Impactul mineritului asupra mediului

Exploatările miniere duc la defrișări și eliberează minereuri toxice și metale grele în sol și
apă. Efectele mineritului persistă ani de zile după ce minereul este exploatat.

Greenpeace se opune mineritului și exploatărilor resurselor de subsol, prin practici poluante, care
afectează mediul, ecosistemele și comunitățile locale. Greenpeace propune alternative care nu
presupun expunerea mediului la poluare sau la riscul de poluare - turism ecologic, agricultură
sustenabilă, investiții în dezvoltarea infrastructurii pentru exploatare energiei regenerabile.

Distrugerea și otrava persistă

Practicile miniere necorespunzătoare pot duce la incendii, care pot dura zeci de ani, pot elibera în
atmosferă cenușă și fum, pline de gaze cu efect de seră și chimicale toxice. Mai mult, mineritul duce la
eliberarea metanului, un gaz cu un efect de seră de 20 de ori mai mare decât dioxidul de carbon.
Inhalarea prafului de cărbune provoacă anumite boli pulmonare în rândul minerilor care locuiesc în
apropiere, iar accidentele miniere ucid mii de oameni în fiecare an. Mineritul de cărbune dislocă întregi
comunități, care sunt forțate să își abandoneze terenurile din cauza extinderii minelor, incendiilor,
contaminării rezervelor de apă.

Sunt două procedee de minerit folosite pe scară largă: mineritul de suprafață și cel de subteran.

Exploatările de suprafață

Mineritul de suprafață implică dislocarea a mari

cantități de pământ și rocă pentru a ajunge la
zăcămintele din adâncime. În multe cazuri, munți întregi
sunt practic aruncați în aer, spulberați, pentru a ajunge la
zăcămintele din subteran, lăsând în urmă cicatrici
permanente în peisaj.

Aproximativ 40 la sută din minele de cărbune din lume

sunt exploatări de suprafață, dar în unele țări, precum în
Australia, minele de suprafață reprezintă 80% din totalul
minelor. În ciuda faptului că această industrie este foarte
distructivă, preferă exploatările de suprafață pentru că
necesită mai puțin efort și se extrage mai mult zăcământ
decât în cazul exploatărilor de adâncime.

Impactul exploatărilor de suprafață

 Exploatările miniere de suprafață distrug peisaje, păduri și habitatele animalelor sălbatice,

atunci când copacii, plantele și solul sunt îndepărtate din zona de minerit. Aceasta duce la
eroziunea solului și distrugerea terenului agricol.
 Atunci când ploaia spală terenul exploatat și sterilul, sedimentele poluează pânza freatică.
Acest lucru poate afecta peștii și sufoca plantele din aval, poate duce la desfigurarea canalelor
râurilor și pârâurilor, ceea ce duce la inundații.
  Există un risc crescut de
contaminare chimică a apelor subterane
atunci când mineralele din sedimente și
roci ajung în steril și se infiltrează în pânza
freatică.
 Mineritul de suprafață duce la
poluarea fonică și poluare cu praf, atunci
când stratul superior de sol este împrăștiat
cu echipamente masive. Rezultatul a toate
acestea este un teren sterp, care rămâne
contaminat mult timp după ce mina se
închide.
 În Statele Unite, între 1930 și
2000, numai minele de cărbune au alterat
aproximativ 2,4 miliarde de hectare de
teren natural, mare parte acoperit cu
pădure. Încercările de a restaura terenul
distrus de o exploatație minieră și a-l
reîmpăduri sunt dificile pentru că procesul
minier afectează foarte mult solul și
calitatea acestuia. De exemplu, în
Montana, proiectele de reîmpădurire au avut o rată de succes de doar 20-30 de procente, în
timp ce anumite locuri din Colorado, au supraviețuit doar 10 la sută din puieții de stejar
plantați.
 In China, mineritul de cărbune a degradat calitatea terenurilor pe o suprafață estimată de
3,2 milioane de hectare, potrivit unei estimări din 2004. Rata de restaurare, pe ansamblu, a
terenurilor afectate a fost de doar 10-12 procente (suprafața de teren restaurat față de zona
totală degradată).

