1.

0 Caracteristici generale asupra ingineriei genetice a plantelor

Promovarea excesivă legată de ingineria genetică a plantelor a atras multe aspecte

critice din partea comunității științifice, factorii de decizie politică, agențiilor de reglementare
și opinia public legat de utilizarea pe scară largă a culturilor modificate genetic (MG).

Prin tendința de a se devolta tot mai mult biotehnologiile imitând parcă expansiunea
tehnologiei IT, iar mass-media prin setea insațiabilă de a captura atenția publicului prin titluri
de senzație, nu este surprinzător că percepția opiniei publice asupra ingineriei genetice a
plantelor este axată mai mult pe aspect negative decât cele positive.

1.1 Definiția ingineriei genetice a plantelor

În vederea îndepărtării miturilor și a zvonurilor legat de ingineria genetică a plantelor

o definiție clară a biotehnologiilor moderne și a ingineriei genetice este necesară. Astfel se
pot clarifica și aspecte legat de faptul că o tehnologie poate fi considerată în Lumea a Treia o
binecuvântare, iar în alte regiuni mai dezvoltate poate fi privită cu scepticism.

Biotehnologiile moderne așa cum scrie în Codex Alimentarius elaborat de World

Health Organisation pot fi definite astfel:
„Aplicarea in vitro a tehnicilor acidului nucleic, incluzând recombinarea acidului
dezoxiribonucleic (ADN) și injecția directă a acidului nucleic în celule”
SAU
“Fuziunea celulelor dincolo de familia taxonomică ceea ce elimină reproducerea fiziologică
naturală sau recombinând limite și aceste aspecte nu sunt tehnici folosite în selecția și
reproducerea tradițională”.

Ingineria genetică așa cum apare menționat în Codex Alimentarius mai poate fi
definită ca:
“Schimbările în constituția genetică a celulelor (în afară de reproducerea selectivă) ce rezultă
din introducerea sau eliminarea anumitor gene prin tehnici biologice moleculare moderne”.

În cazul ingineriei genetice a plantelor, cu abrevierea rezultată IGP, poate fi simplu

definită ca manipularea plantelor prin procese de inginerie genetică (IG).
IGP se referă uneori la biotehnologia plantelor, biotehnologia agriculturii sau
reproducerea modernă a plantelor în unele reviste de specialitate. Aceste terminologii sunt
interschimbabile, deoarece toate denumirile se referă în esență la același aspect. Pentru scopul
acestei analize, toți cei trei termeni vor fi folosiți în pasaje în funcție de cât de bine se
potrivește cu anumite particularități.
Organismele care includ aici atât plante, animale cât și microorganisme ce au trecut
prin procese de inginerie genetică sunt cunoscute în general ca organisme modificate genetic
(OMG).
Este de menționat un aspect legat de faptul că mai multe tehnici moderne de
reproducere a plantelor care permit dezvoltarea de noi specii de plante sunt excluse de la
definiția menționată mai sus despre IGP chiar dacă depășesc cu mult îmbunătășirea genetică,
pentru că sunt mai apropiate de strategiile tradiționale de reproducere. Aceste tehnici includ
utilizarea mutațiilor fizice și chimice pentru a crește rata de mutație ca o hibridizare somatică
asa cum se vede în fuziunea protoplasmei de la diferite specii (Nottingham,2002).
În ultimii ani IGP a început să fie vazută ca o știință a plantelor care se bazează pe
„manipularea genetică moleculară”, întrucât de partea cealaltă se află reproducerea
convențională a plantelor cunoscută ca „manipularea genetică clasică”.

1.2 IGP: trecut și prezent

Ideea de a modifica plantele la nivel genetic pentru a crește rezistența la dăunători a

început încă din anii 1980. Cercetătorii au considerat acest concept inițial al ingineriei
plantelor un pas înainte pentru a studia metode prin care valoarea nutrițională a culturilor
poate fi mai ridicată, calitățile actuale pot fi mai accentuate, iar randamentul global să
crească. Viitorul aduce posibilități și mai interesante cum ar fi producerea vaccinurilor din
plante și ingineria plantelor ca funcție de bioreactori pentru producția de medicamente.

1.2.1. Introducere despre primele culturi modificate genetic introduce pe piața

comercială

1
 IGP a fost dezvoltată ca și concept la începutul anilor 1980 de patru grupări
independente care veneau din SUA și Belgia. Aceste grupări si-au anunțat preocuparea de a
lucra cu inserția unor gene de bacteria în cadrul plantelor la o conferință în Miami, Florida in
1983 (website 1). Succesul IGP a venit un deceniu mai târziu sub forma roșiilor care au avut
denumirea de FlavrSavr.
Comercializate de corporația Calgene în 1994, roșiile FlavrSavr au devenit primele
legume modificate genetic care au fost garantate pentru consumul uman și au fost scoase pe
piață în SUA (Chrispeels and Sadiva, 1994). Calgene a utilizat o tehnologie prin care a
obținut o producție de roșii cu un timp de coacere pe tulpină mai lung, fără a deveni moale,
facilitând recoltarea mecanică și având proprietăți benefice pentru transport rezistând pe o
perioadă mai lungă.

