p . 372, c ă azi partea cea mai mare
a teologilor ruşi, e de credinţa, că prefacerea se întâmplă prin
cuvintele dominicali şi ale epiclezei, împreună. Acestea două
sunt necesare la consecrare: ca un întreg nedespărţit.
') Cfr. Probst, Die Liturgie der 3 ersten christlichen Jahrhunderte;
—, Die Liturgie des IV-ten Jahrhunders und dessen Reform.
a
) Cfr. Hergenrôther, Fotius. III. 601 urm.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA. Pag 89.
Maltzew, prepozitul rusesc ortodox în Berlin, ţine aşişderea,
că, întrucât epicleza n'ar îi precedată de cuvintele dominicali,
consecrarea nu s'ar efeptuî. Mitropolitul Macariu, în manualul
său de dogmatică, încă s e alătură la vederile lui Goeken.
Se îmbie întrebarea, care e părerea teologilor români în
acest punct? Aş crede, că la noi românii în privinţa aceasta
nu s'au format încă păreri; teza nu e studiată p e baza cerce­
tărilor proprii şi poate vor fi diverginţe între teologii din
Ungaria şi cei din Bucovina şi România, şi mai ales nu se
vor puteà uni în vederi în materia aceasta românii uniţi cu
românii ortodoxi.
în Pidalionul aprobat şi edat la 1841 în Atena, de sinodul
şi patriarhul din Ţărigrad, la pag. 387. s e spune, că prefacerea
^se întâmplă prin recitarea cuvintelor domneşti şi a epiclezei.
N'am voit să studiem mai amănunţit chestia epiclezei,
ci numai să atragem atenţiunea preoţilor români asupra unei
întrebări, care şi azi frământă pe teologii apusului şi a răsă­
ritului.
Pentru cei cari eventual ar vrea să adâncească aceasta
chestie, atât de interesantă, amintim aici câteva lucrări bune,
din timpul mai nou, din cari am făcut şi noi resumarea pre­
zentă. Iată-le:
Slavorum litterae theologicae. Pragae, 1905(1), p. 170—1,
247; 1906 (Iii 60, 154, 3 1 3 ; 1907 (III) 196—7, 260, 2 7 3 — 4 ;
1908 (IV) 71—72, 385—391; 1909 (V) 119, 121.
Acta Conventus Velehradensis. Pragae, 1908. p. 5 6 — 7 3 .
Hittudomdnyi folyôirat. Budapesta, 1908, pag. 464—496, se c o n ­
tinuă şi mântue în anul 1909. în periodicul acesta şi în Acta
din Velehrad, se înşiră imenza bogăţie de literatură: catolică,
grecească, rusească şi nemţească. Bine, deşi numai sumar, a
tratat întrebarea asta şi revista „Religio", Budapesta, în fasci­
colele din Ianuarie şi Februarie 1909, apoi şi alte reviste:
ruseşti, greceşti, nemţeşti şi ale altor popoare din apus.
Dintre ai noştri au tratat-o Dr. Grigorie Silaşi în foaia
sa Sionul românesc, Viena 1865 (I), în nrii 9—12, apoi Sfinţia
sa canonicul dr. Szmigelski în Foaiea bisericească şi scolastică,
£"aj în anii 1888 si 1889; iar la ortodoxi, acum scrie în nrii
> « şi 9 ai „Revistei teologice" din Sibiiu, părintele Gavrilă
nango.
Cele mai bune lucrări, în domeniul epiclezei, sunt şi rămâa,
ç r e d
> Pentru multă vreme, pentru răsăriteni: dr. Lud. Aug. Hoppe
6

© B.C.U. Cluj
 Pag. qa CULTURA CREŞTINA

„ D i e E p i k l e s i s d e r g r i e c h i s c h e n und o r i e n t a l i s c h e n Liturgien
u n d d e r rOmischen C o n s é c r a t i o n " , Schaffhausen, 1864; iară!
p e n t r u catolici Dr. Buchxvald „Die E p i k l e s e in d e r rflmischenj
M e s s e . " W i e n , 1907.
/Jouitjv.