Minele de subteran

Majoritatea zăcămintelor de cărbune din lume sunt exploatate prin mine subterane. În timp ce
mineritul de subteran este privit ca fiind mai puțin dăunător decât cel de suprafață, tot provoacă
pagube de mediu, pe scară largă. În anumite mine, exploatarea se face în „încăperi”, susținute de
coloane; aceste coloane de cărbune sunt lăsate să sprijine tavanul în timpul procesului minier inițial.
Aceste coloane sunt adesea scoase la suprafață, iar mina este lăsată să se prăbușească (este un
procedeu specific). În minele longitudinale, cărbunele este extras cu ajutorul echipamentelor
mecanice. Structurile de sprijin care permit accesul acestor echipamente în mină sunt, în cele din
urmă, îndepărtate, iar galeria minieră se prăbușește.

Impactul exploatării miniere de subteran

 Minele subterane produc cantități imense de steril, care este adus la suprafață – acest deșeu
devine adesea toxic atunci când intră în contact cu aerul și apa.
 Minele care se surpă pot afecta grav clădirile de la suprafață.
 Exploatările miniere duc la modificarea nivelului pânzei freatice și al izvoarelor. În Germania,
de exemplu, se pompează în pământ peste 500 de miliarde de metri cubi de apă. Doar un mic
procent din această cantitate este folosită de industrie sau orașe, restul se irosește.
ASPECTE PRIVIND IMPACTUL EXPLOATĂRILOR PETROLIERE

Cuvinte cheie: poluare, petrol, vegetaţie, salinizare, ruderalizare Abstract: Dambovita is one of
Romania’s counties of importance and tradition in exploiting oil reserves. There are three areals in this
county. The oldest areal of oil exploatation dates from the beginning of the 20th century, at Gura
Ocnitei (1901), Moreni (1903) and Razvad. The causes of the pollution are determined, first of all, by the
leaking out of the transport pipes, by the leaking and the random eruptions in the drillings areas, as well
as in the areas of oil deposits. The frequent damage of the transport pipes is caused by the corrosive
effect of the salty water and by the very high pressures at which work is done. The random eruptions
around the oil wells are caused by the big number of tools and operations made in too small a space
(the well square). The transport pipes are also damaged by criminal activities. The main places affected
by S.P.Moreni are the localities Ghirdoveni and Bucsani. In Ghirdoveni the areal of the farms affected by
saturation has got smaller (about 5 farms). Bucsani area has suffered the impact of the leakage from the
injection station with the same
name and of the mud infiltrations
from the Pascov river. As concerns
the nature of the vegetable
species, the most affected are the
ligneous species (especially the
trees) whose reproduction
potential is lower than that of the
herbaceous species. The latter
species, naturally regenerated
sometimes, have the capacity of
using the superficial soil layer, in
which the pollution process was
weaker. The destruction of
ligneous vegetation has a long
term effect in most cases due to
the persistence of the polluting agents in the soil profile for a long period of time. Dâmboviţa este unul
din judeţele ţării cu pondere şi tradiţie în exploatarea zăcămintelor de petrol. La nivelul judeţului sunt
conturate trei areale. Cel mai vechi areal al exploatărilor de petrol datează de la începutul secolului XX,
la Gura Ocniţei (1901), Moreni (1903), Răzvad (1902). Cu timpul ele s-au extins şi mai la sud pe valea
Ialomiţei, conturându-se un al doilea areal în sud-estul judeţului (Bucşani, Bilciureşti, Cojasca). După anul
1960 s-au făcut noi explorări şi s-au descoperit importante zăcăminte de petrol în zona de câmpie, la
sud-vest de valea Dâmboviţei, care au fost puse în exploatare prin metode moderne. Principalele
exploatări se fac la Titu, Corbii Mari, Cobia, Costeştii din Vale. (Fig..1)1 Cauzele poluării Acestea sunt
determinate, în primul rând, de scurgerile ce au loc din conductele de transport, din scurgerile şi
degajările dezordonate din zonele de extracţie, cât şi din zonele depozitelor de ţiţei. Avariile frecvente
ce apar la conductele de transport sunt motivate de efectul coroziv al apei sărate şi de faptul că se
lucrează cu presiuni foarte mari. Degajările dezordonate din jurul sondelor de extracţie se datoresc
numărului mare de utilaje şi operaţiuni care se fac într-un spaţiu prea mic (careul de sondă). Conductele
de transport sunt avariate şi de activităţile infracţionale.

