Sunteți pe pagina 1din 21

JAWA

DESCRIEREA MOTOCICLETEI

Motocicletele tip 453, de 125 cm3, şi 450, de 175 cm3 sînt vehicule suspendate pe două roţi, destinate a transporta una
sau două persoane.
Motocicletele sînt echipate cu motoare cu ardere internă, în doi timpi, cu baleiaj în contracurent, răcite cu aer. Motoarele
funcţioneză liniştit, sînt echilibrate pe toată gama de turaţii, sînt lipsite de vibtaţii şi posedă o mare capacitate de
acceleraţie.
Ambreiajul, care funcţionează în baie de ulei, are cinci discuri conducătoare cu garnitură de plută şi cinci discuri conduse,
din oţel. Comanda ambreiajului face cu ajutorul unei manete ce se găseşte în partea stîngă a ghidonului.
Cutia de viteze este în patru trepte de demultiplicare (viteze) şi formează bloc comun cu carterul motorului.
Schimbarea vitezelor se face cu ajutorul unei pedale ce se află în partea stîngă a motorului.
Schimbătorul de viteze este echipat cu un indicator electric al punctului mort. La schimbarea vitezelor ambreiajul se
decuplează în mod automat. Transmisia se face prin lanţuri. Lanţul primar funcţionează în baie de ulei şi este închis în
interiorul capacului stîng al carterului-bloc. Lanţul secundar este protejat printr-o carcasă metalică, care îi sporeşte
considerabil rezistenţa la uzură.
Motocicletele sînt echipate cu următoarele tipuri de carburatoare „JIKOV" : tipul 2922 SB 12, la motocicletE, de 125 cm3 ;
tipul 2924 SB 14, la motocicleta de 175 cm3.
Carburatorul se găseşte într-un locaş al carterului motorului şi este protejat print-un capac. Diamarul difuzorului este de
22 mm la carburatorul 2922 S'B 12 şi dqAnm IV carburatorul 2924 SB 14. Mărimea jiclorului principal după calibrare
Sol&z : 1'05 la motocicleta de 125 cm3 şi 109 la motocicleta de 175*£y \ Acul de dozaj al sertarului de acceleraţie este fixat
printr-o clemă în crestătură a doua. Şurubul de dozaj pentru mersul la ralanti este deşurubat cu 1/4 rotaţie.
Roţile se pot demonta uşor, ambele fiind fixate cu ajutorul unui ax demontabil, Legătura dintre roata de lanţ şi roata din
spate se face printr-un cuplaj cu dinţi. Spicele, în număr de 36 la fiecare roată, fiu diametrul de 3,1 mm şi filet M 3,S; * '
Frînele sînt de tipul cu tambur plin, cea ,din spate se comandă cu piciorul drept, cea din fcţa cu mîna dreapta. Ambele|frine
sînt foarte eficace ; reglarea lor se face fără scule.
Cadrul, executat din ţevi sudate de mare rezistenţă; este echipat cu o furcă oscilantă la partea din spate. Articulaţia acesteia
se unge în mod automat cu ulei din cutia de viteze.
Rezervorul de benzină este confecţionat, din tablă de oţel presată. Buşonul de umplere are un orificiu de 60 mm. Orificiul
de umplere este prevăzut cu o sită metalică. Robinetul de benzină echipat cu filtru, asigură o rezervă de benzină de cea 1 l.
Motocicleta are o şa dublă, cu pernă din cauciuc buretos.Împreună cu suspensia din spate şaua oferă, atît conducătorului cît
şi pasagerului, condiţii superioare de confort. În poziţia închisă, şaua este asigurată printr-un, lacăt introdus într-un locaş ce
se află în partea stîngă a motocicletei, tot pe partea stîngă a motocicletei se află lacătul ce blochează direcţia. Acestea nu pot
fi deschise decît după scoaterea lacătului .

Incuierea motocicletei

Ghidonul este format dintr-o ţeavă cu diametrul exterior de 22 mm şi are lăţimea de 660 mm. Poziţia sa poate fi reglată.
Suspensia din faţă, de tipul cu furcă telescopică, are arcuri elicoidale cilindrice şi amortizoare hidraulice. Roata din faţă are
o deplasare rectilinie. Piesele componente ale suspensiei sînt protejate prin carcase de oţel. Capacitatea fiecărui amortizor
eşte de 200 cm3 ulei.
Suspensia din spate, de tipul cu furcă oscilantă, este echipată cu arcuri elicoidale cilindrice şi amortizoare hidraulice.
Roata se deplasează pe un arc de cerc. Elementele suspensiei sînt protejate prin carcase de oţel cromate. Capacitatea
fiecărui amortizor este de 50 cm3 ulei.

DESCRIEREA INSTALAŢIEI ELECTRICE

Aprinderea se face prin baterie. Dinamul este un generator de curent continuu, avînd o putere de 45 W şi o tensiune
nominală de 6 V. Statorul este fixat pe carterul motorului prin două şuruburi M 6. Pe stator ruptorul (care se poate roti, în
vederea reglării avansului la aprindere) regulator, placa de conexiuni, periile şi condensatorul.
Distanţa dintre electrozi este de 0,5 mm,.
Siguranţa fuzibilă se găseşte într-o capsulă de bachelită, lîngă baterie. Pentru înlocuirea sa nu se va folosi o siguranţă
mai puternică de 15 A. Întrerupătorul pentru stop se reglează prin deplasarea sa spre dreapta sau spre stînga, după
necesitate. In prealabil se vor slăbi cele două şuruburi (M 4). Cînd se reglează frîna din spate, se va verifica totdeauna şi
reglajul întrerupătorului de stop.
Întreţinerea dinamului. După un parcurs de 5 000 km, se verifică, şi eventual se reglează, distanţa dintre contactele
(platinele) ruptorului şi avansul la aprindere (v. paragraful „Reglarea avansului la aprindere"). La 10 000 km se verifică
uzura periilor (cărbunilor). Dacă periile sînt mai scurte de 8 mm, trebuie înlocuite. în cazul cînd nu culisează uşor în
ghidajele lor, înseamnă că sînt murdare şi trebuie demontate şi curăţite cu benzină. Suprafeţele de alunecare ale periilor nu
trebuie pilite. Montarea lor în ghidaje se va face în poziţia în care au fost găsite la demontare. Colectorul se curăţă cu o cîrpă
muiată în benzină.

