BALINT DAVID - FILTRAREA

UNIVERSITATEA DE STINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA CLUJ-NAPOCA

FACULTAEA: AGRICULTURA

NUME SI PRENUME : BALINT DAVID

CLUJ-NAPOCA

ANUL: II

1
BALINT DAVID - FILTRAREA

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA

VETERINARA
CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA: AGRICULTURA
DEPARTAMENT:MECANIZARE
DISCIPLINA: Mecanica fluidelor si hidraulica

NUME SI PRENUME: BALINT DAVID

PROIECT

FILTRAREA

CLUJ-NAPOCA
2019

2
BALINT DAVID - FILTRAREA

FILTRAREA
AUTOR: BALINT DAVID

INDRUMATOR: ADRIAN MOLNAR

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, Facultate:Agricultura,Calea
Manastur

Nr 3-5,400372,Cluj-Napoca,Romania

Cuprins

1. FILTRAREA

1.1. Factorii care influențează filtrarea

1.1.1. Teoria filtrarii.Ecuații de filtrare

1.1.2. Filtrarea prin stratul de precipitat

1.1.3. Filtrarea prin stratul de precipitat și prin stratul filtrant

1.1.4. Spălarea precipitatului

1.2. Tipuri de filtrare

2. Utilaje pentru filtrare

2.1. Filtre pentru amestecuri eterogene gazoase

2.1.1. Filtrul cu aspiraţie

2.2.1. Filtre cu funcţionare la presiune hidrostatică

2.2.2. Filtre cu funcţionare sub vid

2.2.3. Filtre sub presiune

1. FILTRAREA
3
BALINT DAVID - FILTRAREA

Filtrarea este operația de separare a sistemelor eterogene fluid-solid în fazele componente cu

ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă, prin care poate trece numai faza fluidă.

Forța motrice a operației este diferența de presiune dintre cele două parți ale stratului filtrant,
care se creează folosind presiunea hidrostatică a coloanei de suspensie sau cu ajutorul pompelor
(centrifuge, cu piston sau pompe de vid).

Separarea fazei solide pe stratul filtrant este rezultatul operațiilor de sedimentare-cernere-

absorbție.

Filtrarea unei suspensii are patru etape:

 reținerea particulelor solide de către stratul filtrant.

 reținerea particulelor solide de către stratul de sediment depus.
 spălarea sedimentului, îndepărtatea sedimentului depus pe filtru.
 regenerarea stratului filtrant.

Scopul filtrarii constă în separarea suspensiei dintr-un amestec eterogen sub forma unui
precipitat care conține cea mai mare parte din particulele solide și un filtrate care conține cât mai
puțin solid. Stratul de precipitat pe măsură ce se depune pe suprafața stratului poros funcționează
și el ca un strat filtrant. În unele cazuri ce urmăreste reținerea microorganismelor ce se gasesc în
fluid și se realizeaza o sterilizare partial.

1.1. Factorii care influențează filtrarea

Operația de filtrare este influențată de un număr mare de factori care pot avea valori constante
sau variabile în timpul filtrării, în funcție de procedeul de filtrare și de condițiile de realizare a
operației.

Factori care țin seama de caracteristicile sistemului estrogen ce este supus filtrarii: natura și
proprietățile suspensiei, granulometria și concentrația fazei solide, vârsta suspensiei, etc. De
acești factori trebuie să se țină seama la alegerea mediilor de filtrare tipului de instalație și
condițiile de operare.

Factori care țin seama de caracteristicile mediului de filtrare: natura, grosimea, dimensiunea
porilor.

Materialele care se folosesc ca medii de filtrare trebuie să îndeplinească pe cât posibil

următoarele cerințe:

1. să rețină cât mai multă substanță sloidă

2. să determine o rezistență hidraulică mica.
3. să aibă o rezistență mecanică și chimică satisfacătoare.

4
BALINT DAVID - FILTRAREA

4. să permită viteze de filtrare mari.

5. să reziste la temperatura de filtrare.
6. să nu se umfle la contactul cu faza lichidă.
7. să se regenereze ușor.
8. să fie accesibile și ieftine.