1.1. Notiuni generale

Sondele – sunt constructii miniere, de forma cilindrica, vertical sau inclinate, caracterizate
prin raport mare intre lungimea (adancime) si diametru, executate de la suprafata cu
instalatii speciale, avand ca scop cercetarea scoartei terestre, punerea in evidenta si
valorificarea unor zacaminte de substante utile.
Prin forare se defineste complexul de lucrari necesare realizarii unei sonde. Intr-un sens
mai strict, forarea reprezinta operatia de dislocare a rocilor si de evacuare la suprafata a
fragmentelor de roca rezultate din dislocare (a detritusului).
Partea superioara, de inceput, a unei sonde se numeste gura sondei, iar cea inferioara –
talpa sondei. Deschiderea obtinuta prin forare, fara consolidare cu coloane de tubare, se
numeste gaura de sonda. Aceasta este delimitate lateral de peretele gaurii de sonda.
Dislocarea rocii la talpa se executa cu instrumente speciale. La dislocarea pe talpa circular
complete, instrumentul de disclocare se numeste sapa, iar la dislocarea pe talpa inelara –
cap de carotiera sau freza. Legatura dintre instrumentului de dislocare si instalatia de la
suprafata este asigurata de
garnitura de foraj.
La sistemele actuale de forare,
detritusul este transportat la
suprafata prin circulatie de fluid.
Acest fluid se numeste fluid de foraj
sau fluid de circulatie.
Sondele pentru petrol si gaze se
foreaza, pe uscat sau pe mare, cu
instalatii de forare. O instalatie de
forare este compusa din grupul de
forta pentru actionare, turla cu
substructura sa, sistemul de
manevra (pentru efectuarea
operatiilor de introducere si extragere in ,si din sonda a sapelor, precum si a diferitelor scule
si dispozitive), sistemul de rotatie (pentru antrenarea garniturii de foraj in miscare rotativa) si
sistemul de circulatie (pentru asigurarea fluidului de foraj in sonda).
La gura sondei se afla montata instalatia de prevenire a eruptiei prin care se inchide sonda
unor manifestari eruptive sau eruptii libere.
Operatie de forare propriu zisa este urmata, la anumite intervale de adancimi, de
consolidarea portiunii traversate. Aceasta este realizata prin tubare (introducerea in sonda a
unei coloane de tubare). In mod normal, dupa tubare urmeaza operatie de cimentare, prin
care se izoleaza spatial inelar din spatele coloanei de tubare.
 In procesul de forare, in functie de necesitati, se executa diferite operatii de investigare a
gaurii de sonda si a rocilor traversate : carotaj electric. Radioactive sau sonic,
cavernometrie, masuratori de deviatie, etc.
1.2. Scurt istoric
Forarea de sonde este cunoscuta si practicata de multe vreme. Primele informatii asupra
executarii de deschideri in pamant prin foraj dateaza inca din antichitate. Astfel, in Egipt,
printre lucrarile pregatitoare necesare construirii piramidelor, se executau sondaje cu
ajutorul unor capete tubular din bronz armate cu graunti de diamante. De asemenea, China,
cu circa 1700 ani i.e.n. se forau sonde pana la adancimi de 500 m prin care se extragea
apa sarata. Pentru forajul unor asemenea sonde se aplica sistemul percutant cu prajini din
bambus; actionarea instlatiei era
manuala.
Dezvoltarea forajului, atat ca
adancime, cat si ca numar de
sonde este strict legata de
dezvoltarea exploatarii petrolului,
odata cu inceputurile prelucrarii lui
in scopuri industrial.
Prima sonda pentru petrol a fost
forata in Rusia, la Bibi Eibat, langa
Baku, in anul 1848, folosindu-se
sistemul percutant fara circulatie
(uscat). Ulterior, in anul 1859, E.I.
Drake a forat prima sonda pentru
petrol din S.U.A., langa orasul Titusville (Pensilvania).
In Romania prima sonda de petrol forata prin mijloace mecanice a fost realizata in anul
1861 la Mosoare, langa Targu Ocna. Pentru foraj s-a folosit sistemul percutant uscat cu
prajini
din
lemn.