Bateria. Este necesar ca bateria sa tie permanenţă încărcată si densitatealichidului să fie menţinute în limitele corecte
(lichidul trebuie să acopere plăcile). Controlul nivelului se face mai des, cel puţin o dată la 14 zile. Dacă nu s-a vărsat lichid
din baterie, se va completa cu apă distilată ; în cazul vărsării lichidului, se completează cu acid sulfuric diluat. Completarea
se face pe cît posibil înainte de plecarea la drum. După completare, bateria nu trebuie lăsată în stare de nefuncţionare mai
mult de 10 ore. La fiecare trei luni se va controla densitatea lichidului la un atelier de specialitate. Densitatea trebuie să fie
30—32° Be (greutate specifică 1,26—1,285). Densitatea corectă protejează bateria împotriva îngheţului şi are o mare
influenţă asupra procesului de încărcare.
Gradul de descărcare al bateriei
Densitate Punct de îngheţ
1/4 1,28 —40°C
1/2 1,22 —30°C
3/4 1,185 —20°C
Complet descărcată 1,14 —10°C

Fig. 30. Dinamul


Rodajul motocicletei noi

Recomandăm cumpărătorilor ca, la luarea în primire a motocicletei noi, să verifice echipamentul şi să controleze uleiul din
cutia de viteze şi din amorti- zoarele faţă şi spate. Nivelul uleiului din cutia de viteze se stabileşte cu ajutorul orificiului de
control, astupat prin şurubul M 6X6 Completarea cu lilei se face conform instrucţiunilor din partea a Il-a a prezentei broşuri
cap. 2 „Ungerea motocicletei".
Pentru a controla dacă există o cantitate suficientă de ulei în amortizoare va apăsa succesiv, cu toată forţa, partea din faţă şi
cea din spate a motocicletei iar apoi se va elibera brusc. Se va observa dacă revenirea în poziţia iniţială se face lent, fără
zgomot la sfîrşit de cursă, prin acţiunea de frînare a amortizoarelor. Eventual se va parcurge cu motocicleta o distanţă
scurtă, pe o stradă prost pavată, şi se va observa dacă suspensia ambelor roţi nu oscilează neamortizat sau nu bate. Atragem
atenţia că, la acest tip de motocicletă, comoditatea în mers depinde în primul rînd de starea normală, a amortizoarelor, al
căror mecanism precis şi relativ sensibil necesită o îngrijire atentă. Se va controla şi completa ulfeiul conform instrucţiunilor
şi se vor înlătura eventualele deficienţe cît mai urgent posibil.

Orificiul de control şi de alimentare cu ulei

Motocicleta nouă trebuie rodată cca. 1 500 km, înainte de a putea folosi la maximum puterea motorului. Printr-un rodaj
conştiincios şi prudent se prelungeşte viaţa pieselor motocicletei. De aceea trebuie respectate următoarele indicaţii:
Amestecul ulei-benzină se va face în proporţiile prescrise, şi anume : 1:18 pentru primii 1 000 km, 1:20 pînă la completarea
celor 1 500 km, 1:25 ulterior. Proporţiile sînt indicate pentru uleiuri pentru motoare în doi timpi de bună calitate, cu
viscozitatea SAE 30-50. Nu recomandăm folosirea uleiurilor automixibile.
La parcurgerea primilor 500 km este interzisă depăşirea următoarelor viteze maxime :
în viteza întîi 15 km/h
în viteza a doua . 35 km/h
în viteza a treia 45 km/h
în viteza a patra . . . . . . . 55 km/h
La mersul în gol se va lăsa motorul să funcţioneze cu turaţie minimă.
Din timp în timp, se va controla strîngerea tuturor şuruburilor şi piuliţelor.
După parcurgerea primilor 500 km se va schimba uleiul din cutia de viteze.
A doua schimbare a uleiului se va face la 1 500 km (vezi partea a Il-a, cap. 2 „Ungerea motocicletei").
După un parcurs de 1 500—2 000 km se va schimba uleiul din amortizoare (vezi partea a Il-a, cap. 2 „Ungerea motocicletei").

Instrucţiuni asupra modului de folosire


Înainte de plecare se va controla dacă există benzină în rezervor. Buşonul rezervorului se deschide la stînga. Benzina se
toarnă în rezervor printr-o sită metalică. După rodajului, amestecul ulei-benzină se va face în proporţie de 1:25. rezerva se
află la robinetul de benzină (fig. 11), care asigură o rezervă de benzină pentru un parcurs de cca. 30 km (aceasta depinde,
bineînţeles şi de viteza de deplasare). După consumarea cantităţii, se va înclina motocicleta pe partea stîngă. Astfel, restul
de benzină de pe parte dreaptă a rezervorului se va scurge în jumătatea din stînga, pe partea robinetului de benzină. Acest
rest de benzină asigură un parcurs de cca 4km. Se va controla presiunea cauciucurilor, care trebuie să fie : 1,25 kgf/cm2 la
cauciucul din faţă şi 1,5 kgf/cm2 la cel din spate (cînd se circulă cu pasager, cauciucul din spate se va umfla la 2 kgf/cm2).
Poziţiile pîrghiei robinetului de benzină

0. Închis
1. Deschis (normal)
2. Închis
3. Deschis (rezervă)

Pornirea motorului

Cînd motorul este rece, discurile ambreiaj ului au tendinţa să se lipească unul de altul. Pentru acest motiv, recomandăm să
se facă o verificare a ambreiaj ului înainte de pornirea motorului.
Se cuplează în viteza 1, se împinge motocicleta înainte şi se debreiază de două, trei ori. Dacă ambreiaj ul funcţionează
normal, se va schimba din no a la punctul mort.
Se deschide robinetul de benzină şi se inundă carburatorul prin apăsarea pe titilator (inundarea carburatorului este
necesară numai cînd motorul este rece).
Se introduce cheia de contact în comutator. Dacă bateria se află în stare normală, trebuie să se aprindă becul roşu din
dreapta. în cazul cînd becul portocaliu din stînga nu arde, trebuie să cuplăm în punctul mort,

Noul comutator

care se află între vitezele I şi II. Contactul făcut nu trebuie lăsat mult timp, deoarece bateria se va descărca. în plus, există
pericolul deteriorării rezistenţei de protecţie sau a bobinei de inducţie.
Prin apăsarea ponderată a pintenului de la butucul pedalei schimbătorului de viteze, se împinge pedala în spre interiorul
motorului şi se roteşte concomitent în poziţia corespunzătoare pentru pornire. Se porneşte apoi motorul, apăsînd pedala în
jos. După pornire, pedala revine automat în poziţia iniţială. Dacă este necesar, se va putea porni motorul şi în cazul cînd este
cuplată una din vitezele din cutia de viteze, cu condiţia să se ţină maneta ambreiajului în poziţia debreiată. Acest procedeu
este recomandat pe timp friguros.

