Diverse - Ghidul Drumetiilor Montane

http://alpinet.org/main/articole/show_ro_id_371_pid_1039_print_1.html

Ghidul Drumetiilor Montane - Flora si fauna, continuare

Padurea ofera un excelent cadru de dezvoltare pentru animale, care gasesc aici nu numai
hrana bogata, dar si un adapost sigur precum si un mediu prielnic pentru perpetuarea
speciilor. O vegetatie bogata atrage o fauna pe masura.

În general, drumetii vin mai rar în contact cu animalele salbatice, fiindca acestea, datorita
mirosului si auzului foarte fin, percep de la sute de metrii omul si dispar în negura padurii.

La întâlnirile întâmplatoare, e bine de retinut ca nici un animal salbatic de la noi nu ataca

omul, decat daca: este provocat, ranit sau turbat. Exceptie face haita de lupi iarna. De
asemenea, noaptea, animalele padurii sunt sensibile la lumina lanternei, se opresc brusc,
buimacite si se retrag repede.

Atât în zona fagetelor, pâna la 1300 – 1400 m altitudine, cât si peste, în zona molidisurilor
putem întâlnii:

-capriorul sau tapul rosu care are în timpul verii o blana rosie-bruna, iar iarna cenusiu-închisa;

-cerbul, mândria padurilor în Muntii Carpati, are blana roscata vara, în jumatatea superioara a
corpului si galbuie pe abdomen. În regiunea cozii are o pata deschisa la culoare care se
observa cu usurinta de la mare distanta. Iarna culoarea blanii se închide spre cenusiu;
-mistretul are blana brun-închis-negricioasa cu vârful perilor auriu-argintiu. Urmele seamana
cu cele lasate de cerb la care se imprima putin lateral si pintenii, iar lungimea pasului este mai
mica.Atentie, scroafa cu purcei este la fel de periculoasa ca si ursoaica cu pui !
-iepurele are blana cenusiu-deschis;
-nevastuica, mica si deosebit de vioaie, are blana brun-roscata si alba pe gât si abdomen;
-ursul are blana brun-cenusie pâna la negru cu peri lungi si moi. Surprins, scoare un pufait,
deranjat de la mâncare (zmeuris) mormaie. Calca cu piciorul din spate în urma piciorului din
fata;

-lupul are vara blana de culoare galben-cenusie si iarna cenusiu-negricioasa. “Glasul” lupului
este un urlet prelung. Lasa o “urma pârtie” specifica spre deosebire de câine care are urma în
zig-zag;
-vulpea are culoarea blanii roscata spre cenusiu. În partile laterale apar fire cu vârful alb.
“Glasul” vulpii este un latrat scurt, “încoltita” mârâie.
Dintre pasarile din acesta zona amintesc ciocanitoarea, dintre insecte radasca, iar dintre
fluturi ochi de paun, de un colorit deosebit.

În zona superioara fagetele se învecineaza cu coniferele. Cel mai reprezentativ dintre ele este
molidul cu flori rosii, care domina si denumeste zona (molidisurilor) si care îsi ridica tulpina
svelta spre cer pâna la 1600 – 1800 m.

Alaturi de el mai deosebim:

-bradul cu floare rosie-rozie;

-laricele-zada, AO;
-zimbrul, AO;
-tisa, AO;

-mesteacanul pitic, AO, trunchiul are coaja alba, PA-coaja.

Monotonia solului padurilor de molid este înviorata de macrisul iepurelui, un trifoi cu flori
alb-rozii, PM-infuzie de frunze, contra tulburarilor hepatice si digestive, PA-frunza.

Clopoteii (din familia campanulelor) cu flori albastre si multe alte flori împreuna cu numeroase
specii de feriga dau viata covorului de cetina (acida) din molidisuri.
Tot în aceasta zona, cu putin noroc, putem întâlnii cocosul de munte. Masculul are penajul
negru-verzui, iar gainusa gri-roscat.

Asa dupa cum am mentionat, mamiferele din zona fagetelor pot fi întâlnite si în aceasta zona.

La limita superioara a molidisurilor, în apropierea stâncariilor putem întâlni “pantera

Carpatilor” – râsul, cel mai crud vânator. Are blana roscata cu pete ruginii, iar pe abdomen
este alb-galbuie. Urechile se termina cu smocuri de peri lungi si negrii. Pe maxilarul inferior îi
atârna parul sub forma de favoriti (perciuni). Am dat aceste detalii spre a-l deosebi de pisica
salbatica, care este ceva mai mare decat cea domestica, are blana galbui-cenusie brazdata de
dungi negre si o coada stufoasa.

