BUMBACUL MODIFICAT GENETIC

SCHIPOR PAULA-ANDREEA
GRUPA 492
HORTICULTURĂ
 Un exemplu de folosire cu succes a plantelor modificate genetic vine din
India. În 2002, în această ţară a fost aprobată folosirea bumbacului Bt (Bt cotton), care
conţine gene din bacteria Bacillus thuringiensis. Aceste gene conferă plantei rezistenţă
la omida de bumbac, un dăunător care duce de multe ori la înjumătăţirea recoltei
convenţionale.
Un studiu a arătat că producţia de bumbac la hectar a crescut cu 24% în
cazul celor care au folosit bumbac Bt faţă de cei care au plantat bumbac convenţional,
ceea ce a adus agricultorilor un profit cu 50% mai mare. Matin Qiam, coordonatorul
acestui studiu şi totodată cercetător la Universitatea Georg-August din Göttingen,
afirmă că „atunci când am vizitat agricultorii şi i-am intervievat, cu timpul am putut
observa o îmbunătăţirea a nivelului de trai. Unii îşi mobilaseră casele, iar majoritatea
mâncau mai mult”. Studiul a arătat că familiile care foloseau bumbacul Bt cheltuiau cu
18% mai mulţi bani decât familiile care foloseau soiurile convenţionale, ceea ce
sugerează o creştere a nivelului de trai.
 Din 2002, anul în care bumbacul Bt a fost aprobat în India, acesta a fost
adoptat de 7 milioane de agricultori. De atunci, producţia s-a dublat, în timp ce
cantitatea de insecticid folosită s-a înjumătăţit.
 Un alt studiu, efectuat de Kongming Wu de la Academia Chineză de Ştiinţe
ale Agriculturii din Beijing, a arătat că bumbacul modificat genetic aduce beneficii
chiar şi celor ce nu îl plantează. Cercetătorii au descoperit că pe măsură ce agricultorii
plantau bumbac Bt, care nu necesită folosirea unor cantităţi însemnate de pesticide,
insectele benefice precum gărgăriţele reveneau pe culturile acestora. Aceste insecte
ajungeau apoi şi pe culturile vecinilor care plantaseră bumbac obişnuit, consumând
dăunătorii de pe acestea şi reducând astfel cantitatea de pesticide folosite. „Bumbacul
Bt, ce necesită mai puţin insecticid, stimulează creşterea populaţiei de insecte benefice
în întregul mediu agricol”, a explicat Wu.
 Pentru a modifica genetic bumbacul, câteva persoane de la Universitatea din
Texas au utilizat tehnica ARN (acid ribo-nucleic) "interferat". Astfel,
cercetătorii texani au reușit "să reducă la tăcere" gena responsabilă de
producerea enzimei toxice. Performanța este cu atât mai mare cu cât numai
semințele sunt afectate de modificarea genetică. Concentrația de gosipol
rămâne neschimbată în frunzele, rădăcinile și fluorescența bumbacului.
Varietăți de bumbac fără gosipol au fost obținute deja în anii 1950-1960 prin
selecție clasică, dar prezentau dezavantajul de a fi distruse de dăunători, motiv
pentru care cercetările au fost rapid abandonate. În comparație cu acestea,
bumbacul modificat genetic are avantajul de a produce semințe comestibile
fără a fi privat de mijloacele naturale de apărare.