Cocosul (dupa o pauza lunga, pana se face bine lumina, apare in pragul casutei, se intinde, casca,

face cativa pasi, se infoaie si se pregateste sa cante. Dar isi aduce aminte de ceva neplacut si
reintra in casa. Revine cu un ceas desteptator pe care il aseaza pe pervazul geamului cu parapon.
Dupa o puza in care il priveste cu superioritate): Ei, ce mai astepti? Nu vezi ca acusi iese soarele?
De ce nu canti? (Ceasul, caruia nu i-a „sosit ceasul”, tace) Nu vrei. (Catre sala) Inainte dragii mei
copii, eu cantam anuntand rasaritul soarelui. Acum, prietenii mei, Ursuletul si Motanelul, nu ma mai
lasa. Asta pentru ca odata am dormit pana la pranz si am uitat sa anunt rasaritul soarelui. De atunci
prietenii mei au cumparat un ceas desteptator (cu dispret conservator) Deh, ne-am
modernizat! (rivalului) Ei, ce astepti? Nu esti bun de nimic. La gunoi cu tine. (il arunca) Mai bine
cant tot eu. (se cocoseste) Sa vedem tonul. (incearca diferite tonuri) Do, mi, sol, dooo mi, mi, mi (ca
un tenor fara angajament) sunt cam ragusit n-am mai cantat de mult do, mi, mi, mi, do acum parca
este mai bine. Sa incepem. (catre sonorizator) Maestre!

Cucurigu ga, cucurigu ga

Soarele in zori rasare
Luminand intrega zare
Cucurigu ga, cucurigu ga
Hai sculati va pregatiti
De munca gata fiti!
Ziua-ncepe-n bucurie
Fiti toti plini de voiosie
Alungati orisice nor
Si lucrati cu spor.
La, la, la, la, la
Cucurigu ga,
Soarele colea
Risipeste norii, ceata
Si anunta dimineata
Cucurigu ga, cucurigu ga
Hai sculati, va pregatit
De munca gata fiti
Ziua-ncepe-n bucurie
Fiti toti plni de voiosie
Alungati orisice nor
Si lucrati cu spor
Si lucrati cu spor.
(Daca compozitorul are nevoie de alta metrica poate interveni in versuri,
care si asa sun ”la mintea Cocosului”. La finalul cantecului ceasul incepe
sa sune)
Cocosul: Ahaaa Acum canti. Numai ca sa-mi faci mie in necaz. (Il repune pe pervaz si se
adreseaza catre interior) Hei somnorosilor, treziti-va! Hai ca v-a cantat
cocosul dumneavoastra Digital.
Din casa ies pe rand Ursul si Motanul, cu miscari lente de somnorosi. Ursul
cu o camasa de noapte pe care scrie NOAPTE BUNA, Motanul intr-o
pilama in dungi. Se intind, casca si se adreseaza Cocoselului)
Ursul si Motanul: Buna dimineata, Cocosel!
Ursul: Ei, acum fiindca am facut prezentarile sa ne vedem fiecare de treburi. Al cui este
randul astazi sa pregateasca gustarea de dimineata?
Motanul: Al Cocoselului.
Cocosul: Al meu?

1
Motanul: Da, da, da al dumitale. N-a fost vorba ca fiecare sa faca de serviciu in cate o zi?
Ursul: Hai du-te repede si pregateste mancarea! Vezi ca au mai ramas de aseara cateva turte
cu miere. Fa focul si pune-le la incalzit.
Cocosul: Cine aduce lemne?
Motanul: Eu.

Cocosul: Cine face curatenie?

