Dokumen - Tips - Procese Unitare Pentru Tratarea Namolurilor

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om
C ap it ol ul 6
PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NĂMOLURILOR

PROVENITE DIN EFLUENŢII LICHIZI INDUSTRIALI
6.1. Formarea şi caracteristicile nămolurilor
Epurarea apelor uzate, în vederea evacuării în receptorii naturali sau a

recirculării, conduce la reţinerea şi formarea unor cantităţi importante de nămoluri
ce înglobează atât impurităţile conţinute în apele brute, cât şi cele formate în
procesele de epurare.
Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale şi
or ăşeneşti, din care rezultă nămoluri se pot grupa în dou ă mari categorii: cele
privind epurarea mecano-chimică şi cele privind epurarea mecano - biologică. În
fig. 6.1 şi 6.2 se prezintă principalele surse de nămol în cadrul schemelor de
epurare menţionate.
Nisip
Apă Decantare Emisar
uzată Decantare secundar ă
Pretratare primar ă Epurare
Apă pt.
irigaţii
Fermentar
Fermentare e aerobă
anaerobă
Nămol
Incinerare Uscare Deshidratare Igienizare Depozitare Utilizare

termică
Haldă
Compostare Depozitare Utilizare
Fig.6.1.Surse de nămol din staţia de epurare mecano-biologică
79
http://slide pdf.c om/re a de r/full/proc e se -unita re -pe ntr u-tra ta re a -na molur ilor 1/38

Din punct de vedere fizic, nămolurile provenite din epurarea apelor uzate
se consider ă sisteme coloidale complexe, cu compoziţii eterogene, conţinând
particule coloidale ( d < 1 µ ), particule dispersate (d = 1 - 100 µ ), agregate,
material în suspensie etc., având un aspect gelatinos şi conţinând foarte multă apă.
Din punct de vedere tehnologic, nămolurile se consider ă ca fază finală a epur ării
apelor, în care sunt înglobate produse ale activităţii metabolice, materii prime,
produşi intermediari şi produse finite ale activităţii industriale.
Recirculare
Apă
uzată Emisar
Eventual
Pretratare Coagulare Decantare epurare
avansată
Reactivi de Nămol de
coagulare precipitare Eventual
Prelucrare nămol
Utilizare
Extragere
săruri sau Deshidratare Haldă
metale
Reutilizare Chemo
fixare
Cenuşe
Incinerare
Utilizare
Fig. 6.2 Surse de nămol din staţia de epurare mecano - chimică
Principalele tipuri de nămol ce se formează în procesele de epurare a

apelor uzate sunt:
- nămol primar, rezultat din treapta de epurare mecanică;
- nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică;
- nămol mixt, rezultat din amestecul de nămol primar şi după decantarea
secundar ă, ob ţinut prin introducerea nămolului activ în exces în treapta
mecanică de epurare;
- nămol
adaos de agen ţi de de precipitare,
neutralizare, rezultat din
precipitare, epurarea
coagulare fizico-chimic ă a apei prin
- floculare.
După stadiul lor de prelucrare în cadrul gospodăriei de nămol,
se pot clasifica:
- nămol stabilizat (aerob sau anaerob);
- nămol deshidratat (natural sau artificial);
- nămol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimică sau compostare);
- n ămol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizării compuşilor
toxici;
- cenuşă, rezultată din incinerarea nămolului;
80

Clasificarea nămolurilor după compoziţia conduce la luarea în considerare

a două mari categorii:
- nămoluri cu compoziţie predominant organică, ce conţin peste 50%
substanţe volatile în substanţa uscată şi care, de regulă, provin din
epurarea mecano-biologică;
- nămoluri cu compoziţie predominant anorganică, ce conţin peste 50%
din substanţa uscată şi care de regulă, provin din epurarea fizico-
chimică.
6.2. Caracteristicile fizico-chimice ale nămolurilor
Pentru caracterizarea nămolurilor se apelează la:

- indicatori generali (umiditate, greutate specifică, pH, raport mineral
volatil, putere calorică etc.);
- indicatori specifici (substanţe fertilizante, detergenţi, metale, uleiuri şi
gr ăsimi etc.) în funcţie de provenienţa apei uzate industriale.
Datorită naturii complexe a nămolurilor, indicatorii generali şi specifici se
completează cu alţi parametri ce caracterizează modul de comportare a
nămolurilor la anumite procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate,
compresibilitate, flotabilitate).
Principalele caracteristici fizico-chimice ale nămolurilor care prezintă
interes în tehnologia de prelucrare şi evacuare sunt analizate în cele ce urmează.

Umiditatea sau con
Aceasta ţ inutul
variaz ă înde limite
apă foarte largi, în funcţie de natura nămolului
(mineral sau organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de
precipitare etc.).
Astfel materialele grosiere reţinute pe gr ătare şi site au umiditate de 60%,
nămolul primar proaspăt 95-97%, nămolul activ în exces 98-99,5% şi n ămolul de
precipitare 92-95% (tabelul nr.6.1.) În practica prelucr ării nămolului este important
a cunoaşte modul de legare a apei şi energia necesar ă pentru îndepărtare.
Greutatea specifică a nă molului

Aceasta depinde de greutatea specifică a substanţelor solide pe care le
conţine, de umiditatea lor şi de provenienţa n ămolului în cadrul staţiei: nămolul
3
primar brutmai
are valori are omici,
greutate specific
în jur ă de 1,004-1,010
de 1,001 t/m3, iar dupt/m , nămolul
ă îngro activ t/m
şare 1,003 excedentar
3
.
Mineral şi volatil în substan ţă uscat ă