Trebuie reținut faptul că la separarea unei suspensii nu este necesar ca porii mediului de filtrare
să aibă dimensiuni medii mai mici decât dimensiunile medii ale particulelor fazei solide care
urmează să se filtreze. S-a constatat că sunt reținute și particulele cu dimensiuni mai mici decât
diametrul porilor ca urmare a reducerii porozității mediului de filtrare, în timpul procesului, prin
opturarea parțială a acestora cu particule și prin reținerea filtratului de către forțele de suprafață
și în cazul mediilor compresibile, prin modificarea dimensiunilor și formei porilor sub acțiunea
diferenței de presiune.

Factori care țin seama de caracteristicile precipitatului, compresibilitatea, rezistența hidraulică,

omogenitatea, etc. Caracterul stratului de precipitat (compresibil sau incompresibil) și grosimea
lui constituie, în majoritatea cazurilor, factorii cei mai importanți care determină eficacitatea
filtrarii (debitul filtrului, consumul de energie, etc.).

Din punct de vedere al caracterului lui, precipitatele pot fi compresibile (cu structură amorfă) și
necompresibile (cu structură cristalină).

Se consideră necompresibile recipientele a căror porozitate – deci rezistență la curgere - nu se

modifică o dată cu mărirea diferenței de presiune. Practic nu se întâlnesc precipitate absolut
necompresibile , cu creșterea presiunii de filtrare porozitatea sistemelor scade, mai mult sau mai
puțin, în funcție de compresibilitatea lor și respectiv rezistența pe care o opun curgerii filtratului
crește în mod corespunzator.

Pentru ca o rezistența hidraulica a precipitatului sa fie minima se elimina periodic sau continuu
o parte din precipitatul depus pe suprefata mediului de filtrare.

a) Factori care țin seama de condițiile de filtrare:

 viteza de filtrare.
 presiunea.
 temperatura.
 modul de operare.

Din punct de vedere cantitativ filtrele se caracterizează prin viteza de filtrare, respectiv prin
volumul de filtrat care trece in unitatea de timp prin unitatea de suprafață a stratului filtrant.
Viteza de filtare la randul ei depinde de diferența de presiune dintre cele 2 ale stratului de
precipitat pe filtru, structura și caracterul precipitatului, compoziția suspensiei.

5
BALINT DAVID - FILTRAREA

Diferența de presiune are în general o influență fovorabilă asupra vitezei de filtrare. La

separarea suspensiilor care favorizează precipitate compresibile viteza de filtrare nu mai crește
proportional cu creșterea diferenței de presiune iar de la o anumită difrență creșterea poate fi așa
de mica încat sa nu mai fie avantajoasă.

Filtrarea se poate realiza

1. la presiunea atmosferică.
2. la presiune ridicată.
3. în vid (depresiune).

b) Factorii care se referă la condițiile spălării:

 natura.
 cantitatea substanței de spălare.
 durata spălării.

Spălarea precipitatului obținut este necesară atunci când se urmarește obținerea unui precipitat
cât mai pur sau recuperarea cât mai înaintată a filtratului. Ca lichid de spălare se poate folosi fie
filtratele obținute la filtrarile anterioare, fie apa, fie alt lichid miscibil cu filtratul, în funcție de
natura sistemului eterogen și posibilitațile de separare din filtrat. Se recomandă ca spălarea să se
facă în echicurent (în raport cu sensul de filtrare), pentru ca filtratul să nu se dilueze cu lichidul
de spălare de deasupra precipitatului.

c) Factorii care se referă la condițiile de regenerare a mediului de filtrare:

 modul de regenerare.
 cantitatea de aer comprimat necesar.
 durata.

Suspensia

Filtrarea se realizează pentru orice tip de suspensie indiferent de natura și caracteristicile

fizico-chimice.

Granulometria fazei solide determină alegerea stratului filtrant ca textură și porozitate,

structură de precipitat și permeabilitatea acestuia.

Mărimea particulelor poate varia între aproximativ un milimicron și un milimetru. Suspensiile

cu un conținut mare de particule fine sau coloidale dau precipitate cu pori mici, compacte, puțin
permeabile. Astfel vinul, este considerat din punct de vedere fizico-chimic un sistem complex în
care faza dispersă (apă, 75-85%) conține componente în soluție: etanol, glicerol, glucoză,
fructoză, acizi (lactric, malic, succinic), compuși fenolici, aldehide, aminoacizi, substanțe
aromate, esteri, cationi și o mică parte de particule coloidale și particule microscopice și grosiere
6
BALINT DAVID - FILTRAREA

de importanță majoră pentru limpiditatea și stabilitatea vinului. În filtrarile dificile (industria

vinului, berii), realizate cu suspensii cu conținut redus de particule de natura microbiană sau
coloidală de dimensiuni foarte mici se modifică în prealabil granulometria suspensiei prin
adaosul de substanțe auxiliare. Substanțele auxiliare sunt materiale granulare sau din fibre fine
care se adaugă în proporții reduse și care coontribuie la îmbunatațirea condițiilor de filtrare:
kieselgur (material inert, foarte absorbant, fibre de azbest, celuloză).