C^O^ICĂ.
S i n o d u l p r o v i n c i a l I. al provinciei noastre m e t r o p o j
t a n e din 1872 înţelegând însemnătatea publicaţiilor creştine, d e j
înainte de asta cu 40 ani a luat această hotărîre de prima îr
seninătate:
>Fiindcă în timpurile noastre se fac încercări la toatş
p o p o a r e l e de ceva cultură, de a înfluinţa asupra opiniunii pu­
blice in diverse direcţiuni, prin feliuritele producte d e presă, ş
d u p ă c e chiar şi la Români există şi Înfloreşte literatura j u r j
listică, Biserica noastră încă nu poate r ă m â n e a indiferentă
cu aceasta mişcare generală Drept aceea, ca d e o p a r t e să
1
dee ocaziune la lămurirea întrebărilor publico-bisericeşti curer
iar de altă parte să se întindă clerului şi docenţilor mijloc uş
d e a se perfecţiona în ştiinţe teologice şi pedagogice, — sinodu
află cu cale a d i s p u n e înfiinţarea alor d o u a foi bisericeşti
riodice, conţelegându-se toate Ordinariatele despre acelea, dintre
cari una să fie săptămânală, în care să se încuno-tinţeze publicul!
d e s p r e starea actuală a Provinciei bisericeşti, în toate privinţele,'
şi să se d e s b a t ă într'ânsa întrebările curente. Ceealaltă udândă!|
în pubiicaţiuni lunari în broşure, cu conlucrarea unei însoţiri
bărbaţi d e specialitate, se cuprindă disertaţiuni teologice d e toată
plasa, mai vârtos cu referinţă la istoria şi legislaţiunea bisericii!
noastre gr. catolice, apoi şi desbaterea chestiunilor pedagogii
cu privire la cercustările noastre, cuprinzând totodată încuuoştifl,
tarea şi cenzurarea productelor literari ivinde.
Pentru asecurarea existenţii şi înflorirei acestor foi bisetj
ceşti, sinodul dispune, ca acelea să iasă ia lumină la scaun<|
mitropolitan, iar Ordinariatele să mijlocească prenumărare
acele foi, pentru arhivul şi biblioteca fiecărei parohii din diece-^
zele, lor u n d e va fi cu putinţă, numai astfel p u t â n d u - s e spera
ieşirea acelora p e lângă un preţ moderat* (c. VII. Titl. VI.).
Prin scoaterea revistei noastre «Cultura Creştină», se r e a |
lisează această hotărîre a părinţilor sinodali din 1872.
* S — T.

© B.C.U. Cluj
 P e n t r u s c ă p a r e » u n e i scoale. E vorbă d e o şcoală
românească, de p e valea Jiului, care trebuie scăpată p e s a m a
bisericii si a neamului, cum ar trebui scăpate toate şcolile n o a s t r e ,
cari scad cu sutele. îi lipseau şi ei mijloacele, cum lipsesc a p r o a p e
în toate locurile. Şi pentru a d u n a r e a acestora, harnicul director
al scolii, Păr. Dr. Nicolae Brînzëu, a aflat o b u n ă cale, p e care
s'ar putea mântui şcoala din V u l c a n .
A scos adecă, pe cheltuiala proprie, o drăgălaşă b r o ş u r ă ,
d e 58 pag., în care sub titlul: Chestii contimporane, retipăreşte o
samă de articoli, ieşiţi deja mai înainte în d e o s e b i t e foi şi reviste.
Cum această broşură tractează — şi tractează inteligent — chestii
d e toată actualitatea, ca b u n ă - o a r ă d e s p r e raţionalismul religios
g>a noi, raportul dintre religie şi ştiinţă, vieaţa secsuală ş. a., e
vrednică de-a fi sprijinită, şi n u m a i din acest p u n c t de vedere.
Dacă mai considerăm apoi şi scopul, în n u m e l e căruia b a t e la porţile
noastre, nu putem să nu îmbrăţişăm şi r e c o m a n d ă m din tot su­
fletul această broşură, care deschide o cale n o u ă p e n t r u s c ă p a r e a
şcolilor noastre.
Se poate procura delà autor în Vulcan, cu preţul d e
1 coroana D r . R.
*

