ABC-ul unei bune lucrări de seminar

Titlul :
Trebuie să răspundă la o întrebare, la o enigmă la o preocupare contemporană
(teologică sau laică). El trebuie să fie precis si concis.

Întrebarea :
Trebuie argumentat apoi de ce întrebarea este importantă de ce subiectul merită
studiat.
Ea se nuanţează şi precizează de obicei pe parcursul cercetării.
Este bine ca apoi să reciteşti în timpul cercetării din când în când întrebarea care
fundamentează titlul ca să te verifici dacă tot ce ai lucrat până atunci are legătură
cu subiectul. Aşa ne dăm seama ce este în plus sau ce ne mai lipseşte.
Trebuie să îţi pui întrebarea, cu ce se foloseşte cineva după ce va citi ce ai scris.
La întrebarea din titlu va trebui să răspunzi în concluzii în cât mai puţine cuvinte
şi foarte clar.

Bibliografia :
O lucrare de seminar fără bibliografie nu este o lucrare de seminar.
Bibliografia trebuie să conţină cel puţin 7 lucrări consultate (citite).
Lucrările citate trebuie sa fie citite şi analizate întotdeauna cu un ochi critic.
În bibliografie nu trebuie trecute lucrări care nu au relevanţă pentru subiect.
A face o bibliografie bună poate să fie o placere , te simţi uneori ca şi un
colecţionar. Aranjarea bibliografiei are următoarea structură :
- izvoare (texte sacre, lucrări patristice, liturgice, istorice)
- enciclopedii, dicţionare, manuale, lucrări generale
- lucrări de specialitate
- studii, articole
- informatii mass media

Citările :
Ele sunt pentru fundamentarea ideilor şi concluziilor tale si nu ca să le
înlocuiască.
Trebuie sa fie clar cine ce a spus. (citare corectă)
Lucrarea de seminar nu este o înşiruire de citate, trebuie găsit un bun echilibru
între argumentaţie luată din izvoare, literatură şi contribuţia ta (originalitatea).
Textul lucrării trebuie să aibă coherenţă şi fără citări, nu sari din citare în citare.

Conţinutul :
Nu putem să scriem o bună lucrare de seminar daca nu avem nimic de zis (este
pierdere de vreme).
Dacă avem sentimentul că nu avem nimic de spus înseamnă că nu am citit
suficient.
Trebuie să citeşti suficient ca să:
- ai o poziţie proprie si o privire de ansamblu asupra subiectului.
- poţi alege pe cine şi unde îl citezi.
- şti unde mai poţi să aprofundezi şi care informaţii ţi-ar mai trebui,
simţi ceea ce nu stăpâneşti încă.
- poţi contesta ceea ce unii autori susţin având ca argument izvoarele,
statisticile sau alţi autori.

Documentarea :
Ca să găseşti informaţiile necesare pentru întocmirea unei lucrări de seminar
trebuie să procedezi astfel :
- vei cauta în biblioteci :
a. la fişier (electronic sau manual) enciclopediile, cursurile si
manualele de specialitate sau izvoarele ca să ai informaţia de
bază asupra unui subiect.
b. mai ales la bibliotecile informatizate poţi căuta bibliografie pe
subiecte sau autori (Bibli. Academiei, Universitară sau reţelele
bibliotecilor din străinătate etc..)
c. în bazele de date internationale (Francis, Sociofile, JSTOR,
Detabaste, Elektronische Zeitschriftenbibliothek, PCI full text
etc. care sunt pe domenii şi se pot accesa de la marile biblioteci)
- în mass media, pe internet : situri ale diferitelor organizaţii, institute de
cercetare specializate si paginile web ale cultelor respective.
- Să fiţi atenţi la cuvintele cheie folosite în căutare si să le scrieţi nu doar
în română ci şi în franceză, engleză, germană (latină, greacă, ebraică-
dacă este cazul, de multe ori utilizând caractere latine). Încercaţi şi
sinonimele lor.
- muncă de teren pentru colectarea de informaţii proaspete.

Documentarea se face în mai multe faze :

a. începi cu o documentare preliminară (sursele primare).
b. citeşti apoi primele articole care sunt indicate reţinând doar ce te
interesează.
c. apoi îţi dai seama care sunt autorii importanţi şi care este literatura lor
pe care apoi va trebuie să o consulţi.

Schemele si imaginile utilizate :

Trebuie descrise si explicate în textul lucrării arătându-se importanţa şi
necesitatea lor.

Alcătuirea de fişe de lectură :

Trebuie să fi ordonat şi meticulos în alcătuirea lor. Unde nu-i organizare nu-i
realizare !
Ele pot fi pe hartie sau direct pe calculator dar trebuie să aibă obligatoriu
următoarele caracteristici :
a. Să conţină toate informaţiile legate de sursa din care se citează (autor,
titlu, loc, an al apariţiei şi pagină)
b. Să fie clasificată pe o temă sau problemă (i se dă un nume, un titlu care
sintetizează conţinutul textului aratând că este o definiţie, un
comentariu, un exemplu etc.)
c. Să treci în fişă şi ideile care iţi vin când citeşti textul respectiv şi crezi
că ţi-ar folosi pentru redactare. La redactarea capitolului care trateză
problematica respectivă reciteşti fişele clasificate pentru el.
d. După ce aţi citit şi aţi făcut fişe la lucrările de bază pe subiect deja ţi se
luminează ceea ce vei scrie şi vezi deja structura şi conţinutul lucrării.
Din acest moment lucrarea avanseză repede.

Stilul :
Este de preferabil să scri şi să explici pentru început cât mai simplu şi clar ce ai
de spus.
Dacă am înteles cu adevărat un lucru atunci putem să îl explicăm simplu.
Dacă nu poţi să explici simplu şi clar ceva înseamnă că nu ai înţeles încă
suficient mecanismul sau subiectul şi trebuie să te mai documentezi.

Bucuria :
Un student care a terminat o lucrare de seminar bună are de ce să fie bucuros ca
şi cel ce a învăţat să meargă pe bicicletă.

Păcate :
- plagiatul (să copiezi idei sau fraze fără să citezi sursa)
- parafrazarea ( să copiezi texte, idei, schimbând un pic cuvintele)
- să citezi bibliografie fără să o fi citit, de pe internet sau din alta parte.
Atenţie, trimiterile sunt de multe ori greşit date şi trebuie verificate !
- sa utilizezi texte luate de pe internet ca şi cum ar fi ale tale (metoda
« aspirator virtual » - un alt tip de plagiat, copiind texte de multe ori
fără autor)

06.09.2005 Asist. Radu Mureşan