Formele gndirii logice

1.1. Definii formele gndirii logice (noiunea, judecata, raionamentul).3p.

Logica tradiional a studiat gndirea sub aspectul formei sale, fr
coninut.Gindirea in mod traditional,cunoaste 3forme logice:
Notiunea-Noiunea este form logic fundamental care reflect caracteristicile
necesare, general si repetabile ale unei clase de obiecte. Noiunea are compoziie
dual parile sale fiind continutul sau intensiunea i sfera sau extensiunea. Noiunea
se exprim n cuvnt.Intesiunea sau coninutul noiunii este mulimea nsuirilor
caracteristice clasei de obiecte desemnat de noiune.
Judecatareste forma logic fundamental, caracterizat prin faptul c afirm sau
neag ceva despre ceva i n consecin are nsuirea da a fi adevrat sau fals
adic are valoarede adevr.Raionamentul este forma logic fundamental constnd
ntr-o conexiune ordonat de judeci n vederea dobndirii unor judeci noi.

1.2. Gsii asemnri i deosebiri ntre formele gndirii logice i redarea acestora.
Notiunea exprima elemente esentiale definitorii ale unei clase de
obiecte.Judecata exprima relatii intre notiuni caracterizandu-se in propozitii ce
afirma sau neaga ceva despre altceva. Prin urmare judecatile nu pot fi
decatpropozitii afirmative sau negative.O propozitie interogativa sau
exclamativa nu ofera informatii.Rationamentul este oimbinare de judecati prin
care gandirea plecand de la cunostintele date deriva din acestea cunostinte noi.
Exista mimulte tipuri de rationamente, deductive (de la general la particular) sau
inductive (de la particular la general
5p.
1.3. Argumentai importana cunoaterii formelor gndirii logice n cadrul
dreptului.
Notiunea se exprima prin cuvinte,judecatile prin propozitii gramaticale,iar
rationamentul prin fraze.Ordinea prezentata mai sus nu este intimplatoare.Astfel
notiunile nu sunt isolate intre ele,judecatile se alcatuiesc din notiuni,iar
rationamentele se alcatuiesc din judecati.Cu ajutorul notiunilor se pot deodebi
proprietatile esentiale de cele neesentiale ale obiectelor juridice.Judecata
desemneaza un continut propozitional si are avantajul de a relief deodebirea de
obiecte dintre analiza logica si analiza gramaticala.prin intermediul
rationamentului furnizam temeiurile in virtutea carora consideram anumite judecati
ca fiind adevarate sau false.

Lacuna juridic
1.1Definii termenul de lacun juridic i relatai despre lacun.
Problema existentei si modului de complinire a lacunei juridice este una dintre temele central ale logicii
juridice.Spunem deobicei ca exista o lacuna a dreptului atunci cind intr-un sistem de drept nu exista o norm ape
care judecatorul sa o poata aplica la un caz determinat sau atunci cind norma existent este incomplete sip e baza ei
nu poate fi formulate nici o solutie.Acceptarea existentei lacunelor este legata de problema completitudinii
dreptului.Hans Kelsen este cel mai celebru promoter al teoriei completitudinii logice a dreptului.El considera ca
sistemul legal nu poate prezenta lacune,pentru ca lipsei reglementarii ii corespunde intentia legislatorului de a nu il
constringe pe subiect la un comportamen oarecare si de-al lasa sa-si creeze o norma individuala.Dupa Kelsen,teoria
lacunelor este o fictiune create de judecator pentru a nu aplica o norma generala care poate conduce la rezultate
injuste sau pentru a limita o stare creatoare de inechitate.De Page a sustinut ca:Orice lege este o opera
umana,adica incerta,incomplete,subreda.Nu numai ca ea nu poate sa cuprinda viitorul, dar deseori ea nu epuizeaza
nici prezentul.3p.
1.2Comparai tipurile de lacun prin redarea acestora.
Din multimea clasificarilor merita sa fie retinute urmatoarele:
a)lacune veritabile si lacune false(o lacuna veritabila este cea suvenita atunci cind nu exista nici o reglementare care
sa permita solutionarea unui caz.Lacunele false survin in cazurile in care aplicarea prevederilor legii conduce la o
decizie contrara intentiei legiuitorului sau ordinii de drept.5p.
b)lacunele intentionatesi neintentionate.Criteriul care sta la baza aceste clasificari este vointa legislatorului.
c)l primare si secundare.Lacunele primare sunt cele care existau dj in momentul nasterii normei.lacunele
secundare au aparut ulterior ca urmare a modificarii sistemului social sau a progresului ethnic
d)lacune in lege si lacune in drept intr-un sistem de drept evoluat nu exista lacune.lacuna apare in lege dar ea poate
fi rezolvata prin apelul la principiile dreptului.Alti autori considera isa ca unele situatii nu pot fi rezolvate nici prin
apelul la principiile dreptului,dreptul fiind un sistem in continua evolutie,noi principia de drept luind nastere tocmai
pentru a solution lacunele
e)lacunele provizorii(sunt cele create de legislator prin legea in albdeci prin trimiterile la o reglementare ulterioara.
f)lacuna tehnica(apare in cazul in care egislatorul a statuat,o norma generala fara sa regleze in acelasi timp si
expresia sa mai directa.
g)lacunele critice si diacritice(lacuna critica consta in intr-o imposibilitate de evaluare deontica a unui
comportament mentionat de o norma.Lacuna diacritica este o imposibilitate de a lua o decizie,de a rezolva un
caz,chiar atunci cind putem identifica subiectii sau comportamentele vizate,pentru ca sanctinea prevazuta de
norma este neclara.
h)lacune de cunoastere(care poate surveni in doua cazuri:1imposibilitatea de a formula o solutie.2defect de sistem.
1.1. Care sunt modurile de soluionare a lacunelor juridice? Optai pentru una dintre solutii care dupa prerea D-
str este mai eficient.7p.Obligatia judecatorului de a umple lacuna juridical nu ii impune si obligativitatea folosirii
unor procese de interpretare a legii.Ba ma mult,Solutia nu e necesar sa fie logica,ea putind fi luat prin metode
intuitive.Cu toate acestea,faptul ca judecatorul trebuie sa isi motiveze decizia,impune de cele mai multe ori
necesirtatea folosirii unor procedee logice de demonstrare a valabilitatii rationamenutului judiciar.In alte aisteme
de drept se prevede o ierarhie,o ordine ,de aplicare a metodelor de interpretare,iar uneori numarul acestora este
restrins.In perioada anterioara elaborarii Codului civil franez judecatorii puteau recurge la referatul legislative.Ei
prezentau cazul adunarii legislative,cerind ca aceasta sa elaboreze o norma care sa umple lacuna sau sa ofere o
interpretare a legii aplicabila tuturor cazurilor de acest fel.Acest procedeu avea avantaj ca oferea o reglementare
generala umplind lacuna pentru totdeauna .Dezavantajul metodei a constat in faptul ca parlamentul era inundat de
o multime de referate legislative,iar de multe ori se dovedea ca lacunele semnalate erau inexistente fiind cauzate
doar de ignorant referentilor.Din aceasta cauza procedeul nu e mai aplicat.Atunci cind in jurisprudenta au fost date
aceleasi solutii succesiv s-a ajuns la incetatenirea unei interpretari uzuale,la o veritabila jurisprudenta
pretoriana,care a ajuns o sursa de drept pozitiv.Atunci cind in literature de specialitate, in urma unor dispute s-a
ajuns la o opinie generala in privinta unor cazuri a rezultat o regula consacrata prin communis opinion doctorum.Un
caz deosebit il reprezinta cel al dreptului isralian,care pentru rezovarea lacunei juridice il autorizeaza pe judecator
sa recurga la solutiile din legislatia engleza.