Fondul cultural arfeidiecezan. în ianuarie 1911.

fondul cultural d i s p u n e d e 330,000 cor. — Din acestea 100,000
cor. se împart în anul 1911. în iista a p r o b a t ă d e Veneratul
Consistor arhiepiscopesc din Blaj s'a luat deja s u m a d e 8p^oo cor.,
carea conform listei amintite, este a se împărţi la diverse scoale
(fedin arhidieceză: 70,600 cor. pentru zidiri, requizite şi mobiliar la
104 scoale, iar 18,700 cor. pentru alte t r e b u i n ţ e şcolare (salare),
la 50 scoale. — Restul de 10,700 cor. se va distribui tot în d e ­
cursul anului acestuia 1911. Dr. S.
*
Şcoli în Arhidieceză gv.-cat. de Alba-Iulia şi
F ă g ă r a ş : asigurate din puterile proprii 66, împărtăşite cu ajutor
d e stat 120, ajutate din fondu! cultural 154 şcoli.
Datele relativ la şcoalele sistemizate sunt scoase din informaţiunile
sosite la oficiul arhidiecezan din Blaj, în toamna anului 1910.
In numărul celor 154 şcoli, ajutate din fondul cultural, se cuprind şi
Şco 1 din celelalte două categorii, întrucât au fost ajutate la requizite, ori
»a mobiliar, etc.

E timpul suprem, ca toată suflarea românească se concurgă

Ct
ţi ' oboiul său pentru cultura românească ; cu deosebire preoţii

© B.C.U. Cluj
 Pag. 92. Nr. 3

si docenţii, cari trăiesc ca oficiali aplicaţi în c o m u n e l e susţin

toare de şcoală confesională. Dr. S.

A d e v ă r s a u c a l o m n i e ? Cu fiecare n u m ă r al foai
»România Creştină^, se a d u c din nou, şi acum, nu ştiu a câ
oară — acuzele cele mai grele, d e berbant, plagiator, imor
eretic ş. a., la adresa primului Arhiereu din România. L a încep
aceste învinuiri — tocmai fiindcă erau aşa d e făţişe şi person
— le-am socotit ca acte ale unei an u mi te răzbunări, cari ave
însă să se c u r m e prin aplicarea canoanelor bisericeşti, ori
cazul, că aceste n ' a r folosi, prin intervenţia forurilor civile,
închipuim adecă, că şi în »ţară« va fi existând o lege împotri
calomniatorilor.
Cum însă aceste învinuiri nu vreau să mai înceteze, şi dev
chiar din ce în ce tot mai a m e n i n ţ ă t o a r e — se a n u n ţ ă a d e
începând cu luna April întruniri publice, p e întinderea într
ţări, c u scopul de-a curaţi biserica! — î n c e p e m tot mai r.
să n e facem convingerea, c ă nu e vorbă d e calomnii, ci de C
râtul adevăr. O mică cronică, ce-o luăm din Nr. 12. al »Româ
niei Creştine* ne întăreşte toarte mult în această credinţă. lat
ce^cetim a c o l o , s u b titlul, respectul tainelor:
»Unul din motivele d e slăbire a credinţei este şi puţin
respect, cu care unii din preoţii noştrii săvârşesc şi administrea"
sf. taine. Mai ales modul cum se face împărtăşirea prin unei
sate e scandalos. Nu e nici o regula, şi nici un control. Un
preoţi se d u c la bolnavi cu sfânta cu min ecă t ură în buzunar, I
sân, ori la b r â u ; alţii o p u n intr'o hârtie, între foile unei cărţi
Sunt şi cazuri scandaloase. în care preoţii pierd p e d r u m hârti
sau legătura cu sf. t a i n e ; sunt şi de acele, în care unii preo
trimit prin cineva o fărmitură, să o dea bolnavului, ori s'o pă
streze la grindă, p â n ă va vedea, că moare, şi atunci să i-o întro
d u c ă în g u r ă . *
Aceste şire d e b u n ă samă sunt o ruşine pentru biseriC
r o m â n e a s c ă din regat, şi aruncă o foarte vie lumină asupra lips
d e control al celor sus p u ş i . Căci un arhiereu, c a r e nu v r e a , o
n u poate, să p u n ă capăt acestei stări de plâns — d e si^ur,
a r e »alte afaceri*. D r . R.

