Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- eseu -
1. Introducere
În cele ce urmează încerc să dau frâu liber intuiţiei, să descopăr influenţele pe care le
poate genera calculatorul asupra procesului de învăţământ şi, implicit, asupra evoluţiei relaţiei
instrucţionale. Nu mă exprim ca un specialist în calculatoare, ci ca un iniţiat în arta didactică,
ca un instructor preocupat să fie pregătit în faţa schimbărilor pe care le aduce clarificarea
conceptului de psihic şi al celui de educaţie precum şi în faţa schimbărilor pe care le provoacă
integrarea produselor înaltei tehnologii informatice (a calculatoarelor şi programelor aferente
lor) în procesul de învăţământ militar.
Şcoala de Aplicaţie (şi mai ales corpul ei didactic) - precum şcoala în general - este
supusă influenţei a două tendinţe: una conservatoare, întreţinută de conceptele şi
paradigmele psihologiei şi pedagogiei clasice, şi una de înnoire creată de apariţia şi
manifestarea germenilor societăţii informatizate în mediul şcolar în genere şi în mediul militar
în speţă (la nivelul bazei conceptuale a teoriei educaţiei şi a didacticii aplicate). Funcţie de
disponibilitatea personalului didactic de a învăţa să utilizeze şi să integreze calculatorul în
viaţa personală de pregătire şi în procesul de instruire ca şi de capacitatea conducătorilor
militari să îndrume resursele materiale şi financiare necesare întru aceasta, didactica aplicată
în domeniul instrucţiei militare va evolua tot mai mult sub influenţa caracteristicilor
calculatorului, dar mai ales a produselor software ce tind să conteze tot mai mult în balanţa
capacităţii de luptă a armatei1.
În chiar titlul comunicării, calculatorul este asociat cu noţiunea (conceptul) şi
fenomenul educaţiei şi instrucţiei militare. Cine pe cine determină în relaţia aceasta? Cine pe
cine provoacă? Răspunsul depinde de felul cum definesc calculatorul. Dacă îl definesc ca pe
un lucru cu caracteristici specifice, atunci calculatorul este, în raport cu procesul de instruire,
un simplu mijloc de învăţământ (aşa cum este retroproiectorul, video-casetofonul, diascopul
etc.) integrat în dispozitivul didactic şi în strategia instruirii, fiind folosit ca atare pentru a
completa comunicarea, a diversifica limbajul comunicării clasice, arătând cu el ceva,
modelând etc. Dacă îl definesc ca fiind un program de aplicaţii, atunci calculatorul este, în
raport cu procesul de instruire, un mediu virtual de instruire stimulativ pentru activarea
funcţionării normale a bio-procesorilor2 umani şi pentru formarea şi dezvoltarea capacităţii
homo-interpretorilor3 (ceea ce aş numi eu, Mintea ca Forţă a creierului) să proceseze
interpretativ informaţiile. Ca atare, calculatorul este un mediu care se desăvârşeşte cu
ajutorul Forţei minţii omeneşti pentru educarea minţii omeneşti; este un loc virtual de
întâlnire a minţii profesorului cu mintea elevului, dar unde mintea profesorului este
"programul profesorului" ca soft de instruire. Căci elevul ca inteligenţă care se formează
1
v. Toffler, Război şi anti-război, Editura "Antet", Bucureşti, 1995, p. 171;
2
v. Popovici Dumitru, Pedagogie generală, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 21;
3
v. ibidem, p. 23;
2
6
Toffler, ibidem, p. 93;
7
v. Ionescu Nae, Curs de metafizică, Humanitas, Bucureşti, 1991;
8
Ionescu, Nae., ibidem, p. 120-121;
9
Toffler, ibidem, p.92;
4
ceea ce sunt muncitorii manuali necalificaţi pentru economia din Al Treilea Val - o specie
pe cale de dispariţie"10.
Se vede că în mediul de instruire influenţat (creat) de calculator acţiunea
instrucţională este mai aproape de conceptul ei decât este în modelul clasic al instruirii! Sub
influenţa calculatorului, modelul acţiunii instrucţionale evoluează în înţelesul că se
optimizează.
Repet: calculatorul nu înlocuieşte instructorul. Dimpotrivă! Instructorul rămâne, dar se
mută locul lui de la catedra distantă la catedra implicată, adusă la nivelul minţii cursantului
pentru a ajuta mintea acestuia să devină mintea matură a combatantului bine educat şi instruit.
În raportul dintre instructor şi calculator, calculatorul este instrument11 pentru
îndeplinirea obiectivelor instrucţiei conduse de instructor. Dar este un instrument deosebit,
faţă de alte instrumente implicate în instruire, prin aceea că poate oferi minţii cursantului
modelul Minţii ca homo-interpretor. Calculatorul serveşte ca model de procesare a
informaţiilor. Pentru că este aşa, el optimizează relaţia instructor-cursant în favoarea, desigur,
a cursantului. Spun în favoarea cursantului, pentru că graţie calculatorului cursantul este mai
bine protejat de capriciile, oscilaţiile şi imperfecţiunile omului-instructor.