Acesta este un criteriu de clasificare a nămolurilor ( nămol organic în care
M / V < 1 şi nămol anorganic în care M / V > 1 ) şi un criteriu de selecţie a
procedeelor de prelucrare, întrucât un nămolul organic este putrescibil şi se are în
vedere mai întâi stabilizarea sa mai ales pe cale biologică (fermentare anaerobă,
81

stabilizare aerobă), pe când nămolul anorganic se prelucrează prin procedee fizico-

chimice (solidificare, extracţie de componente utile etc.).
Tabelul 6.1.
Caracteristicile de filtrabilitate ale unor nămoluri industriale
Rezistenţa specifică Coeficient de
Provenienţa nămolului Umiditate convenţională la compresi-
iniţială filtrare 1016 cm/g bilitate
% s
Nămolul primar, Filatura Baloteşti 86,0 1180 0,60
Nămol de precipitare de la 88,7-90,9 20-25 0,75
Tă băcăria minerală Rm.Vâlcea
Nămol primar brut, CCH Oneşti 95,8-90,6 310-375 0,60
Nămol primar de la prelucrarea 85,0-92,0 300-1200 0,80
carbonifer ă Petrila
Nămol de precipitare, "Rulmentul" 95,6-96,7 86-188 0,7-0,9
Bârlad
Nămol de precipitare C.Ch. 93,1-94,4 20-30 0,60
Valea Călugărească
Nămol de precipitare "Dero" 98,1 11,2 1,16
Ploieşti
Nămol primar (bere, spirt, drojdie) 97,1-98,6 5910-6000 0,6-1,3
Bragadiru
Nămol biologic în exces CCH 98,5-98,7 2953-4394 1,1
Piatra Neamţ
Nămol primar brut ISCIP 94,7-97,2 674-704 -
Căzăneşti
Nămol biologic în exces, crescătorii de porci 97-99 5000-700 0,9-1,2
Nămol biologic în exces (aerare prelungită),
Industria lânii Constanţa 97,8-98,2 1761-1960 0,9
Rezisten ţ a specifică la filtrare şi compresibilitate

Aceşti parametrii reprezintă unii dintre cei mai importanţi parametri
pentru deshidratarea nămolurilor şi instrumente de apreciere a condi ţionării
nămolurilor. Rezistenţa specifică la filtrare se caracterizează cu relaţia:
2 ⋅ b ⋅ P ⋅ A 2
r = (6.1)
η⋅c
în care:
r - rezistenţa specifică la filtrare, în cm/g; 2
P - diferenţa de presiune aplicată, în dyn/cm ;
A - suprafaţa de filtrare, în cm2;
η - vâscozitate dinamică a filtratului (la temperatura probei), în g/cm s;
b - panta dreptei din reprezentarea grafică a raportului t/v → v, în s/cm6;
c - concentraţia de solide în turb ă, în g/cm3.
82

Pentru determinarea experimentale a rezistenţei specifice la filtrare se

măsoar ă volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp într-o instalaţie
specială de laborator, prin filtrare la diferenţă de presiune negativă sau pozitivă.
În tabelul 6.1. se prezintă valori ale rezistenţei specifice la filtrare şi
coeficientul d compresibilitate pentru unele nămoluri rezultate din epurarea apelor
uzate industriale.
Puterea calorică a nă molului

Aceasta variază în funcţie de conţinutul în substanţă organică. Orientativ,
putându-se determina cu rela ţia:
PC = SV ⋅ 44,4 (6.2)
n
în care: PCn - puterea calorică netă;
SV - conţinutul în substanţe volatile.
Puterea calorică se determină experimental, utilizând o bombă
calorimetrică. În tabelul 6.2 se indică valorile orientative ale puterii calorice
calculate la diferite concentraţii de materii organice.
Tabelul 6.2.
Valori orientative ale puterii calorice a nămolurilor la
diferite concentraţii de materii organice, în solide uscate
Materii organice
în solide totale uscate Putere calorică ( Kcal/kg )
(%)
Nămol primar Nămol activ în exces
100 6650 5650
90 5850 5050
80 5100 4450
70 4300 3850
60 3600 3300
50 2800 2650
40 2150 2050
30 1400 1500
Metale grele şi nutrien ţ i

Conţinutul de nutrienţi (K,P,N) prezintă o importanţă deosebită atunci
când se are în vedere valorificarea nămolului ca îngr ăşământ agricol sau agent de
condi ţ ă a nămolului este
condiţionare
ionată dea prezen
solului.
ţa şiDe asemenea,
cantitatea utilizarea
metalelor grele agricol
care prezintă grad ridicat de
toxicitate. Dacă nămolul menajer conţine cantităţi reduse de metale grele, în
general sub limitele admisibile, nămolul rezultat din epurarea în comun a apelor
or ăşeneşti cu cele industriale conduce, în funcţie de profilul industriei, la creşterea
concentraţiei de metale grele în nămol. Prezenţa şi concentraţia metalelor în
nămolurile industriale depinde de profilul şi procesul tehnologic al industriei.
83