Materialul auxiliar se depune pe suprafața filtrantă pentru a forma un strat absorbant sau se
adaugă continuu, într-un dozaj convenabil (0,01-0,05% din greutatea fazei solide) în suspensia
inițială.

Suspensiile cu particule sferoidale sau aciculare dau sediment cu permeabilitate mare care
asigură viteze mari de filtrare. Particulele în formă de foițe elastice se comportă ca niște supape
(la marirea presiunii de lucru viteza de filtrare se reduce).

Temperatura de filtrare

Creșterea temperaturii de filtrare influențează favorabil filtrarea, fie prin micșorarea

vâscozității, fie prin modificarea granulometriei (inducerera unei coagulari). Efectul favorabil al
creșterii temperaturii poate fi micșorat și chiar anulat dacă temperatura determină umflarea
stratului filtrant.

Presiunea de filtrare

Influența presiunii utilizate în operația de filtrare depinde de comportarea stratului de sediment

castrat filtrant. În cazul sedimentului necompresibil mărimea diferenței de presiune între fețele
stratului filtrant are o influență favorabilă asupra vitezei de filtrare pentru sedimente
compresibile, valoarea optimă se determină experimental.

Materialul filtrant

Materialul folosit ca strat filtrant trebuie:

 să rețină cât mai complect faza solidă a suspensiei și eventualele impurități (provenite din
surse ca : material filtrant, coroziune, reacții chimice).
 să aibă rezistenț hidraulică redusă, rezistență mecanică și chimică corespunsatoare.
 să se regenereze ușor.
 să fie ieftin și ușor de procurat.

Materialul poate determina :

 filtrare superficială caracterizată prin reținerea pe suprafața stratului filtrant.

 o filtrare în adâncime caracterizată prin reținerea fazei disperse în totală adâncime a sa
(ex: filtrarea apei prin filtrele cu nisip).
7
BALINT DAVID - FILTRAREA

În funcție de natura lor, materialele se utilizează sub forma de table, site, țesaturi și împletituri,
plăci poroase, straturi fibroase și pulverulente, straturi granulare, membrane.

Table perforate

Site lamerale și site obținute prin procedee electrolitice- sunt gratare cu ochiuri
dreptunghiulare, lațimea minimă (1,5 mm) sau circulare (diametru minim 3 mm). Se utilizează în
special ca suport pentru pânze sau alte materiale filtrante (celuloză, azbest, kieselgur). Prezintă
dezavantajul unei suprafețe libere mici. Prin procedee electrolitice diametrul ochiurilor poate
ajunge la 0,01 mm.

Împletiturile metalice

Au aceleași aplicații ca și sitele. Ca suport pentru materialele poroase ele au o rezistență

mecanică mai mică decat tablele perforate, dar au avantajul unei suprafețe libere mari. Se fac
împletituri metalice cu ochiuri până la 50 µm; prin depunere electolitică ochiurile pot fi
micșorate până la 5 µm.

Pânzele filtrante

Se caracterizează prin elasticitate, suplețe și porozitate fină. Particulele suspensiei sunt reținute
prin efectul de cernere și absorție. Prezintă o rezistență mecanică redusă și se colmatează ușor.
Sunt folosite ca suprafețe filtrante dispuse pe rame verticale, pe suport orizontal sau sub formă de
saci. Pânzele filtrante prezintă o mare adaptabilitate la condițiile de filtrare. Materialele filtrante
textile sunt: fibre vegetale (bumbac, iută), fibre animale (lână, păr de camilă, mărase naturală),
fibre sintetice (mătase artificială), fibre minerale (azbest, fibră).

