Facultatea Nicolae Titulescu

Administratie Publica anul II –ID

DREPT ADMINISTRATIV

Tema referat:
Răspunderea administrativă

Constantin Stefania Reylda

Anul II –ID grupa II
 Răspunderea administrativă

Majoritatea autorilor explică răspunderea administrativă pornind de la conceptul de constrângere,

concept definit cu nuanţe deosebite în mai multe lucrări de specialitate.

Noţiunea de constrângere nu este totuşi identică cu cea de responsabilitate. Prin constrângere

administrativă avem în vedere totalitatea măsurilor dispuse de organele administraţiei publice, în scopul de
a realiza prevenirea săvârşirii de fapte antisociale, sancţionarea comiterii unor asemenea fapte,apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, executarea obligaţiilor acestora sau punerea în executare a unor
obligaţii dispuse de autorităţi publice din sfera celor trei puteri sau din afara acestei sfere.

Din definiţie putem stabili următoarele trăsături ale constrângerii administrative:

- reprezintă un ansamblu de măsuri ce se pot concretiza în oricare dintre formele de activitate ale
administraţiei publice,

- caracterul legal,

- la bază stă puterea publică,

- are drept scop: fie prevenirea săvârşirii unei fapte antisociale, fie sancţionarea în cazul în care fapta s-a
săvârşit; apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; asigurarea executării obligaţiilor lor; punerea în
executare a unor decizii emise de diferite autorităţi publice, care realizează prerogativele celor trei puteri în
stat sau alte autorităţi publice.

Distincţia între cele două noţiuni este evidentă:

a)din punct de vedere al cauzelor:

- răspunderea este atrasă de săvârşirea unei fapte antisociale

- constrângerea poate interveni şi în absenţa comiterii unei forme de ilicit.

b)din punct de vedere al scopului propus:

- răspunderea (consecinţa comiterii unei fapte antisociale), îşi propune ca obiective:

* la nivel social – restabilirea ordinii de drept care a fost încălcată, prin eliminarea atitudinii care contrazice
această ordine * la nivel de individ autor al faptei antisociale – prin răspundere se exprimă dezacordul
societăţii, al autorităţii faţă de comportamentul neconform valorilor instituite prin norme de drept.

Autoritatea îşi obiectivează acest dezacord prin crearea condiţiilor în care subiectul autor al formei de ilicit
să-şi conştientizeze fapta, să o regrete şi, în final, să nu o mai repete.

* prevenirea, eliminarea posibilităţii repetării în viitor a faptei.

- constrângerea îşi propune ca obiective:

* menţinerea ordinii de drept (dacă intervine în absenţa comiterii unei forme de ilicit),

* restabilirea ordinii de drept (dacă intervine când deja s-a săvârşit o faptă antisocială)

* prevenirea săvârşirii unor asemenea fapte.

c)din punct de vedere al modului de acţiune, orice formă de răspundere se obiectivează prin intermediul
unei acţiuni de constrângere, reciproca nefiind adevărată.

Clasificarea măsurilor de constrângere administrativă

După scopul urmărit:

- cu caracter sancţionator

- ca măsuri de siguranţă

- ca măsuri de executare silită

După obiectul lor:

- unele se referă la bunuri

- altele se referă la persoane, ori atât la bunuri cât şi la persoane

- cu privire la acte juridice sau operaţiuni administrative

După natura regimului juridic

- care se aplică în regim juridic administrativ

- care se aplică în regim juridic mixt

După organul care le dispune:

- măsuri dispuse exclusiv de organe ale administraţiei publice

- măsuri dispuse de organe ale administraţiei publice împreună cu alte organe de stat, cu structuri nestatale
sau cu sprijinul cetăţenilor.

După temeiul obiectiv (juridic)

- ca urmare a unor abateri administrative

- ca urmare a unor abateri de altă natură

- ca urmare a unor fapte care nu sunt sancţionate, dar care pun în pericol viaţa şi sănătatea.

După efectul (consecinţele) neaplicării lor:

- care atrag răspunderea penală în caz de neaplicare

- care atrag răspunderea de altă natură decât cea penală

După sfera (domeniul) în care intervin:

- în economie şi comerţ

- în sănătate şi protecţie socială

- în sectorul financiar-bancar - protecţia mediului

- apărare naţională şi ordine publică

Putem vorbi despre trei mari categorii de ilicit administrativ: ilicit administrativ propriu-zis, ilicit cauzator
de prejudicii materiale şi morale şi ilicit contravenţional, cărora le corespund trei categorii de răspundere
administrativă (ca formă a răspunderii juridice):

- răspunderea administrativ disciplinară

- răspunderea administrativ-patrimonială

- răspunderea administrativ-contravenţională.