Cathrein pe româneşte. Unul dintre cei mai m a r

şi desigur cel m a i cu n u m e filosof moral şi sociolog creşti
este Părintele iezuit Victor Cathrein. Moralphilosophie a sa, est»

© B.C.U. Cluj
^tentru multă vreme, o operă d e temelie al acestei ştiinţe, aşa că
a ispitit şi pe un Arhiereu de >,dincolo« să-1 copieze, chiar şi
cu risicul de-a c o m p r o m i t e biserica o r t o d o x ă , prin faptul, că
împrumută delà catolici, şi încă: delà iezuiţi.
De data asta însă, nu e vorbă de o plagiatură alui Cathrein,
ci despre o b u n ă şi îngrijită traducere a cărţii sale: Die kaloli-
sche Weltanschauung. T r a d u c e r e a o face d u p ă cea mai n o u ă
(a doua) ediţie, apărută în 1909 la H e r d e r : Sf. Sa Părintele Bro-
nislans F. Tk. Falewski, din Craiova României. E a p o a r t ă titlul:
^Concepţia catolică, d e s p r e lume în trăsăturile ei fundamentale cu
specială privire la morală«, şi iese lunar, în fascicule d e câte
16 pagini. Până acum a u a p ă r u t 7 n u m e r i .
Aceasta carte, cu tot dreptul se p o a t e numi » călăuză a p o l o ­
getică la problemele mari ale vieţii p e n t r u toţi oamenii culţi«, şi
W recomandăm cu toată căldura. Preţul u n u i n u m ă r p e n t r u R o ­
mânia e 15 bani, iar p e n t r u Ardeal 20 bani, şi se poate p r o c u r a
delà traducător, (Craiova, Str. Liceului). Dr. R.
*

C r e d i n ţ a o s t a ş u l u i , rugăciuni şi învăţături folositoare

pentru ostaşi, d e Dr. Iuliu Florian, preot militar, Cluj, tipogr.
» Carmen « 1910. Preţul 20 bani.
O cărticică, format 16°, d e 116 pagini, menită soldaţilor.
— Mărturisesc, că mai rar mi-a căzut în mâni o carte aşa d e
corăspunzătoare scopului seu. Un adevărat Vade mecum al sol­
datului! Cărticica c u p r i n d e la început, d u p ă prefaţă, câte-va r u ­
găciuni (pag. 11—49), apoi păstorul sufletesc d ă fiilor sei: învă­
ţături d e s p r e datorinţele soldatului faţă cu Dzeu, faţă cu dea-
iroapele, faţă d e sine însuşi, faţă d e cei mai mari — apoi în­
văţături d e s p r e sf. mărturisire, sf. cuminecare, d e s p r e sinucidere,
d e s p r e bătaie sau războiu (pag. 50—89). L a u r m ă : pilde d e
ostaşi credincioşi din vremea veche, ostaşi martiri, şi închee cu
>câte-va staturi (pag. 89—116).
T o a t e acestea, într'o limbă caldă şi într'un stil la înţelesul
fiecăruia, bogată în pilde din cercul cunoştinţelor d e acasă şi
din viaţa d e sub arme a soldatului.
Clerului delà sate încă i-se r e c o m a n d ă cu toată căldura;
lăţirea cărticelei mai ales între cei înrolaţi va contribui foarte
mult la uşurarea sarcinei sale, d e a povăţui la m â n t u i r e sufletele.
M.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 94. CULTURA CREŞTINĂ