1.2.2. Prima generație de plante transgenice

Deoarece a crescut problema plantelor dăunătoare întâlnite în agricultură, acestea au

atras atenția inginerilor agricoli prin faptul că au început să fie rezistente la ierbicide. Astfel
loturi întregi de plante au devenit rezistente la ierbicide prin adaugarea unei singure gene
unice care conferă rezistență la ierbicide. Acestea au devenit prima generație de plante
transgenice. Prin introducerea în agricultură a plantelor rezistente la ierbicide s-a rezolvat
problema de incriminare a ierbicidelor care distrugeau atât buruienile cât și culturile.
În 2001 suprafața totală pe glob folosită pentru a crește culture rezistente la ierbicide
depășea 130 milioane. USA era cel mai mare deținător de terenuri pe care erau cultivate
plante MG (68%), în timp ce restul terenurilor cultivate cu plante MG se aflau în Argentina,
China, Mexic și Africa de Sud (Bryant et al, 2002, website 10).

1.2.3. Orezul de Aur

Datorită succesului tehnologiei ”primei generații” de plante transgenice, o echipă de

oameni de știință condusă de Ingo Potrykus de la Intitutul tehnologic federal elvetian din
Zurich și Peter Beyer de la Universitatea Freiburg din Germania a dus tehnologia primei
generații de culturi transgenice un pas mai departe introducând patru gene diferite în cultura
de orez. Ca rezultat s-a obținut o varietate de orez care produce pro-vitamina A (beta-caroten)
(Nottingham,2002).

2
 Vitamina A care a îmbogățit orezul i-a dat denumirea de Orezul de Aur datorită
culorii galben-portocaliu pe care o căpătau boabele după ce erau curățate. Cu toate că orezul
este o mâncare nelipsită pentru 3 miliarde de oameni de pe glob varietățile tradiționale de
orez nu produc pro-vitamina A. Ca rezultat Orezul de Aur a fost considerat ca un mijloc de
atenuare a deficitului de vitamina A din alimentație (Bryant et al, 2002).

1.2.4. Răspândirea la nivel global a culturilor MG

Arealul cultivat cu plante transgenice a cunoscut o creștere de la 1.7 milioane hectare

în 1996 la 58.7 milioane hecatre în 2002 (website 12). În special fermierii din SUA au
profitat de adopția noilor varietăți de îmbunătățiri genetice a plantelor care s-au realizat
pentru soia (Glycine max), bumbac (Gossypium), rapită cu semințe oleaginoase (Brassica
napus) și porumb (Zea mays) care sunt cele 4 culturi majore de plante transgenice.
Arealul pe care s-au cultivat plantele MG la nivel global este impresionant (Fig. nr.
1). Din cele 72 milioane hectare de culturi de soia la nivel global 50.7% sunt culturi
transgenice. În mod similar, 20% din culturile de bumbac cultivate la nivel global sunt culturi
transgenice, în timp ce culturile de rapiță și porumb sunt reprezentate de plante transgenice
în proporție de 12.5% respectiv de 8.9%. Pentru a înțelege situația din punct de vedere global,
din cele 271 milioane hectare
160
folosite pentru cultura celor 4
140
plante, 22% din areal este folosit
120
pentru a crește plante transgenice
100
(website 12).
80 127.6
60
35.5
40
Figura nr. 1. Arealul global
20 36.5 27.2 22
(mil.ha.) plantat 6.8 3 12.4
0
cu culturi tradiționale și Soia Bumbac Rapiță Porumb