Interpretarea logic a legilor
1.1.Relatai despre interpretarea logic. 3p.
Prin interpretarea se intelege evidentierea sensului termenilor cuprinsi in actele juridice,in general si in
lege.Interpretarea logica ea se refera atit la conventii cit si la dispozitiile legale.
1.2.Dezvluii esena interpretrii (conveniilor i legilor).
Interpretarea unei coventii inseamna descifrarea intelesului exact al acelei conventii.O clauza dintr-o
conventie are intelesul direct pe care ni-l transmit cu claritate,expresiile verbale intrebuintate de parti
pentru a formula si explicita ceea ce au hotarit ele ca lege a partilor.Necesitatea de a apela la interpretare,ne
apare numai in mod subsidiar si exceptional,atunci cind formularea data in cuvinte data de parti nu este
destul de clara,nu este destul de explicita continind intelepciuni sau prezentind Lacune.Interpretarea
conventiei este, deci o operatie exceptional si paleativa,intrucit conventiile trebuie sa fie clare,explicite si
complete.In domeniul interpretarii legilor se folosesc doua metode de interpretare:1-metoda de interpretare
ordinara,pentru cazul in care legea e obscura sau ambigua 2-metoda de interpretare extensive,pentru cazul
cind legea e lacunara. 5p.
1.3.Pentru fiecare tip de interpretare indicai regulile necesare de a fi respectate n realizarea acestora.
Regulile principale de interpretare logica sunt urmatoarele:
a)Interpretarea logica directa.Regulile de interpretare logica directa,adica din chiar termini intrebuintati de legiutor
sunt:
-regula principal a sensului propriu si direct pe care il are termenul intrebuintat de legiutor
-reguli accesorii cu privire la;
-posiblitatea de intelege acest termen intr-un sens larg(lato sensu)
-posiblitatea de a intelege termenul intrebuintat de legiuitor intr-un sens restrins(strict sensu)
b)Interpretarea logica semidirecta
Regulile de interpretare logica semidirecta sunt urmatoarele:
-pro subjecta material,tinind seama de material tratata de legiuitor
- a topica,tinind seama de succesiunea verbelor,frazelor si aliniatelor,adica de locul ocupat de acestea in
succesiunea lor
-a rubrica,tinind seama de titurile capitolelor,sectiunilor,paragrafelor,adica de rubricile sub care se gaseste textul
care intereseaza
c)Interpretare semiindirecta
principalele reguli de interpretare semiindirecta sunt:
-a pari ratione si a contrario sensu,sau argumentul a pari si argumentulper a contrario.
-a fortiori rationae si a maiori ad minus,care ne aminteste de adagiulcine poate mai mult poate si mai putin
-regula utilitatii logice
d)interpretarea indirect
Reguli de interpretate indirect sunt:
-regula care ne recomanda sa cautam argument in lucrarile preparatorii
-regula autoritatii, care ne furnizeaza temeiuri din parerile doctrine si din solutiile jurisprudentei.
e)in interpretare extensive se utilizeaza indeosebi regulile interpretarii logice semiindirecte(a pari ratione, a
contrario sensu,a fortiori ratione,a maiori ad minus),analogia si suplimentul analogic,etc.
7p.



Interpretarea logic a legilor
1.1. Relatai despre interpretarea logic.
Prin interpretarea se intelege evidentierea sensului termenilor cuprinsi in actele juridice,in general si in
lege.Interpretarea logica ea se refera atit la conventii cit si la dispozitiile legale.
3p.
1.2. Dezvluii esena interpretrii (conveniilor i legilor).
Interpretarea unei coventii inseamna descifrarea intelesului exact al acelei conventii.O clauza dintr-o
conventie are intelesul direct pe care ni-l transmit cu claritate,expresiile verbale intrebuintate de parti
pentru a formula si explicita ceea ce au hotarit ele ca lege a partilor.Necesitatea de a apela la
interpretare,ne apare numai in mod subsidiar si exceptional,atunci cind formularea data in cuvinte data de
parti nu este destul de clara,nu este destul de explicita continind intelepciuni sau prezentind
Lacune.Interpretarea conventiei este, deci o operatie exceptional si paleativa,intrucit conventiile
trebuie sa fie clare,explicite si complete.In domeniul interpretarii legilor se folosesc doua metode de
interpretare:1-metoda de interpretare ordinara,pentru cazul in care legea e obscura sau ambigua ,2-metoda
de interpretare extensive,pentru cazul cind legea e lacunara. 5p.
1.3. Elaborai un model schematic care ar include tipurile de interpretare i regulile acestora.
Regulile principale de interpretare logica sunt urmatoarele:
a)Interpretarea logica directa.Regulile de interpretare logica directa,adica din chiar termini intrebuintati de
legiutor sunt:
-regula principal a sensului propriu si direct pe care il are termenul intrebuintat de legiutor
-reguli accesorii cu privire la;
-posiblitatea de intelege acest termen intr-un sens larg(lato sensu)
-posiblitatea de a intelege termenul intrebuintat de legiuitor intr-un sens restrins(strict sensu)
b)Interpretarea logica semidirecta
Regulile de interpretare logica semidirecta sunt urmatoarele:
-pro subjecta material,tinind seama de material tratata de legiuitor
- a topica,tinind seama de succesiunea verbelor,frazelor si aliniatelor,adica de locul ocupat de acestea in
succesiunea lor
-a rubrica,tinind seama de titurile capitolelor,sectiunilor,paragrafelor,adica de rubricile sub care se gaseste
textul care intereseaza
c)Interpretare semiindirecta
principalele reguli de interpretare semiindirecta sunt:
-a pari ratione si a contrario sensu,sau argumentul a pari si argumentulper a contrario.
-a fortiori rationae si a maiori ad minus,care ne aminteste de adagiulcine poate mai mult poate si mai putin
-regula utilitatii logice
d)interpretarea indirect
Reguli de interpretate indirect sunt:
-regula care ne recomanda sa cautam argument in lucrarile preparatorii
-regula autoritatii, care ne furnizeaza temeiuri din parerile doctrine si din solutiile jurisprudentei.
e)in interpretare extensive se utilizeaza indeosebi regulile interpretarii logice semiindirecte(a pari ratione, a
contrario sensu,a fortiori ratione,a maiori ad minus),analogia si suplimentul analogic,etc.



