Viaţa omului este ca o carte: naşterea şi moartea îi sunt coperţile, anii îi sunt paginile,

zilele trec rânduri-rânduri... Cu toţii citim o astfel de carte! Unii ce-i drept, cu interes şi
entuziasm, dar alţii nepăsători şi plictisiţi. Dacă ar fi după ei, ar sări de unele pagini, ar trece
peste capitole, numai să dea de ceva mai interesant, dar nu se poate... Această carte trebuie citită
toată, de la început şi până la sfârşit!

Da…se vede bine, cărțile au suflet, au viață, au aripi și știu să și zboare. Cărțile sunt pline
de frumos. Și da, sufletul meu e o carte nemuritoare, zi de zi în întregire. Cu fiecare clipă tot mai
veselă, mai colorată și încântătoare.

Fără cărți ni s-ar usca sufletul. Căci se știe că atunci când două bucăți din univers e
întâlnesc fiecare dăruiește ceva. Cărțile ne dăruiesc cunoaștere, înțelepciune, energie, vitalitate,
chef de viață, bucurie, frumos, iar noi prin atenția ce le-o oferim, prin faptul că le alegem și le
ținem în mâini, că trăim mii de emoții, că vibrăm cu fiecare rând și le transmitem asta, că le
închidem cu bucurie și împlinire și poate pe unele dintre ele le îmbrățișăm, le dăruim
recunoștință și astfel le dăm o parte din noi, ca să trăiască veșnic. Le dăruim eternitate, să existe
dincolo de timp.