Student – Potlog Roxana Elena

Anul I IFR

Organismele modificate genetic

Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai des folosit pentru a
defini o plantă de cultură sau un animal aparent normal căruia, prin intermediul unor tehnici
de inginerie genetică, i s-au transferat gene de la alte specii (plante, animale, bacterii, virusuri
sau chiar gene umane), pentru a-i conferi anumite proprietăți noi.
Cu toate că OMG-urile au cunoscut o răspândire spectaculoasă, utilizarea acestora, şi
a produselor biotehnologice în general, a generat numeroase discuţii contradictorii, opiniile
pe această temă încadrându-se în două categorii. Pe de o parte, răspândirea lor în mediu este
văzută ca având numeroase beneficii economico-sociale şi ecologice. Astfel, susţinătorii
biotehnologiilor (în principal companiile producătoare) afirmă că, utilizarea plantelor de
cultură transgenice va determina creşterea productivităţii agricole globale, asigurarea
securităţii alimentare, scăderea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare şi va reduce dependenţa
agriculturii de inputurile chimice ajutând la reducerea poluării (Altieri and Rosset, 1999). Pe
de altă parte, opozanţii noii tehnologii (în principal adepţii mişcărilor ecologice şi ai
bioagriculturii) contestă posibilitatea rezolvării problemelor menţionate mai sus şi
promovează impactul negativ pe care OMG-urile îl pot avea asupra ecosistemelor,
echilibrului economic, sănătăţii etc.
Plantele transgenice sunt considerate ca fiind tehnologia agricolă cu cea mai rapidă
răspândire din istorie. Obţinerea primului organism modificat genetic (OMG) de către
Stanley N. Cohen şi Herbert Boyer în 1973 a demonstrat că transferul informaţiei genetice
poate depăşi cu mult barierele speciei şi a reprezentat primul pas în acest nou domeniu.
Primul produs al ingineriei genetice utilizat în sistemul de sănătate a fost insulina, în SUA în
anul 1982, iar în 1986, a fost aprobat pentru utilizare, primul vaccin de acest tip pentru om,
împotriva hepatitei B. Cu toate acestea, una dintre cele mai importante aplicaţii ale
transgenezei este obţinerea plantelor şi animalelor modificate genetic.