F r a n ţ a o f i c i a l ă , ş i F r a n ţ a r e a l ă . L u p t a guvernu
francez ca să nimicească cultura creştină din F r a n ţ a , e cât
poate d e înverşunată. Atenţia îi este îndreptată contra Scolii
c u m am zis şi în nrul trecut. S u b manta spiritului d e toleran
faţă d e orice religie, a neutralităţii pertecte în materie religioas
au şters din şcolile statului orice învăţământ, orice instrucţie ri
ligioasă. Au recurs la cuvântul de toleranţă, la cuvântul
neutralitate, ca să m o m e a s c ă mai uşor p e cei neprecauţi, pe
ce ţineau încă cu sfinţenie la credinţa în Dzeu, la biserică şi
stituţiile ei. Azi când se simt destul de tari, îşi arată i n i
ţiile p ă c ă t o a s e p e faţă. Dl Viviani, cândva şei d e cabi
a spus-o asta nu d e mult foarte hotărît: »A sosit timpul â
anunţe, că neutralitatea în şcoală n'a fost decât o minciună
plomatică. A m recurs la dânsa, că Să a s t u p ă m gurile celor ti
şi scrupuloşi. Dar fiindcă aceasta nu mai e de lipsă acuma,
1
aceea luptăm p e faţă. Nici când n'am avut alt gând, decât
creştem u n tineret antireligios, care să fie activ, să lupte
ligiunea să c o m b a t ă cu energie.
Văzând mişelia sectarilor dată d e gol, părinţii creştini n'M
mai voit să-şi dee copiii la şcolile statului, şi au protestat contri
acelora chiar în numele libertăţii de conştiinţă, trimbiţatJjjH
acei sectori în iumea largă.
Dl Buisson şi alţii cred însă c'au aflat calea d e a sili pe toi
părinţii creştini să-şi d e e copii la şcolile ateiste ale statului. A fof
mulat următorul proiect de lege: Cercetarea şcolilor atee al
statului este obligatoare. Dacă părinţii sau tutorii ar opri vre-u!
copil delà cercetarea şcolilor statului, directorul districtului şcoli
va raporta judelui respectiv, împuternicit să p e d e p s e a s c ă p e n'
miţii părinţi sau tutori. Dacă copilul părăseşte şcoala statu
la sfatul vre-unui preot, preotul va fi pedepsit cu a m e n d ă
2000 franci şi 2 ani închisoare. Nu-i asta batjocorirea ori-căi
drept e l e m e n t a r ? ! Şi se mai găsesc naivi cari să laude guver
din F r a n ţ a !

Dacă ne vin astfel de ştiri triste din ţara cândva c l a s i c a »

libertăţii, nu e mai puţin adevărat, că ne vin şi ştiri înveselitoaffl
Partea mai sănătoasă a Franţei, har Dl ui, nu ţine cu aceşti s
tari a căror influinţă s'a simţit şi în Portugalia, nu d e mult»!
simte şi ştie, că gloria cea mai străluită a Franţei a fost e p o
când religia a fost la apogeu. Nici când nu s'a arătat reacţiun
contra guvernului francmasonic, care fierbe în toate straturi
poporului, cu atâta forţă elementară, ca la aniversariul de_
ÎOOO d e ani a serbărilor delà vechia abaţie de Clugny, m j |
întregei lumi, cum o chiamă Urban al V i l i .
R e n é Bazin m e m b r u al Academiei franceze, în faţa
public ales de clerici şi laici, floarea naţiunii franceze, declară
n u m e l e A c a d e m i e i : Abaţia Clugny a călugărilor benedictini, a
în Franţa evului mediu plenitudinea misiunii d e civilizare,
fost apostolul evangheliei păcii, ocrotitoarea tuturor ştiinţelor;

© B.C.U. Cluj
 Nr S. CULTURA CREŞTINĂ Pag. 95.