Interpretarealogic a legilor
1.1. Relatai despre interpretarea logic.
Prin interpretarea se intelege evidentierea sensului termenilor cuprinsi in actele
juridice,in general si in lege.Interpretarea logica ea se refera atit la conventii cit si
la dispozitiile legale.
3p.
1.2. Dezvluii esena interpretrii (convenii lor i legilor).
Interpretarea unei coventii inseamna descifrarea intelesului exact al acelei
conventii.O clauza dintr-o conventie are intelesul direct pe care ni-l transmit cu
claritate,expresiile verbale intrebuintate de parti pentru a formula si explicita ceea
ce au hotarit ele ca lege a partilor.Necesitatea de a apela la interpretare,ne apare
numai in mod subsidiar si exceptional,atunci cind formularea data in cuvinte data
de parti nu este destul de clara,nu este destul de explicita continind intelepciuni
sau prezentind Lacune.Interpretarea conventiei este, deci o operatie exceptional
si paleativa,intrucit conventiile trebuie sa fie clare,explicite si complete.In
domeniul interpretarii legilor se folosesc doua metode de interpretare:1-metoda de
interpretare ordinara,pentru cazul in care legea e obscura sau ambigua 2-metoda de
interpretare extensive,pentru cazul cind legea e lacunara. 5p.
1.3. Argumentai importana respectrii regulilor n realizarea interpretrii.
7p.
Ad absurdum este regula care doctrina o foloseste ca argument,in problemele controversate, pentru
combaterea altor argument ce se invoca in sprijinul opiniei contrare.A contrario apare ca o adecvare a
principiului noncontradictiei la gindirea juridical.Astfel daca inscrisul authentic dovedesta savirsirea
faptului,instant de asemenea,daca orice asociatie declarata se bucura de capacitate juridical atunci,daca
nu este declarata, nu se bucura de aceasta capacitate si,deci ,numai asociatiile declarate se bucura.A
fortiori ratione trebuie folosit in context.Dreptul judecatorului de scindare a marturisirii,rezultat din
libera sa apreciere,necesita o intelegere si aplicare corecta a regulilii,pentru a stabili in care caz are loc
trecerea de la marturisirea calificata la cea simpla si in care caz trecerea nu poate avea loc.A majori ad
minus(cine poate mai mult poate si mai putin) se interpreteaza ca daca stabilirea corecta a raspunderii
civile,prin aplicarea principiului repararii integrale,e valabila la persoanele cu capacitate de
munca,determinarea prejudiciului este necesara si posibila si in cazul vatamarii integritatii corporale si
sanatatii unui minor care nu a implinit virsta de 14 ani.

Analiza normelor din perspectiv logic
1.1. Formulai o explicaie a termenului de norm reeind din respectarea
definiiei ca operaie logic.
3p.
1.2. Relatai tipuri de norme i analizaile prin exemplificare.
Ruwen Ogien,desprinde 3 tipuri de norme:
Norme prescriptive.Sunt enunturi care cuprind expresii de
obligatie,interdictie sau permisiune si de cele mai multe ori
sunt formulate imperative.Caracterul imperative este dat de
prezenta aperatorilorilor deontice:trebuie,este
permis,interzis,obligatoriu.
Norme apreciative.Sunt enunturi care contin aprecieri de
evaluare normativa,predicate
axiologice(bine,rau,insufficient)ierarhii(superior,inferior),apre
cieri morale,etc.
Norme cantitative sau descriptive.Ele contin enunturi
normative care oblige subiectii sa realizeze realitatea cuprinsa
in descriptie sau impugn limite cantitative unor activitati unor
activitati desfasurate de acestia. 5p.
1.3 Explicai modul n care nelegei termenul validare i modul n care are loc
validarea normelor.

Logica tehnicii legislative
1.1Relatai despre esena tehnicii legislative.
Elementele esentiale de tehnicizare sunt
a)formula lefii(textul de lege)
b)conceptul
c)tipul
In procesul de edictare a normelor juridice,legiuitorul trebuie sa porneasca de la idea de justitie,pentru
ca,apreciind doar in lumina ei manifestarile vietii sociale,sa le poata ridica apoi la rang de norme
susceptibile de a se converti in lege. 3p.
1.2Caracterizai operaiile logice utilizate n activitatea de elaborare a dreptului.
Din punct de vedere logic,in activitatea de elaborare a dreptului se folosesc urmatoarele operatii :a)
trecerea de la individualitatea faptelor la tipizarea lor(fapta este actiunea sau inactiunea pe care o
savirseste un om .Din ansamblu faptelor,legiuitorul allege pe cele ale caror efecte dobindesc semnificatii
juridice.Orice tip de fapta este caracterizata de anumite efecte,dintre care unele pot avrea semnificatia
juridical.Din momentul in care legiuitorul da aceasta semnificatie juridical ,fapta ca tip devine juridica..)
b)stabilirea efectelor caracteristice tipului de fapta..c)retinerea din multimea efectelor pe acelea care
angajeaza ordinea juridica a societatii prin cuprinderea lor intr-o norma juridical
corespunzatoare.(ordinea juridical este data,pe de o parte,de realitatea ideala a dreptului,iar pe de alta
parte de realitatea sociala concreta a dreptului.5p.
1.3Care sunt cerinele sub aspect structural necesare de respectat pentru ca o norm juridic s fie
logic. i indicai modul n care acestea se regsesc n ipotez, dispoziie, sanciune.
Orice norma logic juridical trebuie sa satisfaca sub aspect structural,urmatoarele cerinte:
a)stabilirea conditiilor de aplicare a normei
b)descrierea conduitei subiectelor carora li se adreseaza norma
c)prescrierea consecintelor pentru acel subiect care va avea o ala conduit decit aceea care este deschisa
in norma juridical
Aceste cerinte corespund celor trei elemente care fac parte din strucura normei
juridice:ipoteza,dispozitia si sanctiunea.
Ipoteza trebuie sa fie determinata cu precizie.Atunci cind ipoteza este relative determinate tehnica
legislative este de calitate mediocra si indica o stare nesatisfacatoare a legalitatii in statul respeciv.Ea
trebuie sa cuprinda:subiectele de drept vizate prin norma juridical,conditiile in care subiectele de drept
cad sub incidenta normei juridice.
Dispozitia poate fi:absolute determinate,relativ si nedeterminata.Dispozitia absoluta determinate
descrie in mod complet si cu precizie drepturile si obligatiile pe care le au partile relatiei sociale
determinate.Dispozitia relative determinate lasa subiectului mai multe posibilitai de actionare in limitele
indicate de insasi norma juridical.Dispozitii nedeterminate este cea mai nesatisfacatoare,intrucit permit
arbitrariul in activitatea organelor juridiciare.Cea mai de dorit este determinarea absoluta a
dispozitiei,mai ales in cazul normelor prohibite.
Sanctiunile pot fi determinate,relative determinate si nedeterminate.Intr-o buna tehnica legislative
trebuie folosite numai sanctiunile determinate si reletiv determinate.Sanctiunea determinate este aceea
care prescrie in mod concret si cu claritate consecintele nesocotirii dispozitiei la care se refera
sanctiunea,iar sanctiunea relativ determinate este aceea care,fie prescrie limitele sanctiunii,fie prescrie
doua sau mai mute optiuni,pe care le are organul de aplicare a legii in cazul violarii dispozitiei la care se
refera sanctiunea. 7p.