Avantajele OMG-urilor

Avantaje tehnice şi economice

Tehnologia ADN-ului recombinant a fost utilizată în principal pentru obţinerea de
plante rezistente la atacul unor boli sau dăunători sau la anumite erbicide totale. Pe lângă
acestea au fost sau vor fi îmbunătăţite şi alte caracteristici de producţie ale plantelor de
cultură:
- mărirea capacităţii de producţie;
- creşterea perioadei de păstrare ce poate favoriza transportul pe distanțe mai mari;
- produse care să reziste mai bine la lovire (ex. tomate), reducând pierderile înregistrate de la
recoltare până la desfacere sau procesare prin manipulare necorespunzătoare;
- obţinerea unor OMG-uri cu gusturi şi culori diferite, în vederea diversificării ofertei;
- rezistența la îngheţ (ex. căpşuni, soia) sau alte condiţii extreme de mediu.
Avantaje pentru sistemul sanitar
OMG-urile au potenţialul de a reduce timpul şi costurile necesare pentru fabricarea
vaccinurilor şi medicamentelor, făcând posibilă distribuirea lor mai uşoară în ţările sărace.
Contribuţii la asigurarea hranei
Se preconizează că în următorii 50 de ani populaţia Planetei va creşte de la
aproximativ 6,5 miliarde, cât măsoară astăzi, la peste 9 miliarde. Extinderea suprafeţelor
cultivate nu se va putea face astfel încât să compenseze creşterea numărului de oameni.
Soluţia principală pentru asigurarea securităţii alimentare este astfel reprezentată de creşterea
producţiei la unitatea de suprafaţă.
Efecte pozitive asupra mediului înconjurător
Micşorarea cantităţilor de erbicide, pesticide sau fertilizanţi aplicate în agricultură, în
urma utilizării plantelor transgenice, va reduce poluarea mediului.
În România, legislația permite cultivarea hibridului MON810, rezistent la sfredelitorul
porumbului. Condiția este obținerea unui aviz de la Ministerul Agriculturii și respectarea unei
distanțe minime de 200 de metri față de culturile convenționale învecinate. În ultimii ani,
suprafața cultivată cu acest hibrid obținut prin modificare genetică a scăzut constant,
ajungând la 217 hectare în 2012.
Cercetările arată că plantele modificate genetic vor oferi în următorii ani şi alte
beneficii pe lângă reducerea cantităţii de pesticide folosite. Oamenii de ştiinţă recomandă
consumul de fructe şi legume, alimente al căror efect asupra sănătăţii umane este
binecunoscut. Portocalele roşii de Sicilia sunt un exemplu de fruct ce îmbunătăţeşte sănătatea
umană. Un studiu efectuat în Marea Britanie a arătat că atunci când un mic-dejun tipic
englezesc, conţinând bacon şi cârnaţi, era însoţit de un pahar de suc de portocale roşii, efectul
nociv pe care grăsimile îl au asupra sistemului cardiovascular era redus. Oamenii de ştiinţă au
identificat sursa acestui efect benefic: antocianinele, anti-oxidanţii care îi conferă fructului
culoarea roşiatică. Cercetătorii de la centrul John Innes din Norwich au identificat gena
responsabilă de producerea antocianinelor şi au înţeles modul în care aceasta se activează.
Cercetarea oamenilor de ştiinţă britanici explică de ce aceste portocale roşiatice pot fi
cultivate pe scară largă doar în estul Siciliei. Gena identificată este activată de stresul
provocat de temperaturile scăzute, iar climatul sicilian oferă combinaţia perfectă de zile
însorite şi nopţi răcoroase ce permite fructului să se dezvolte. De aceea, încercările de a
cultiva portocalele roşii în Florida, Brazilia şi Africa de Sud au eşuat. Cercetătorii vor să
activeze această genă benefică în alte soiuri de portocale, ce nu necesită expunerea la frig.
Dacă vor reuşi, cultivatorii de citrice din întreaga lume vor putea produce cantităţi mult mai
mari de astfel de portocale sănătoase.
Un alt proiect desfăşurat în cadrul centrului britanic are ca obiectiv creşterea nivelului
de antocianine din roşii. În acest scop, cercetătorii au inserat în tomate o genă extrasă din
planta gura-leului. Aceste tomate purpurii pline de anti-oxidanţi vor fi cultivate pentru prima
oară în SUA, în anii următori. Cercetătorii de la centrul John Innes intenţionează, de
asemenea, să trateze deficienţa de zinc, o carenţă nutriţională ce afectează semnificativ
sistemul imunitar şi care contribuie la moartea a 800.000 de oameni anual. Stratul exterior al
cerealelor conţine zinc, însă în interiorul boabelor acest element se găseşte în cantităţi foarte
mici. De aceea, în societăţile în care boabele sunt măcinate (de exemplu pentru a produce
orez alb în locul celui brun), zincul nu este consumat în cantităţi suficiente. Soluţia
identificată de specialiştii de la John Innes este adăugarea în soiurile de cereale a unei gene ce
ar redistribui zincul în interiorul plantelor, făcând ca interiorul boabelor de cereale să conţină
o cantitate mai mare. Până acum, oamenii de ştiinţă au făcut câţiva paşi cu succes în
experimentele cu orzul, însă este nevoie de mai multe eforturi pentru crearea unui soi care să
poate fi lansat pe piaţă.
Tot în Marea Britanie, la centrul de cercetare Rothamsted din Hertfordshire,
cercetătorii lucrează la un alt proiect îndrăzneţ: folosirea modificărilor genetice pentru a face
uleiurile vegetale la fel de sănătoase ca uleiul de peşte. „O metodă prin care putem reduce
riscul de a suferi de afecţiuni cardiovasculare este consumul de ulei de peşte. Pescuitul
excesiv reprezintă însă o problemă care a dus la reducerea masivă a stocurilor de peşte.
Aşadar, este imposibil ca fiecare persoană de pe Terra să aibă acces la o sursă constantă de
ulei de peşte”, a explicat profesorul Johnathan Napier, cercetător la centrul Rothamsted.
Cercetătorii de la Rothamsted au constatat că acizii graşi care stau la baza efectului benefic al
uleiului de peşte asupra sănătăţii umane provin din algele pe care le consumă peştii. Oamenii
de ştiinţă au reuşit să extragă din alge genele care produc aceşti acizi graşi şi le-au inserat în
planta Arabidopsis şi îşi propun să repete reuşita asupra plantelor care produc ulei, prima lor
ţintă fiind rapiţa. Specialiştii din cadrul celor două centre britanice speră ca atunci când
culturile sănătoase pe care le creează vor fi gata de comercializare, obiectiv planificat peste
câţiva ani, publicul european va fi mai receptiv la hrana modificată genetic decât este astăzi.
În SUA, unde culturile modificate genetic au fost acceptate de public de peste un
deceniu, inovaţiile nu încetează să apară. Cea mai nouă dintre acestea este Arctic Apple, un
soi de mere creat de o companie canadiană din British Columbia. Marele avantaj pe care îl
are mărul Arctic faţă de cele obişnuite este acela că feliile nu se oxidează atunci când sunt
expuse la aer. Specialiştii companiei Okanagan Specialty Fruits au dezactivat genele care
controlează producţia enzimei răspunzătoare de oxidarea mărului, aceasta fiind singura
diferenţă dintre aceste mere şi cele obişnuite. Reprezentanţii companiei afirmă că aceste mere
vor reduce în mod semnificativ costurile atât pentru crescători, care vor arunca mai puţine
mere, cât şi pentru consumatori, care vor putea mânca porţii mai mici fără a fi nevoiţi să
arunce feliile rămase. Mai mult, oxidarea distruge o parte din antioxidanţii din mere, acesta
fiind un alt avantaj pe care îl are soiul Arctic faţă de culturile convenţionale.
Din ce în ce mai mulţi specialişti recunosc că pentru ca planeta să poată hrăni 9
miliarde de persoane, populaţia mondială estimată de ONU pentru anul 2050, modul în care
omenirea practică agricultura trebuie să se schimbe. Biotehnologia reprezintă unul dintre
mecanismele prin care această schimbare poate avea loc, generând o producţie mai mare cu
un consum mai mic de resurse, îngrăşăminte, erbicide şi pesticide. De asemenea, cercetătorii
speră să obţină cu ajutorul modificărilor genetice soiuri de plante care să prezinte o rezistenţă
sporită la şocurile climatice provocate de încălzirea globală
Bibliografie:
Blestemul sau binecuvantarea organismelor modificate genetic, 8 martie 2010, Cecilia Stroe,
Descoperă;
Astarastoae V., Trif A.B., Esentialia in Bioetica, Editura Cantes, Iasi, 1998;
Craciun T., Jensen L.L., Genetica si viitorul omenirii, Editura Albatros, Bucuresti 2004;
Ardelean, M., 2005, Principii ale metodologiei cercetării agronomice şi medical veterinare,
AcademicPres, Cluj-Napoca