6.2.1. Caracteristici biologice şi bacteriologice

Nămolurile proaspete (primare şi secundare) prezintă caracteristici
biologice şi bacteriologice asemănătoare cu cele ale apei supuse epur ării, cu
menţiunea că diminuarea lor în fază apoasă se traduce cu o concentrare în faza
solidă.
Diferitele procedee de prelucrare a nămolului, conduc şi la diminuarea
potenţialului microbiologic al nămolului şi în mod deosebit al potenţialului
patogen. În cadrul unor procedee de prelucrare se creează condiţii de dezvoltare a
microorganismelor capabile să transforme unele substanţe prezente din nămol în
substanţe utile sau neutre în raport cu mediul înconjur ător. Astfel, în bazinul de
fermentare anaerobă se dezvoltă microorganisme capabile de mineralizarea
materiilor organice care realizează şi o reducere relativă a potenţialului patogen. În
procesul de compostare, prin procese biochimice complexe se produce o
humificare a materiei organice, iar datorită temperaturii se produce şi o dezinfecţie
a nămolului. Nămolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu
potenţial patogen ridicat (ferme de animale, tă băcării, abatoare etc) trebuie
prelucrate în mod corespunzător. Unele categorii de ape uzate ce nu prezint ă un
mediu prielnic de viaţă pentru microorganisme (pH acid, prezenţa unor metale
toxice etc) conduc la formarea de nămoluri f ăr ă potenţial patogen.
6.3. Procese şi procedee de prelucrare a nămolului
Procedee de prelucrare a nămolului Tabelul 6.3

Tip de Îngroşare Fermentare Condiţionare Dishidratare Uscare Oxidare Evacuare
nămol Omoge- Igienizare totală finală
nizare
Gravita- Fermentare Chimică Platforma pt. Vetre Incine- Îngr ăşămînt
ţională anaerobă uscarea etajate rare agricol
PRIMAR nămolului rotative
Depozitare
Fermentare Termică Filtru presă
aerobă Materiale
Vacuum construcţii
filtru Atomi-
Flotare Stabilizare Îngheţare zare Oxid. Agent
chimică Centrifugă umedă
SECUNDAR de
condiţio
Filtru bandă
Tratare nare a
Cu material
termică Concentrator Uscare Piroliză solului
inert
rotativ solar ă
Centrifu- Evacuare în
gare Compostare Lagună subteran sau
DE LA în
TRATARE mediu marin
CHIMICĂ
84

Procesele de prelucrare a nămolurilor sunt multiple şi variate, în funcţie

de provenienţa şi caracteristicile lor, dar şi în funcţie de modul final de evacuare.
Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face după diferite criterii,
cum ar fi reducerea umidităţii, mineralizarea componentei organice etc.
În tabelul 6.3. se prezintă o grupare a procedeelor de prelucrare sugerând
posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiecărui tip de nămol şi
condiţiilor specifice locale.
6.3.1. Îngroşarea nămolului
Această metodă constituie cea mai simplă şi larg r ăspândită metodă de

concentrare nămolului,
specifice la a filtrare. având
Îngro şareadrept
se rezultat reducerea
poate realiza
ş
prini ameliorarea
ţei
rezistensau
decantare, flotare
centrifugare, gradul de îngroşare depinzând de mai multe variabile, dintre care mai
importante sunt: tipul de nămol, concentraţia iniţială a solidelor, temperatur ă,
utilizarea agenţilor chimici, durata de îngroşare etc.
Prin îngroşare, volumul nămolului se poate reduce de circa 20 de ori fa ţă
de volumul iniţial, dar îngroşarea este eficientă tehnico-economic până la o
concentraţie de solide de 8-10%.
Îngro şarea gravita ţ ional ă se realizează în instalaţii convenţionale de tipul

decantoarelor circulare, având radierul cu pantă spre centru, dotate cu echipamente
mecanice de amestec lent, pentru a favoriza dirijarea nămolului spre centru, de
unde se extrage, apa separată evacuându-se pe la partea superioar ă.
Timpul mediu de reţinere a solidelor în îngroşător este de 0,5-2 zile. Se
utilizează în mod frecvent îngroşătoare cu funcţionare continuă, instalaţiile
calculându-se la o încărcare hidraulică de 0,6-1,2 m3/m2 h. Încărcarea cu solide este
de 1,5-6,0 kg/m2h, în funcţie de caracteristicile nămolului (tabelul 6.4.)
Tabelul 6.4
Încărcarea şi concentraţia în solide la îngroşătoare gravitaţionale
Încărcarea în solide Concentraţia de
Tipul de nămol kg/m2h solide în îngroşat
%
Nămol primar 4-6 8-10
Nămol
Peliculăactiv
biologică 1-1,2
1,5-2,0 2,5-3,0
7-9
Nămol primar + activ 1,0-2,0 5-8
Nămol primar + 2,0-2,4 7-9
peliculă biologică
Îngro şarea prin flotare se aplică pentru suspensii care au tendinţa de flotare şi sunt
rezistente la compactare prin îngroşare gravitaţională.
Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat,
flotare cu aer dizolvat sub presiune, flotare cu aer la presiune negativă şi flotare
85

biologică. Cel mai larg utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune,
care prin destindere la presiunea apropiată de cea atmosferică elimină bule fine
(d ≈ 80 µ), care se ataşează sau se înglobează în flocoanele de nămol şi le ridică la
suprafaţă. Pentru asigurarea unei concentraţii convenabile de materii în suspensie
la alimentare, se practică recircularea unei fracţiuni de efluent.
Principalii parametri ce influenţează procesul de îngroşare prin flotare
sunt: presiunea, raportul de recirculare, concentraţia de solide la alimentare, durata
de retenţie, raportul aer / solide, tipul şi calitatea nămolului, încărcarea hidraulică
în solide, utilizarea agenţilor chimici.
Îngro şarea prin centrifugare se aplică în general pentru nămolul activ în exces,