Conducerea motocicletei

La pornire se va debreia strîngînd maneta din stînga şi se va angaja în viteza I ridicînd schimbătorul de viteze cu vîrful
piciorului stîng. Apoi se va eliberă progresiv maneta ambreiajului şi se va accelera concomitent, în cazul cînd cablul de
ambreiaj este rupt, se poate porni din loc prin eliberarea progresivă a pedalei de schimbare a vitezelor din poziţia limită
superioară. La atingerea unei viteze de cca. 15 km se va reduce acceleraţia, se va apăsa schimbătorul de viteze în jos şi apoi
se va accelera imediat.
Următoarele viteze se schimbă. în acelaşi mod. Schimbarea vitezelor spre treptele inferioare se face prin ridicarea
schimbătorului. Se recomandă ca, la început, această manevră să se facă cu ajutorul manetei de ambreiaj, pînă cînd se
capătă deprinderea de a schimba în vitezele inferioare fără folosirea manetei de ambreiaj. Atragem atenţia că între vitezele
III şi IV există un punct mort nemarcat. Ambele puncte moarte se găsesc prin apăsarea schimbătorului de viteză cu
jumătate din cursa totală.
Pentru oprirea motocicletei, se reduce acceleraţia, se debreiază, se frînează şi se aduce pedala schimbătorului de viteze în
poziţia de punct mort, între vitezele I şi II. Abia după aceea se eliberează maneta de acceleraţie. La opriri foarte scurte (la
intersecţii de străzi etc.), se va schimba în viteza I, ţinind ambreiajul decuplat. La frînări se va acţiona şi frîna din faţă,
totuşi puţin mai tîrziu decît cea din spate şi numai la mersul în linie dreaptă.
Funcţionarea instalaţiei electrice la pornirea motorului şi în mers
Cînd cheia de contact este introdusă pînă la refuz, în poziţiile 0—1—2, adică atunci cînd circuitul de aprindere este închis şi
dacă motorul nu funcţionează, se aprinde lampa roşie. Aceasta arată că dinamul nu produce curent, iar consumatorii sînt
alimentaţi de la baterie. După pornirea motorului, cînd acesta ajunge la o turaţie de 1 300 rot/min, lampa roşie se stinge,
ceea ce înseamnă că bateria nu se mai descarcă. Consumatorii de curent sînt alimentaţi de la dinam, iar surplusul de curent
furnizat de dinam serveşte la încărcarea bateriei. Dacă lampa de control se aprinde la turaţii mari ale motorului, înseamnă
că instalaţia electrică are o defecţiune şi va trebui supusă unui control la un atelier de specialitate. Lampa portocalie se
aprinde cînd schimbătorul de viteze se găseşte la punctul mort, între vitezele I şi II.

Ce trebuie să evităm

Este dăunător pentru motor să-l lăsăm să funcţioneze pe loc cu turaţii ridicate, deoarece răcirea este mai puţin eficace decît
în mers. Ambreiajul nu trebuie ţinut în mod inutil prea mult în stare decuplată, deoarece se uzează garniturile de plută ale
discurilor. La urcarea pantelor, motorul nu trebuie ajutat prin „patinarea" ambreiaj ului, ci trebuie să schimbăm la timp
vitezele inferioare. Totuşi, trebuie evitat mersul îndelungat cu viteza întîi.

Ungerea motocicletei

Motorul se unge cu ulei mineral pentru motoare în doi timpi (viscozitate SAE 30-50), adăugat în proporţie de 1:25 în benzină.
Cutia de viteze se va umple în mod regulat, după un parcufs cte aproximativ 5 000 km, vara cu ulei pentru autovehicule SAE
50, iarna cu ulei pentru autovehicule SAE 20 (cca. 800 cm3). înlocuirea uleiului se va face de preferinţă la întoarcerea de la
un drum, cînd uleiul şi motorul sînt calde. Uleiul cald antrenează cu sine majoritatea impurităţilor. Cutia de viteze se va
spăla cu ulei în felul următor : Se toarnă cca. 550 cm3 ulei pentru spălare prin orificiul de umplere şi se lasă motorul să
funcţioneze cca. 2—5 min. cu turaţie mică (fie că se parcurge o distanţă scurtă, fie că se ridică motocicleta pe cric). In acest
timp se vor schimba vitezele. Apoi se va scurge uleiul de spălare într-un vas curat ; după decantarea impurităţilor, uleiul
poate fi folosit din nou pentru spălare. Cutia de viteze nu trebuie spălată cu petrol sau cu motorină ; resturile uleiul uzat ar
altera uleiul proaspăt. Nivelul corect al uleiului din cutia de viteze se determină prin desfacerea şurubului de control.
Din timp în timp se va.controla nivelul şi, în caz că este necesar, se va completa cantitatea de ulei. Ambreiajul funcţionează
în baie de ulei (uleiul din cutia de viteze).

Plan de ungere — partea dreaptă a motocicletei

Întreţinerea şi curăţirea motocicletei

Forma constructivă simplă şi suprafeţele netede ale motocicletei permit o curăţire uşoară. Spălarea se va executa cu un
burete muiat în apă. Părţile murdare de ulei şi praf se vor curăţa cu petrol. Trebuie avut grijă ca la spălare să nu pătrundă
apă în far şi la frîne.
Piesele cromate şi cele vopsite se vor usca şi se vor lustrui cu o flanelă sau cu piele de căprioară. Piesele vopsite se pot lustrui
şi cu pastă de lustruit. Apa care a pătruns între aripioarele de răcire ale cilindrului se va îndepărta prin pornirea şi
încălzirea motorului.
Observaţie : Benzina, petrolul şi uleiul atacă piesele din cauciuc (anvelopele, manşoanele de cauciuc de la ghidon şi ale
scărilor). Ca atare, ele vor trebui ferite de contactul cu aceste lichide.
Plan de ungere — partea stîngă a motocicletei

T A B E L A D E U N G E R E ( f i g. 13, 14)

Perioada Locul de uns Lubrifiantul Lubrifiantul

locului de
Numărul
locurilor
în km Poziţia vara iarna

de uns
uns
Furca oscilantă din spate 1 1 Ungere automată de la cutia
de viteze
500 Axul pedalei de frînă 23 1 Shell Retinax A Castrolease
Axele manetelor (de frînă şi 2 grease CL
de ambreiaj) SAE 50