•tiatoarea tuturor operelor d e caritate; creatoarea ori cărui p r o ­

gres literar, şi în u r m a aplicării sale p e n t r u agricultură, născă­
toarea unei arte agricole, lăţite apoi în întreagă E u r o p a .
De Babelon, reprezentantul A c a d e m i e i d e Inscripţii şi
Litere, profesor în institutul »Collége d e F r a n c e « , arată în
chip elogios meritul călugărilor din evul mediu. »Ei sunt veriga
ce leagă antichitatea d e lumea m o d e r n ă . Copiind însemnările
grecilor şi ale romanilor, au î m p e d e c a t şi prevenit, în evoluţia
normală a minţii omeneşti, o întrerupere bruscă şi subită, care
ar fi fost fatală şi ar fi prăbuşit civilizaţia în u n abis, făcân-
du-o retrogradă p e n t r u un n u m ă r incalculabil de veacuri.
Un alt academician »Imbart delà Tour« arată că în regula şi
opera acestui institut apare luminos caracterul, însuşirea franceză
fină şi aleasă, »moderaţiunea şi cumpătul*. Alţi oratori iluştrii,
arată cum ordul delà Clugny, deja p e vremurile poreclite obscure
s'a îngrijit d e soartea celor miseri, celor părăsiţi, prin asociaţii
d e credit şi alte instituţii, crezute m o d e r n e .
^ Din prilejul acelor sărbători chiar şi guvernamentala foaie
»Temps« (în numărul său din 12 Septemvrie), scrie u n articol foarte
elogios despre această abaţie, citând cuvintele lui U r b a n al VIII.,
amintite d e noi mai sus. Ce să zici ? însuşi guvernul p a r e c ă
pentru un m o m e n t uită d u ş m ă n i a lui faţă d e biserică şi călugări,
şi prin rostul lui Sarraut, subsecretar de stat în ministeriul d e
răsboiu, aduce prinos măririi religioase a vechei Franţe, p e care
liberalii d e azi o insultă aşa d e d e s .
Să fie asta un semn d e p r e m e n i r e ? Dee Dzeu ! D e
altcum, cum scrie E u g e n e Tavernier, redactorul foii «Univers»,
lumea ştiinţifică începe să restabilească adevărul istoric, p e care
sectarii îl întunecaseră cu fel d e fel de miciuni la adresa bi­
sericii, arătând că n i m e n e a nu s'a îngrijit mai mult de binele
poporului decât chiar biserica catolică din F r a n ţ a . Intr'altele
multe, combate, zice el, minciuna g o g o m a n ă , ca şi când p o p o r u l
la 1789 n'ar fi avut altă hrană decât paie şi iarbă. (Paremi-se a m
cetit-o şi în istoria dlui Goldiş). ' X.
*
Misiunile sacre şi reînnoirea promisiunei din
b o t e z . In biserica apusană misiunile sacre d e c o m u n sunt
c o n d u s e d e Dominicani, sau d e alţi călugări. Ei au î n t r o d u s
obiceiul, că la finea misiunilor, p o p o r u l să-şi reînnoiască p r o m i ­
siunea făcută în botez, d e a se l ă p ă d â d e satana şi a servi vieaţa
întreagă lui Dumnezeu. Conducătorul misiunilor recitează cuvin­
tele înainte, iar poporul le repeţeşte d u p ă el.
• îşi poate închipui ori cine, ce efect p r o d u c cuvintele a c e s t e ,
r e
p e ţ i t e d e sute, uneori d e mii d e buze, în mijlocul însufleţirei
generale, ce d o m n e ş t e la finea misiunilor sacre! Ca însufleţirea
aceasta să fie şi mai folositoare p e n t r u suflet, Dominicanii c u
.datul 27 Februarie, 1907, au obţinut delà scaunul apostolic in-
dulginţe plenari p e n t r u toţi aceia, cari ieau parte la solemnitatea
aceasta, mărturisiţi, cuminecaţi şi cu inima înfrântă, şi se roagă