Tot în acesta zona întâlnim si o mare varietate de ciuperci comestibile si necomestibile. Pe

acestea din urma, pentru a nu încarca memoria drumetilor sau a da nastere la confuzii, le-am
omis. În general ciupercile se deosebesc dupa:

-miros, cele bune au miros placut, proaspat, iar cele veninoase (otravitoare), au miros gretos
de iarba (fân) putreda;
-consistenta “carnii” la cele comestibile este tare, se sfarâma la apasare si nu-si pierde
culoarea alba la taiere, pe când a celor otravitoare este moale, flasca si îsi schimba culoarea
la taiere;
-dupa suprafata “palariutei”, la cele bune este neteda fara luciu, iar la cele otravitoare este
scortoasa si stralucitoare;
-dupa lamele (nervurile de sub palariuta), la cele bune culoarea este roz-roscat, iar la cele
veninoase alba.

Ciuperci comestibile:

1.craita de culoare rosie;

2.iutari de culoare alba;
3.burete serpesc cu pete maroni-cenusii;
4.burete cu peruca de culoare alba;
5.urechiusa de culoare galbena;
6.pastrav de fag de culoare galbui-maronie;
7.ciuperca alba de padure;
8.râscov de culoare maroniu-roscat;
9.nicoreti de culoare alba;
10.zbârciog de culoare maroniu-roscat;
11.buretii vineti de culoare rosiu-vinetiu;
12.mânatarca de culoare maronie;
13.creasta cocosului de culoare galbui-rosiatica;
14.ciuperca de balegar de culoare alba si
15.ghebele de culoare maroniu-galbuie.

Ca recomandari:

-înainte de a fi consumate se va gusta o cantitate foarte mica dintr-o ciuperca, din cele culese
de acelas fel, prin mestecare si tinere în gura 3 – 5 minute. Daca gustul este bun se pot
mânca. Exceptie fac iutarii, cu gust piperat;
-pentru consum cel mai indicat este ca ciupercile sa se prepare (obligatoriu) termic prin
fierbere, prajire sau coacere.

Atentie, ciupercile otravitoare (frumos colorate) în contact cu mâna pot transmite cu usurinta
otrava, deci multuniti-va cu privitul ! Nu culegeti si nu consumati ciuperci daca nu le
cunoasteti, deoarece intoxicatia lor este o bomba cu dublu efect si anume:

-prima agresiune se manifesta la 12 ore, dupa ce au fost consumate, prin diaree si voma;
-dupa 2 – 3 zile survine a doua agresiune – hepatita toxica.

Crestele si plaiurile cele mai înalte situate deasupra padurilor formeaza zona alpina. Conditiile
climatice ca: temperaturi scazute, vânturi puternice, ploi si zapezi abundente reduc perioada
de vegetatie. La toate acestea concura si solurile acide si sarace în substante nutritive.

Datorita acestor conditii vitrege numai speciile care suporta limite mari de temperatura pot
rezista pe culmile alpine. Catre limita superioara a molidisurilor padurea se rareste, brazii
devin mai scunzi, iar printre aceste raristi se întind tufarisuri de:

-jneapan care alcatuiesc desisuri greu de strabatut;

-ienupar ale carui seminte sunt verzi în primul an si albastrui-brumarii si foarte aromate în al
doilea când se coc, PM-fructele macerate diuretic, PA-fructul;
-arin pitic asemanator la frunza cu cel din zona fagetelor, formeaza tufarisuri dese;
-salcia pitica, o planta lemnoasa deosebit de rezistenta pe care o întâlnim de la câmpie pâna
pe vârf de munte, PM-decoct de coaja, astringent, antireumatic, hemostatic, analgetic,
sedativ, antitermic si vasodilatator;
-smârdarul cu flori rosii-violacee, formeaza pe creste cele mai pretioase “covoare” ale
Carpatilor. Ceaiul din aceste flori este deosebit de aromat.

În general, vegetatia care domina golurile alpine este cea ierboasa, formând întinse pasuni. În
aceasta predominanta este paiusca si teposica. Mai întâlnim:

-sovârvul cu flori liliachi, PM-infuzie din toata planta utila la gastrite, bronsite si tuse
convulsiva;
-tulichina-liliac salbatic cu flori liliachii;
-coada zmeului cu flori albe, PO;

sau reântâlnim: cimbrisorul si ochincele cu flori albastre (din familia gentienelor).

Brânele si coastele abrupte ale muntilor, formate din roci calcaroase, expun adevarate
gradinite suspendate din plante de stanca, care se dezvolta în mici crapaturi, acolo unde
exista putin pamânt roditor:
-garofita de munte;
-garofita Pietrei Craiului, PO;
-garofita pitica, toate cu flori rosii-liliachi;
-vulturica de stânci cu flori galben-portocalii;
-floarea de colt-albumita cu flori galbene, adevarata emblema a muntilor, visul oricarui
drumet de a o admira;
-muschiul de piatra, PM-infuzie din toata planta, antibiotic puternic, emolient si calmant al
aparatului digestiv, PA;
-iarba rosioara cu flori roz aprins;
-toporasii de stânca cu flori albastru-violet si
-clopoteii pitici de stânca cu flori de culoare albastru deschis (din familia campanulelor).