1000 Cutia de viteze (completare) 5 1 SAE 50 SAE 20

2 000 Amortizoarele furcii din 6 2 SAE 20 W/20 Castrol


faţă (schimbarea uleiului) shockol
Rulmenţii roţilor 9 1 (2) Shell Retinax A Castrolease
heavy
Axul ciocănelului 11 1 Shell Retinax A Castrolease
heavy
3 000 Pîsla camei ruptorului 11 1 Shell Retinax A Castrolease
heavy
Minerul acceleraţiei 4 1 Shell Retinax A Castrolease
grease CL
Lanţul secundar 10 1 Shell Retinax A Castrolease
graphited
Transmisia vitezometrului 7 1 SAE 50
Cutia de viteze (schimbarea 5 1 SAE .50 SAE 20
uleiului)
Axul levierului frînei 12 2, SAE 50

5 000 Axul cricului 13 •1 Shell Retinax A Castrolease


grease CL
Cablurile de comandă 14 3 Shell Retinax A Castrolease
brake cable
grease
Rulmentul roţii de lanţ din 17 1 Shell Retinax A Castrolease
spate heavy
8 000 Bilele din capul cadrului 16 2 Shell Retinax A Castrolease
heavy
10 000 Amortizoarele suspensiei 6 2 SAE 20 W/20 Castrol
din spate shockol

Recomandăm ca la ungerea motorului să nu se folosească uleiuri automixibile.


Întinderea lanţului Orificiul de control din apărătoarea lanţului

Întindera lanţului

Se slăbeşte axul roţii din spate, adică se deşurubează puţin piuliţa (d.c. 22) axului şi piuliţa (d.c. 32) bucşei roţii de lanţ (se
ciocăneşte axul roţii şi piuliţa bucşei). Apoi se slăbesc piuliţele întinzătoare (d.c. 14) din faţă şi se strîng în egală măsură
piuliţele din spate. Piuliţele nu trebuie rotite cu forţă exagerată, pentru a nu se deteriora filetul. După reglaj, se vor strînge,
pe rînd, piuliţele întinzătoare (d.c. 14), piuliţele bucşelor (d.c. 32) şi piuliţa axului roţii (d.c. 22).
Se va observa ca roata clin spate să fie coliniară cu roata din faţă. Apoi se va regla frîna din spate, deoarece, datorită
deplasării axului roţii, ar putea rămîne blocată. De asemenea, se va verifica şi reglajul întrerupătorului lămpii de stop.
întinderea lanţului se controlează la un parcurs de 1 000 km. Se demontează capacul orificiului de control de la apărătoarea
de lanţ şi se apasă lanţul în jos. Săgeata lanţului trebuie să fie de cca. 2 cm.

Reglarea ambreiajului

Se recomandă ca, din timp în timp, să se regleze atît dispozitivul manual, cît şi cel automat, de decuplare a ambreiajului.
Reglajul se va face în felul următor:
Se deşurubează puţin şurubul de reglaj al manetei ambreiajului ; jocul manetei va creşte.
Se curăţă cu benzină sau cu petrol cama (6) şi rola (5) de la dispozitivul automat de debreiere.
Cu degetele mîinii stîngi se apucă rola (5) şi se mişcă spre camă şi înapoi.
Dacă se constată că între rola (5) şi cama (6) există un joc prea mare, se va regla acest joc la valoarea de cea. 0,1—0,3 mm, cu
ajutorul şurubului de reglaj (4).Se reglează apoi jocul manetei de ambreiaj, la o valoare Cît mai mică.
Se ung cama (6) şi rola (5) cu unsoare consistentă.

Reglarea ambreiajului

1. Cablul de comandă al ambreiajului 4. Şurubul de reglaj al dispozitivului manual automat de debreiere


3. Şurubul de siguranţă al cablului de 5. Rola dispozitivului automat de debreiere ambreiaj 6. Cama dispozitivului automat
de debreiere.
Schema dispozitivului de debreiere automată

1.Pedală-schimbător viteze şi pornire 7. Pîrgia ambreiajului manual


2.Ambreiaj 8. Şurubul de reglaj al dizpozitivului automat de debreiere
3.Tijă de debreiere cu împingător 9. Rola dizpozitivului automat de debreiere
4.Tijă de debreiere 10. Cama dizpozitivului automat de debreiere
5.Suportul dispozitivului de debreiere 11. Placă de presiune
6.Bilă

Carburatorul Jikov - tip 2922 SB 12, pentru 125 cm3— tip 2924 SB 14, pentru 175 cm3

Noul carburator JIKOV este contruit sub formă de monobloc, cu alte cuvinte,cele două camere, cea de amestec şi cea de nivel
constant, formează o singură piesă.
Carburatorul se montează la carterul motorului cu ajutorul unei flanşe.
Amestecului aer-benzină în motor. Poziţia limită inferioară a sertarului este determinată de şurubul opritor. Se recomandă
ca la carburator să nu se efectueze alte operaţii în afară de curăţire, spălare în benzină şi reglare conform instrucţiunilor
fabricii. Modificări ale reglajului recomandat se pot face numai dacă intervin modificări la motor, dacă se schimbă condiţiile
climaterice sau dacă se foloseşte alt combustibil. Aceste modificări se vor executa în limite foarte restrînse şi sub un control
atent al consumului de combustibil şi al puterii motorului.
Carburatorul se fixează prin două piuliţe, înşurubate la cele două prezoane ancorate în carter. Între flanşa carburatorului şi
carter se găseşte o garnitură din material sintetic, care împiedica trecerea căldurii de la motor la carburator.
La motocicletele noi carburatorul se reglează din fabrică pentru perioada de rodaj. El furnizează motorului un amestec mai
bogat. Mărimea jicloarelor poziţia acului de dozaj al sertarului de acceleraţie, cum şi poziţia şurubului de reglaj pentru
ralanti, s-au determinat pe bază de încercări, în vederea obţinerii forţe şi puteri maxime şi a unui consum minim de
combustibil. După parcurgerea primilor 2 000 km, carburatorul se va regla în felul următor : Se montează siguranţa acului
de dozaj în cretătura indicată, numărătoarea crestăturilor făcîndu-se de sus în jos. Se strîng la maximum şurubul de aer
pentru ralanti şi se deşurubează apoi cu numărul rotaţii indicat.
Piesele mai importante ale carburatorului, care influenţează dozajul amestecului aer-benzină, sînt următoarele :