Membranele

Membranele de proveniență animală, vegetală sau sintetică (gelatina, esteri de celuloză depuse
pe țesături sau pe hârtie) se utilizează ca substante filtrante pentru filtrari fine. Sunt reținute:
substanțe coloidale, bacterii, virusuri.

Straturile fibroase

Din fibre de celuloză, azbest, lână, in – sunt obținute prin presare (carton, fetru, pâslă) sau prin
sedimentarea fibrelor pe o suprafață-suport; se utilizează la filtrarea suspensiilor care colmatează
ușor stratul filtrant (sirop de zahăr, gelatina, ulei vegetal, vinuri).

Straturile pulverulente

Depuse prin sedimentare – pulbere de kieselgur, carbune – retin particule în mod deosebit prin
absorție. Se regenerează prin spălare.
8
BALINT DAVID - FILTRAREA

Plăcile poroase filtrante

Din granule reunite prin presare cu sau fără lianți și aredre prin vitrificare – pot fi din azbest,
kieselgur, argilă, porțelan, cuartz, sticlă, granit, carborundum, materiale plastice. Se
caracterizează prin porozitate uniformă, rezistență mecanică și chimică. Plăcile filtrante se
întrebuințează pentru filtrarile cele mai fine. Pentru industria berii se utilizeaza în mod curent
patru tipuri de plăci filtrante: plăci sterilizante ex: plăci pentru filtrare avansată U800, plăci
pentru filtrare fina U1000, plăci de mare productivitate U1600 sau U2000.

Straturile granulare susținute pe un suport

Cele mai utilizate sunt filtrele de nisip.

Straturile granulare active în filtre

Filtru cu carbune activ pentru reținerea, prin absorbție, a unor componente, de ex: reținerea
excesului de clor de la sterilizarea apei. Filtru de carbune activ, pamant decolorant, bentontă
pentru decolorarea și dezodorizarea lichidelor.

1.1.1 Teoria filtrarii.Ecuații de filtrare

Filtrarea este o operație complexă influențată de un număr mare de factori care decurge în
regim nestaționar. Abordarile teoretice s-au dezvoltat pe baza unor modele fizice simplificate ale
curgerii prin stratul poros. Ecuațiile filtrarii expeimă relația dintre forța motrie a operației și aria
suprafeței de filtrare necesară obținerii unui volum de filtrant. Teoriile existente explică, totuși
desfașurarea generală a operației; completate cu determinări experimentale, pot fi utilizate în
calculul de proiectare a filtrelor și la conducerea corecta a operației de filtrare.

1.1.2 Filtrarea prin stratul de precipitat

Teoria filtratrii prin stratul de precipitat consideră că filtrarea are loc numai prin reținerea fazei
solide din suspensie de către stratul de precipitat, stratul filtrant având doar rol de suport. În
aceste condiții, filtrarea este o curgere de lichid printr-un strat granular cu deosebirea că în timp
ce produce o creștere a grosimii stratului de precipitat și a rezistenței hidraulice.

Teoria filtrarii și elementele de proiectare tehnologică pentru filtrarea prin stratul de precipitat
sunt prezentate în tabel.

1.1.3 Filtrarea prin stratul de precipitat și prin stratul filtrant

Teoria filtrarii în acest caz consideră că:

9
BALINT DAVID - FILTRAREA

 Diferența totală de presiune este suma rezistentelor hidraulice, a stratului de precipitat și a

stratului filtrant.
 Stratul filtrant se înlocuiește cu un strat de precipitat format la filtrarea unui volum de
filtrat cu aceeași rezistență hidraulică ca a statului filtrant.

1.1.4 Spălarea precipitatului

Debitul apei de spălare este egal cu debitul filtratului la sfârșitul filtrării: unde este volumul de
filtrat la sfârșitul filtrării în debitul lichidului de spălare. Pentru cazul generat, când spălarea se
face cu un alt lichid decat cel care formează faza lichidă a suspensiei sau la altă temperatură,
debitul lichidului se calculează cu relația: în care vascozitatea filtrantului, respectiv a lichidului
de spălare, în Pa*s.

1.2 Tipuri de filtrare

Marea varietate a materialelor filtrante disponibile (celuloză, azbest, diatomit, perlit, polimeri
sintetici) precum și a straturilor filtrante realizabile (pulverulente, fibroase, țesături, plăci
prefabricate și membrane) a deteminat o largă diversificare a filtrelor atât din punct de vedere
constructiv cât și functional.