Obiectul de studiu al logicii juridice.
1.1 Definii obiectul de studiu al logicii juridice.
Obiectul de studiu al logicii l constituie gndirea, legile i formele gndirii corecte, procedeele i
operaiile gndirii prin care omul cunoate lumea din jur i pe sine. Logica cerceteaz mecanismul
activitii intelectuale a omului care are drept scop obinerea cunotinelor adevrate despre
realitate. Ea este o tiin general a raionamentelor, explicnd regulile prin care pot fi construite
raionamentele corecte. Logica este o tiin teoretic (nu poate folosi observaia, experimentul), dar
are deschideri practice.
logica n sensul cel mai restrns al acestui cuvnt, are ca obiect studiul propoziiilor (enunurilor,
judecilor) i al raionamentelor (inferenelor) lund n considerare forma lor i fcnd abstracie de
coninut.
Obiectul preocuprilor noastre l va constitui n special logica formal i aplicaiile sale n sfera
dreptului. Logica formal se preocup de formele procesului de gndire, cum ar fi noiunea,
judecata, raionamentul, ipoteza, demonstraia; de legile crora li se supune gndirea abstract; de
modurile de demonstrare a adevrului sau falsitii cunotinelor.
3p.
1.2 Caracterizai prin utlizarea metodei comparaiei problemele ce formeaz obiectul de studiu al
logicii juridice. 5p.
1.3Argumentai importana posedrii cunotinelor de logic juridica. Cursurile de logica juridical
au ca scop pregatirea viitori;or juristi in vederea utilizarii formelor si regulelor logocoo in teoria si
tehnica dreptului.
Examinarea esenei logicii presupune abordarea problemelor cunoaterii n general, a scopurilor
acesteia. Scopul principal al cunoaterii este obinerea adevrului. Logica examineaz cum anume
trebuie s aib gndirea, ce reguli trebuie s fie respectate pentru ca s fie realizat adevrul. La fel
ca i n cazul cunoaterii prin intermediul organelor de sim, la treapta senzorial a cunoaterii, i n
cazul cunoaterii la nivelul gndirii abstracte, se poate obine att informaie adevrat, ct i
informaie fals.
Logica este un instrument pentru aflarea i ntemeierea cunotinelor adevrate i descoperirea i
eliminarea opiunilor false. Ea are scopul de a ajuta la obinerea cunotinelor adevrate despre
lume. Avnd o aa orientare gnoseologic, logica opereaz cu noiuni ca gndire corect i
valoare de adevr. Adevrul se refer la coninutul gndurilor, iar corectitudinea la formele lor.
n sfera dreptului adevrurile se exprim n legi. n cadrul logicii juridice, n procedura judiciar,
pentru fiecare caz aparte se gsete un singur adevr juidiciar, obinerea cruia se realizeaz prin
aplicarea la fapta sau evenimentul cu consecine juridice o norm sau principiu de drept. Stabilirea
adevrului juridic i, deci, darea unui verdict corect, depinde de nivelul de cunotine profesionale,
de capacitatea de a aplica legislaia ntr-o situaie concret.
n drept se poate vorbi i despre un adevr sub un dublu aspect, al identitii actului sau faptului
supus cercetrii cu actul sau faptul rezultat din cercetare (adevrul faptic), ct i al concordanei pe
linie juridic dintre acest act sau fapt cu termenii normei sau principiului de drept a cror aplicare se
face (adevrul normativ)
Juritii nu ar trebui s comit greeli, pentru c de deciziile luate de ei, de acel adevr juridic pe care
l stabilesc, depinde soarta, uneori i viaa unui om. Dar acest lucru este posibil. Tocmai de aceea
nvinuiii au dreptul la apel.
7p