atunci când nu se dispune de spaţiu pentru alte instalaţii mai puţin compacte.
Utilizând centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o
concentrare de solide de circa 4% şi un grad de reţinere a solidelor de 90%, la
îngroşarea nămolului activ cu adaos de floculanţi. Ţinând seama de viteza de
rotaţie mare a echipamentului (6000 rot/min), consumul de floculanţi este mai mare
datorită fragilităţii şi ruperii flocoanelor, deci costurile de exploatare sunt mai mari
decât în cazul altor procedee.
În tabelul 6.5. se prezintă date comparative asupra diferitelor procedee de
îngroşare a nămolului.
Tabelul 6.5.
Date comparative între diferite procedee de îngroşare a nămolului
Tehnologia Conţinut de
substanţă Consum
energie,de Caracteristici
uscată kWh/m3
obţinută (%) nămol
Îngroşare 4 - 6 0,1 - 0,3 Simplă: costuri scăzute de exploatare;
gravitaţională necesită spaţiu mare, costuri de construcţii
ridicate; nu este afectată de solidele
prezente în nămol
Îngroşare 5 0,7 - 2,5 Convenabil pentru nămoluri biologice
prin (f ăr ă substanţe abrazive); spaţiu redus şi
centrifugare cost de construcţie scăzut
Îngroşare 4 - 6 0,3 - 0,6 Spaţiu redus; costuri de construcţie mici;
prin flotare tehnologie sofisticată; costuri de
exploatare ridicate
6.3.2. Fermentarea nămolului
Fermentarea nămolului, în vederea unei prelucr ări ulterioare sau a

depozitării se poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe - primele fiind cel
mai des folosite. În procesul de fermentare, materialul organic este mineralizat, iar
structura coloidală a nămolului se modifică. Nămolul fermentat poate fi mai u şor
deshidratat, cu cheltuieli mai mici decât în cazul n ămolului brut.
86

Fermentarea anaerob ă a nă molului

Cinetica fermentării anaerobe se desf ăşoar ă sub influenţa a două grupe
principale de bacterii:
- facultativ anaerobe, acido-producătoare, care transformă substanţele
organice complexe (hidraţi de carbon, proteine, gr ăsimi)în substanţe organice mai
simple (acizi organici, alcooli, cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare;
- anaerobe, metano-producătoare, care utilizează ca hrană moleculele mai
simple de substanţe organice şi cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt
transformate în compuşi simpli: apă, bioxid de carbon şi metan.
Viteza de reacţie globală este dată de faza cea mai lentă, cea de
gazeificare, datorită vitezei de multiplicare redusă a bacteriilor şi de marea
sensibilitate la condiţiile de mediu. Aşa cum este cunoscut, din procesul de
fermentare anaerobă rezultă gazul de fermentare combustibil (biogaz) utilizat ca
sursă neconvenţională de energie.
Factorii care influenţează procesul de fermentare se pot grupa în două
categorii:
- caracteristicile fizico-chimice ale nămolului supus fermentării:
concentraţia substanţelor solide , raportul mineral / volatil, raportul dintre
componenta organică şi elemente nutritive, prezenţa unor substanţe toxice sau
inhibitoare etc;
- concepţia şi condiţiile de exploatare ale instalaţiilor de fermentare:
temperatura, sistemul de alimentare şi evacuare, sistemul de încălzire, de
recirculare, de omogenizare, timpul de fermentare, înc ărcarea organică etc.
În mai
instalaţiilor, afarasunt
acestor factori
o serie legaţiladenivelul
de factori calitatea materialului
celulei, şi parametrii
legaţi de echipamentul
enzimatic, mult mai dificil de sesizat şi dirijat, necesitând metode de investigare
deosebit de complexe.
Se vor analiza câţiva dintre factorii de influen ţă asupra procesului, ce pot
fi dirijaţi în sensul dorit.
Concentra ţ ia substan ţ elor solide din nă mol trebuie să fie astfel aleasă încât să
asigure apa fiziologică necesar ă bacteriilor. Se recomandă concentraţii de 5-10%
materii solide. Concentraţii mai ridicate ale materialului, peste 12% creează
dificultăţi la pompare şi omogenizare.
Componenta organic ă a fazei solide prezintă, de asemenea, importanţă în procesul

de mineralizare şi în produc ţia gazului. Se apreciază că o reducere minimă de 50%
a componentei organice asigur ă o stabilitate relativă a nămolului. Compoziţia
gazului nu este influenţată de gradul de descompunere al materiei organice, ci de
componentele organice.
Principalele grupe de substanţe organice prezente în componenta volatilă,
cu implicaţie asupra cantităţii şi compoziţiei gazului de fermentare sunt: hidraţii de
carbon, proteinele şi gr ăsimile. În tabelul 6.6. se prezint ă producţia specifică şi
compoziţia gazului la cele trei grupe de substanţe organice.
87

Tabelul 6.6.
Producţia şi compoziţia gazului pe principalele
grupe de substanţe organice din nămol
Grupa Producţia de gaz, Compoziţia gazului
cm3/g substanţă %
Hidraţi de carbon 790 50 CH4+50 CO2
Gr ăsimi 1250 68 CH4+32 CO2
Proteine 704 71 CH4+29 CO2
Cercetări efectuate arată că fermentarea anaerobă se poate aplica pentru