Carburatoarele JIKOV.
2922 SB-12, 2924 SB 14

1.Camera cu nivel constant


2.Capacul camerei cu nivel constant
3.Şurubul de aer pentru relanti
4.Şurubul opritor al sertarului de
acceleraţie
5.Şurubul portjiclor al jiclorului
principal
6.Camera sertarului (camera de
amestec)
7.Sertarul de acceleraţie
8.Tub de emulsie
9.Acul de dozaj al sertarului
10. Şurub cu garnitură
Jiclorul principal 5, montat în şurubul portjiclor este accesibil din exterior. Demontarea jiclorului se face deşurubînd în
prealabil şurubul porţii iclor din carburator.
Acul de dozaj, care determină dozajul amestecului în zona turaţiilor medii, este fixat excentric la sertarul de acceleraţie.
Vîrful său conic pătrunde în jiclorul compensator. Pe măsura ridicării sertarului de acceleraţie, acul de dozaj măreşte debitul
benzinei care pătrunde în camera de amestec. Poziţia verticală a acului faţă de sertarul de acceleraţie poate fi modificată
prin fixarea siguranţei în formă de ac de păr într-unui din şanţurile acului. Dacă se fixează siguranţa într-unui din şanţurile
inferioare, amestecul se îmbogăţeşte, iar dacă se fixează într-unui din şanţurile superioare, amestecul devine mai sărac.
Jiclorul de ralanti şi şurubul de dozaj pentru ralanti influenţe^ă proporţia amestecului la mersul în gol şi la turaţii joase.
Şurubul de dozaj reglează secţiunea canalului de aer pentru mersul la ralanti. Amestecul se îmbogăţeşte prin strîngerea
şurubului, deoarece secţiunea de intrare a aerului se micşorează. Desfăcînd şurubul, intrarea aerului se măreşte şi
amestecul devine mai sărac.
Dacă amestecul este prea sărac, motorul porneşte greu, nu are putere, funcţionează cu autoaprinderi, iar ţevile de evacuare
se colorează în albastru. Partea interioară a izolatorului bujiei rămîne albă (dacă valoarea termică a bujiei este cea corectă),
motorul are tendinţa de gripaj. Amestecul bogat se manii printr-un mers greoi al motorului, fum abundent la evacuare,
ancrasarea bujiei cu zgură uleioasă.
Dacă în motor pătrunde aer fals, datorită fie fixării necorespunzătoare a carburatorului, fie deteriorării garniturilor de
etanşare ale arborelui cotit, motorul se comportă la fel ca atunci cînd amestecul este prea sărac, chiar dacă reglajul
carburatorului este executat corect.
.
Amortizorul de aspiraţie

Are nu numai rolul de a micşora zgomotul produs de aspiraţia motorului, ci şi de a asigura o filtrare bună a aerului. Filtrul
de aer, de formă cilindrică, este montat în corpul amortizorului. El reţine 95% din impurităţi, astfel că randamentul său de
filtrare este cu 85% mai bun decît al filtrelor utilizate pînă acum. Amortizorul de aspiraţie este montat sub şa, între cele
două jumătăţi ale carenei. El se fixează pe suporţii din spate ai cadrului, prin două şuruburi M 6X10- Legătura
amortizorului cu carburatorul se face la fel ca la filtrul precedent. Filtrul de aer este accesibil prin ridicarea şeii şi
demontarea capacului amortizorului. După un parcurs d e ' 3 000—5 000 km, filtrul se spală în benzină curată şi se cufundă
într-un amestec de ulei şi' benzină, în proporţie de 1:1.

Secţiune prin noul amortizor de aspiraţie


1. Capacul amortizorului
2. Carcasa amortizorului
3. Filtrul de aer

Cauciucurile

Viaţa unei anvelope depinde de măsura în care presiunea din cameră corespunde încărcării. De regulă, cauciucurile trebuie
umflate la o presiune care, la o încărcare maximă, să le asigure păstrarea forţei iniţiale. Mersul cu cauciucurile umflate la o
presiune mai mică decît cea normală provoacă ruperea pînzelor cord din regiunea flancurilor.
La moticletele CZ de 125 şi 175 cm3, presiunea corectă este 1,25 kgf/cm2 în faţă şi 1,5 kgf/cm2 în spate (cînd se circulă cu
pasager, cauciucul din spate se umflă la o presiune de 2 kgf/cm2). Recomandăm ca verificarea presiunii să se facă cu un
manometru. Este cunoscut faptul că presiunea în anvelope creşte la un drum lung făcut în zilele călduroase de vară. Iarna,
pe zăpadă şi polei, nu se poate circula decît cu cauciucurile parţial dezumflate (pentru a se uşura conducerea motocicletei).
Atragem atenţia că uleiul, benzina şi soarele puternic dăunează cauciucurilor. Din timp în timp, se vor controla anvelopele şi
se vor îndepărta obiectele care au fost reţinute între şanţurile şapelor (pietre ascuţite, bucăţi de sticlă etc.).
Etanşeitatea ventilului se controlează deşurubînd căpăcelul acestuia şi umezind orificiul valvei. Dacă se formează bule de
aer, ventilul trebuie strîns (cu ajutorul vîrfului crestat al căpăcelului). în caz că ventilul continuă să răsufle, se înlocuieşte eu
unul nou. Recomandăm a se lua la drum unul sau două ventile de rezervă.
O cameră spartă se repară prin lipirea unui petic. în acest scop, cauciucul se demontează de pe valvă în felul următor : Se
deşurubează ventilul din valvă şi se lasă să iasă restul de aer rămas în cameră. Se deşurubează piuliţa care fixează camera
pe jantă. Se aşază roata pe pămînt şi se împinge talonul din partea opusă valvei în şanţul din interiorul jantei (fig. 21). Se
scoate apoi talonul peste marginea jantei, cu ajutorul levierelor (fig. 22). La această operaţie trebuie să fim atenţi să nu
perforăm camera prin strivire. După scoaterea întregului talon de pe jantă, se scoate,valva şi apoi camera. Se înşurubează
ventilul în vâlvă, se umflă camera şi se caută locul defect, de preferinţă prin cufundarea camerei în apă. Se înseamnă locul
defect (de ex. cu creion), se aşteaptă să se usuce camera şi se repară în felul următor :