Instrucţia mijlocită de calculator devine mai activă şi mai stabilă, mai curată şi mai
bine păzită împotriva oscilaţiilor şi capriciilor participanţilor la instruire. Calculatorul nu
face deosebiri. El nu "se supără", ci "amendează" în mod egal şi neutru eroarea, fără să
conteze cine a făcut-o (instructorul sau cursantul). În "faţa" calculatorului contează precizia
deciziei luate pentru rezolvarea situaţiei-temă pusă înaintea cursantului cu ajutorul
programului. Asta face ca şi relaţia instrucţională să fie mai obiectivă, mai exactă, mai curată
de tendinţele subiectivităţii umane, deşi integrarea lui în modelul instruirii depinde tocmai de
această subiectivitate. Trebuie observat aceasta, că numai întrucât voinţa agentului instruirii
aduce calculatorul în spaţiul instrucţiei, modelul acţiunii de instruire este influenţat de
caracteristicile şi de posibilităţile lui de procesare. Calculatorul nu este un mediu absolut de
instruire, ci un mediu de instruire funcţie de voinţa instructorului şi de capacitatea lui de a
face din calculator propriul mediu de afirmare, de manifestare a inteligenţei sale în subordinea
imperativelor legităţilor instruirii şi a finalităţilor acesteia. Calculatorul nu se admite să fie
integrat pur şi simplu în modelul acţiunii instrucţionale, ci trebuieşte să fie bine integrat şi
bine întrebuinţat.
cursant, în clasă şi poligon) acest deziderat este realizabil foarte lesne (asta nu înseamnă că
fără muncă, implicare nemijlocită din partea instructorului). Prin mijlocirea aplicaţiilor
corespunzătoare, bine alese şi bine pregătite, instructorul organizează pe calculator situaţiile
de învăţare. Predarea nu mai este acuma un act de la catedră, ci un program. Ca atare, ea
capacitează cursantul, îl activează şi-l provoacă să acţioneze. Paşii programului formează şi
dezvoltă cursantul ca fiinţă capabilă de autoinstruire. Calculatorul favorizează instructorului
posibilitatea să modifice dificultatea programului de instruire în raport cu răspunsul
cursantului la stimuli. Instructorul nu lucrează nemijlocit cu cursantul în sens clasic, ci
lucrează cu cursantul nemijlocit în mediul programului care simulează condiţiile misiunii
procesate de calculator pe durata şedinţei (unităţii de instruire). Întâlnirea cu elevul are loc în
mediul virtual al calculatorului şi este o întâlnire a minţilor în unitatea programului. Tot
calculatorul semnalează instructorului performanţele cursantului şi comandă creşterea
progresivă a dificultăţilor proiectate pentru încercarea capacităţilor acestuia.
Se vede de aici că învăţarea nu mai este o etapă distinctă în economia de timp a
cursantului, ca "temă pentru studiu". Datorită facilităţilor pe care le creează mediul de
instruire asistat de calculator, învăţarea devine concomitentă cu predarea şi tot graţie
calculatorului "elevul învaţă să fie propriul său dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru"
(Nicolae Iorga).
În stadiul lui clasic de a fi, procesul de instruire este caracterizat de dependenţa
cursantului faţă de repertoriul de comunicare al instructorului. Comunicarea este posibilă
numai atunci când cursantul înţelege limbajul instructorului. Calculatorul eliberează pe
cursant de această dependenţă, pentru că instructorul integrează mesajul său în mediul virtual
unde operează un limbaj unic. Calculatorul unifică limbajele. Condiţia comunicării prin
mijlocirea calculatorului este cunoaşterea lucrului cu programul de instruire gestionat de
calculator. Mijlocită de calculator, predarea instructorului captează mintea militarului care se
instruieşte în limbajul aplicaţiei gestionate de calculator pentru a o ridica la starea de
capacitate de procesare a minţii militarului aflat în misiune, cum aceasta este modelată cu
ajutorul programului.
Privind la lucru pe instructor şi pe cursant în faţa calculatorului, fără să cunoşti cine
este instructorul şi cine este cursantul, nu-i recunoşti după comportament. Calculatorul unifică
comportarea participanţilor la instruire (nu nivelează, ci armonizează comportamentul
fiecăruia pe calea efortului spre standardul dat ca ţintă) şi face mai evidentă relaţia de instruire
ca fiind un parteneriat cu scop instructiv! Calculatorul despovărează relaţia instructivă de
orgolii! Desigur, în intimitatea sa, instructorul face cele ale instructorului iar cursantul, la fel,
cele ale cursantului. Dar calculatorul eliberează pe fiecare în parte de tensiunile pe care le
creează comunicarea clasică. În liniştea comunicării mijlocite de calculator, instructorul în
chip mai evident apare ca partener întru formare şi perfecţionare a cursantului, dar într-un fel
în care, de fapt, fiecare ajunge să stimuleze pe celălalt întru desăvârşire! Instructorul nu mai
are aici monopolul cunoaşterii! Are doar iniţiativa întru cunoaştere şi ascendentul
experienţei Performanţei în cunoaştere! Spre deosebire de cursant, instructorul este
cetăţeanul lumii Performanţei la porţile căreia cursantul este ajutat de acesta să bată. Nu
instructorul deschide porţile; el arată drumul! Lumea Performanţei primeşte pe cursant în
evidenţele sale funcţie de vrednicia lui întru Ea. Calculatorul face mai evident acest lucru şi
aşează mai uşor pe fiecare la locul lui în ierarhie; dar face aceasta într-un mod care nu
jigneşte!