Principiile logicii juridice

1.1 Relatai despre principiile logicii juridice menionnd caracteristicile eseniale
ale principiilor. Principiile logice au un caracter universal, stau la baza funcionrii
gndirii n general, n ele se reflect cele mai generale i profunde caliti, relaii i legturi ale lumii
obiective, care este perceput de gndirea noastr.In literature de specialitate s-a subliniat ca
principiile logice prezinta urmatoarele caracteristici:sunt fundamentale in raport cu legile si regulile
logice.Aceasta inseamna ca legile si regulile logice presupun principiile logice si tin seama de ele cu
ocazia fiecarei operatii logice. Sunt formale.Aceata inseamna ca ele regirzeaza procesele de
rationare si nu ofera nici o informative privind caracteristicile determinate ale obiectelor.Nu
sunt simple conventii de limbaj.Aceasta inseamna ca renuntind la principiile logicii ar
trebui sa renuntam la adevar. Sunt intmeiate.Intemeierea principiilor nu poate fi insa decit
indirect intrucit fiind legi de maxima generalitate principiile logice nu pot fi derivate din legi
mai generale.
1.2 Caracterizai esena principiilor logice. .Primul principiu al logicii formale este cel
al identitii. Acest principiu exprim calitatea gndirii corecte de a fi determinat. n procesul
raionrii, fiecare gnd trebuie s fie identic cu sine. Principiul identitii este universal. Din
coninutul acestuia reiese c fiecare noiune, judecat . a. trebuie s fie utilizate n unul i acelai
sens pe care s-l pstreze pe parcursul unui proces de gndire (raionament, discuie, argumentare,
etc.). Principiul identitii nainteaz gndirii i urmtoarele cerine: nu trebuie s fie identificate
gnduri diferite; nu trebuie ca gndurile diferite s fie luate ca fiind identice.Principiul
noncontradiciei exprim aa o caracteristic a gndirii corecte ca, noncontradicia sa. Respectarea
sa asigur consecvena logic a gndirii. Contradicia logic este generat de enunarea a dou
judeci incompatibile, care se exclud reciproc, i care sunt enunate despre un obiect luat n acelai
timp i sub acelai raport.Principiul noncontradiciei poate avea mai multe formulri semantice,
printre acestea: a) n acelai timp i sub acelai raport o propoziie este imposibil s aib i s nu
aib o valoare logic W, b) o propoziie este imposibil s fie adevrat i s nu fie adevrat, c)este
imposibil ca o propoziie s fie adevrat mpreun cu negaia ei. *Ens, Dic, p. 286+ Cuvntul
propoziie se refer n acest context la propoziia logic, la judecat.Principiul terului exclus.Acest
principiu este o adugare pentru principiul noncontradiciei. n el se exprim, la fel, determinarea
gndirii, continuitatea acesteia, noncontradicia.Fundamentul ontologic al principiului terului
exclus este determinarea calitativ a obiectelor i fenomenelor lumii nconjurtoare. i deci, un
anumit obiect sau exist, sau nu exist, sau are anumite caliti, sau nu le are, sau are anumite
relaii cu alte obiecte, sau nu are. Formularea ontologic a principiului terului exclus este: n acelai
timp i sub acelai raport un lucru are o proprietate, sau nu o are, are o relaie sau nu, exist sau nu
exist, a treia posibilitate este exclus. Principiul terului exclus acioneaz doar n cazul judecilor
contradictorii.Principiul raiunii suficiente exprim o caracteristic de baz a gndirii corecte
fundamentarea acesteia. naintnd o judecat i pretinznd c ea este adevrat, trebuie s
fundamentm adevrul su. O premis ontologic important pentru funcionarea principiului
raiunii suficiente este dependena universal a unor obiecte de altele. Primele trei principii ale
logicii Principiul raiunii suficienteeste o regul metodologic definitorie pentru cunoaterea
tiinific. Enunurile naintate n cadrul oricrei tiine trebuie s fie fundamentate.
5p.
1.3Argumentai prin intermediul unui principiu logic importana respectrii
legilor pentru o bun funcionare a statului de tip democratic (principiul raiunii
suficiente).


Principiile logicii juridice
1.1 Descriei caracteristicile eseniale ale legilor logice.
Pentru G von Wright cuvintul lege este folosit in trei sensuri:legi ale statului,legi ale naturii si
legi ale logicii.Numai ca spre deoseire de legile naturii descriptive pentru ca descriu regularitati
natural pe care omu crede ca le-a descoperit si de aceea sunt adevarate sau false ,legile juridice
sunt prescriptive;statueaza reglementari privind comportamentul uman in diferite tipuri de relatii
sociale,nu au valoare de adevar si conduc actiunile umane individuale si collective.Legile logice
nu sunt nici descriptive,nici prescriptive ci determinative ale gindirii corecte. 3p.
1.2 Caracterizai fiecare principiu logic i cerinele necesare de respectat. Primul principiu al
logicii formale este cel al identitii. Acest principiu exprim calitatea gndirii corecte de a fi
determinat. n procesul raionrii, fiecare gnd trebuie s fie identic cu sine. Principiul
identitii este universal. Din coninutul acestuia reiese c fiecare noiune, judecat . a.
trebuie s fie utilizate n unul i acelai sens pe care s-l pstreze pe parcursul unui proces de
gndire (raionament, discuie, argumentare, etc.). Principiul identitii nainteaz gndirii i
urmtoarele cerine: nu trebuie s fie identificate gnduri diferite; nu trebuie ca gndurile
diferite s fie luate ca fiind identice.Principiul noncontradiciei exprim aa o caracteristic a
gndirii corecte ca, noncontradicia sa. Respectarea sa asigur consecvena logic a gndirii.
Contradicia logic este generat de enunarea a dou judeci incompatibile, care se exclud
reciproc, i care sunt enunate despre un obiect luat n acelai timp i sub acelai
raport.Principiul noncontradiciei poate avea mai multe formulri semantice, printre acestea:
a) n acelai timp i sub acelai raport o propoziie este imposibil s aib i s nu aib o valoare
logic W, b) o propoziie este imposibil s fie adevrat i s nu fie adevrat, c)este imposibil
ca o propoziie s fie adevrat mpreun cu negaia ei. *Ens, Dic, p. 286+ Cuvntul propoziie
se refer n acest context la propoziia logic, la judecat.Principiul terului exclus.Acest
principiu este o adugare pentru principiul noncontradiciei. n el se exprim, la fel,
determinarea gndirii, continuitatea acesteia, noncontradicia.Fundamentul ontologic al
principiului terului exclus este determinarea calitativ a obiectelor i fenomenelor lumii
nconjurtoare. i deci, un anumit obiect sau exist, sau nu exist, sau are anumite caliti, sau
nu le are, sau are anumite relaii cu alte obiecte, sau nu are. Formularea ontologic a
principiului terului exclus este: n acelai timp i sub acelai raport un lucru are o proprietate,
sau nu o are, are o relaie sau nu, exist sau nu exist, a treia posibilitate este exclus.
Principiul terului exclus acioneaz doar n cazul judecilor contradictorii.Principiul raiunii
suficiente exprim o caracteristic de baz a gndirii corecte fundamentarea acesteia.
naintnd o judecat i pretinznd c ea este adevrat, trebuie s fundamentm adevrul su.
O premis ontologic important pentru funcionarea principiului raiunii suficiente este
dependena universal a unor obiecte de altele. Primele trei principii ale logicii Principiul
raiunii suficienteeste o regul metodologic definitorie pentru cunoaterea tiinific.
Enunurile naintate n cadrul oricrei tiine trebuie s fie fundamentate 5p.
1.3 Argumentai importana cunoaterii principiilor logice pentru activitatea practic a unui jurist.
Principiile logice sunt conditii necesare ale gindirii juridice.Negarea lor antreneaza consecinte
absurd si,de aceea,nu poate fi acceptate.In logica generala clasica aceste principia au fost
considerate drept legi supreme.alaturi de aceste principia,logica a identificat si numeroase legi
logice,ceea ce inseamna ca principiile nu sunt suficiente.Ogindire logica presupune satisfacerea
atit a principiilor,cit si a acestor legi.Ea nu este posibila fara satisfacerea principiilor care asigura
caracterul logic la nivel global si elementar al gindirii.

Gndire i limbaj.
1.1 Analizai relaia dintre gndire i limbaj.
Gindirea juridical ca orice gindire este inseparabila de limbaj, ea expriminduse intotdeauna cu ajutorul
limbajului juridic. Primele contributii importante pentru analiza limbajului jur apartin reprezentantilor scolii
istorice de drept din Germania, in special lui J. Grimm si F.C. Savigny. Grimm considera ca dreptul si limbajul
juridic sau nascut impreuna pentru ca o idee juridical nu poate si exprimata correct decit intron limbaj specific
stiintelor juridice. Savigny leaga dezvoltarea sistemului de drept german considerat de el a fi unul cintre cele
mai evaluate din lume de superioritatea limbajului juridic german fata de alte limbaje juridice nationale si de
superioritatea limbii germane fate de alte limbi.
3p.
1.2 Elaborai caracteristici distinctive relaiei gndire limbaj juridic.
5p.
1.3Argumentai afirmaia precum c limbajul este sistem conceptual de redare a
realitii juridice.