Se aspreşte suprafaţa din jurul găurii cu o bucată de hîrtie sticlată, se aplică un strat subţire de soluţie de lipit, se aşteaptă
să se usuce, se desprinde hîrtia protectoare de pe petic şi se aplică peticul. Se presează peticul puternic, în special la margini.
Apoi, peste toată zona defectului se presară pudră de talc, pentru a evita lipirea camerei pe suprafaţa interioară a anvelopei.
Se controlează apoi cu atenţie anvelopa şi se extrage cu un cleşte cuiul , care a rămas eventual în ea.
Montarea anvelopei se face astfel:Se umflă camera parţial, se introduce în interiorul anvelopei, se introduce valva în gaura
din jantă şi se asigură cu piuliţa (care nu se înşurubează complet). Apoi se trece talonul peste marginea jantei, începînd cu
porţiunea opusă valvei. Se apasă talonul în şanţul din jantă şi se montează porţiunea rămasă afară, cu ajutorul levierelor, în
mod progresiv, pînă se ajunge la valvă. Această operaţie se face cu mare atenţie, pentru a nu strivi camera între talon şi
jantă. Lipirea peticului constituie o reparaţie provizorie. Reparaţia definitivă se va executa la un atelier de vulcanizare. O
anvelopă deteriorată de o piatră ascuţită sau de o bucată de sticlă se repară de asemenea, în bune condiţii, la un astfel de
atelier.

Montarea cauciucului
Fig. 21. Montarea corectă a cauciucurilor

Fig. 22. Secţiune prin jantă.


Demontarea roţii din faţă

Demontarea cablului frînei din faţă


Se demontează cablul frînei din faţă se deşurubează pi-
uliţa (d.c. 19) axului roţii şi se scoate şaiba elastică. Apoi
se slăbeşte şurubul de blocare (d.c. 14) al axului, aflat în
partea stingă a furcii, se extrage axul şi se scoate roata. La
montare nu trebuie uitată şaiba elastică. Se înşurubează
piuliţa (d.c. 19) axului, fără a o strînge, se apasă furca de
cîteva ori şi apoi se strînge piuliţa complet. Se strînge
şurubul (d.c. 14) de blocare din stînga şi se controlează din
nou suspensia. Apoi se montează cablul de frînă şi se
reglează întinderea sa, pentru a permite rotirea liberă a
roţii.

Demontarea roţii din spate

Se demontează cablul de frînă, se de- şurubează piuliţa


(d.c. 22) axului, se scoate şaiba elastică şi se extrage axul
roţii prin partea dreaptă (fig. 35). Se scoate opritorul
talerului de frînă din partea stîngă, se eliberează roata din
ghearele de cuplare ale piesei de antrenare, se înclină
motocicleta spre dreapta şi se scoate roata afară.La
montare, se introduce axul, se montează şaiba elastică (nu
uitaţi !), se înşurubează piuliţa. Se montează şi se
reglează cablul de frînă. Totodată se verifică şi
funcţionarea întrerupătorului de stop.
Demontarea apărătorii de lanţ şi a lanţului

Pentru uşurarea demontării apărătorii de lanţ, se demontează mai întîi roata din spate şi capacul din dreapta al carterului
motorului. Se desfac apoi cele două jumătăţi ale apărătorii de lanţ Se roteşte roata pînă cînd zaua de legătură a lanţului
ajunge în dreptul dinţilor roţii de lanţ de la spate. Se desface siguranţa de lanţ cu un cleşte sau cu o şurubelniţă şi se extrage
zaua de legătură. Se demontează apoi lanţul. La montare se procedează astfel : Se aşază lanţul pe pinionul de la motor. Se
leagă la ambele capete ale lanţului cîte o bucată de sîrmă. Cu ajutorul sîrmei, se introduce un capăt al lanţului, prin ghidajul
de cauciuc, în jumătatea inferioară a apărătorii, iar aceasta se împinge în locaşul de la motor. Apoi se aşază capătul lanţului
peste roata de lanţ de la spate şi se ţine cu sirena, să nu cadă în apărătoare. Se introduce celălalt capăt al lanţului, prin
ghidajul de cauciuc, în jumătatea superioară a apărătorii de lanţ, iar aceasta se împinge în locaşul din motor. Capătul
superior al lanţului se aşază apoi peste roata de lanţ şi se uneşte cu celălalt capăt, prin intermediul zalei de legătură. Se
montează siguranţa, cu capătul închis în sensul de mişcare al lanţului. Se montează apoi garnitura de cauciuc dintre cele
două jumătăţi ale apărătorii de lanţ, iar acestea se asamblează cu ajutorul şurubului şi al piuliţei din spate şi se asigură cu
un cui spintecat. Cînd se înlocuieşte lanţul, nu este nevoie să se demonteze complet apărătoarea, ci se leagă lanţul nou de cel
vechi şi se trage cu ajutorul acestuia pînă în poziţia de funcţionare.

Demontarea apărătorii de lanţ Demontarea lanţului

Demontarea roţii de lanţ din spate

Pentru această operaţie este necesară demontarea prealabilă a. roţii din spate şi a apărătorii de lanţ. Se deşurubează apoi
piuliţa (d.c. 32) roţii de lanţ şi se scoate roata de lanţ, împreună cu talerul.
Înlocuirea rulmenţilor de la roţi. Se demontează talerul cu saboţii de frînă. Se îndepărtează ambele apărători de praf şi se
scoate siguranţa rulmentului din partea, piesei de antrenare. Se împinge apoi rulmentul din partea opusă, cu o bucată de
ţeavă, pînă cînd rulmentul, de la care s-a scos siguranţa, iese afară. Se scoate şi al doilea rulment.

Piesele componente ale roţii şi ale frînei din spate


Reglarea frînelor

Frînele motocicletei, de tipul cu tambur lat, sînt bogat dimensionate şi etanşe la pătrunderea apei, care ar diminua
capacitatea de frînare. Reglarea lor este necesară din timp în timp, deoarece garniturile saboţilor se uzează (cursa levierelor
de frînă se măreşte).
Reglajul grosolan al frînei din faţă se face cu piuliţa-fluture (fig. 19); reglajul fin se face cu ajutorul şurubului de reglaj de la
ghidon.
Frîna din spate se reglează cu ajutorul piuliţei - fluture (fig. 20). După reglaj se va controla dacă roţile se învîrtesc uşor. Apoi
se va regla întrerupătorul de stop de la frîna din spate.