majoritatea substanţelor organice, excepţie f ăcând lignina şi uleiurile minerale.
Componenta mineral
fermentarea anaerob ăă stabilitesăanumite
, în special
. Sunt azot şi fosfor
rurile de rapoarte optimeprezint ă importan
între carbon ţă în
organic,
azot şi fosfor, o producţie bună de gaz obţinându-se la raportul Corg / Norg = 13 – 14.
O serie de cationi ( Ca2+, Mg2+, Na+, K +, NH+) produc inhibarea fermentării
anaerobe la concentraţii peste 10 g/l. Sărurile de sodiu sunt relativ toxice faţă de
bacteriile metanice, astfel că în cazul de neutralizare a nămolului supus fermentării
este indicat să se evite hidroxidul de sodiu.
Influen ţ a substan ţ elor toxice ca: nichel, crom (tri- şi hexavalent), zinc, cupru,
plumb etc.au efect de inhibare şi dereglare a procesului de fermentare anaerob ă.
Limitele de inhibare şi dereglare a procesului sunt uneori controversate, influenţa
toxică a metalelor fiind strâns corelată cu prezenţa sulfurilor care produc, cu ionii
metalici, complexe
În tabelul netoxice pentru
6.7 se indic bacterii.
ă limitele de concentraţii pentru unele substanţe cu
efecte toxice în procesul de fermentare.
Tabelul 6.7.
Limitele de concentraţie pentru unele substanţe cu
influenţă asupra procesului de fermentare
Substanţa Concentraţia Substanţa Concentraţia
mg/l mg/l
Sulfuri 200 Calciu 2000- 6000
Metale grele 1 Magneziu 1200-3500
solubile
Sodiu 5000-8000 Amoniu 1700-4000
Potasiu 4000-10000 Amoniu liber 150
O altă categorie de substanţe cu caracter inhibitor sau toxic sunt şi unele

substanţe organice, în concentraţie mare, cum ar fi alcool metilic, etilic, propilic,
izoamilic, benzen, toluen, peste 1 g/l; alcooli superiori peste 0,1 - 0,2 g/l; substan ţe
tensioactive peste 20 mg/l ,nămol. De asemenea pesticidele, în special cele organo-
clorurate, produc dereglări în procesul de fermentare.
88

Influen ţ a pH-ului . Fermentarea anaerobă se desf ăşoar ă în condiţii optime la

pH = 6,8 - 7,6, interval în care producţia şi compoziţia gazului sunt normale.
Modificarea pH-ului apare la modificarea calităţii nămolului de alimentare sau la
exploatarea incorectă a instalaţiei
Influen ţ a temperaturii. În general, fermentarea anaerobă se poate realiza într-un

interval larg de temperatur ă, între 4 şi 60 0C, cu aclimatizarea microorganismelor în
anumite zone de temperatur ă. Viteza de mineralizare este influenţată de
temperatur ă, în sensul creşterii duratei de mineralizare cu scăderea temperaturii.
Din punct de vedere termic, procesele de fermentare anaerob ă se pot
clasifica în trei categorii:
- fermentare criofilă (f ăr ă încălzire) la temperatura mediului ambiant;
- fermentare mezofilă (32-35 0C);
0
- fermentare termofilă (≈55 C).
În practică este larg aplicată fermentarea mezofilă.
Fermentarea termofilă, deşi prezintă unele avantaje, ca reducerea duratei
de fermentare şi deci a volumului instalaţiilor, este totuşi rar utilizată, întrucât
implică consumuri suplimentare de energie calorică (mai ales în perioada de iarnă)
şi formează cruste şi spume în bazine.
Microorganismele care participă la procesul de fermentare şi, îndeosebi,
cele metanice, sunt foarte sensibile la variaţii de temperatur ă chiar de 2-30C,
intervalul de temperatur ă şi menţinerea ei într-un regim constant reprezentând
factori importanţi ai procesului. Încălzirea rezervoarelor de fermentare la
temperaturile
exterioare, careproiectate
asigur ă şi se face, în principal,
o omogenizare precumăştoare
cu schimb
a nămolului, ăldur ăa
de ăclzire
i o preînc
nămolului brut.
Amestecul - recircularea – inoculare are ca scop principal amestecul nămolului

fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafaţă, prin aceasta
obţinându-se o mai rapidă degradare a substanţei organice, respectiv o mai rapidă
terminare a fermentării.
Cercetări recente asupra mecanismelor de degradare şi conversie a
materiei organice din nămol au pus în evidenţă căi de stimulare a procesului de
fermentare prin factori exogeni. Astfel, adaosuri de medii nutritive pentru bacterii,
adaosuri de vitamine şi al ţi factori de creştere au condus la sporirea producţiei de
gaz de fermentare cu 10-15%
Fermentarea aerobă a nă molului
Acest proces constă, ca şi fermentarea anaerobă, dintr-un proces de
degradare biochimică a compuşilor organici uşor degradabili.
Fermentarea aerobă se realizează în practică prin aerarea separată a
nămolului (primar, secundar sau amestec) în bazine deschise. Echipamentul de
aerare este acelaşi ca şi pentru bazinele de nămol activ. Fermentarea aerobă a
nămolului se recomandă mai ales pentru prelucrarea nămolului activ în exces,
89

