INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

Interpretarea normei juridice

n procesul de aplicare a normei juridice interpretarea acesteia este o datorie a
legiuitorului, judectorului sau a celui care aplic legea. Interpretarea legii este sinonim cu
stabilirea nelesului normei juridice, a semnificaiei sale, a spiritului su. Dincolo de litera legii se
ascunde spiritul acestuia, care nu poate fi descoperit fr a face apel la o serie de artificii juridice,
inclusiv la principiile generale ale dreptului.
Felurile interpretrii dreptului Interpretarea drepturilor este de mai multe feluri. Se
poate face, astfel, o distincie clar ntre interpretarea oficial i neoficial a dreptului.
Interpretarea o!icial a dreptului este interpretarea obligatorie, care are for juridic.
Interpretarea juridic se realizeaz de organele de stat care au atribuii fie n domeniul crerii
dreptului, fie n procesul aplicrii normei juridice. rganul emitent al unui act normativ, atunci c!nd
constat c actul su poate da natere unor soluii contradictorii n practic, pentru a elimina aceste
soluii contradictorii, este nevoit sa adopte un acr de interpretare.
n cazul n care organul emitent al unui act normativ interpreteaz propriul act,
interpretare este interpretare autentic " interpretare legal sau general creia urmeaz s i se
supun toi cei care aplic legea.
#$ctul de interpretare face parte din actul interpretat i, prin urmare, actul de interpretare
a legii are putere retroactiv%. $cest punct de vedere este !al", pentru c prin &onstituie se prevede
c retroactive pot fi doar legea penal i contravenional mai favorabile.
Deci, interpretarea o!icial reprezint determinarea nelesului unei norme juridice de
ctre autoritatea emitent a actului normativ. Sub acest aspect, legiuitorul este pus n situaia de a
constata c legea pe care a adaptat'o se aplic neuniform, d!nd natere unei diversiti de soluii
juridice pe care non'contradictorialitatea dreptului nu le accept. n astfel de cazuri, el poate
interveni, printr'o lege de interpretare, pentru a obliga pe toi destinatarii legii s o aplice n acelai
mod. $ceast lege n virtutea e(igenelor )eoriei *enerale a Dreptului, ar trebui s fie o lege
retroactiv, dar e(igenele constituionale ale +om!niei opresc o asemenea abordare i oblig pe cei
care aplic o lege interpretativ s'i valorifice validitatea doar pentru viitor, respectiv, dup intrarea
sa n vigoare
,
.
Interpretarea cauzal &ei care aplic legea sunt obligai ca n condiiile n care stabilesc
o anumit stare de fapt s aplice legea, stabilindu'i, prin interpretare, i nelesul su. Interpretarea
cauzelor ine astfel de aplicarea dreptului i este apanajul autoritilor publice, instituiilor publice
sau al altor subieci de drept, nsrcinai cu aplicarea legii. &el care aplic legea, dup ce stabilete
starea de fapt, este dator s califice juridic aceast stare, iar n acest proces este obligat s
deslueasc sensul normelor juridice aplicabile, n vederea soluionrii legale a cauzei cu care a fost
sesizat.
Interpretarea neo!icial sau interpretarea doctrinar, este realizat n diferite opere
tiinifice de ctre cercettorii n domeniul dreptului, de ctre doctrinari. Spre deosebire de
interpretarea oficial, cea neoficial nu are for juridic, nu este obligatorie, nu se impune celui
care aplic legea, ci este facultativ pentru acesta.
piniile formulate in doctrina juridica-
' opinii de lege lata' opinii prin care se interpreteaza un te(t de lege aflat in
vigoare.
,
ntr'o alt opinie, acest gen de interpretare constituie o interpretare legal sau general, iar actul
normativ interpretative va face corp comun cu actul interpretat /aplic!ndu'se, deci, retroactiv0. $ se
vedea 1.2opa, op.cit., p.34,.
,
' opinii de lege ferenda' vizeaza o propunere de legiferare care nu e(ista in
legislatia actuala, se propune sa fie introdusa in legislatie in viitor.
rganul care aplica legea nu este obligat sa respecte o anumita solutie propusa intr'o
anumita lucrare stiintifica, deoarece solutia juridica data intr'un caz determinat trebuie sa se sprijine
intotdeauna pe norma juridica care se aplica in cazul dat.
Interpretarea facultativa' cuprinde pledoariile avocatilor, acea analiza a cauzei putan fi
luata in considerare de judecatori, dar si respinsa. Insa, cel care tine seama de ea sau care o respinge
trebuie sa se bizuie pe anumite motive, pe care nu trebuie sa le e(plice in solutia data. rganul care
aplica legea da propria lui interpretare normei juridice aplicata si numai aceasta interpretare
constituie supportul intelectual al deciziei luate.
