Facilitarea socială- reprezintă creșterea performanței în sarcină în prezența celuilalt.

Facilitarea
socială experimentează efectele pe care le are prezența celorlalți asupra comportamentului unui
individ. Paradigma facilitării sociale datează din 1897, atunci când Triplett a relizat experimente
asupra competiției. Cercetările din sfera facilitării sociale pot fi clasificate în termenii a două
paradigme experimentale: paradgima publicului pasiv și paradigma co-acțiunii. Paradigma
publicului pasiv presupune observarea comportamentului unui individ în prezența unor spectatori
pasivi. Paradigma co-acțiunii vizează efectele celorlați care efectuează simultan și independent
aceeași sarcină ca și subiectul.

Efectele de co-acțiune

Norman Triplett(1898) a fost primul care a studiat fenomenul de facilitare socială și a realizat
mai multe experimente. Unul dintre ele a fost realizat asupra cicliștilor. Triplett a constatat timpii
superiori ai cicliștilor evoluând în compania celorlalți în comparație cu timpii obținuți în situația
de cursă solitară. Una dintre explicațiile psihologilor este dinamogeneza, adică stimularea
subiectului prin intermediul instinctului de competiție. Într-un alt experiment, psihologul le-a
cerut copiilor să acționeze mulinete cât de repede pot singuri sau alături de alții care făceau
același lucru. Cercetătorul a constat o performanță superioară în al doilea caz, concluzionând
asupra influenței benefice a celorlalți care fac același lucru asupra individului.

Flyod Allport (1920) a cercetat efectele de co-actiune .El a comparat performatele subiectilor
in conditia de izolare si in conditia de grup ( 4 sau 5 subiecti erau asezati in jurul unei mese
).Cercetatorul a luat masuri pentru a reduce tendinta subiectilor de a percepe situatia ca pe una de
competitie : le- a spus ca rezultatele nu vor fi comparate intre ele ; ca atare , ei insisi ar trebui sa se
abtina de la astfel de comparatii.

Allport a intuit ca efectele co-actiunii depind de tipul de sarcina .El a manipulat caracteristicile
sarcinii : subiec- tilor li se cerea sa bifeze toate vocalele dintr-un text , sa faca operatii de inmultire , sa
asocieze liber cuvinte sau sa argumenteze imporiva unor teze ale lui Marc Aureliu sau Epictet .

Performantele superioare au apartinut subiectilor care evoluau alaturi de altii. Autorul a pus
acest efect pe seama a doi factori : facilitarea sociala si rivalitatea .Prin facilitare sociala intelege
influenta miscarilor celorlalti care executa aceeasi sarcina . Aceste miscari se constituie in stimuli
ce grabesc raspunsurile subiectului.

Teoria impulsului

Zajonc a plecat de la principiul ca excitarea fiziologica (activarea) intareste raspunsul

dominant. Multi din stimulii la care reactioneaza organismul provoaca ,in acelasi timp , mai multe
tendinte de raspuns. Fiindca organismul nu poate manifesta toate tendintele deodata ,ele se afla in
competitie si pot fi ordonate intr-o ierarhie dupa criteriul probabilitatii de a fi emise. In varful
ierarhiei se afla raspunsul cel mai probabil al persoanei in situatia data ,numit raspuns dominant
.Celelalte raspunsuri se numesc raspunsuri subordonate . In sarcinile usoare (instinctuale)
raspunsurile dominante sunt cele corecte pe cand in cele dificile ( contra-instinctuale)
raspunsurile dominante nu sunt corecte.
 Zajonc a sugerat ca atat publicul pasiv cat si co-actorii au proprietatea de a creste
probabilitatea de emitere a raspunsurilor dominante. Daca sarcina e simpla , prezenta celorlalti ca
spectatori ori co-actori va ameliora performantele subiectului iar daca sarcina e una dificila ,
prezenta celorlalti va contribui la deteriorarea performantei.

FRÂNAREA(LENEA)SOCIALĂ

-reprezintă diminuarea performanței în sarcină pentru fiecare membru al unui grup în cazul unor
sarcini aditive(sarcini în care trebuie reunite eforturile tuturor participanților pentru a atinge un
scop comun)

Max Ringelman, profesor de inginerie agricolă, a efectuat un experiment în cadrul căruia a pus
un număr de muncitori să tragă de o funie și a măsurat cu un dinamometru forța exercitată de
fiecare muncitor în parte. A realizat că muncitorii trag de frânghie cu mai multă forță când sunt
singuri, decât când trag mai mulți și că forța descrește invers proporțional cu numărul de
subiecți.