Cultura hidroponică se practică în întreaga lume, această metodă reprezentând defapt

modalitatea modernă de cultivare a plantelor fără a folosi solul ca mediu de înrădăcinare și hrană.
Cultura hidroponică este metoda de cultură intensivă în agricutura modernă, aceasta folosind o
tehnologie foarte avansată.

Cultura hidroponică reprezintă un mod artificial de furnizare a apei și a substanțelor

nuritive necesare pantelor, acestea pot fi cultivate cu rădăcinile introduse direct în soluțiile cu
nutrient fără alt fel de substrat sau în substraturi (vată minerală, pietriș, nisip, turbă, mușchi etc).
Materialele folosite pentru substraturi de susținere, fie că sunt naturale, fie că sunt
obținute indusrial, trebuie să permită rădăcinilor să respire, să aibă capacitatea de a reține soluția
(dar să asigure și un bun drenaj), să nu interacționeze cu diverși compuși ai substanțelor nitritive.
Materialele sunt umezite, la intervale regulate de timp, cu soluția nutritivă care trebuie sa
conțină, în anumite proporții, toate elementele pe care planta, în mod normal, le extrage din sol:
calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier etc. Apa cu nutrienți este împrăștiată cu ajutorul unui aparat
cu ultrasunete, cu membrana ceramică, având capacitatea de a vibra la o anumită frecvență, ceea
ce înseamnă mai mult de 1 500 000 de vibrații pe secundă. pH-ul trebuie menţinut la valori
normale, în general ușor acide, pentru a se putea susține asimilarea nutrienților.
Această cultură prezintă numeroase avantaje, dar și dezavantaje. Avantajele sistemului de
cultură hidroponică sunt: productivitate mai mare, în comparație cu sistemele tradiționale;
calitatea superioară a produselor abținute; producțiile nu sunt dependente de condițiile climatice
și nici de lumina naturală, deoarece lumina artificială adecvată o poate substitui pe cea dintâi; nu
se folosesc îngrășăminte chimice și nici pesticide; asigură creșterea rapidă a plantelor (plantele
cresc de două ori mai repede în culturi hidroponice decât în sol); se obțin mai multe recolte pe
an; se fac economii substanțiale la consumul de apă; se elimină fenomenul de “oboseală” a
solului, aceiași cultură putând fi repetată, pe același suport, de mai multe ori pe an; instalațiile
specifice ale acestor sisteme de culturi hidroponice nu poluează.
 Dezavantajele pe care le prezintă acest tip de cultură hidroponică sunt legate de costurile
ridicate ale amenajărilor și ale energiei electrice; amortizarea se face în timp îndelungat;
folosirea unor cantități mari de materiale plastice pentru substrat, care, de regulă, nu sunt
reciclabile; plantele sunt foarte sensibile la variațiile de temperatură, nemaiintervenind
autoreglajul, ca atunci când rădăcinie cresc în sol, ceea ce presupune sisteme sofisticate de
aerisire și reglare a temperaturii.

CULTIVAREA TOMATELOR PE SUBSTRAT DE VATĂ MINERALĂ

Tomatele se cultivă pentru fructele sale. Se utilizează în alimentație în stare proaspătă sau
prelucrată, constituie materie primă pentru fabricile de conserve, la prepararea sucurilor, pastei
de tomate și a altor sortimente. Tomatele se cultivă ca plante anuale în condiții de climat
temperat continental. Sistemul radicular este de tip pivotant sau ramificat, în funcție de metoda
de înființare prin semănat direct sau prin răsad.

