VULTURUL ALB EGIPTEAN

Acest vultul poate fi intalnit sub una din denumirile: vulturul egiptean, vulturul alb, vulturul alb egiptean,
vulturul hoitar, vulturul murdar sau puiul faraonului. In engleza: Egyptian Vulture.

Neophron percnopterus este un vultur de dimensiuni mici, apartinand Lumii Vechi, care are o arie larga
de raspandire, putand fi intalnit atat in sud-vestul Europei, cat si in nordul Africii si in sudul Asiei. Este
singurul reprezentant in viata al genului Neophron.

In 2008 specia a fost adaugata in lista animalelor pe cale de disparitie in cadrul unei conferinte a
Natiunilor Unite (ONU) de la Roma deoarece din cele 500000 de exemplare au ramas doar 1000 in toata
lumea.

Vulturii egipteni se hranesc cu hoituri si numai rareori cu oua de strut sau cu mamifere de dimensiuni
mici.

Pe linga ouale de strut meniul hoitarilor se compune din plante in proces de descompunere sau fecale
ale omului si a altor animale.

Exemplarele adulte masoara, de obicei, 85 cm din varful ciocului si pana la extremitatea cozii, iar
deschiderea aripilor are diametrul de 1,7 m. Poate cantari pana la 2,1 kg. Penajul este alb, prezentand
cateva pene negre pe aripi si pe coada.

Tinand cont de habitatul sau – umbla printre hoituri, prin zone cu mult praf – penele sale se tocesc
repede, si, inainte de a naparli, culoarea acestora este mai degraba beige, decat alba.
Ocazional vulturul alb egiptean isi „vopseste” penele cu noroi continand oxid de fier, asa cum fac vulturii
cu barba, astfel incat capata o nuanta pronuntata de galben – din aceasta cauza i se mai spune si
vulturul murdar (din germ. „Schmutzgeier”).

Pielea fetei este nuda si galbena, cu exceptia perioadei in care cuibareste, cand aceasta se coloreaza in
portocaliu. Coada are forma de romb, desi este usor de remarcat in timpul zborului.

Vulturii egipteni sunt pasari monogame. Atat femelele cat si masculii participa la construirea cuibului,
plasat in locuri inaccesibile, din zonele stancoase. Pentru structura folosesc ramuri de copaci, pe care le
imbraca cu resturi de hrana si gunoi.

Materialele sunt carate in cioc pana la cuib, spre deosebire de celelalte pasari rapitoare, care isi folosesc
ghearele pentru aceasta activitate. La sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie, femela depune doua,
la un interval de cateva zile intre ele.

Acestea sunt albe cu pete maro si au cca 94 grame si 65 mm.

Dupa ce ies din oua, puii prezinta un colorit maron inchis, deschizandu-se gradual pe parcursul cresterii,
pana la varsta de 5 ani, cand ating maturitatea pasarile devenind albe.