Ursul: Eu.
Cocosul: Atunci la treaba! 1, 2, 3!
(Incepe o vie activitate. Cocoselul se duce in casa, Motanul dupa lemne. Pe
drum calca pe dintii unei greble care il loveste cu coada. Contrariat cauta
pe vinovat si mai calca o data primind o noua lovitura. A treia oara calca
cu fata si primeste o lovitura in botisor. Enervat, incepe sa taie un butuc,
dar regizorul tehnic, din culise, a legat de butuc un fir de nylon nevazut si
ii darama mereu butucul spre enervarea Motanului si hazul salii. Apare
Cocoselul care alarmat le spune)
Cocosel: Nu mai sunt decat doua turte!
Motanul: Cum doua?
Cocosul: Doua.
Motanul: Si atunci ce facem?
Ursul: Nu-i nimic. O sa le impartim.
Motanul: Cum o sa imparti doua turte la trei flamanzi?
Ursul: Stiu eu cum. Facem un joc si cine pierde ramane fara turta.
Motanul si Cocoselul: Foarte bine. De-a ce ne jucam?
Ursul: Fiti atenti: fiecare din noi spune o ghicitoare si celalalt trebuie sa raspunda la
ghicitoare. Cine nu ghiceste pierde si ramane fara turta. De acord?
Cocosul: Stati putin. Cine nu ghiceste ramane fara turta?
Ursul: Bine inteles.
Cocosul: Si ramane nemancat?
Motanul: Ce intelegi atat de greu? Dar eu am de pus o conditie: raspunde numai cel intrebat.
Ursul: Fara indoiala.
Motanul: Dar nici copiii sa nu suufle.
Ursul: Cum o sa sufle? In sala sunt numai copii cuminti. Nu-i asa copii? Daca suflati ne
stricati jocul. Asa ca nici un cuvant. Promiteti? Da? Doar daca va cerem
noi sa raspundeti.
Motanul: Asa e bine. Cine incepe?
Cocosul: Incep eu si raspunde Ursulet:
Cine-i mare si voinic
Coada n-are nici un pic
Are blana roscovana
Somnoros pe timp de iarna
Mormaie pasind semet
Cine este?
Ursul: Stiu, stiu Elefantul.
Motanul (rade impreuna cu Cocoselul): Dar bine Ursulet, elefantul are coada.
Ursul: Eeee dar ce aia e coada? Aha, stiti ca acum stiu girafa.
Cocosul: Dar ce Ursulet, girafa are blana roscovana?
Ursul: Nu stiu, ca nu am vazut niciodata o girafa. Nu traieste pe la noi.
Mutanul: Dar mormaie. Cine mormaie mor, mor, mor

2
Ursul: Aha stiu. Cocoselul mormaie.
Cocosul: Eu? Mormai eu? (pare furios)
Uursul: Da tu. Nu mormai tu de cate ori te rugam sa faci vreo treaba?
Motanul: Nu, Ursulet. N-ai ghicit. Ia ascuulta aici (catre sala) copii mormaie pasind semet
Cine este?
Sala: Ursulet.
Motanul: Foarte bine. Ai auzit Ursulet? Toti copiii stiau.
Cocosul: Ai pierdut, ai pierdut turtele pe care le mancam noi.
Ursul: Un moment, un moment dragutule! Fiecare trebuie sa raspunda la o ghicitoare. Sa
vedem ce isprava o sa faceti voi. Acum intreb eu si ghiceste Motanelul.
Motanul: Ma rog, eu nu am probleme.
Ursul: Vedem noi:
Mi-au spus unii, care stiu
Mi-or lasa in seama mea
Ca e tigru si nu prea.
Mi-au mai spus ca i-ar cam place
Laptele. Si ca el toarce
Fara lana incetinel
Cine este?
Motanul: Prea usor.
Ursul: Ei, cine este?
Motanul: Zebra.
Ursul: Oho, ho, ho Zebra seamana cu tigrul
Motanul: Desigur. Nu sunt amandoi vargati?
Cocosul: Dar ce zebra se hraneste cu lapte?
Motanul: Dar puii de zebra nu se hranesc cu lapte?
Ursul: Motanel, fii atent: Toarrrrrce cine toarrrrrce?
Motanul: Aaaa multumesc, Ursulet acum stiu ca mai ajutat. Paianjenul.
Ursul catre sala): Copii Toarce fara lana incetinel Cine este?
Sala: Motanel
Cocosul: Turtele sunt ale mele, turtele sunt ale mele
Motanul: Daca ai sa le meriti. Inreb eu si raspunzi tu Cocosel:
La cap poarta piptene
Si la coada secere
Cantaret impintenat
Si la pene-mpestritat
Nimenea nu e ca el
Hai ghiceste-l.

Cocosul: Omul.
Ursul: Ho, ho, ho auzi ce a putut sa spuna?
Cocosul: De ce radeti? Omul are piptene, lucreaza cu secerea, canta
Ursul (ironic): Si are pene.
Cocosul: Are, la palarie.
Ursul: N-ai ghicit Cocosel. (catre sala) Copii Nimenea nu e ca el Cine este?
Sala: Cocosel
Ursul (catre Motan): Ai auzit ce a putut sa spuna Omul.
Motanul: Ce vrei, minte de cocos (ambii fac haz).
Cocosul: Nu inteleg de ce radeti. Nici unul nu a ghicit asa ca nici unul nu are drept la turte.
Motanul: Ba o să mâncăm toți trei. Împărțim în mod egal.

