Aspecte teoretice privind comunicarea internă

1.0. Conceptul de organizație multinațională și funcționalitatea acesteia

Pentru a detalia importanța comunicării interne este necesar să definim conceptul de

organizație multinațională. Aceasta se definește a fi unitatea economică care are ca obiectiv
realizarea de bunuri și servicii pentru a obține profit, iar activitatea sa nu se află doar pe
teritoriul unei singure țări. Iar din punctul de vedere al specificului uman, organizația,
indiferent că este națională sau multinațională, este un sistem social în care și prin care
oamenii interacționează pentru realizarea unor scopuri comune1.
În cadrul organizației sunt entități sociale, adică grupări de oameni care
interacționează între ei și formează o entitate cu viață proprie. Astfel, atâta timp cât vor
continua aceste interacțiuni de grup care să lucreze pentru atingerea obiectivelor comune
organizției, aceasta va merge mai departe, indiferent de identitatea indivizilor care o
formează.
Atingerea obiectivelor organizației se realizează prin activități care pun în practică
abilitățile și talentele angajaților astfel încât să se obțină rezultate eficiente. Acești angajați
sunt în mod deliberat structurați pe anumite departamente de către manageri cu obiectivul de
a atinge un anumit scop și a finaliza proiectele pe care le-a contractat organizația.
Pe lângă această organizare structurată care generează existența unor grupări care să
lucreze pentru scopul organizației, structuri ce țin de partea fizică organizațională, este
necesar sa înțelegem că buna funcționare pentru atingeterea scopurilor aparține și sferei
sociale care implică o corelație între oameni și scopuri, dar și între oameni și structuri. Aceste
aspecte sunt cel mai bine explicate de comunicarea internă în organizație. Doar existența unui
scop în cadrul organizației pentru care să fie grupați angajații nu este suficient. Alegerea
scopului este doar un prim pas, iar apoi modul de management organizațional prin
comunicare internă, prin calitatea interacțiunii umane asigură o agregare compactă în
organizație care face ca totul să funcționeze pentru îndeplinirea unui scop comun.

1
Iacob Dumitru, Cismaru Diana-Maria, Organizatia inteligentă – 10 teme de managementul organizațiilor, Ed.
Comunicare.ro, București,2002, p.12
1.1. Comunicarea internă în organizațiile multinaționale

Această comunicare internă pleacă în primul rând de la cei care au creat structurile în
vederea organizării indivizilor pentu a obține scopul pentru care s-a format însăși organizația.
Acești directori și manageri sunt cei care propun inițial strategia de comunicare, o exprimă și
o împărtășesc cu cei din departamentele create, iar pe parcurs devine un act managerial care
se împletește cu echipa pe care o coordonează. Strategia de comunicare ajunge să fie un act
ce îi va implica pe toți angajații, dar și pe clienți și pe colaboratori. Într-o organizație e mai
bine să existe o strategie de comunicare decât să nu existe, pentru a trasa o cale, de a propane
o viziune. ”Să comunici înseamnă să împărtășești, să explici. Nu este simplu să pui în relație
strategia firmei cu publicurile sale. Controlul mesajelor și coerența implică indispensabilul
dialog dintre conducerea departamentului de comunicare și mediul său.” (Jacques Suart,
președinte al Association Enterprise & Medias)2.
Plecând de la schema comunicării lui Gerbner (1956) care evidențiază direcția în care
se propagă comunicarea vom detalia și direcțiile de comunicare în organizații (Figura 1).
Axa orizontală de comunicare arată că M are o percepție E1 față de evenimentul E și
mai poate fi numită axa dimensiunii perceptive. E1 mai poate fi numit și reacția lui M la
eveniment, deoarece este diferit de evenimentul în sine.
Axa verticală denumită axa mijloacelor și a controlului comunicării (dimensiunea
comunicării) arată relația dintre cel care comunică (M) și produsul comunicării sale, mesajul
pe care îl emite. În această dimensiune se manifestă creativitatea de a transmite mesaje,
mesajele în sine, distribuirea acestora. Astfel M după ce a avut o percepție asupra
evenimentului, ceea ce transmite mai departe ca mesaj SE (S=formă, E=conținut) este
percepția lui față de evenimentul E1. Canalele alese pentru a transmite SE sunt cele pe care
M le controlează cel mai bine sau care se potrivesc cel mai bine scopului urmărit. Deoarece
percepția mesajului este foarte importantă pentru că generează o reacție, cel care comunică
este important să realizeze actul comunicării astfel încât să ajungă la reacția dorită și nu
contrară, ceea ce demonstrează eficiența comunicării și atingerea obiectivelor stabilite.3

2
Libaert Thierry, Planul de comunicare, Ed. Polirom, București, 2009

3
https://www.stefamedia.com/modelul-lui-gerbner-si-importanta-perceptiei/
 Modelul Gerbner scoate în evidență că M nu preia evenimentul E așa cum îl vede, ci
îl decodifică prin propriile experiențe, prin dispoziția de moment, contextualitate ducând la
percepție.

Figura 1. Modelul multifuncțional elaborat de G. Gerbner4

4
Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, „Teoria Comunicării”, Editura Comunicare.ro, București, 2003, p. 43