Gndire i limbaj.
1.1 Relatai despre esena limbajului juridic.
Limbajul juridic este un limbaj semi-artificial, pentru c dei acest limbaj atinge forma superioar
de juridizare n activitatea legislativ, chiar i n acest caz n el se pstreaz elemente ale
limbajului natural. Dar printre termenii juridici se pot ntlni termeni exprimai prin mbinri de
cuvinte care nu sunt obinuite pentru limbajul natural, literar. .Limba ca sistem de simboluri i
semne. Tipuri de limbaj.Limbajul este un sistem de semne i simboluri care are funcia de a fixa,
pstra i transmite informaia n procesul de cunoatere a realitii i a comunicrii dintre
oameni. Una dintre cele mai importante clasificri a limbajelor este cea realizat n funcie de
originea acestora, conform creia limbajele se mpart n limbaje naturale, limbaje artificiale i
limbaje semi-artificiale. Limbajele naturale sunt limbajele care apar n mod spontan, se constituie
treptat i sunt inseparabile de popor, care este purttorul lor. Limbajele artificiale sunt limbajele
care se creeaz de ctre oameni, n baza limbajelor naturale, n mod contient, pentru anumite
scopuri, n special, pentru a transmite exact i n mod econom informaia, mai ales cea tiinific.
limbaje semi-artificiale, deoarece ele includ i terminologie din limbajul natural, dar i
terminologie i simbolic special i anumite reguli de funcionare prestabilite.
1.2 Determinai esena relaiei ntre sens i semnificaie n cadrul sistemului de drept.
. Semnificaia si sensul sunt doi parametrii semantici cu caracteristici diferite.
Semnificaia se caracterizeaz prin:
-obiectivitate-este accesibil tuturor membrilor unei comuniti lingvistice;
-unicitate-un semn trebuie s aib o singur semnificaie,adic s semnifice unsingur obiect;
-constan-un semn trebuie s semnifice acelai obiect,indiferent de mprejurri.
Intre sens si semnificaie se stabilete urmtorul raport-unui semn i corespunde o semnificaie
determinat,dar nu si invers:
-un semn are un singur sens, iar sensul o singur semnificaie, dar o semnificaie poate corespunde
mai multor semne i mai multor sensuri;
-prin acest raport,Frege exclude dintre semne numele comune si, n general, expresiile crora le
corespund mai multe obiecte, cci acestea nu au o semnificaie determinat.
Concluzii
Prin introducerea parametrului semnatic de sens, Gottlob Frege ncearc s rezolve problema
referitoare la ce se ntmpl cu o expresie atunci cnd este nlocuit cu alta ntr-un context care i
conserv interpretarea. Prin distincia fcut ntre sens i semnificaie , Frege precizeaz c sensul
este nelesul unei expresii lingvistice, iar semnificaia este ceea ce numete numele, nsui obiectul
desemnat (concret sau abstract). Deosebirea dintre sens si semnificaie este valabil att pentru
nume ct si pentru alte categorii de expresii: predicate, expresii ale relaiei,cuantori,operatori
propoziionali si chiar propoziii.
1.3 Apreciai importana funciilor limbajului juridic n realizarea dreptului.
. a)func de fixare a cunostintelor juridice- acestea sunt exprimate in propozitiile care nu sunt
posibile in afara operatiei de nominalizare juridical realizata cu ajutorul limbajului.
b) functia constitutive- limbajul juridic este mediul in care se formeaza cunoasterea juridca si
constiinta juridical.
c) functia comunicativa- limb jur este instrumental de transmitere a cunostintelor juridice.
d) func argumentative- lim jur serveste la intemeierea asertiunilor si cunostintelor juridice, in
general.
Una dintre particularitatile cele mai frapante ale limbajului juridic este faptul ca el abunda in reguli,
maxime si argumente formulate in limba latina.
Teoria termenului juridic
1.1Relatai despre caracteristicile generale ale noiunii ca forma a gndirii. Noiunea este una
dintre principalele forme de gndire, n care se reflect obiectele cu caracteristicile lor principale. n
noiuni obiectele sunt delimitate (mintal) dintr-o mulime de obiecte i generalizate n clase n baza
unor semne comune.Noiunile reflect obiectele din realitate, reflect lucruri, procese, oameni,
fenomene, evenimente, relaiile i legturile acestora. Dar noiunile au i o anumit independen
fa de obiectele realitii. Ele pot s reflecte obiecte, care nu exist n realitate din poveti,
idealizri, etc. De asemenea, noiunile pot s apar naintea obiectelor, cum ar fi n cazul cnd se
ncearc obinerea unor noi materiale, construirea unor noi mecanisme. Se ntmpl ca obiectele s
dispar, dar noiunea s rmn, de exemplu, dinozaur sau mamut. Pe parcursul dezvoltrii istorice
a omenirii apar mereu noiuni noi.Noiunile ndeplinesc mai multe funcii, dintre care cele mai
importante sunt:
funcia cognitiv noiunea este un rezultat al procesului de cunoatere, dar, de asemenea, ea
servete drept mijloc de cunoatere. n procesul formrii noiunii, de obicei, se dezvluie cele mai
generale caracteristici ale obiectelor, se relev esena acestora.
funcia comunicativ n noiuni se fixeaz cunotinele obinute despre obiecte i cu ajutorul
noiunilor oamenii transmit aceste cunotine altor oameni i altor generaii. n acest mod se asigur
continuitatea spiritual a generaiilor.
Noiunea este cea mai simpl form de gndire, totui, ea are dou elemente structurale: coninutul
i sfera, dou aspecte unul cantitativ i altul calitativ.
Coninutul noiunii, este ansamblul de caracteristici eseniale ale obiectelor, gndite n noiunea
dat.Coninutul reprezint informaia principal despre obiecte
Sfera noiunii, este reprezentat de mulimea de obiecte, pe care le reflect noiunea, obiectele, care
se gndesc ntr-o noiune. La aceste obiecte se pot aplica semnele incluse n coninut.
1.2Caracterizai fiecare tip de noiune indicnd criteriul de la care se obine i exemplificai.
Dup sfer se disting urmtoarele tipuri de noiuni:
I. n funcie de numrul de obiecte reflectate de ctre noiune se disting:
1. Noiuni singulare. Acestea sunt noiunile care reflect un singur obiect (fenomen, eveniment).
Sfera acestora o constituie doar un singur obiect al gndirii. De exemplu: Constituia Republicii
Moldova, ASEM.
2. Noiunile generale reflect dou sau mai multe obiecte. Astfel de noiuni sunt, de exemplu:
capital, carte, prelegere.
