STUDIU LA NIVEL GLOBAL

3.2. Situația Africii

Percepția publicului asupra IGP a fost asociată mai mult cu țările bogate și dezvoltate
și mai puțin cu țările în curs de dezvoltate afectate de foamete care ar avea mai multe
avantaje de pe urma tehnologiei. Dezbaterile continue despre biotehnologiile moderne și
impactul lor asupra economiei naționale, mediului sau sănătății umane are implicații
complexe și se resimte pe întreg continentul african.
Sun puține păreri exprimate la nivel național în Africa despre percepția publicului
legat de IPG în principal pentru că există alte probleme mai importante de abordat și resursele
sunt mai bine cheltuite pentru alte aspecte. Ca rezultat, factorii de decizie din țările africane
consideră că au puțină influență asupra utilizării biotehnologiilor moderne în agricultură
(Coghlan, 2003).
Starea de indecizie a Africii legat de biotehnologia plantelor este în continuare
prezentă, Africa de Sud rămâne singura țară africană care a aprobat culturile transgenice
pentru producție comercială (Paarlberg, 2002; Website 13).

3.2.1. Biotehnologia agriculturii în Africa de Sud

Primul teren folosit pentru testarea OMG în Africa de Sud a început în 1992 și din
acel moment doar două tipuri de culturi MG au fost aprobate pentru cultivare și
comercializare: soiurile de porumb și bumbac (Paarlberg, 2002). Cel mai consumat produs
MG în Africa este soia, un soi importat care este rezistent la erbicide (Website 13).
Într-un studiu realizat de Aerni (Website 13) despre percepția legată de biotehnologia
agriculturii în Africa de Sud, răspunsul a fost mai degrabă scăzut (doar 44% respondenți),
situație atribuită lipsei de cunoaștere privind riscul și beneficiile biotehnologiei din
agricultură în cadrul publicului larg.. De fapt, mulți respondenți care reprezintă factorii de
decizie politică din Africa de Sud au răspuns că nu sunt familiarizați cu aspectele legate de
tehnologie.
Ca rezultat, studiul a fost realizat doar pe categoria de respondenți care știau de
tehnologie, cuprinzând reprezentanți ai institutelor de cercetare guvernamentale, cercetători
din universități și grupuri de interes public. Deoarece studiul nu a luat în considerare
percepția publicului este cunoscut ca studiul părților interesate, o abordare care s-a concentrat
pe acele grupe care sunt considerate că reprezintă interesele publice și private (Website 13).
În studiu, seceta a fost considerată problema cea mai mare cu care se confruntă
fermierii din Africa de Sud și independent de percepția publicului, biotehnologia plantelor a
fost considerată ca având potențial să resolve această problemă. Respondenții au fost de
asemenea optimiști asupra potențialului biotehnologiei plantelor de a diminua și alte
probleme cum sunt efectele pesticidelor și răspândirea bolilor la plante.
O atenție deosebită s-a acordat lipsei de înțelegere privind potențialul biotehnologiei
plantelor de a îmbunătăți productivitatea culturilor. Probabil din cauză că nu a fost un aspect
atât de spectaculos pentru că nu a fost un beneficiu destul de vizibil al tehnologiei în creșterea
culturilor din Africa. Îmbunătățirea culturilor de sorg și manioc care sunt culturi autohtone în
Africa au fost neglijate de companiile de semințe și biotehnologii datorită profitabilității
reduse (Bryant et al., 2002; Brink et al., 1998).
Pe baza răspunsurilor obținute în urma studiului, se poate concluziona că părțile
interesate rămân în general optimiste legat de utilizarea biotehnologiei în agricultură.
Probabil acest lucru se datorează beneficiilor pe care le aduce tehnologia pentru fermieri atât
la scală mică cât și mare precum generații de culturi rezistente care reușesc să facă față la
condițiile dificile din Africa de Sud.

3.2.2. Situația biotehnologiei în agricultura din restul Africii

Din cauza lipsei unei păreri generale privind cauza IGP în Africa, o perspectivă
alternativă (nu foarte acurată) privind evaluarea acceptării tehnologiei este revizuirea
trendurilor de cercetare a diferitelor guverne din Africa.
Din Tabelul nr 1 este destul de vizibil că s-a realizat un studiu de amploare privind
biotehnologia agriculturii în Africa. Probabil acest studiu poate fi luat ca un punct de plecare
care să reflecte interesul național pentru a încorpora biotehnologia modernă în sistemele
agricole actuale.

1
 Regiune Țară Zonă de cercetare
Africa de Nord Egypt IG a roșiilor și porumbului
Maroc Marcări moleculari
Câmpuri test pentru roșii transgenice
Tunisia Marcări ADN pentru rezistența la boli
Africa de Vest Nigeria Prelucrarea formei și regenerarea la mazăre,
igname, manioc și banan
IG la igname pentru rezistența la viruși și
insecte
Estul și Centrul Kenya Prelucrarea formei la tutun, roșii și fasole
Africii Prelucrarea formei la cartofii dulci cu gene
inhibitoare
Marcări cu selecție asistată la porumb pentru
toleranță la secetă și rezistență la insecte
Africa de Sud Zimbabwe IG la porumb, sorg și tutun
Marcări cu selecție asistată
Zambia SADC* finanțează banca de gene formată
din resurse genetice vegetale
Tabel nr. 1 Tendințele cercetării asupra biotehnologiei plantelor pe continentul african
(*Comunitatea Africană pentru Dezvoltare)

3.2.3. Concluzii privind poziționarea Africii asupra biotehnologiei agricole

Africa are o viziune pozitivă asupra folosirii biotehnologiei în agricultură, în mare

parte datorită potențialului pe care biotehnologia o poate oferi în creșterea și dezvoltarea
economiei.
Promisiunea din partea corporațiilor multinaționale că biotehnologia este răspunsul la
rezolvarea problemelor de securitate alimentară din Africa rămâne puternic încorporată în
mintea africanilor, cel puțin în mentalitatea non-academicienilor.
Se pare că, datorită condițiilor din regiune, oamenii tind să pună mai mult accent pe
practicabilitate, decât pe riscurile percepute care sunt asociate cu utilizarea biotehnologiei în
agricultură. Există puține sau deloc grupuri locale în Africa, cecontestă cercetarea și utilizarea
tehnologiei. În ciuda acestui fapt, adoptarea culturilor modificate genetic este prezentă doar
într-o serie de țări africane. (Brink et al., 1998).

2
 Mai mult, țările africane sunt afectate de sărăcie și nu au angajamentul necesar de a
dezvolta o formă durabilă de agricultură. Resursele sunt cheltuite pentru nevoile imediate ale
populației și, de cele mai multe ori, acele programe de cercetare și dezvoltare existente în
Africa sunt izolate și nu sunt determinate de necesități.
În cele din urmă, războiul comercial dintre SUA și UE a creat, fără intenție, scena
dezbaterii din Africa. Dezbaterile constante dintre SUA și UE nu servesc decât pentru a
întârzia ajutorul mult necesar Africii. Au existat chiar speculații conform cărora măsurile de
precauție extreme puse în aplicare de comunitatea internațională servesc doar pentru a refuza
Africii tehnologia ce are potențialul de a atenua unele dintre problemele cu care se confruntă
cetățenii ei.