Traduceri inedite din Părinţii Bisericeşti

ORATIO DOMINICA (partea I)

Nobis ergo verba necessaria sunt, quibus commoneamur et inspiciamus, quid
petamus, non quibus Dominum seu docendum seu flectendum esse credamus. Cum ergo
dicimus: Sanctificetur nomen tuum, nos ipsos admonemus desiderare, ut nomen eius, quod
semper sanctum est, etiam apud homines sanctum habeatur, hoc est non contemnatur, quod
non Deo, sed hominibus prodest. (ed. A. Goldbacher, CSEL, 44)
Prin urmare, nouă ne sunt necesare [acele] cuvinte, prin intermediul cărora să
ne amintim şi să ne gândim la ceea ce [trebuie] să cerem, nu cele prin intermediul
cărora să credem că trebuie să-I arătăm noi sau să-L convingem pe Dumnezeu [ce
trebuie să ne dea]. Aşadar, când spunem: Sfinţească-se numele Tău1, ne îndemnăm pe
noi înşine să dorim ca numele Lui, care întotdeauna este sfânt, să fie socotit sfânt şi în
mijlocul oamenilor, adică, să nu fie dispreţuit, fapt care foloseşte oamenilor şi nu lui
Dumnezeu.
(FER. AUGUSTIN, Scrisori, 130, XI, 21)
traducere din lb. latină şi note explicative de drd. CORNELIU CLOP

1
Cererea I:
Sf. CIPRIAN, Despre rugăciunea domnească în Apologeţii de limbă latină, trad. rom. de Prof. Nicolae Chiţescu, Eliodor
Constantinesc, Paul Papadopol şi Prof. David Popescu, introd., note şi indici de prof. Nicolae Chiţescu, col. “PSB”, 3, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1981, p. 470: „Apoi spunem: Sfinţească-se numele Tău, nu pentru că dorim ca Dumnezeu să fie sfinţit în
rugăciunile noastre, ci pentru că-I cerem Domnului ca numele Lui să se sfinţească în noi.”
Sf. IOAN GURĂ de AUR, Omilii la Matei în Scrieri, partea a III-a, trad. rom., introd., indici şi note de Pr. D.
Fecioru, col. “PSB”, 23, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 251: “Prin urmare, Sfinţească-se, înseamnă slăvească-se.
Cu alte cuvinte, Hristos spune aşa: Învredniceşte-ne să ducem o viaţă aşa de curată, încât prin noi să te slăvească toţi
oamenii.”
ORIGEN, Despre rugăciune în Scrieri Alese, partea a II-a, trad. rom. de pr. prof. T. Bodogae şi pr. prof. Nicolae Neaga şi
Zorica Laţcu, studiu introductiv şi note de pr. prof. Teodor Bodogae, col. “PSB”, 7, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 248:
“Cuvintele Sfinţească-se numele Tău, arată că ori nu s-a împlinit cererea, ori că cel care a dobândit-o se roagă ca ea să-I rămână
şi să nu se sfârşească.”, în continuarea explicaţiei a doua posibilitate este adoptată.