Dupa cum este si titlul capitolului, plantele prezentare aici reprezinta doar o parte din
multitudinea de specii care populeaza muntii nostrii, unele fiind medicinale, altele “alimentare”
iar cele mai multe deosebit de frumoase , pe lângâ care nu poti trece indiferent fara a te opri
sa le admiri.
Sa nu uitam ca florile muntilor nu sunt nicaieri mai frumoase decât acolo unde se gasesc.
Smulgându-le pentru un moft sau o desfatare trecatoare, putem sa le primejduim chiar
existenta.

Fauna zonelor alpine este saraca în

mamifere reprezentative, doar capra
neagra AO, îsi are aicisalasul. În
timpul verii blana este cenusiu-
galbuie, iar iarna brun-închis spre
negru. Are capul alb-galbui brazdat
de doua dungi cenusiu-închise, ce
pleaca de la urechi, peste ochi spre
varful botului. Pe spate poarta o
coama de culoare închisa. Atât tapul
cât si capra au
coarne scurte cu vârful usor curbat
spre spate.

Crestele muntilor reprezinta raiul

pasarilor rapitoare. Dintre acestea amintesc: vulturul barbos sau zaganul si acvila de stânca,
cea mai puternica rapitoare.

Reptilele care traiesc în aceasta zona de munte sunt vipera si sopârla de munte.

Cu ocazia drumetiilor montane, sansa de a vedea si cu putin noroc de a fotografia animale din
cele descrise mai sus creste daca: plecam foarte devreme la drum, nu facem zgomot,
înaintam atent fara sa vorbim, sa calcam pe vreascuri sau sa rostogolim pietre. Este de
preferat sa avem vântul din fata.

Nota; pentru expresiile folosite dupa prescurtarea PM (planta medicinala) se cuvin

urmatoarele lamuriri privind termenii folositi:

-analgezic=care suprima temporar durerea;

-anestezic=care suprima temporar sensibilitatea dureroasa;
-anti=contra, indica faptul ca este folosit contra unei maladi, boli;
-antibiotic=impiedica înmultirea microbilor, actionând asupra lor;
-antidiareic=contra diareei;
-antiemetic=contra greturilor si varsaturilor;
-antiseptic=împiedica sau previne infectiile microbiene;
-antispastic=împotriva spasmelor muschilor;
-antisudorific=împotriva transpiratiei;
-antitermic=despre o substanta care scade febra;
-anxietate=stare de neliniste, teama;
-astringent=care provoaca strângerea tesuturilor si usureaza cicatrizarea;
-avitaminoza=lipsa uneia sau a mai multor vitamine;
-bactericid=distruge microbii;
-bacteriostatic=împiedica înmultirea microbilor;
-bronhodilatator=care dilata;
-carminativ=ajuta la închiderea ranilor;
-colagog=stimuleaza contractia vezicii biliare, provocând golirea continutului;
-colici=durere abdominala puternica;
-congestie=aflux excesiv de sânge într-o parte a corpului;
-conjunctivita=inflamatia conjunctivei ochiului;
-contuzie= traumatism constând în strivirea tesuturilor, datorat lovirii;
-depurativ=ajuta la eliminarea unor substante toxice din organism;
-dezinfectant=care omoara microbii;
-diuretic=creste volumul de urina eliminata;
-emolient=agent care înmoaie pielea si atenueaza procesele inflamatorii;
-expectorant=care usureaza expectoratia;
-hemostatic=usureaza coagularea sângelui;
-hematopoetic=ajuta la formarea sângelui;
-laxativ=purgativ usor, ajuta la evacuarea continutului intestinal;
-revulsiv=activeaza circulatia sângelui;
-sedativ=calmant nervos;
-sudorific=care provoaca transpiratia;
-stomahic=care favorizeaza digestia;
-tonifiant=întaritor;
-vasodilatator=care dilata vasale de sânge;

cu unii dintre acesti termeni ne vom întâlni si în capitolul “Primul – ajutor”.

Flora si fauna, continuare

Autor: Mircea Lancranjan
Înscris de: Ionuţ Nechita
Vizualizări: 15560, Ultima actualizare: Luni, 19 Nov 2001
Index Articol << O parte din flora si fauna muntilor Carpatii Romaniei >>

Comentariu

Andrei-Cătălin Macoviciuc, Joi, 24 Aug 2006, 10:40

Se gaseste acest ghid tiparit?

Comentarii pentru acest articol

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
Copyright 1999-2013 www.alpinet.org