Clasificarea filtrelor se poate face dupa mai multe criterii:

-după modul de realizare a diferenței de presiune necesară curgerii lichidului prin statul filtrant,
se disting: filtre ce funcționează sub acțiunea presiunii hidrostatice, dată de diferența de nivel a
produsului tulbure fața de cel filtrat, filtre ce funcționează la presiuni mai mici decât presiunea
atmosferică, realizate cu pompe de vid și filtre ce funcționează la presiuni mai ridicate decât
presiunea atmosferică, obținute cu ajutorul pompelor de vehiculare a produsului supus filtarii.

În raport cu regimul de functionare se disting: filtre cu functionare continua, cum sunt, de

exemplu, filtre cu tambur rotativ sau filtre cu membrana tubulara ce efect de decolmatare
tangentiala si filtre cu functionare periodica, asa cum sunt majoritatea filtrelor folosite in
industraia alimentara.

În funcție de mărimea particulelor reținute, dependenta în principal de lărgimea porilor

stratului filtrant utilizat, filtrele se pot grupa în filtre ce realizează o filtrare convențională
(grosiera normală sau sterilizantă), microfiltrante sau ultrafiltrante.În cele ce urmează ne vom
ocupa doar de filtrarea convențională, celălalte 2 tipuri de filtrare făcând obiectul altor capitole.

În funcție de gradul de mobilitate filtrele pot fi: mobile sau stationare. Primele au sasiul pe roți
si sunt usor de depistat la locul de folosire dar pentru productivitate mare se prefera filtrele
stationate, care sunt fixate în fundații corespunzatoare greutatii lor.

10
BALINT DAVID - FILTRAREA

După fracțiunea ce urmează a fi utilizată se disting : filtre la care se utilizează filtratul, filtre la
care se utilizează sedimentul și filtre la care se utilizează amândouă.

În funcție de modulul de alcătuire al stratului filtrant, filtrele pot fi grupate în: filtre cu strat
filtrent preexistent; filtre cu strat filtrant ce se formează prin prealuvionate sau aluvionare pe
suport filtrant.

Stratul filtrant preexistent poate fi alcătuit fie numai dintr-un suport filtrant cu rezistentă
mecanica marită ce face parte din construcția filtrului (plăci din tablă perforată, site din
impletitură de sârmă, placi din matrilale polimerice sintetice sau tuburi din materilale ceramice),
fie din suport filtrant și un strat filtrant care poate fi recondiționat prin spălare (pânze, plăci
prefabricate).

Întrucât în industria alimentară filtrele cu strat filtrant preexistent nu satisfac întotdeauna

exigențele impuse de obținerea unor produse cu limpiditate marita (vin, bere, sucuri de fructe)
sau filtrarea este mult îngreunată din cauza prezentei în produs a unor compuși coloidali
(industria uleiului) se utilizează pe scară largă filtrarea aluvionară, care se poate realiza atât pe
tipuri de filtre ce pot funcționa și fără aluvionare cât si pe filtre de construcție specială.

Stratul filtrant prealuvionar se formează înaintea începerii procesului de filtrare propriuzis.

Pentru aceasta materialul filtrant care poate fi un material pulverulent (diatomit, perlit sau un
amestec al acestora) sau un material fibros (celuloza,azbest sau ambele) se amestecă cu o
anumită cantitate din produsul ce urmează a fi filtrat sau chiar cu apă și se recirculă prin filtru cu
ajutorul unei pompe, pana ce materialul filtrant este retinut pe suport iar lichidul este limpede.

2. Utilaje pentru filtrare

2.1. Filtre pentru amestecuri eterogene gazoase

Aceste utilaje reţin particulele solide din amestecul gazos pe suprafaţa de filtrare, care de
regulă este o ţesătură foarte fibroasă în forma unor saci.

2.1.1. Filtrul cu aspiraţie

Este alcătuit dint-o cameră sau cilindru din tablă în interiorul cărora se află mai mulţi saci de
pânză (6) prinşi cu extremitatea liberă la o cutie (2) de alimentare a amestecului iar extremitatea
inchisă (7) în mecanismul de scuturare (8).

Amestecul este aspirat printr-un racord (3), în interiorul tuturor sacilor şi printr-un racord (5)
de către un ventilator.

