Tema: Conceptul,

formele şi
metodele interpretării
normelor juridice

Gheorghe AVORNIC
Dr. habilitat,
Profesor universitar

1
Planul seminarului:
1. Conceptul şi însemnătatea interpretării
normelor juridice.
2. Formele de interpretare a dreptului.
Interpretarea oficială şi interpretarea
neoficială. Alte forme de interpretare a
dreptului.
3. Metodele de interpretare a dreptului;Metoda
logică. Reguli şi argumente logice de
interpretare. Metoda istorică. Metoda sistemică.
Metoda gramaticală. Metoda teleologică.
4. Rezultatele interpretării dreptului.

2
Obiectivele:
 să identifice interpretarea dreptului şi să se
pronunţe asupra importanţei ei;
 să determine formele de interpretare a
dreptului;
 să stabilească consecinţele juridice ale
interpretării oficiale şi interpretării neoficiale;
 să concretizeze metodele de interpretare a
dreptului;
 să detrmine rezultatele interpretării dreptului;
 să stabilească importanţa rezultatelor
interpretării dreptului;
3
• prin interpretare a norm elor de drept se înţelege o
fază a procesului de aplicare a dreptului prin care se
are în vedere un proces intelectual îndreptat la
stabilirea exactă a sensului şi conţinutului normelor de
drept supuse interpretării cu ajutorul unui mecanism
(un ansamblu de metode şi procedee) special învestit
pentru aceasta.

Conceptul
interpretării dreptului

4
 Formele interpretării normelor
de drept
• este realizată de organele de • (doctrinară sau ştiinţifică) este
stat competente fie să realizată de către ştiinţa
elaboreze normele de drept, juridică şi constă în
fie să facă aplicarea lor la determinarea sensului
speţă, la cazurile particulare normelor juridice printr-o
ce le au de rezolvat. operaţie pur intelectuală.

Interpre Interpre
tarea tarea
oficială neoficială

Interpre Interpre
tarea tarea
cazuală cazuală
• (autentică) este realizată
de însuşi organul care a • cazuală (concretă sau
elaborat regula de drept. judiciară) este realizată de
către organele judiciare
(judecătorii, curţi de apel,
organele parchetului).
autentică) este realizată de
însuşi
5
 Metodele de interperetare a
dreptului
 Metode clasice de interpretare a normelor de drept;
 Metode noi de interpretare a normelor de drept.

Metoda
Metoda istorică Metoda evolutivă
gramaticală

Metoda Metoda liberei

Metoda logică
teleologică cercetări ştiinţifice

Metoda sistemică Metoda exegetică

6
 Reguli de interpretare a
normelor de drept
 Procedee de raţionament logic;
 Maxime tradiţionale.

extensiunea prin analogie

argumentul a fortiori

argumentul per a contrario

excepţiile sînt de strictă interpretare

dispoziţiile generale nu derogă de la

dispoziţiile speciale

este interzis a se distinge acolo unde

legea nu distinge
7
 Interpretarea oficială şi
interpretarea neoficială
Interpretarea oficială
 este realizată de organele de stat
competente fie să elaboreze normele de
drept, fie să facă aplicarea lor la speţă,
la cazurile particulare ce le au de
rezolvat;
 Sunt cunoscute două forme:
a. Interpretarea generală;
b. Interpretarea cazuală.
 Interpretarea generală este realizată de
către Parlament şi alte organe din stat
competente a elabora reguli de drept.
a. Are caracter general obligatoriu şi
retroactiv din momentul intrării în
vigoare a legii interpretate.
 Interpretarea cazuală/concretă este
realizată de către organele judiciare
(judecătorii, curţi de apel, organele
parchetului) şi de către organele
administraţiei de stat în cazurile ce cad
în competenţa lor.
a. are un caracter relativ, fiind
obligatorie numai pentru părţile
implicate în proces.
Interpretarea neoficială
 Interpretarea neoficială, sau
doctrinară, denumită şi interpretare
ştiinţifică, este aceea realizată de către
ştiinţa juridică.
 Ea este opera oamenilor de ştiinţă:
cercetători în domeniul dreptului, cadre
didactice universitare, avocaţi,
diplomaţi, exercitată în împrejurări
diferite, precum: tratate, monografii,
studii, articole, conferinţe, pledoarii,
care se referă la conţinutul normelor
juridice.
 Importanţa:
a. poate orienta jurisprudenţa prin
clarificarea ultimelor legiferări, prin
exprimarea unor opinii concordante cu
textul legii şi deosebit de recente.
b. poate să acţioneze, asupra
legiuitorului.
 Nu are caracter obligatoriu.
8
 Rezultatul interpretării normelor
de drept

• (ad litteram • rezultatul • formularea

Interpretarea literală

Interpretarea restrictivă
Interpretarea extensivă
sau interpretării să textului să fie
interpretatio ducă la mai largă decît
declarativa) concluzia că conţinutul pe
se realizează textul este mai care legiuitorul
atunci cînd restrîns decît a avut intenţia
interpretul sfera relaţiilor să-l dea regulii
sociale ce cad de drept, în
constată o sub incidenţa acest caz, se
echivalenţă de recurge la o
perfectă între reglementare a interpretare
conţinutul acestuia şi, în restrictivă.
normei şi consecinţă,
forma ei de trebuie extins
exprimare. prin
interpretare.

9
 Bibliografie:
Ciorănescu A. Dicţionarul etimologic al limbii romăne (DER). - Bucureşti:
SAICULUM I.O., 2002.
Dicţionarul sociologiei critice,
http://www.public.iastate.edu/%7Ermazur/dictionary.html, 2005.
Gheorghe Avornic, Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului, vol.1,
Chişinău, 2009.
Botezatu Petre. Introducere în logică. Vol. I. - Iaşi: Graphix, 1994.
Mateuţ Gheorghe. Elemente de logică juridică. - Iaşi, 1994.
Mihai Gheorghe C., Motica Radu I. Fundamentele dreptului. Teoria şi
filosofiadreptului. - Bucureşti: ALL, 1997.
Savinov A.V. Legile logice ale gîndirii. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1962.
Szabo Imre. Interpretarea normelor juridice. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică,
1964.
Gény François. Méthode d’interprétation et sources en droit privé. Ed. II, 1919.
Perelman Gh. Logique juridique. Nouvelle rhétorique. - Paris: Dalloz, 1976.
Вопленко Н.Н. Официальное толкование норм права. - Москва, 1976.
Лазарев В.В. Пробелы в праве и пути к их устранению. - Москва, 1974.
Пиголкин А.С. Толкование нормативных актов в СССР. - Москва, 1962.
Черданцев А.Ф. Логико-языковые феномены в праве, юридической науке и
практике. - Екатеринбург, 1993.
Черданцев А.Ф. Толкование советского права. - Москва, 1976.

10