© B.C.U. Cluj
 Pas. 96. CULTURA CREŞTINA.

pentru înălţarea bisericii, pentru stirpirea erezurilor şi pentru

b u n ă înţăiegerea domnitorilor creştini.
Privilegiul acesta l'au cerut şi obţinut nu numai pentru]
misiunile ţinute de ei, ci pentru toate misiunile si exerciţiile]
sacre. Ei tolosesc formula: »Mă lapăd de satana şi de toatej
p o m p e l e lui şi de toate lucrurile lui, şi promit a mă alipi cui
credinţa de Hristos«, dar se poate folosi şi alta formulă, precum!
e x p r e s se s p u n e în decret.
Dacă am introdus misiunile sacre practizate de ei — şi bine
am f ă c u t — , nu e nici o pedecă să-i imităm şi în reînnoirea pro^
misiunii din botez, şi totodată să ne folosim şi de privilegii
indulginţelor. Prin aceasta însufleţirea religioasă s'ar potenţa şl
roadele misiunilor sacre ar fi şi mai mari Solemnitatea reînl
noirii promisiunii din boţea, s'ar putea ţinea inmediat înaintea
procesiunei îndatinate la morminte. Sufletele celor adormiţi an
câştiga şi mai mult, dacă şi numai a .-i-a sau a 4-a parte din
poporul adunat ar aplica indulginţele pentru ei, căci sunt aplicabile
Fireşte poporul ar trebui instruit în privinţa aceasta din:
b u n ă vreme, încă înainte de începerea misiunilor. V.

TELEFON-
M. Blaj. Pentru răspunsul, ce am crezut, că trebuie să dăm urjM
>Român nationalisa din »T. R.«, am cerut ospitalitatea »Unirei* singur dflj|
motivul, că în acest număr al revistei noastre nu mai putea încape Cm
pentru nota ce-1 însoţeşte, credem că e la mijloc ceva neînţelegere. Dr. R.
P. Budapesta. »Senior«, după gramatica limbei latine, nu înseamnă:
cel mai bătrân, ci: mai bătrân — gradul comparativ.
P. Belotinţ. Ordiuaţiunile disciplinare ale Curiei Romane, se referă
totdeauna numai la catolicii de ritul latin, afară de cazul, când se dispune
în mod implicit şi despre orientali, când adecă nu se tractează de vre-o
lege curat bisericească, ci se declară dreptul natural şi dumnezeesc. (S. Congr.
Ofticii, sess. 15 julii 1885. S'a întâmplat, anii trecuţi, că un atare decret, »Ne
temere«,în diecezele rutene — din anumit hyperzel — a fost promulgat şi
chiar comentat, când. făcându-se întrebare la Roma, a sosit acest răspuns:
»Quoad catholicos ritus Orientalis nihil esse immutatum«. De pe partea
acestor ordinaţiuni, putem fi deci pe pace.
Dr. 3. Gherla; Dr B. Bucureşti; Primit cu mulţămită. — Vor urinat

S U M A R U L :
D r . V . M a c a v e i u : în jurul unui articol al episcopului'!
Prohâszka. — Z. P â c l i ş a n : Câteva date d e s p r e preoţii româno-J
calvini. IJ. — N . : Modernismul. II. — Al. B o r z a : Omul di-",
luvial. — D r . l o a n B ă l a n : Limba cărţilor bisericeşti. II. — '
D r . N i c o l a e B r î n z ë u : Coaducerea oficiului parohial. 1. —
F1QM)JV. Epicleza. — C r o n i c ă . — T e l e f o n .

P e n t r u r e d a c ţ i e r ă s p u n d e : Dr. Alexandru R u s u .
P r o p r i e t a r - e d i t o r : Comitetul de redacţie.
Tipografia şl Librăria Ssmln. TeoL Gr. Cat. Balazifalva— Blaj,

© B.C.U. Cluj