Metodele interpretrii dreptului
In activitatea de aplicare a dreptului, cel care interpreteaza recurge la o serie de metode
in vederea stabilirii sensului e(act al normei juridice, a campului sau de aplicabilitate, a efectelor pe
care le are norma juridica si a scopului acesteia.
1ormele juridice cuprinse in diferite acte normative au intotdeauna o conditionare
social'istorica, anumite finalitati, o anumita constructie logica. )oate aceste elemente pot fi
descoperite prin utilizarea unor metode adecvate. 5tilizarea acestor metode confera o viziune de
sinteza absolut necesara pentru stabilirea rezultatului interpretarii. Iar acest rezultat trebuie sa
conduca la formarea convingerii intime a judecatorului sau a celui care aplica legea in legatura cu
solutia pe care o va da in cauza respectiva.
In literatura juridica, problematica metodelor de interpretare a dreptului a constituit o
preocupare constanta. 5neori s'a considerat ca nu e(ista metode de interpretare a dreptului, ci doar
anumite activitati care reprezinta elemente ale interpretarii si care trebuie utilizate in procesul de
interpretare a normelor juridice. In realitate, organul care interpreteaza legea foloseste diferite
metode care pot fi analitice- metoda gramaticala si logica sau sintetice- metoda istorica si cea
sistematica. $cestor metode li se adauga si metoda teleologica care pune in evidenta scopul legii.
# Metoda $ramatical
$re ca obiect stabilirea sensului comandamentului juridic prin analiza gramaticala a te(tului
normei juridice- analiza sintactica si morfologica.
5tilizand aceasta metoda, interpretul urmareste sa stabileasca sensul cuvintelor, modul de
folosire a acestora in te(t, facand distinctia pe care legiuitorul a facut'o, mai inatai intre acceptiunea
cuvantului in limbajul comun si acceptiunea lor specific juridica.
6egiuitorul poate sa utilizeze cuvinte apartinand limbajului comun, dar sa le dea o alta
acceptiune, un non sens, ceea ce va usura sarcina celui care interpreteaza legea.
In fiecare ramura de drept, un termen e folosit intr'un anumit sens- de e(. #familie%' in
dreptul rural, dr. familiei, dr. comercial etc.sau #functionar public%' in dr. administrativ sau dr.
penal /unde are un sens mult mai larg0.
Interpretul normei juridice trebuie sa plece intotdeauna de la premiza ca legea sau norma de
drept este scrisa intr'o limba omeneasca, are toate perfectiunile sale.
In virtutea teoriei lingvisticii, limba are 7 functii- ,. de e(primare. 3. de apel. 7. de
reprezentare, concretizata in diferite enunturi.
In procesul interpretarii gramaticale a normelor juridice judecatorul sau organul
administrativ care aplica norma juridica trebuie sa tina seama de aceasta functie pentru a descifra
mesajul legii.
In procesul de interpretare gramaticala, cel care aplica legea trebuie sa urmareasca si modul
de imbinare a cuvintelor in propozitii si fraze, dar si sensul conjunctiilor utilizate. Daca intr'o
propozitie e utilizata conjunctia #si% se poate trage o anumita concluzie, #sau%' concluzie contrara.

3
3. Metoda "i"tematic
Sensul normei juridice se stabileste prin integrarea normei juridice respective in ansamblul
actului normativ din care face parte sau prin raportare la un act normativ cu care se afla in contact
ori c8iar la sistemul dreptului, la principiile acestuia.
9senta acestei metode are in vedere faptul ca o norma juridica nu este si nici nu poate fi
privita in mod izolat, rupta de celelalte norme juridice.
1orma juridica face parte dintr'un sistem, ea este o componenta a sistemului de drept si ca
atare ea face parte dintr'o institutie juridica, ramura de drept sau din ansambluldreptului care
reprezinta interactiunea ramurilor si institutiilor juridice. De aceea, vointa legiuitorului poate fi
dedusa tinand seama de pozitia normei juridice in cadrul sistemului de drept, din relatiile pe care le
are cu celelalte norme juridice, intelesul acestora deducandu'se din ansamblulacestor interrelatii.
2entru intelesul acestor relatii uneori in cadrul aceluiasi act normativ e(ista norme generale
si speciale. Intotdeauna normele din partea speciala a unui act normativ se aplica in concordanta cu
normele din partea sa generala.
De asemenea, normele dreptului comun sunt clarificatoare pentru aplicarea normelor
speciale. De e(emplu, normele codului comercial sunt norme speciale in raport cu normele
dreptului civil, care este dreptul comun in materie.
% Metoda i"toric
$ceasta metoda urmareste sa e(plice intelesurile normei juridice prin luarea in consideratie
a ceea ce se numeste ocasio legis= imprejurarile social'politice care au stat la baza elaborarii si
adoptarii legii.