- Noiunile generale pot fi registrabile i neregistrabile.
*Noiuni registrabile sunt acele noiuni, pentru care mulimea de elemente gndite n ea poate fi
stabilit, numrat, nregistrat. Ele reflect obiecte, numrul crora poate fi, n principiu stabilit De
exemplu: oper a lui Mihai Eminescu, stat, ora din Republica Moldova.
*Noiuni neregistrabile sunt noiunile care au o sfer nelimitat. Ele se refer la un numr
nedeterminat de elemente. De exemplu, om, copac, stea.
3. Categoriile sunt noiunile de maxim generalitate (sumum genus). Aceste noiuni nu au un gen
superior. n drept exist o mulime de categorii, dintre care raport juridic, drept subiectiv, obligaie,
etc.
II. n funcie de faptul dac noiunile reflect obiecte care exist n realitate, sau care nu exist,
noiunile se divid n:
1.Noiuni vide ce reflect mulimi de obiecte, care nu conin nici un element. Ele se refer la
obiecte ce nu exist n lumea nconjurtoare, cum ar fi: centaur, triunghi rotund.
- Noiunile vide pot fi logic vide i factual vide.
*Noiunile factual vide reflect obiecte care nu exist, dar care pot s existe n general. De exemplu:
om ce a mplinit vrsta de 200 de ani (poate, n general s existe n viitor).
* Noiunile logic vide reflect obiecte ce nu pot s existe nicieri i nici odat, deoarece n
coninutul lor se conin caracteristici contradictorii: ptrat rotund, cel mai mare numr natural.
2. Noiunile nevide reflect mulimi de obiecte care conin unul sau mai multe elemente, adic
reflect obiecte, care au o existen real. Ele au o sfer n care se conine, cel puin, un obiect real.
De exemplu: drept civil, manual de matematic, Soarele.
III. n funcie de precizia stabilirii sferei, noiunile se divid n:
1. Noiuni precise. Noiunea este precis dac pentru orice obiect ales, putem s spunem cu
certitudine c el aparine sau nu clasei pe care o reflect noiunea. Aceste noiuni au un coninut
exact i o sfer bine stabilit. De exemplu: cerere, proces verbal, automobil.
2. Noiuni imprecise, sunt acele noiuni care nu au un coninut i o sfer stabilite cu exactitate. De
exemplu, noiuni imprecise sunt noiunile: tnr, frumos, nelept, grmad, turm. Aceste noiuni
pot s creeze nenelegeri i confuzii n cadrul comunicrii.
IV. Dup faptul dac mulimea de obiecte reflectate n noiune se consider sau nu a fi o totalitate,
noiunile se mpart n:
1. Noiuni colective care se refer la mulimi de obiecte privite ca totalitate. Exemple de noiuni
colective: pdure, armat, colectiv.
2. Noiuni divizive sau distributive sunt cele care se refer la acele clase de obiecte, pentru care ceea
ce este valabil pentru toate elementele mulimii, este valabil i pentru fiecare element n parte. De
exemplu, norm, partid, telefon.
Dup coninut se pot deosebi urmtoarele tipuri de noiuni:
I. n funcie de faptul dac reflect obiecte sau nsuirile acestora, noiunile se divid n:
1. Noiuni concrete, care reflect obiecte, existena cror este relativ de sine stttoare. Ele reflect
mai multe nsuiri ca fiind luate mpreun ntr-un obiect: idiom, impozit, moment.
2. Noiuni abstracte sunt cele care reflect caracteristici ale obiectelor i relaiile dintre ele, care nu
exist independent de obiecte. Ele desemneaz trstura astfel, de parc aceasta ar fi de sine
stttoare, nelegat de un obiect: competen, roea. Dar noiunile abstracte pot s fac parte din
noiuni concrete complexe. Tipul noiunii se stabilete n acest caz dup noiunea principal. Astfel,
noiunea bunvoina prietenului este o noiune abstract, iar noiunea prietenie sincer este noiune
concret.
II. n funcie de faptul dac obiectele reflectate de noiune au sau nu existen independent,
noiunile se divid n:
1. Noiuni absolute sunt acele noiuni care reflect obiecte, ce exist aparte i pot fi gndite n afara
relaiilor lor cu alte obiecte. Coninutul acestor noiuni poate s fie dezvluit fr referire la relaiile
obiectului reflectat n noiune cu alte obiecte. De exemplu: cod, televizor, manager.
2. Noiuni relative sunt noiunile ale cror note caracterizeaz obiectul doar n relaie cu alte obiecte,
cum ar fi: prini, nceput, analiz, profesor, elev.
III. n funcie de faptul dac indic prezena unor caracteristici la obiecte sau lipsa acestora,
noiunile se divid n:
1. Noiuni pozitive sunt noiunile coninutul crora este alctuit din caracteristicile ce sunt proprii
obiectului reflectat. Deci, aceste noiuni reflect prezena la obiecte a unor semne. De exemplu:
revist, departament, omor, ombudsman.
2. Noiuni negative ce reflect lipsa la obiect a unor semne. Cuvintele prin care se exprim aceste
noiunii se alctuiesc cu ajutorul la aa particule ca: non-, ne-, anti-, -in. De exemplu, dezordine,
incolor, asimetrie, necredincios, dezacord.
5p.
1.3Argumentai importana noiunii pentru conceptualizarea dreptului. Cu ajutorul ei se pot
deosebi proprietatile esentiale de cele neesentiale ale obiectelor juridice.De pilda notiunea
exprimata prin cuvintul recidiva desemneaza reiterarea unei infractiuni dupa o condamnare
definitive sau dupa executarea unei pedepse.E se deosebeste de concursul de infractiuni,care
inseamna savirsirea a doua sau mai multe infractiuni intre care nu exista,insa o hotarire definitive
de condamnare.De asemenea,ea este aceeasi in orice limba fiind diferita doar in diferite sisteme de
drept in functie de modalitatea concreta de reglementare.Pentru gindire,insa orice individualitate la
care se refera (in exemplu dat recidiva)exista ca membri ai clasei de obiecte prin proprietati
esentiale si commune care le caracterizeaza.
Judecata juridica
1.1 Relatai despre judecata juridic ca form a gndirii.
Relatati despre judecata juridika ca forma a gandirii: J udecata este forma de
gndire prin intermediul creia se dezvluie prezena sau absena unor caracteristici
la obiecte i prezena sau absena relaiilor dintre obiecte. Putem s deosebim
judecata de alte forme logice prin faptul c n ea se afirm sau se neag ceva despre
ceva. Judecata este o form de gndire mai complex dect noiunea, ea fiind
alctuit din noiuni.Termenul judecata desemneaza un continut propozitional si are
avantajul de a reliefa deseobirea de obiecte dintre analiza logica si analiza
gramaticala.