Reglarea frînei din faţă Reglarea frînei din faţă

Controlul şuruburilor şi al piuliţelor

După un parcurs de cca. 500 km, se vor controla şi strînge toate şuruburile şi piuliţele, şi mai ales :
Şuruburile de fixare a motorului pe cadru.Piuliţele din capul cadrului. Şuruburile care fixează suspensia din spate de cadru.
Rulmenţii roţilor se ung cu o pompă de gresat, după un parcurs de 3 000 km, cu unsoare consistentă pentru autovehicule.
Rulmentul roţii de lanţ de la roata din spate se demontează şi se unge, după un parcurs de 5 000 km.
Lanţul primar funcţionează în baie de ulei şi este complet etanşat de capacul stîng al carterului motorului. Nu necesită nici
un fel de întreţinere. Cînd se uzează se înlocuieşte cu un lanţ nou. (Recomandăm ca această operaţie să fie făcută la un
atelier de specialitate, înzestrat cu scule speciale.) Lanţul secundar se supune, după un parcurs de 3 000 km, următoarelor
operaţii : Se demontează, se spală în petrol, se usucă şi se lasă timp de cea. 3 ore cufundat în unsoare consistentă grafitată,
încălzită la o temperatură nu prea ridicată („unsoare consistentă pentru autovehicule", eu adaos de 3% grafit coloidal).
Unsoarea încălzită pătrunde mai bine în articulaţiile lanţului. Se scoate apoi lanţul din unsoare, se lasă să se răcească şi se
montează la loc. Cablurile de comandă ale ambreiajului, frînei din faţă şi carburatorului se ung cu cîteva picături de ulei,
după un parcurs de cea. 3 000—5 000 km. Minerul de acceleraţie se demontează şi se unge cu „unsoare consistentă pentru
autovehicule", după un parcurs de 5 000 km. Pentru a putea fi demontat, mînerul se roteşte în poziţia în care gaura din
mîner corespunde cu şurubul care fixează dopul din capătul ghidonului.
Arborele (flexibil) de transmisie al vitezometrului se unge, la fiecare 3 000 km parcurşi, cu cîteva picături de ulei.
în prealabil, se demontează oglinda farului (v. partea a III-a, cap. 10) şi se desface capătul transmisiei flexibile de la corpul
vitezometrului.
Bilele de oţel din capul direcţiei se ung cu ocazia demontărilor sau cel puţin o dată la 8 000 km, cu unsoare consistentă
pentru autovehicule.
La orice demontare a furcii din faţă sau a suspensiei din spate, arcurile elicoidale se vor unge cu unsoare consistentă pentru
autovehicule.

Demontarea chiulasei şi a cilindrului

Se scoate tubul de benzină de la rezervor, apoi se demontează şuruburile din spate ale rezervorului, iar cele din faţă se
slăbesc. Se scoate cablul de aprindere de la bujie, se ridică partea din spate a rezervorului şi se fixează în această poziţie prin
intercalarea unei bucăţi de lemn. Se demontează ţevile de evacuare, se deşurubează cele patru piuliţe care fixează cilindrul
şi se scoate chiulasa. Se apasă pe pedala de pornire pentru a aduce pistonul la punctul mort inferior şi se scoate cilindrul
Observaţie: Dacă întîmpinăm greutăţi la demontarea chiulasei, ne putem ajuta cu o şurubelniţă introdusă între aripioarele
de răcire dintre chiulasă, şi cilindru, în locul unde aripioarele se unesc formînd un prag. După demontarea cilindrului, se
acoperă orificiul carterului cu o cîrpă, pentru a evita pătrunderea prafului.
Demontarea chiulasei Demontarea cilindrului.

Înlocuirea segmenţilor

Segmenţii trebuie înlocuiţi, cînd distanţa dintre capetele lor (tăietura) depăşeşte 8,0 mm (distanţa corectă este 0,2 mm).
Distanţa între capete se măsoară introducînd . segmentul demontat în partea superioară a cilindrului, la o adîncime de cca.
10 mm. Segmenţii se demontează de preferinţă cu ajutorul a trei benzi de tablă subţire. Una din benzi se intercalează la
mijlocul segmentului, iar celelalte două la capete. Montarea segmenţilor se face în acelaşi mod.

Canalele de evacuare se va curăţi prin razuire. Se va îndepărta zgura depusă în şanţurile segmenţilor (de preferinţă cu o
bucată ruptă dintr-un segment uzat). Segmenţii se vor monta în ordinea inversă celei în care au fost demontaţi. După
răzuire, înainte de montare, suprafeţele respective se lustruiesc iar piesele se spală în benzină.

Montarea segmenţilor

Suspensia roţii din faţă

Pentru a elimina lichidul de amortizor din furca din faţă, se deşurubează buşonul de scurgere d.c 10, care se găseşte la
partea de jos a piesei culisante. Se demontează oglinda farului, partea de sus a carcasei farului şi piuliţele 32. Se spală
amortizoarele cu benzină şi apoi se usucă. Se înşurubează dopul de scurgere şi se toarnă ulei proaspăt. Cantitatea necesară
pentru un amortizor este de 200 cm3 (100 cm3 ulei pentru amortizoare şi 100 cm3 ulei pentru motoare în doi timpi). Dacă nu
avem la dispoziţie o seringă de atelier, vom folosi o pîlnie cu cot. Uleiul din amortizoare trebuie completat ori de cîte ori se
constată că suspensia lucrează neamortizat sau bate. După un parcurs de 2 000—3 000 km se va înlocui uleiul (fără spălare
cu benzină). Completarea se face numai cu sortul de ulei folosit la început.
Amortizoarele suspensiei din spate. Uleiul din amortizoare se completează cînd se constată că furca oscilează neamortizat,
bate, sau că se prelinge ulei din amortizoare. Necesitatea completării cu ulei este condiţionată de durabilitatea inelelor de
etanşare. în consecinţă, dacă se constată că trebuie completat uleiul, de cele mai multe ori se impune înlocuirea acestor
Recomandăm ca operaţiile de completare cu lichid şi de înlocuire a inelelor de etanşare să se facă la un atelier de
specialitate.
Furca oscilantă din spate.