transgenice. MG non-MG

1.2.5. Noi oportunități

3
 În prezent cercetătorii sunt preocupați să obțină volume scăzute și valori ridicate ale
produselo prin tehnici de ingineria plantelor pentru a deveni bioreactori pentru producerea de
medicamente terapeutice, o tehnică în continuă creștere cunoscută sub numele de farmacie
moleculară. O proiteină umană, urmează să fie testată clinic folosind tutun transgenic ca și
bioreactor iar rezultatele sunt folosite să ajute la vindecarea problemelor gingivale (website
2). Similar, sunt realizate cercetări pentru a introduce vitamina A, un antioxidant considerat
util în prevenția cancerului, în uleiurile vegetale (website 10).
Ingineria plantelor folosită pentru a obține produse terapeutice precum vaccinurile
care pot fi administrate pe cale orală este o nouă și interesantă ramură a IGP. Cu toate
acestea, promisiunea unei alternative mai ieftine care să nu implice un proces de purificare
anevoios pentru a obține vaccinurile s-a dovedit a fi și mai dificil decât s-a considerat inițial
datorită unei opoziții neașteptate privind biotehnologia plantelor.
Axis Genetics, o firmă de cercetare în domeniul medical, fondată în Cambridge este
un exemplu clasic potrivit căreia înaintarea în știința plantelor este îngreunată datorită
controverselor legată de tehnologia MG. Firma nu a reușit să strângă fonduri de 10 mil lire
necesare pentru a trece la o nouă etapă pentru a dezvolta obținerea vaccinurilor cu ajutorul
plantelor datorită faptului că investitorii au fost speriați pentru că opinia publică este reticentă
la alimentele obținute prin modificări genetice (Coghlan, 1999).
Cu noile tehnologii apărute, extragerea beneficiilor într-un timp mai scurt din
biotehnologia plantelor a fost subestimat. În orice caz, acest obstacol nu ar trebui să
compromită importanța și potențialul unei asemenea noi tehnologii.
Viitorul aduce mereu noi surprize, de data aceasta din direcția de a obține plante mult
mai receptive la factorii de stres externi. Un grup de cercetatori au ajuns la un rezultat pe care
l-au inregistrat ca invenție (nr WO 03/008540, Cambia IPR patent website) legat de o genă
care dacă este introdusă în plante le permite să regleze scăderea sau creșterea toleranței față
de factorii de stres abiotici bazați pe indicatorii de mediu.
În plus pentru un control mai facil al plantelor dăunătoare, această invenție are
capacitatea de a produce culturi care se pot adapta la diferite condiții. Putem considera că nu
este departe momentul în viitor, cand culturi precum grâul (Triticum aestivum) poate fi
cultivat în Africa.
Ingineria plantelor nu mai este pentru omenire un vis neîmplinit care putea fi văzut în
scenariile science-fiction, a devenit realitate. Direcția în care se îndreaptă IGP va fi susținută
de investițiile pe care le vor face companiile în biotehnologie, fie să producă mai multe
alimente nutritive sau să dezvolte culturi care să aibă un nivel ridicat de rezistentă la erbicide.

4
Direcțiile acestea de dezvoltare vor fi susținute de nevoile și preferințele consumatorilor. Prin
urmare, se poate spune că dezvoltarea sau regresul IGP se învârte în jurul acceptării sau
respingerii consumatorilor a produselor obținute prin această tehnologie.

1.3. Implicarea corporațiilor și responsabilitatea pentru biotehnologia

culturilor

Succesul obținut de Calgene a determinat alte companii să-i urmeze exemplul până
când vom ajunge să vedem peste 1 milion de companii biotehnologice dezvoltându-se la
nivel global. În orice caz, numărul jucătorilor importanți la nivel global în domeniul
biotehnologiei sunt în număr redus dintre care cele mai însemnate nume sunt DuPont și
Monsanto din SUA, Novartis din Elveția, Marea Britanie și Suedia dețin Astra Zeneca
(Novartis și AstraZneca au fuzionat pentru a forma Syngenta) și cea mai recentă fuziune
Rhone-Poulenc din Franța și Hoechst din Germania au devenit Aventis. Mare parte din aceste
companii sunt unele din cele mai mari companii comerciale agro-chimice sau farmaceutice
care și-au reorientat business-ul către agricultura biotehnologică datorită unei mari piețe
potențiale (Bryan et al., 2002). Motivele lor pentru a dezvolta tehnologia MG sunt oarecum
suspecte și implicarea lor este un motiv pentru multe controverse, așa cum vom discuta în
următoarele capitole.

1.4. Noi tehnologii, noi probleme

IGP a reușit într-o perioadă mică de timp și într-o manieră precisă ceea ce cultivatorii
de plante au reușit după ani de încrucisări (Chrispeels and Sadava,1994). Acest instrument de
lucru a permis cultivatorilor să facă mai rapid ceea ce încercau de ani de zile – să obțină
varietate superioară de plante – dar și să extindă posibilitatea dincolo de limitele impuse de
înmulțirea convențională a plantelor.
Deși există un potențial vast în privința sistemului modern de reproducere a plantelor
pe care îl oferă, criticii rămân sceptici în legătură cu utilizarea lui. Care sunt efectele
introducerii OMG în mediul înconjurător? Putem să modificăm natura? Sunt alimentele MG
sigure? Care sunt efectele pe termen lung? Avem nevoie de această tehnologie? Acestea sunt
câteva din întrebările adresate de către public dar și de oamenii de știință deopotrivă,
întrebări care rămân de rezolvat în mod satisfăcător.