2entru a interpreta istoric legea, cel care utilizeaza aceasta metoda e dator sa cerceteze
lucrarile preparatorii de elaborare a proiectului de lege, apoi sa studieze e(punerile de motive,
notele de fundamentare, amendamentele care se fac la fiecare proiect de lege, atat cele acceptate cat
si cele respinse, dezbaterile care au loc cu prilejul adoptarii proiectului respectiv de lege, reactiile
presei cu privire la acel proiect etc.
Se recurge si la compararea reglementarilor actuale cu diferite reglementari juridice
anterioaer care au incetat sa mai e(iste sau cae au avut o anumita e(istenta anterioara.
2e baza utilizarii acestei metode, cel care interpreteaza va ajunge sa cunoasca motivele,
argumentele care au stat la baza adoptarii respectivei legi si sa distinga si scopul in cederea caruia a
luat fiinta legea.

4. Metoda lo$ic & cel mai larg, des procedeu de interpretare a normelor juridice
intalnit in practica.
Daca interpretarea istorica ne de posibilitatea sa evidentiem ocasio legis, interpretarea logica
ne da posibilitatea sa stabilim ratio legis, adica ratiunea de a fi a legii.
2rin intermediul acestei metode se fac aprecieri rationale, au loc operatiuni de
generalizare, de analiza logica a te(tului normei juridice, au loc operatiuni de analogie, aplicarea
regulilor logicii formale.
9ste adevarata 8ermeneutica juridica deoarece in cuprinsul ei se pleaca de la teoria
generala a interpretarii, punand accentul pe principiile logicii formale, pe legile fundamentale ale
gandirii.
+ationamentul logic" esenta acestei metode si in procesul interpretarii el da nastere
unor reguli juridice ale interpretarii. $stfel de reguli sunt, de e(emplu- e(ceptiile sunt de stricta
interpretare: legile e(ceptionale trebuie sa fie interpretate in sens restrictiv.
In realizarea acestei metode, organul de interpretare a legii recurge la argumente logice
de interpretare- ad absurdum, per a contrario, a fortiori, a pari etc.
Interpretarea ad absurdum /prin reducere la absurd0" stabilirea adevarului tezei de
demonstrat prin infirmarea tezie care o contrazice. Interpretarea demonstreaza ca orice alta
interpretare s'ar da te(tului analizat in afara de cea dorita de el ar duce la concluzii contarre legii, la
concluzii absurde, de neacceptat.
7
Argumentul per a contrario are la baz legea logica a terului e(clus /tertium non datur0,
potrivit creia n cazul unor dispoziii contradictorii, care se neag una pe cealalt, doar una din ele
poate fi adevrat, cealalta eset falsa, o a treia posibilitate fiind e(clus. $rgumentul per a
contrario este un argument logic periculos, deoarece el nu d nici o certitudine cu privire la
nelesul normei juridice.
In literatura juridica se sustine ca aplicarea unui asemenea rationament e valabila doar in
cazul unor norme cu caracter de e(ceptie sau daca legea utilizeaza o enumerare limitativa. $cest
lucru se datoreaza faptului ca legiuitorul poate uneori sa fie ec8ivoc, sa nu e(cluda o teza contrara
in mod e(pres, teza care se poate deduce din interpretarea legii.
Argumentul a pari este un element de analogie juridic n virtutea cruia situaiilor
juridice identice li se aplic acelai tratament juridic.
$rgumentul a priori permite aplicarea normei juridice prin analogie la o serie de cazuri
similare. 9l este un procedeu care permite interpretarea e(tensiv a legii. $cest tip de interpretare
nu poate fi ns utilizat n toate cazurile. $stfel, interpretarea prin analogie ester e(clus n dreptul
penal, unde domin principiile legalitii incriminrii faptei i legalitii pedepsei, care l oblig pe
cel ce interpreteaz legea s dea o interpretare strict normei juridice.
+egula generala o constituie faptul ca cel care aplica legea nu poate sa faca distinctii
acolo unde legea nu distinge.
Argumentul a fortiori- 3 forme de e(primare-
' a majori ad minus' cine poate mai mult poate si mai putin.
' a minori ad majus' daca legea interzice mai putin, implicit ea interzice si
mai mult
$ fost utilizata in intreaga istorie a dreptului si in forma sa a majori ad minus, a fost gasita in
randul reglementarilor juridice o singura e(ceptie- dreptul femeii maritate asupra imobilului
dotalinainte de Iustinian. $stfel, femeia putea sa vanda imobilul, dar nu'l putea ipoteca, desi ipoteca
este un contract cu efecte mai restranse decat vanzarea.
4