Răspunderea administrativ-disciplinară

Temeiul obiectiv al acestei forme de răspundere îl reprezintă abaterile administrative care nu au

caracter contravenţional, precum şi încărlcări ale unor norme de drept penal care au un pericol

social redus şi justifică aplicarea unor sancţiuni administrative prevăzute de art. 91 din Codul Penal.
 Reprezintă prima formă de răspundere specifică dreptului administrativ, ea intervenind pentru
săvârşirea ilicitului administrativ propriu-zis sub forma abaterii administrativ disciplinare.

Abatere administrativă = fapta de încălcare cu vinovăţie a normelor de drept administrativ.

Prin răspundere administrativ-disciplinară înţelegem acea situaţie juridică prin care se

concretizează raportul sancţionator fără caracter contravenţional, stabilit între subiectul activ al faptei
(autorul abaterii administrativ disciplinare) şi subiectul activ al răspunderii (autoritatea care aplică
sancţiunea).

Trăsături:

- reprezintă o situaţie juridică, adică un complex de drepturi şi obligaţii corelative;

- această situaţie juridică reprezintă conţinutul unui raport juridic sancţionator fără caracter contravenţional

- părţile acestei forme de răspundere sunt: subiectul activ (autoritatea publică în a cărei competenţă cade
sancţionarea ilicitului administrativ săvârşit de făptuitor) – este de regulă un organ administrativ, prin
excepţie, un alt organ public; subiectul pasiv (autorul abaterii administrativ disciplinare) poate fi: un organ
de stat; o structură nestatală sau o persoană fizică, funcţionar ori nefuncţionar public.

- răspunderea administrativ disciplinară intervine pentru comiterea unei abateri administrativ disciplinare.
Specific acestei abateri este că fapta poate reprezenta fie încălcare unei norme de drept administrativ
(regula), fie, prin excepţie, încălcarea unei norme de drept penal, atunci când fapta comisă nu întruneşte
elementele constitutive ale unei infracţiuni.

- se întemeiază pe vinovăţie (culpa)

- sancţiunile acestei forme de răspundere nu sunt privative de libertate.

B) Sancţiuni. Procedură

Dacă răspunderea contravenţională are la bază o lege cadru, în ceea ce priveşte răspunderea
administrativ disciplinară aceasta nu beneficiază de existenţa unei asemenea reglementări. Dintre
sancţiunile care pot fi aplicate în cazul acestei forme de răspundere menţionăm:

- amenda;

- dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare

(taxe, impozite, contribuţii etc);

- dizolvarea unui organ ales (Consiliul Local care a adoptat, în mod repetat, hotărâri anulate de instanţă ca
nelegale, sau în cazul în care consiliul local nu se întruneşte timp de trei luni consecutive sau nu a adoptat
în 3 şedinţe ordinare consecutive nici o hotărâre);

- demiterea primarului, etc.

Procedura de aplicare a sancţiunilor administrativ-disciplinare trebuie să fie una contencioasă, ce

cuprinde norme cu privire la:

- constatarea faptei, a legăturii de cauzalitate între faptă şi rezultatul vătămător;

- termenele de prescripţie sau decădere;

- stabilirea organului administraţiei publice competent care să constate săvârşirea abaterii şi conţinutul
actului de constatare;

- exercitarea căilor de atac;

- modalităţi de executare etc.

Răspunderea administrativ-contravenţională

Potrivit art.1 din O.G. nr.2/2001,:„constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi
sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local
al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a
Consiliului General al municipiului Bucureşti”.

Trăsături:

- este o faptă săvârşită cu vinovăţie;

- este o faptă prevăzută şi sancţionată prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului
local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori
a Consiliului General al municipiului Bucureşti.

- este o faptă care prezintă un pericol social mai redus faţă de infracţiune.

* este o faptă săvârşită cu vinovăţie

Pentru a interveni răspunderea contravenţională, trebuie ca subiectul activ al contravenţiei să fie

vinovat de comiterea acesteia. Cum legea cadru nu defineşte vinovăţia, rezultă că au aplicabilitate
principiile prevăzute de codul penal în articolul 19. Potrivit acestuia, vinovăţia există numai atunci când
fapta ilicită este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

Intenţia poate fi: - directă – atunci când făptuitorul (contravenientul) prevede rezultatul faptei sale şi

urmăreşte producerea lui

- indirectă – atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte ca el să se producă, însă
acceptă posibilitatea producerii lui.