1,3.Indicati caracteristici ale tipurilor de judecati simple si complexe si
exemplificati: Cele mai elementare judeci sunt cele simple. Numite i atomice,
aceste judeci nu includ n sine alte judeci. Ele constituie reflectarea unei singure
legturi dintre obiecte. De exemplu: Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept,
Toate persoanele sunt egale n faa legii.
Judecile simple se mpart n diverse tipuri n funcie de caracteristicile logice:
caracterul legturii logice (calitatea i cantitatea) subiectului i predicatului, relaia
dintre subiect i predicat. Judecile compuse sunt alctuite din judeci simple i
conectori logici. Se cunosc urmtoarele tipuri de judeci compuse: conjunctive,
disjunctive, implicative, echivalente i negative. De asemenea, exist judeci
compuse combinate.
3p
1.2 Apreciai modul n care are loc verificarea valorii de adevr al judecilor
i modul n care acestea sunt validate. Comparai termenul validare n drept
i validare n logic.
7p.

Teoria argumentrii
1.1.Relatai despre esena argumentrii.
Teoria argumentrii trebuie realizat n forma unei logici informale, deoarece o bunnelegere
asupra chestiunilor teoretice i moral-practice nu poate fi obinut nici deductiv, nici prin evidene
empirice. Teoria argumentrii poate fi definit ca studiu al tehnicilor discursive ale
raionamentului practic, prin care un individ urmretes determine sau s sporeasc adeziunea
celorlali la anumite idei sau opinii ale sale. Dintr-o perspectiv tradiional, teoria argumentrii
este considerat ca parte constitutiva sistemului retoric . Ea s-a dezvoltat ns i n cadrul
tiinific al logicii. Pornind de la constatarea c, n limba natural, procesele argumentative sunt
impregnate de retoric i logic, perspectiva modern asupra argumentrii ncearc s realizeze
punctul comun al interseciei acestor dou direcii de cercetare.
Din perspectiva lingvisticii, argumentarea reprezint o activitate verbal, de natur intelectual i
social, prin care se poate realiza justificarea sau respingerea unor opinii.Aceasta poate fi
interpretat i n termenii pragmaticii astfel: prin formularea unui ansamblu (coerent) de enunuri,
emitorul urmrete s obin acordul unuia sau mai multor colocutori, ceea ce sugereaz c
argumentarea este motivat printr-un dezacordreal, probabil sau posibil ntre colocutori.
3p.
1.2.Comparai termini argumentare-persuasiune-manipulare.
Prin persuasiune nelegem aciunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa fac sau sa
aleag un lucru.Persuasiunea este o form de influenare. Este modalitatea de argumentare prin
intermediul creia o persoan ncerceac s conving o alt persoan sau un grup de persoane s
cread sau s fac un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a
adopta idei, atitudini sau aciuni Persuasiunea se bazeaz pe discuii i "atractivitatea prezentrii"
n locul folosirii mijloacelor de for. Persuasiunea este o form extrem a convingerii. Aristotel a
afirmat c "Retorica este arta descoperirii, iar ntr-un caz particular, a descoperiri mijloacelor de
persuasiune aflate la ndemn". Prin manipulare nelegem aciunea de a influenta prin mijloace
specifice opinia publica, astfel incit persoanele manipulate sa aib impresia ca acioneaz conform
ideilor si intereselor proprii. In realitate insa ele preiau o prere (argumentare , idee, evaluare)
care nu le aparine,ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Manipularea mai poarta si numele de
violenta simbolica Manipularea (intervenie cu valene negative)este o metod obscur de
inducere a unei atitudini, aciuni sau sentiment.

5p.
1.3 Formulai trei argumente, menionnd tipologia acestora, n favoarea importanei
posedrii cunotinelor din domeniul logicii juridice pentru un bun orator.
nelepciunea jurailor, onestitatea lor, obligativitatea martorilor de a spune adevrul sub
jurmnt

Problema adevarului juridic
1.1 Dezvluii esena adevrului juridic.
Fundamentarea (sau ntemeierea ) este operaia logic prin care se indic
temeiul aseriunilor. Temeiul reprezint o judecat sau un ir de judeci din
care se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu logic valid. Asertiunile
sunt prezente in limbaj sub forma de enunturi sau propozitii. Adevarul
asetiunilor este aceea ce da continutul principal al termenului fundamentare.
Validitatea este problema centrala a logicii juridice

3p.
1.2 Determinai tipuri de adevr juridic i modul n care acesta se manifest. 5p.
1.3 Argumentai importana prezenei ideii de adevr n drept i indicai forme de
manifestare a acestuia.

Problema adevarului juridic
1.1 Dezvluii esena adevrului juridic. 3p.
1.2 Determinai formele de manifestare a adevrului juridic. 5p.
1.3 Apreciai esena relaiei ntre adevr-libertate- responsabilitate i caracterizai-o. 7p.

Discursul juridic.
1.1. Relatai despre specificul discursului juridic. 3p.
1.2. Analizai specificul procesului de elaborare i prezentarea discursului
juridic. 5p.
1.3. Elaborai reguli de prezentare a discursului juridic. 7p.


Comunicareajuridic
1.1 Definii comunicarea juridic. 3p.
1.2 Comparai comunicarea juridic cu alte forme de comunicare. 5p.
1.3 Apreciai modul n care se realizeaz comunicarea n drept i argumentai
importana comunicrii verbale. 7p.





Comunicarea juridic
1.1 Relatai despre esena comunicrii. 3p.
1.2. Caracterizai i comparai tipurile de comunicarejuridic. 5p.
1.3. Indicai regulile comunicrii eficiente i analizai modul n care acestea se manifest n
drept.


Adevarul juridic
1.1. Prezentai specificul adevrului juridic. 3p.
1.2. Determinai tipurile de adevr i relatai despre esena lor. 5p.
1.3. Evaluai importana adevarului juridic n funcionarea, respectare
i promovarea principiilor democratice. 7p.


Argumentarea ca practic a discursului juridic.
1.1. Relatai despre caracteristicile argumentrii ca practica discursive.
3p.
1.2. Comparai termenii argumentare-persuasiune-manipulare-
influena. 5p.
1.3. Optai pentru anumite tipuri de argument mai des ntilnite n
activitatea unui jurist si argumentai opinia. 7p.
Cunoaterea ca problema fundamentala a logicii juridice

1.1 Prezentai specificul tratrii cunoaterii n logica juridic. 3p.
1.2 Determinai formele de cunoatere redai esena acestora. 5p.
1.3 Evaluai importana cunoaterii in dezvluirea adevrului juridic. 7p.