când nu există treaptă de decantare primar ă, sau când nămolul primar nu se

pretează la fermentare anaerobă.
Avantajele procedeului sunt:
- exploatare simplă;
- lipsa mirosurilor neplăcute;
- igienizarea nămolului (reducerea numărului de germeni patogeni) şi
reducerea cantităţii de gr ăsimi.
Dintre dezavantaje se semnalează, ca mai importante, consumul de
energie pentru utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaerobă care
produce şi gaz de fermentare.
Un nămol se consider ă fermentat aerob când componenţa organică s-a
redus cu 20-25%, cantitatea de gr ăsimi a ajuns la maximum 6,5 % (faţă de
substanţa uscată), activitatea enzimatică este practic nulă, iar testul de
fermentabilitate este negativ.
Instalaţiile de fermentare aerobă se dimensionează, de regulă, pentru
durata de retenţie de 8-15 zile, în funcţie de caracteristicile nămolului, în care se
include şi o perioadă de aclimatizare la condiţiile aerobe (nămol primar).
Comparând cele două sisteme de stabilizare biologică a nămolului
organic, apare net avantajos procedeul de stabilizare anaerob ă, mai ales sub
aspectul energetic. În tabelul 6.8. se dau date comparative ale celor două procedee.
Tabelul 6.8
Date comparative privind fermentarea anaerobă şi aerobă
Metoda Perioada Consum de energie Caracteristici
de KWh/m3 nămol
retenţie
zile
Fermentare 8 - 15 5 - 10 Simplă; cost scăzut de
aerobă investiţie; consum mare de
energie
Fermentare 15 - 20 0,2 - 0,6 Cost de exploatare ridicat; cost
anaerobă de investiţie ridicat; consum
mic de energie; producţie de
gaz (sursă de energie)
6.3.3. Condiţionarea nămolului
Aducerea nămolurilor primare, secundare sau stabilizate în categoria

nămolurilor uşor filtrabile se realizează, în principal, prin condiţionare chimică sau
termică. Se pot obţine, teoretic, rezultate satisf ăcătoare şi prin adaos de material
inert (zgur ă, cenuşă, rumeguş etc.), dar acest procedeu prezintă dezavantajul de a
creşte considerabil volumul de nămol ce trebuie prelucrat în continuare.
Condi ţ ionarea chimică
Condiţionarea nămolului cu reactivi chimici este o metodă de modificare
a structurii sale, cu consecinţă asupra caracteristicilor de filtrare.
Agenţii de condiţionare chimică a nămolului se pot grupa în trei categorii:
90

- minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorur ă ferică, sulfat feros ,

oxid de calciu, extracte acide din deşeuri;
- organici: polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produ şi de
policondensare sau polimeri naturali;
- micşti: amestec de polimeri sintetici cu săruri minerale sau amestec de
coagulanţi minerali.
Reactivii anorganici cei mai des utilizaţi pentru condiţionarea nămolului
sunt clorura ferică şi varul, fiecare având un câmp de acţiune propriu. Sulfatul
feros este mai economic, dar are o ac ţiune corosivă. Sărurile de aluminiu, în
special clorhidratul de aluminiu, sunt eficiente, mai puţin corosive, dar costul este
mai ridicat.
Dintre polimerii organici, cei cationici se pot utiliza singuri, iar cei
anionici şi neionici, în asociere cu alţi coagulanţi minerali. În general, dozele de
polimeri organici sunt mult mai reduse decât la cei minerali, dar costul este încă
ridicat. Alegerea coagulantului şi doza optimă se fac pe baza încercărilor
experimentale de laborator, întrucât alegerea depinde de provenien ţa nămolului,
compoziţia sa chimică, gradul de dispersie, tehnologia de deshidratare ce urmeaz ă
a se aplica etc.
Pentru fiecare tip de nămol şi pentru fiecare coagulant, floculant sau
amestec, se stabileşte doza optimă pe cale experimentală.
Condi ţ ionarea termică
Acest mod de condiţionare se realizează la temperaturi de 100-2000C,
presiuni de 1-2,5
caracteristicile atm şi durate
nămolului de încălzire
şi de procesul pânPăăla
utilizat. 60principale
r ţile min, depinzând tipul ţşiii
ale uneideinstala
de condiţionare termică sunt: reactorul, în care se realizează tratarea nămolului la
temperaturi menţionate mai sus; schimbătorul de căldur ă, în care nămolul proaspăt
este preîncălzit de nămolul tratat; boilerul pentru prepararea aburului necesar
ridicării temperaturii în reactor şi decantorul de nămol tratat.
Avantajele principale ale condiţionării termice sunt: lipsa mirosurilor
neplăcute în timpul condiţionării, condiţionare f ăr ă adaos de substanţe chimice şi
sterilizarea nămolului.
Alte procedee de condi ţ ionare

Condiţionarea prin îngheţare produce un efect similar cu condi ţionarea
cedeazăă. cu
termic şurinţă apa. scăzute, structura nămolului se modifică, iar la dezgheţare
Lautemperaturi
Condiţionarea cu material inert trebuie analizat ă pentru anumite tipuri de
nămol şi surse de materiale inerte locale, fie pentru cre şterea puterii calorice a
nămolului (în cazul inciner ării), fie pentru valorificarea nămolului (agricolă,
ameliorarea solului, redare în circuitul agricol).
91

6.3.4. Deshidratarea nămolului

În scopul prelucr ării avansate sau eliminării finale, apare necesitatea
reducerii conţinutului de apă din nămol pentru diminuarea costurilor şi volumelor
de manipulat.
În cazul staţiilor mici de epurare (debite mici de nămol), deshidratarea se
poate realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea nămolurilor sau
iazurilor de nămol) în cazul în care se dispune de spaţiu şi sunt asigurate condiţiile
de protecţie ale mediului înconjur ător (protecţia apelor subterane, aşezărilor
umane, aerului etc).
Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri
de nămol (nămol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a obţine o separare
eficientă a fazelor se impune condiţionarea prealabilă a nămolului.
Deshidratarea natural ă pe platforme de uscare a nămolului este larg utilizată,
având în vedere simplitatea construcţiei şi costul redus de exploatare.
Platformele de uscare sunt suprafeţe de teren îndiguite în care se
depozitează nămolul. Dimensiunile platformelor de uscare sunt alese în func ţie de
metoda adoptată pentru evacuarea nămolului deshidratat. Când evacuarea
nămolului se face manual, lăţimea patului nu trebuie s ă depăşească 4 m; evacuarea
cu mijloace mecanizate permite o lăţime de până la 20 m. Lungimea platformelor
de uscare este determinată, în principal, de panta terenului şi nu trebuie să
depăşească 50 m. Platformele pot fi aşezate pe un strat de bază permeabil sau
impermeabil. Stratul de
spartă cu o grosime de drenaj
0,2-0,3permeabil
m (stratulsedeexecut ă din zgur
susţinere), pesteă, care
pietriseş sau ă ună
aşeazpiatr
strat de nisip sau pietriş mai fin, cu o grosime de 0,2 - 0,6 m. În stratul de susţinere
se îngroapă tuburile de drenaj pentru colectarea apei drenate.
Similitudinea dintre drenarea apei pe platforme şi filtrabilitatea nămolului
a permis stabilirea unor relaţii pentru determinarea duratei de drenare a apei,
relaţii ce s-au verificat cu datele experimentale
η ⋅ R ⋅ h 2 ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wi ) ⋅ (Wi − Wfl )