Articulaţia furcii din spate se unge în mod automat, cu ulei din cutia de viteze ; uleiul trece spre bucşe printr-un filtru şi o
conductă

Umplerea amortizoarelor din spate

Ungerea furcii oscilante din spate

Umplerea amortizoarelor din faţă


Fig. 46. Secţiune prin noua furcă telescopică

Secţiune prin noua furcă


telescopică îmbunătăţită

1. Tub de susţinere
2. Garnitură
3.Rondelă
4.Arc
5.Carcasă
6.Inel de etanşare
7.Bucşă
8.Inel de siguranţă
9. Piuliţă
10.Piston
11.Piesă de amortizare
12.Corpul supapelor de
trecere
13.Tija pistonului
14.Piesă de capăt a tijei
pistonului
15.Şurub
16.Dop de închidere
17.Şurub
18.Suportul ghidonului
19.Piuliţă
20.Inelul rulmentului
21.Traversa inferioară
22.Garnitură
23.Şurub
24.Capacul piuliţei de
etanşare
25.Inel de etaflşâre
26.Piuliţă de etanşare
27. Bucşă
28. Garnitură
29.Supapă
30.Arc
31.Inel de siguranţă
32.Tub culisant
33.Piesa de capăt a tubului
culisant
34.Dop de golire
35.Traversa superioară

Toba de evacuare

După un parcurs de 3 000 km se demontează toba de evacuare şi se curăţă cu o perie de sîrmă sau se stropeşte cu benzină
piesa interioară a tobei şi se dă foc pentru înlăturarea resturilor de ulei. Atenţie — pericol de incendiu! Operaţia se execută
numai în aer liber !
Piesa din capătul tobei se spală cu benzină sau cu petrol. Orificiile din această piesă, cum şi cele din piesa interioară, nu
trebuie mărite, deoarece orice astfel de modificare influenţează puterea motorului şi consumul de benzină.
Toba de evacuare demontată

Demontarea carburatorului

Se scoate tubul flexibil de la camera cu nivel constant a carburatorului. Se deşurubează piuliţa care fixează apărătoarea
carburatorului şi se ridică apărătoarea. Se deşurubează capacul sertarului de acceleraţie şi se scoate cablul de acceleraţie.
Se deşurubează cele două piuliţe (14) ale flanşei şi se scoate carburatorul.

Demontarea amreiajului

Ambreiajul se poate demonta după scoaterea capacului din stînga al carterului tilotorului Capacele arcurilor ambreiajului,
asigurate prin ştifturi, se vor presa de preferinţă cu ajutorul unei chei fixe d.c. 10. Se presează pe rînd capacele şi se scot
ştifturile. Ambreiajul este echipat cu cinci discuri cu garnituri de plută şi patru discuri meiaiice (plus o placă de presiune).
La remontare, se va introduce mai întîi discul cu garnituri de plută care a fost lîngă placa de presiune.

Ungerea bilelor de otel din capul cadrului

Ghidonul şi mînerul de acceleraţie

Ghidonul este dintr-o bucată. Rotirea sa este împiedicată de un şurub M 8X15 care se găseşte la partea de jos a traversei
superioare. Ghidonul este monta în două suporturi, fixate prin patru şuruburi şi două piuliţe M 8 (d.c. IC, asigurate prin
patru şaibe elastice (d.c. 7) şi şuruburile M 4X20 din interior, care leagă părţile superioare ale carcasei farului, se
deşurubează piuliţa olandeză care fixează flexibil (cablul) de vitezometru şi se scoate carcasa superioară. Pentru a demonta
carcasa inferioară a farului, se demontează mai întîi g (cap. 12), cablurile electrice, cablul de ambreiaj, se deşurubează
piuliţa (d.c. de la capul de direcţie şi dopurile de închidere (d.c. 32).
Demontarea capului de direcţie şi a furcii din faţă

Furca telescopică de tip nou contribuie în mare măsură la remarcabila ţinută de drum a motocicletei. Ea este echipată cu
două arcuri elicoidale, care lucrează la compresiune. Acestea preiau în mod elastic toate şocurile rezultate din nere-
gularităţile terenului. Oscilaţiile arcurilor sînt amortizate în mod progresiv de amortizoarele hidraulice.
Spre deosebire de sistemul de amortizare folosit anterior, tubul de susţinere al furcii este utilizat ca cilindru de lucru al
amortizorului. Pistonul amortizorului este fixat, împreună cu tija pistonului, de capătul de jos al tubului culisant.

Demontarea dopului de închidere al furcii din faţă

Reglarea minerului de acceleraţie

Descuierea şeii
Demontarea şeii

In poziţia de funcţionare, şaua dublă este încuiată cu un lacăt cilindric, introdus într-un oficiu ce se găseşte sub şa, în partea
stingă a motocicletei. Lacătul pătrunde într-o fantă practicată în armătura şeii. împiedicînd astfel ridicarea ei. Scoaterea şeii
se face în felul următor : se introduce cheia în lacăt, se roteşte spre stîngă cu 1/4 rotaţie şi se scoate împreună cu lacătul.
Partea din faţă a şeii se ridică puţin, şaua se împinge spre faţă şi poate fi ridicată, deoarece pintenii din spate ai şeii ies în
felul acesta din fantele respective. Montarea şeii se face în ordine inversă.
Cutia de scule şi cutia bateriei sînt asigurate împotriva deschiderii împreună cu şaua. Cutiile pot fi deschise numai după
ridicarea şeii, apăsînd cu degetele lamelele elastice care zăvorăsc capacele. încuierea capacelor se face în mod automat la
închiderea lor.

Ungerea bilelor de oţel din capul cadrului

Demontarea ghidonului

Demontarea rezervorului de benzină

Se scoate conducta flexibilă de benzină. Se deşurubează apoi cele două şuruburi M 8X10 (d.c. 14) din faţă şi şurubul cu
piuliţă (d.c. 14/12) din spate. La montare nu trebuie omise cele trei şaibe elastice.

Demontarea carenei din spate

Pe partea dreaptă se deşurubează următoarele : piuliţa (d.c. 12) şi şurubul (d.c. 14) de la suportul din spate al rezervorului
de benzină, şurubul (d.c. 10) de la suportul frînei de picior şi şurubul M 4X8 de la suportul scării pasagerului. Pe partea
dreaptă se deşurubează: şurubul (d c. 14) de la suportul scării conductorului şi şurubul M 4X8 de la suportul scării
pasagerului. După aceea se deşurubează cele două şuruburi M 4X8 de la locul de îmbinare a celor două jumătăţi de carenă
din spatele motorului. Acestea se vor scoate apoi cu băgare de seamă.
Demontarea farului

Farul se compune din trei piese principale : rama cu oglinda parabolică, carcasa inferioară şi cea superioară.
Se deşurubează şurubul de fixare M 5 de la partea de jos a ramei, se desface rama din marginea de fixare de sus şi se
demontează capacul cu contacte al soclului becurilor, prin apăsare şi rotire, eliberînd în felul acesta rama împreună cu
oglinda farului. în cazul cînd amortizoarele furcii din faţă sînt umplute cu lichid, nu este necesar să se demonteze cablurile .
Se deşurubează cele două piuliţe.

Demontarea ramei şi a oglinzii de far

Scurgerea uleiului din cutia de viteze