Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ENTEBBE
SIBIU 2018
CUPRINS
Introducere ............................................................................................................................................. 3
Zborul 139 şi destinul său zbuciumat...................................................................................................... 3
Atacul. Singurul plan ............................................................................................................................... 4
Eliberaţi restul pasagerilor, opriţi toţi israelienii! ................................................................................... 5
Eficienţa în acţiune! ................................................................................................................................ 5
Deznodământ fericit ............................................................................................................................... 7
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................... 8
2
Introducere
Este vorba de cea mai faimoasă operaţiune de comando săvârşită cu succes din toată
istoria confruntărilor armate moderne. Totodată, este operaţiunea temerară pe baza căreia
forţele speciale Sayeret Matkal ale statului Israel au fost recunoscute la nivel internaţional în
rândul celor mai bune trupe de comando din întreaga lume. Operaţiunea în sine a demonstrat
încă o dată importanţa unor unităţi militare de elită pentru care statul evreu nu a precupeţit
nicio investiţie. La fel, încheierea cu succes a misiunii a arătat importanţa unor servicii
secrete eficiente. Restul este o poveste adevărată, aproape incredibilă pe alocuri, presărată cu
acte de barbarie, cruzime dar şi curaj, sacrificiu, profesionalism şi dăruire.
Ceea ce părea un zbor de rutină pentru un număr de 248 pasageri care aşteptau să
ajungă la Paris, s-a transformat în coşmarul vieţii lor la doar 7 minute de la decolarea
avionului din aeroportul din Atena. Exact în acel moment, zborul 139 al unei aeronave de tip
Airbus A300, aparţinând Air France, era deja luat în ţinta unei brigăzi armate din cadrul
Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei în războiul necontenit al acesteia cu statul Israel.
La bordul aeronavei erau deja patru terorişti, trei bărbaţi şi o femeie. Dintre aceştia
doi bărbaţi palestinieni erau membri militanţi ai Frontului Popular pentru Eliberarea
Palestinei. Ceilaţi doi, erau un bărbat şi o femeie de naţionalitate germană, membri fondatori
ai unei organizaţii teroriste de extremă stângă, intitulată Brigăzile Revoluţionare.
Noaptea se lăsase demult, iar avionul a aterizat în final într-un mic aeroport pierdut în
ceea ce părea a fi jungla Africii. Era ora 3:15 noaptea, iar avionul se oprise pe aeroportul
Entebbe, lângă Kampala, capitala Ungandei, ţară din Africa Centrală condusă pe atunci de
3
sinistrul dictator Idi Amin Dada. Pentru pasageri, aveau să urmeze alte ore de chin şi temeri,
deoarece au fost ţinuţi de terorişti încă 9 ore în aeronava deja aterizată.
Hilara pereche însoţită de câteva gărzi de corp s-a urcat în avionul deturnat, unde Idi
Amin a exclamat vesel „Shalom, Shalom”, după care le-a spus pasagerilor israelieni că vor fi
eliberaţi imediat ce statul evreu va îndeplini cererile teroriştilor.
Şi astfel, la Tel Aviv se punea la cale cea mai îndrăzneaţă operaţiune de comando
imaginabilă. Colonelul Ehud Barak, pe atunci comandant adjunct al Serviciului Secret Militar
şi comandant al Forţelor de Intervenţie Specială Sayeret Matkal, a convocat o şedinţă de
urgenţă cu toţi experţii israelieni în contra-terorism.
Atunci s-a hotărât în premieră în istoria militară a lumii, trimiterea unei misiuni de
comando, care să elibereze toţi ostaticii într-un teritoriu ostil situat la peste 4.000 kilometri
distanţi de Israel, odată cu întoarcerea în siguranţă atât a ostaticilor, cât şi a trupelor de
intervenţie specială.
Pe data de 29 iunie 1976 la ora 15:30, teroriştii îşi făceau cunoscute cererile de la
microfoanele postului naţional de radio al Ugandei. În afară de eliberarea prizonierilor
respectivi, teroriştii mai cereau în plus suma de 5 milioane USD, toate cererile lor trebuind
soluţionate până în data de 1 iulie, altfel urmând execuţia tuturor ostaticilor evrei.
În scurt timp terorişii au făcut trierea ostaticilor, forţându-i pe cei de origine evreiască
(unii dintre ei supravieţuitori ai lagărelor de exterminare naziste) să intre într-o cameră
separată din clădirea aeroprotului. Înapoi în Israel, ziua de 30 iunie debuta cu mai multe
variante de salvare prezente deja pe biroul lui Itzak Rabin, Prim ministrul statului Israel. Nici
unul nu părea convingător, iar diplomaţia israeliană făcea eforturi mari pentru a-l convinge pe
Idi Amin să-i aresteze pe terorişti.
4
Eliberaţi restul pasagerilor, opriţi toţi israelienii!
La începutul zilei de 1 iulie, teroriştii au decis eliberarea şi celorlalţi 101 ostatici non-
evrei care au părăsit de asemeni Entebbe cu destinaţia Paris.