3
Cocșelul: Mă duc, mă duc să le aduc din cuptor.
Motanul: Hai, fuga! Ursuleț, știi ceva, abia aștept să primesc partea ce mi se cuvine.Ghicitorile astea mi-au
făcut o poftă de mâncare!
Ursul: Și mie, Motănel!
Cocoșelul: Am venit.
Motanul: Ai venit fără turte?
Cocoșelul: Fără!
Motanul: Păi, de ce?
Cocoșelul: Vreau să vă mai pun o întrebare! Ce sunt negre la culoare și nu sunt bune de
mâncare? Au fost miere, acum sunt scrum, și au lăsat în urmă fum.
Ursul și Motanul: Nu știu!
Cocoșelul: Turtele noastre care s-au ars!
Ursul și Motanul: Cum s-au ars?
Cocoșelul: Scrum s-au făcut! În timp ce noi spuneam ghicitori s-au ars turtele-n cuptor.
Motanul: Am rămas nemâncați! Miau, Miau!
Ursul: Nu mai plânge motănel. Uite, noi plecăm la lucru și Cocoșelul, care rămâne acasă, ne
face ceva de mâncare!
Cocoșelul: Și eu rămân singură acasă?
Ursul: Da. Bagă de seamă să fii cuminte, să nu ieși din casă și mai ales să nu faci gălăgie,
căci Vulpoiul atât așteaptă ca să pună gheara pe tine.
Cocoșelul: Bine, am înțeles!
Ursul: Noi plecăm după lemne, stai bine ferecat în casă că noi nu suntem aici ca să te apărăm.
Cocoșelul: Am înțeles.
Motanul: Tu să ne faci ceva de mâncare. Ne întoarcem repede.
Cocoșelul: Am înțeles!
Motanul: Ce-ai înțeles?
Cocoșelul: Vă fac de mâncare.
Motanul și Ursul: Daa!
Cocoșelul: Nu deschid ușa..
Motanul și Ursul: Daa!
Cocoșelul: Nu fac gălăgie...
Motanul și Ursul: Daa!
Cocoșelul: Nu...
Motanul și Ursul: Daa!
Motanul: Ce nu?
Cocoșelul: Ia, stai! Să cânt am voie?
Motanul și Ursul: Nuuuu!
Cocoșelul: Puțin!
Ursul: Deloc!
Cocoșelul: De ce?
Motanul: Pentru că prin gălăgia pe care ai s-o faci ai să atragi Vulpoiul și va fi vai și amar de
penele tale.
Cocoșelul:. Când sunteți voi acasă nu mă lasați să cânt că vă deranjez. Acum ca raman singur
n-am voie ca vine Vulpoiul. O sa-mi pierd vocea.
Motanul (sententios): Mai bine sa-ti pierzi vocea decat viata!
Ursul: Bravo, Motanel!
Cocoșelul: Păcat de talentul meu și de vocea mea și de vocea mea splendidă.
Ursul: Ia te rog inchide
Cocosul (ofensat): Pliscul?
Ursul: Nu, zavorul de la poarta. Hai, Motanel!

4
Vulpea: Ursul si Motanul au plecat dupa lemne. Cocoselul nu era cu ei. Trebuie sa fi ramas acasa.
Acum este momentul sa pun laba pe el. Sa ma ascund si sa pandesc clipa cea
mai potrivita.
Cocosul (canta):
Atunci cand incep sa cant
Vezi ce mare tenor sunt
Doar o nota daca scot
Cot, cot, cot, cot
Soarele se-opreste-n loc.
N-are voce asa
Nici Privighetoarea
Voce clara ca a mea
Nu vezi cat ai cauta
Cand m-asculti cantand
Cucurigu-ga
Iti tai rasuflarea!

Vulpea: Te-ai intrebat de ce nu te lasa sa canti?

Cocosul: Sunt gelosi pe glasul meu.
Vulpea: Asta sa o crezi tu. Nu te lasa sa canti pentru ca nu ai pic de voce.
Cocosul: Eu? N-am voce eu?
Vulpea: Dovedeste!
Cocosel: Am o voce minunata – mi, mi, mi
Vulpea: Pun laba pe el indata – mi, mi, mi
Cocosel: Pot sa urc si pan-la sol – sol, sol
Vulpea: O sa fac din el rasol – sol, sol, sol
Cocosel: Am o voce de clestar
Vulpea: Rage parca-ar fi magar
Cocosel: Nimenea nu e ca mine
Vulpea: Ce mancare fac din tine
Cocosel: Am un glas nemaivazut
Vulpea (il inhata): Am pus laba pe tine puisorule!
Cocosul: Ajutooooor ajutooooor
Vulpea: Degeaba strigi ca nu e nimeni sa-ti sara in ajutor. Hi, hi, hi. Ce mai supa fac din tine!

Ursul: Cocoseeeeel am sosit unde esti?

Motanul: Gata mancarea?
Ursul: Mor, mor (dupa o pauza de cautare) Dar unde o fi Cocoselul?
Motanul: Se joaca de-a vati ascunselea cu noi. Cocoseeeeel
Ursul: Nu-i nicaieri Cocoseeel
Motanul: Cocosel.