Culpa poate fi:

- cu previziune (culpa in comitendo) – atunci când făptuitorul (contravenientul) prevede rezultatul faptei
sale, nu-l acceptă, socotind fără temei că acesta nu se va produce,

- fără previziune (culpa in omitendo) – atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi putea
şi trebuia să-l prevadă.

Indiferent de forma pe care o îmbracă, vinovăţia reprezintă acea atitudine a făptuitorului faţă de
fapta sa şi faţă de urmările pe care aceasta le are sau ar putea să le aibă. Ca şi în cazul infracţiunii, vinovăţia
constituie latura subiectivă a contravenţiei.
Obiectul juridic al contravenţiei este reprezentat de grupul de relaţii sociale apărat prin actul normativ care
o reglementează.
Practic, obiectul contravenţiei poate viza toate domeniile de activitate, printre care cităm: salubritatea,
activitatea în pieţe (curăţenia şi igienizarea acestora), întreţinerea parcurilor şi zonelor verzi, a spaţiilor de
joacă pentru copii, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe etc.

Latura obiectivă a contravenţiei constă în acţiunea, inacţiunea sau fapta comisiv-omisivă, prin care
se realizează ilicitul administrativ.Evident, este necesar ca aceste fapte să fie prevăzute în mod expres în
actul normativ care stabileşte şi sancţionează anumite contravenţii.În mod exemplificativ, redăm mai jos
câteva exemple de:

a) acţiuni contravenţionale, cum sunt: săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de
injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor
acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze
demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice.

b) fapte contravenţionale săvârşite prin inacţiuni, cum ar fi: „neţinerea evidenţei de către magazinele
autorizate a cumpărătorilor de arme prevăzute la pct. 10 în registre speciale, vizate de organele de poliţie,
în care vor fi menţionate datele de stare civilă, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate ale
cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul certificatului de sănătate neuropsihic, cu denumirea
policlinicii teritoriale, precum şi caracteristicile armei vândute”.

c) fapte comisiv-omisive, spre pildă: „lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către
persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi, precum şi neanunţarea organelor sanitare sau
ale poliţiei în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere”.

Consecinţele unor fapte contravenţionale pot avea natură materială, situaţii în care provoacă prejudicii
materiale sau, dimpotrivă, de natură imaterială.Pentru a se antrena răspunderea contravenţională, este
obligatorie existenţa unui raport de cauzalitate între fapta săvârşită şi efectele acesteia.

Răspunderea administrativ patrimonială

Atât Constituţia cât şi Legea contenciosului administrativ (nr.554/2004) instituie o răspundere

administrativ patrimonială a administraţiei şi a funcţionarilor ei, supusă unui regim de drept administrativ.

Potrivit dispoziţiilor celor două reglementări, angajarea răspunderii administrativ patrimoniale se poate face
în trei moduri:

-prin acţiune îndreptată numai împotriva autorităţii pârâte

-prin acţiune îndreptată exclusiv împotriva funcţionarului public

-prin acţiune îndreptată concomitent împotriva autorităţii şi funcţionarului public (cel mai des folosită în
practică).

* Categorii de acte care pot fundamenta o acţiune pentru antrenarea răspunderii administrativ patrimoniale

Actele juridice avute în vedere pentru răspunderea administrativ patrimonială sunt actele atacabile
în contencios administrativ
* Autorităţile publice competente să soluţioneze acţiunea privind răspunderea administrativ patrimonială

-secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor judeţene şi a municipiului Bucureşti

-secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel

-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Natura prejudiciului

- pot fi pretinse prin intermediul unei acţiuni în contencios administrativ despăgubiri

atât pentru daune materiale cât şi pentru daune morale.

Forme ale răspunderii administrativ patrimoniale

- răspunderea patrimonială a statului şi mai nou, a magistratului care şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă
sau gravă neglijenţă, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare penale.

- răspunderea pentru prejudicii izvorâte din contracte administrative (art. 2 alin.1 lit.c

Legea 554/2004)

- răspunderea pentru acte administrative.

BIBLIOGRAFIE

 DREPT ADMINISTRATIV Actul şi răspunderea administrativă , Universitatea „Nicolae

Titulescu” din Bucureşti 2017
 F. Ghencea, AM Țigănescu, Drept administrativ, manual practic, Editura Europolis,
Constanța, 20
 https://lege5.ro/