Cei 94 de ostatici evrei au erau ţinuţi în continuare captivi, fiind mereu sub
ameninţarea morţii. În Tel Aviv, după discuţii aprinse, s-a luat în final decizia trimiterii unei
unităţi de comando care să elibereze ostaticii. Cei mai buni soldaţi din Sayeret Matkal,
unitatea de elită a comandourilor israeliene, au fost selectaţi pentru misiune.
Acolo, în acel perimetru, soldaţii de elită ai Israelului spărgeau uşi, escaladau clădiri
şi împuşcau sute de ţinte mobile, într-un scenariu de antrenament conceput astfel încât să fie
cât mai fidel situaţiei reale pe care aveau să o înfrunte în Uganda.
Eficienţa în acţiune!
5
Oamenii din al doilea avion aveau de asemenea misiunea de a distruge micul
contingent de avioane MIG de pe aeroport care ar fi putut să-i urmărească şi să-i atace în
momentul întoarcerii în Israel.
Ultima aeronavă militară transporta o echipă medicală , alte două vehicule, plus o
mică echipă de 17 agenţi de securitate. Pentru succesul operaţiunii, soldaţii din Sayeret
Matkal purtau uniforme de camuflaj identice cu cele ale gărzilor lui Idi Amin, donate de
partea franceză, fiind înarmaţi cu pistoale mitralieră AK-47 chinezeşi, precum ale gărzilor.
Până şi feţele şi mâinile şi le vopsiseră astfel încât să pară soldaţi africani de la distanţă.
Învăţaseră şi câteva cuvinte uzuale în limba swahili.
Totul era gata pregătit. Primul avion a aterizat fără probleme, iar paraşutiştii israelieni
au asigurat pista cu lumini de urgenţă, astfel încât restul flotilei să aterizeze în siguranţă.
Scenariul mergea foarte bine, trapa avionului s-a deschis şi din ea a ţâşnit în trombă limuzina
ornată cu steaguri ugandeze şi jeep-urile militare. La 250 metri de terminalul unde erau
deţinuţi pasagerii, convoiul de comando a fost oprit de doi soldaţi ugandezi pentru o
verificare de rutină.
Comandantul Netanyahu l-a neutralizat rapid cu un pistol cu surdină pe unul dintre ei.
Celălalt a apucat să tragă un glonte înainte să fie ucis de restul comandoului. Din nefericire,
elementul surpriză fusese pierdut. Cu toate acestea vehiculele israelienilor s-au îndreptat în
trombă spre clădire. Netanyahu a ordonat instantaneu asaltul clădirii. Focurile de armă s-au
auzit, o parte din gărzile ugandeze fiind ucise pe loc, iar restul retrăgându-se în debandadă.
Înăuntru, teroriştilor palestinieni şi germani nu le venea să creadă ce se întâmplă, crezând că
ugandezii şi-au pierdut minţile şi au început nu doar să se împuşte între ei, ci să-i atace şi pe
ei.
Metoda camuflării israelienilor funcţiona perfect. Unul dintre terorişti a tras o rafală
haotică de automat prin fereastră. Replica israelienilor i-a sfârtecat imediat trupul. Dar tirul
său dezordonat apucase să facă o victimă. Una importantă. Comandantul Netanyahu căzuse la
pământ.
A doua unitate de comando şi-a făcut apariţia, ucigând rapid cei 7 terorişti din camera
ostaticilor, precum şi toţi soldaţii ugandezi care încercau să-şi asigure poziţii şi să deschidă
focul până la sosirea grosului armatei ugandeze.
„Toată lumea să se întindă jos. Sunteţi în siguranţă, suntem soldaţi din trupele
speciale israeliene sosite să vă elibereze” !
6
Muki Betser, comandantul adjunct a transmis radio din terminal că ostaticii au fost
asiguraţi, iar echipa de intervenţie intactă, fără pierderi.
Deznodământ fericit
Pentru acest crud dictator, Operaţiunea Entebbe s-a dovedit a fi începutul sfârşitului
domniei sale asupra Ugandei. Oamenii din cele patru avioane Hercules tocmai transmiseseră
terorismului un mesaj clar din partea Israelului. Statul evreu nu va ezita niciodată să-şi trimită
cei mai buni soldaţi în orice colţ al lumii pentru a-şi salva cetăţenii.
Cifrele întregii operaţiuni indicau moartea unui singur soldat evreu, comandantul
Yoni Netanyahu, 5 alţi soldaţi evrei fiind uşor răniţi, 10 ostatici răniţi, alţi 4 ostatici ucişi
înainte de terorişti, 7 terorişti ucişi, aproximativ 45 soldaţi ugandezi ucişi şi un număr
necunoscut de răniţi ugandezi, plus distrugerea a 11 avioane de tip MIG 21.
7
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.ziare.com/magazin/stiri-magazin/cele-mai-faimoase-misiuni-1094503
2. http://www.rador.ro/2016/07/05/operatiunea-entebbe/
3. http://presamil.ro/om/2015/20/files/assets/basic-html/page15.html