td = (6.3)
172,8 ⋅ P ⋅ (100 − Wfl )
unde:
tηd -- timpul de drenaj,
vâscozitatea în zile
dinamic ă a ;nămolului, în g/cm s;
h - înălţimea stratului de nămol, în cm;
ρn - densitatea nămolului, în g/cm3;
R - r 10-10 , rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului, în
cm/g;
P - diferenţa de presiune, în g/cm2;
Wi - umiditate iniţială, în %;
Wfl - umiditatea la sfâr şitul drenării, în %.
92

Grosimea stratului de nămol ce se trimite pe paturi depinde de

caracteristicile materialului şi de climatul zonei respective. În general, o înălţime
de circa 0,20 m este recomandabilă pentru o climă temperată.
Determinarea duratei de deshidratare a nămolului pe platformele de
uscare presupune cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale nămolului şi
regimului climatic al zonei respective. În general, în climat temperat, durata de
deshidratare este cuprinsă între 40 şi 100 zile, ceea ce înseamnă că, în total, se
poate conta pe o grosime de nămol ce se r ăspândeşte pe platformă de 1,5 - 2,0 m pe
an, respectiv o productivitate de 80 - 100 kg substanţă uscată/m2an.
Deshidratarea mecanică pe vacuum-filtre este procedeul tehnic cel mai larg utilizat
în prezent pentru drenajul artificial al apei. Forma constructivă a vacuum-filtrelor
poate fi diferită (cu disc, taler sau tambur), vacuum-filtrele cu tambur fiind cele
mai utilizate pentru deshidratarea nămolurilor provenite din epurarea apelor uzate.
Pentru determinarea suprafeţei de filtrare necesar ă se utilizează relaţia:
10 ⋅ Q ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wi )
St = (6.4)
16 ⋅ L t
în care :
St - suprafaţa de filtrare necesar ă, în m2;
Q - debitul de nămol, în m3/zi;
ρn - densitatea nămolului, în gr/cm3;
Wi - umiditatea iniţială a nămolului, în%;
Lt - productivitatea (încărcarea) vacuum-filtrului, în kg/m2h.
Productivitatea vacuum-filtrului se poate stabili pe baza determin ărilor de
laborator - rezistenţa specifică la filtrare şi coeficientul de compresibilitate - sau pe
baza încercărilor pe instalaţii pilot.
P ⋅ m ⋅ ρ f ⋅ (100 − Wi ) ⋅ (100 − Wf )
L = 0,25 ⋅ K ⋅ (6.5)
η ⋅ R ⋅ M ⋅ (Wi − Wf )
în care:
L - productivitatea, în kg substanţă uscată/m2h;
P - presiunea de lucru, în mmHg;
R= r 10-10 - rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului, în cm/g;
η - vâscozitatea filtratului, în c.p.;
m
M -- fracţiunea
durata de imersare,
de rota în %; în min;
ţie a tamburului,
K - factor de corecţie (0,75);
ρf - densitatea filtratului, în g/cm3;
Wi - umiditatea iniţială a nămolului, în %;
Wf - umiditatea finală a nămolului, în %.
Productivitatea vacuum-filtrelor la deshidratarea nămolurilor provenite
din epurarea apelor variază în limite largi: 5 - 10 kg /m2 h pentru nămol activ
93

proaspăt şi fermentat, 20 - 25 kg / m2 h pentru nămol amestecat fermentat şi

circa 30 kg / m2 h pentru nămolul primar fermentat.
Deshidratarea nămolurilor pe vacuum-filtre prezintă avantajul
funcţionării continue (spre deosebire de filtrele pres ă) şi a capacităţii mari d
filtrare. Dintre avantaje se pot semnala degradarea relativ rapidă a pânzelor
filtrante, umiditatea destul de ridicată a turtei (70-80% şi consum de energie mai
mare decât al filtrelor presă.
Deshidratarea mecanic ă pe filtre presă