11
BALINT DAVID - FILTRAREA

Particulele solide sunt reţinute în interiorul sacilor de unde prin scuturare ajung în cutia (2),
eliminându-se prin ecluza (4). Ecluza are rolul de a inchide etanş filtrul şi acţionată fiind de un
motor electric la fiecare rotaţie descarcă o cantitate de material fară ca aerul să pătrundă în filtru.

1. Cilindru din tablă

2. Cutie de alimentare amestec

3. Racord de alimentare prin aspirare

4. Ecluză

5. Racord de aspirare şi evacuare a aerului curat

6. Saci

7. Partea închisă a sacilor

8. Mecanism de scuturare

2.2.1.Filtre cu funcţionare la presiune hidrostatică

Sunt construite din recipiente cilindrice (1) cu diametrul mare, la baza căruia se află o sită sau
tablă perforată (4), ce constituie suportul de aşezare al precipitatului. Amestecul este alimentat
prin conducta (2) până la nivelul prestabilit.

Precipitatul se depune pe suprafaţa de filtrare într-un strat de grosime determinată de cantitatea

de particule solide sau amestec, precum şi de durata de funcţionare a filtrului.

Decărcarea precipitatului se face în momentul când se constată că grosimea mare a stratului nu

mai permite scurgerea (rezistenţa hidraulică este prea mare iar viteza dată de presiunea
hidrostatică este prea mică), sau când operaţia este gata. Decărcarea precipitatului se realizează
manual prin gura de evacuare (5) iar filtrul curge liber printr-un orificiu aflat la baza aparatului
(3). Deasupra sitei se poate monta un agitator care afânează precipitatul şi ajută la evacuarea lui.

1. Recipient cilindric

2. Conductă de alimentare

3. Evacuare filtrate

4. Sită

5. Evacuare precipitat

6 Agitator

12
BALINT DAVID - FILTRAREA

2.2.2. Filtre cu funcţionare sub vid

Pentru mărirea eficacităţii filtrelor, diferenţa de presiune între spaţiul ocupat de amestec şi cel
ocupat de filtrat trebuie să fie cât mai mare.

Prin depresiunea realizată în spaţiul se realizează o diferenţă de presiune suficient de mare care
conduce la reducerea duratei de filtrare.

Filtrul rotativ celular cu depunerea precipitatului la exterior

Este format dintr-un cilindu orizontal (1), pe care se aplică o pânză de filtrare (2) în interiorul
cilindrului (1) se montează un cilindru (3) din tablă, legat de cilindrul (1) (mai mare) prin pereţi
radiali (4) care impart filtrul în compartimente sau celule (5). Cilindrul interior (3) este impărţit
şi el în mai multe cmpartimente:

I. Alimentarea cu amestec şi realizarea filtrării cu tasarea precipitatului. Acest compartiment este

legat la instalaţia de vid prin conducta (6).

II. Spălarea precipitatului cu apă de la duşuri şi colectarea filtratului. Acest compartiment este
legat la instalaţia de vid prin conducta (7).

III. Desprinderea precipitatului suflând aer prin conducta 8 în acest compartiment.

IV. Desfundarea porilor sitei şi a pânzei filtrante prin suflarea aeruluii prin conducta (9) în
compartimentul IV.

Amestecul ete alimentat continuu într-o cuvă (10), în care se montează un agitator (11). Tot
ansamblul este prijinit pe un postament pe care se fixează atât cuva cât şi cilindrul perforat prin
intermediul unui ax (12) şi a lagărelor de susţinere.

1. Cilindru orizontal perforat

2. Pânză de filtrare

3. Cilindru de tablă

4. Pereţi radială

5. Celule

6, 7. Conductă

8. Conductă de aer

9. Conductă de suflare a aerului

13
BALINT DAVID - FILTRAREA

10. Cuvă

11. Agitator

2.2.3. Filtre sub presiune

Creşterea diferenţei de presiune necesară la operaţia de filtrare e poate realiza pe seama

presiunii de pompare a amestecului eterogen în spaţiul de alimentare. Utilajele care funcţionează
pe acest principiu se numesc filtre sub presiune.

Suprafaţa de filtrare este constituită dintr-un strat de material filtrant aşezat pe un suport din
tablă perforată sau sită. Ca materiale filtrante exemplificăm: ţesături groase din fire de bumbac,
cartoane, kieselgur, lumânări ceramice.