Vata mineral în horticultură este utilizată ca substrat mineral inert pentru culturi
neconvenționale. Este destinată a fi utilizată ca support de înrădăcănare pentru culture
comerciale de legume, în sere pe suprafețe mari. Aceasta este formată dintr-un amestec de roci
de basalt și calcar care se încălzesc la peste 1600°C, se prezintă în comerț sub diferite forme în
funcție de diversele utilizări: ca plăci de cultură, sub formă de dop pentru semănat, sub formă de
multiblocuri care sunt destinate producerii răsadului.
Vata minerală nu are capacitatea de tampon, astfel că atât nutriția minerală, cât și pH-ul
trebuie conduse extrem de riguros, pentru evitarea greșelilor care duc la scăderi de producție.
Aceasta poate fi folosită 2-3 ani cu condiția să fie dezinfectată cu abur la 70-100°C timp de o
oră, după fiecare ciclu de producție.
Cultura tomatelor în sere, se practică cu scopul obținerii producției în extrasezon.
Acesta dă rezultate mai ales în zonele cu temperaturi moderate în timpul verii sau în sere
moderne înalte, dotate cu sisteme speciale de umbrire.
Se începe cu pregătirea serei, prin defrișarea culturii anterioare, dezinfecția serei și
amenajarea lui. Panourile de vată minerală se așează pe plăci rigide din polistiren expandat, pe
suprafața cărora se practică, din turnare, rigole de drenaj sau canale destinate montării unor țevi
prin care circulă apă caldă sau rece pentru reglarea temperaturii sistemului radicular a plantelor.
Terenul amenajat pentru culturi pe vată minerală este mulcit cu folie albă, opacă. Folia acoperă
atât fundul și peretii rigolelor de cultură, cât și intervalele libere dintre acestea. În cazul culturilor
cu circuit închis excesul de soluție nutritivă, care se scurge din panourile de vată minerală prin
fantele de drenaj, este preluat integral de rigole paralele cu rândurile de plante. Fantele de drenaj,
cu lungimea de 4-5 cm, se taie orizontal, în partea din aval a panourilor, la 1-1,5 cm deasupra
bazei de sprijin.
Producerea răsadurilor pentru culturile de vată minerală se realizează în cuburi
confecționate tot din vată.
Semănatul pentru producerea răsadurilor se efectuează în niște ghivece mici, tot din vată
minerală. Aceste minighivece sunt cunoscute sub denumirea de “dop”. Lucrarea de repicat se
efectuează prin introducerea acestor dopuri cu plăntuțele răsărite, în orificiile de pe partea
superioară a ghivecelor. În perioada producerii răsadurilor nutriția hidrică și minerală se asigură,
în totalitate, prin administrarea de soluții nutritive. Pentru evitarea excesului de umiditate,
cuburile nutritive se așează pe un strat de perlit, pe întreaga perioadă a producerii răsadurilor.
Producerea răsadurilor se întâmplă în sera înmulțitor. Înființarea culturii presupune instalarea în
seră a panourilor pentru cultură și umectarea lor cu soluție nutritivă. Plantarea propriu-zisă
constă în așezarea cuburilor, umectate cu soluție nutritivă, pe partea superioară a panourilor, în
orificiile tăiate în îmbrăcămintea de material plastic.
La cultura pe vată minerală cea mai importantă lucrare este asigurarea nutriției hidrice și
minerale. Regimul hidric al substratului de vată minerală este foarte importantă pentru stabilirea
modului de aplicare a udărilor. Vata minerală are o capacitate mare de reținere a apei.

Împreuna cu familia mea, m-am gândit că ar fi profitabil să începem să cultivăm tomate

pe vată minerală într-o seră din care am putea beneficia de tomate pe tot restul anului. Această
producție ține 11 luni din 12 și se fac în jur de 400 de tone de roșii pe o suprafață de 1 hectar. Cu
toate că în timpul iernii producția este mai mică datorită luminii, am hotărât că cel mai
convenabil este să începem un ciclu la finalul lui decembrie pentru a avea roșii în primăvară, dar
vara producția este mare și benefică pentru noi. Sera este dotată cu echipamente de ultimă
generație, cu folie gonflabilă și ecran termic pe care îl folosim iarna pentru a menține căldura.
Această seră se află în comuna Nicolae Bălcescu din județul Constanța.
Familia mea m-a susținut și m-a ajutat în tot ceea ce mi-am propus. Așa că primele roșii
le-am plantat anul trecut în luna decembrie și producția nu a întârziat să apară, am avut o
producție in jur de 100 de kilograme pe 14 martie anul acesta. La 1 aprilie am început să
recoltăm pentru a doua oară în jur de 1 tonă.
Pentru ridicarea acestei sere a fost nevoie de aproximativ patru ani și peste 1,7 milioane
de euro.