O altă caracteristică a procesului de instruire, puternic influenţată de calculator, este
unitatea dintre caracterul informativ şi formativ în predare şi învăţare. Formarea este
întotdeauna o consecinţă a informării şi o bază pentru realizarea în continuare a acesteia 15.
Totodată, nu există vreun aspect al componentei formative care s-ar putea dispensa total de
prezenţa elementelor informării. J.S. Bruner susţine că instruirea este un efort de ajustare şi
15
I. Nicola, ibidem, p. 277;
6
poate trece fără să fi probat capacitatea de a trece. De aici se vede că optimizarea lecţiei sub
influenţa calculatorului este o consecinţă a eficienţei programului de instruire şi a hărniciei
cursantului în efortul de a-l parcurge.
În cadrul unei asemenea lecţii (şedinţe de instrucţie), instructorul este precum un
amfitrion, care primeşte pe cursanţi în dispozitivul didactic creat funcţie de obiectivul
dominant al instrucţiei şi, după cuvenitele precizări privind finalităţile lecţiei (şedinţei),
deschide cursantului accesul la programul de instruire controlat de calculatorul în faţa căruia
este invitat să se aşeze şi în mediul virtual al căruia mintea lui este provocată să plonjeze.
Instructorul trece în planul posibilităţilor de manifestare discretă, ca îndrumător, confident,
susţinător, încurajator. La sfârşitul lecţiei calculatorul oferă instructorului rezultatele
cuantificate ale efortului fiecărui cursant în parte. Nu se mai poate lucra cu masa de cursanţi
în acest cadru de lecţie. Lecţia asistată de calculator transformă instruirea de masă în
instruire individualizată!
Organizarea colectivului de cursanţi este dictată de performanţa fiecărui cursant din
grup. Ne aşteptăm, astfel, la o dinamică controlată de calculator a schimbării locului
cursanţilor în clasă şi la o dinamică a transferului cursanţilor de la o clasă la alta de
performanţă în funcţie de performanţele dovedite de ei la cursuri. Dar asta înseamnă că
noţiunea de clasă va suferi o schimbare în înţeles, faţă de înţelesul ei clasic, pentru că sub
influenţa calculatorului clasa devine unitatea cursanţilor de aceeaşi valoare (fiind la aceeaşi
distanţă de ţintă) pe scara Performanţei unităţii de instrucţie pentru un anumit nivel de
instruire. Instructorului îi va reveni rolul să conceapă programele potrivite claselor de
performanţă apărute. Calculatorul dă de lucru instructorului mai mult decât dă de lucru
modelul clasic de instruire. Calculatorul nu îngăduie rutina la nivelul vieţii instructorului.
Variabilele personalităţii cursanţilor comandă diversificarea programelor şi provoacă pe
instructor la acţiune întru propria lui desăvârşire. Calculatorul determină pe instructor să
înveţe continuu (de remarcat dinamica evoluţiei mediilor de operare ale calculatorului!), să
gândească continuu la misiunea sa; leagă pe instructor de ţinta instrucţiei mai trainic decât o
face modelul clasic de instruire.
Ceea ce didactica clasică identifică a fi tip de lecţie, didactica asistată de calculator
identifică a fi tip de program de instruire derulat sub controlul calculatorului. Şi aici criteriul
de clasificare este cel al sarcinii didactice dominante: comunicarea de idei, formarea de
priceperi şi deprinderi intelectuale şi motrice, sistematizarea, verificarea etc. Modul tipic de
organizare a programului de instruire este tipul de program de instruire: combinat, de
comunicare, de formare a priceperilor şi deprinderilor, de recapitulare şi sistematizare, de
verificare, apreciere şi evaluare.
Ideal ar fi ca instructorul să dispună de asemenea programe. Calculatorul însă
provoacă pe instructor să devină creator de programe. Calculatorul scoate personalul şcolii
din rutina şi fixismul la care îi condamnă tiparele şcolii clasice.
18
v. Popovici, D., ibidem, p. 35;
19
ibidem, p. 35-36;
8
Bibliografie
- Dottrens, R. şi colaboratorii, A educa şi a instrui, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1970;
- Hassenforder, J., Inovaţia în învăţământ, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1976;
- Ionescu, N., Curs de metafizică, Humanitas, Bucureşti, 1991;
- Nicola, I., Pedagogie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1994;
- Planchard, E., Cercetarea în pedagogie, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1972;
- Popovici, D., Pedagogie generală, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1998;
- Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura politică,
Bucureşti, 1988;
- Wlodarski, Z., Legităţile psihologice ale învăţării şi predării, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
- ooOoo -