Filtrele pot fi continue sau discontinue.

Filtrele presă reprezintă de fapt suprafeţe de filtrare aşezate pe suporturi strânse sub forma unor
plăci presate. Cu ele se pot filtra atât lichide vâscoase cu impurităţi în suspensie, cât şi lichide cu
suspensii în cantitate mică (lapte, bere, vin). Exemple de filtre presă: filtre cu plăci şi rame, filtre
cu plăci, filtre sterilizante.

Filtrul cu plăci şi rame

Este format dintr-un număr mare de plăci ce alternează cu rame, toate spijinindu-se prin
intermediul a doi umeri pe două bare metalice aşezate de-a lungul filtrului. Fiecare ramă este
îmbrăcată într-o pânzăfiltrantă, întinsă bine pe cadrul metalic al ramei şi ficare ramă este presată
între 2 plăci. Tot ansamblul este susţinut pe un cadru metalic ce se poate fixa pe fundaţie sau
poate fi deplasat cu ajutorul unor roţi. Plăcile şi ramele, prin aşezarea lor în pachet compact,
formează un canal pentru alimentare şi altul pentru evacuare, astfelfiecare placă şi fiecare ramă
au câte un orificiu de alimentare şi evacuare.

Filtratul străbate pânza şi ajunge în canalele plăcii, iar de aici în canalul colector de evacuare.
Precipitatul rămâne pe pânza ramei sub forma unei turte groase până când se constată că
preiunea de filtrare creşte brusc, spaţiul ramei este prea âncărcat cu precipitat şi nu mai este
permisă alimentarea cu amestecul eterogen. În acest caz se opreşte pomparea suspensiei, se
desface sistemul de presare a pompelor şi ramelor, turtele de precipitat sunt îndepărtate manul iar
suprafeţele de fitrare sunt spălate.

Filtrul cu plăci

Funcţionează la fel ca filtrul anterior cu deosebirea că ii lipsesc ramele, plăcile sunt construite
cu un orificiu central prin care se alimentează suspensia. Prin aşezarea succesivă a plăcilor şi
strângerea lor, se formează un canal central de alimentare şi un canal colector de evacuare lateral
sau la baza plăcilor, astfel încât orificiul din pânză să coincidă cu orificiul din placă. Suspensia

14
BALINT DAVID - FILTRAREA

din canalul alimentare ajunge în camera formată din două plăci, filtratul străbate prin porii pânzei
şi curge de-a lungul canalelor de pe placă spre orificiul de evacuare în canalul colector.
Precipitatul rămâne pe pânză sub formă de turte iar după eliminarea acestora, filtratul este repus
în funcţiune numai după ce s-au spălat pânzele filtrante.

Filtre sterilizante

Sunt utilizate pentru a reţine pe suprafaţa de filtrare unele microorganisme aflate impreună cu
particulele solide în suspensie în unele lichide (vin, bere, sucuri de fructe).

Suprafaţa filtrantă este constituită din plăci sterilizante (5), obţinute prin presarea unui material
cu proprietăţi absorbante (reţin microorganismele în baza diferenţei de potenţial).

Filtrul sterilizant este asemănător cu filtrul cu plăci şi rame, plăcile (1) sunt construite cu
canale prevăzute cu o parte îngroşată (2) astfel încât să se poată monta alternativ, astfel: plăcile
(1),(3),(5) formează un canal colector (3), iar a 2-a placă, a 4-a şi a 6-a formează canalul de
evacuare (4). Între două plăci, se montează placa sterilizantă (5). amestecul intră prin canalul de
alimentare apoi prin orificiul din placă, pe faţa poroasă a plăcii sterilizante.

Filtratul străbate placa sterilizantă de placa de oţel şi de aici în canalul colector de evacuare.

Se utilizează mult kieselgurul ca material filtrant, care se depune pe plăcile sterilizante şi reţin
microorganismele pe baza diferenţei de potenţial.

1. Plăci

2. Parte îngroşată

3. Canal colector

4. Canal de evacuare

5. Placă sterilizantă

15
BALINT DAVID - FILTRAREA

Bibliografie

file:///C:/Users/Razvanel/Downloads/369359233-FILTRAREA.pdf

https://ro.scribd.com/document/36935923/FILTRAREA

https://ro.wikipedia.org/wiki/Filtrare

16