Caracteristica principală a acestor utilaje este concentrarea unei mari
suprafeţe de filtrare într-un echipament de dimensiuni reduse.
Filtrele presă pot fi adaptate pentru o gamă largă de suspensii. Există
multe variante constructive de filtre presă, deosebirile principale constând în forma
şi modul de funcţionare a elementelor filtrante.
În aceste instalaţii, nămolul îngroşat sau condiţionat este pompat cu
pompe speciale în camerele filtrului presă. După umplerea camerelor se face
deshidratarea prin creşterea presiunii, în final r ămânând în camer ă o turtă cu
umiditate redusă, chiar sub 40%. Consumul de energie electrică este de circa 3
kWh/m3nămol.
Durata de deshidratare a nămolurilor pe filtre de presă se calculează pe
baza a două componente esenţiale şi anume tipul de deshidratare propriu-zis ă sau
timpul de presare şi durata de încărcare şi descărcare a filtrului sau timpul auxiliar.
Timpul auxiliar poate fi egal cu timpul de presare în cazul filtrelor pres ă cu
încărcare Timpul
şi descărcare manual
de presare ă sau mai se
propriu-zis redus.
poate10-15 baza ţcaracteristicilor
min, lapeinstala
determina iile moderne.
nămolului şi a parametrilor constructivi ai instalaţiei.
1,42 ⋅ η ⋅ R ⋅ d 2 ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wf ) ⋅ (Wi − Wf )
t p = (6.6)
10 4 ⋅ P ⋅ (100 − Wi )
unde:
t p - timpul de presare, în h;
η - vâscozitatea filtratului, în c.p.;
R = r 10-10 - rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului, în cm/g;
d - distanţa dintre plăci, în cm;
P - presiunea de lucru, în at;
Wi -- umiditatea ţială ăa anănmolului,
ămolului,înîn%;
Wf umiditatea ini
final %;
3
ρn - densitatea nămolului, în g/cm .
Ţesăturile filtrante, la filtrele de presă, pot fi naturale sau artificiale, iar

alegerea condiţiile de exploatare ale instalaţiei de trebuie să se facă în funcţie de
tipul de nămol, timpul de deshidratare propriu-zisă pentru filtrare şi condiţiile
impuse filtratului. Timpul de deshidratare pentru nămolurile rezultate din epurarea
94

apelor uzate variază între 1 şi 6 h, depinzând de caracteristicile n ămolului, gradul

de condiţionare, presiunea de lucru, etc.
În tabelul 6.10 se prezintă date asupra duratei de presare pentru diferite
tipuri de nămol.
Principalele avantaje ale filtrelor - presă sunt capacitatea mare de
filtrare, consum redus de energie, umiditatea sc ăzută a turtelor. Dintre dezavantaje
se semnalează consum mare de material filtrant, consum ridicat de reactivi pentru
condiţionare, consum mare de manoper ă.
Tabelul 6.10
Timpul de presare a unor nămoluri industriale
Tipul de nămol Umiditatea Rezistenţa specifică Timpul de Presiunea
iniţială, la filtrare x 1010 presare de lucru,
Celuloză şi hârtie %
97-98 cm/g
11-55 (t1,8
p), h at
7-8
Vâscoza 95-96 25-35 0,6 3-5
Preparaţii de cărbune 67 20 2,1 7
59 7-9 1,6 7
Deshidratarea mecanic ă prin centrifugare

Utilizarea centrifugelor pentru deshidratarea n ămolului rezultat din
epurarea apelor uzate şi-a lărgit aplicabilitatea în ultimii ani, prin realizarea de
utilaje cu performanţe ridicate şi eficienţa bună de deshidratare, mai ales datorită
utilizării polimerilor organici ca agenţi de condiţionare.
Deshidratarea prin centrifugare poate fi definită ca o decantare accelerată
sub influenţa unui câmp centrifugal, mai mare de dou ă ori decât for ţa gravitaţiei.
Factorii care influenţează sedimentarea centrifugală sunt aceiaşi ca şi la
sedimentarea convenţională.Deshidratarea centrifugală este influenţată şi de o
serie de parametri ai echipamentului, parametri constructivi ce trebuie aleşi în
funcţie de scopul urmărit.
Tendinţa actuală se manifestă către utilizarea centrifugelor cu rotor
compact şi funcţionare continuă. Aceste echipamente se pot grupa în trei categorii,
cu domenii specifice de aplicare:
- centrifuge cu rotor conic, care produc o bun ă deshidratare şi centrat
limpede, dar neadecvate pentru solide fine;
- centrifuge cu rotor cilindric, care produc, în general, un centrat limpede;
- centrifuge cu rotor cilindro-conic, care produc şi turte bine deshidratate
şi centrat limpede.
Pentru realizarea unui grad înalt de recuperare a solidelor din nămol
(centrat limpede) se poate acţiona prin descreşterea debitului de alimentare,
creşterea consistenţei nămolului, creşterea temperaturii şi creşterea dozei de
coagulant. Creşterea gradului de deshidratare a nămolului se poate realiza prin
scăderea debitului de alimentare sau creşterea temperaturii, chiar şi f ăr ă adaos de
coagulanţi. În general, turte bine uscate dau centrat mai puţin limpede dacă nu se
are în vedere o condiţionare corespunzătoare a nămolului.
Eficienţa procesului se exprimă prin eficienţa de îndepărtare a
substanţelor din nămol şi se caracterizează cu relaţia:
95

E = S t ⋅ (Si − S c ) ⋅ 100 (6.7)

Si ⋅ (S t − S c )
în care:
E - randamentul de recuperare, în %;
St - conţinutul de solide în turtă, în %;
Si - conţinutul de solide la alimente, în %;
Sc - conţinutul de solide în centrat, în %.
Randamentul de recuperare atinge valori de peste 90%, iar umiditatea
turtelor este variabilă în funcţie de provenienţa nămolului şi gradul de condiţionare.
În tabelul 6.11 se indică performanţele obţinute la deshidratarea unor
nămoluri din industria textilă pe centrifugă cilindro-conică, cu nămol condiţionat
cu polielectroliţi organici.
Tabelul 6.11
Performanţe la deshidratarea prin centrifugare
Tipul de nămol Umiditatea Debit de Grad de Concentraţia
iniţială, alimentare, recuperare, de solide în
% m3/h % turtă, %
Nămol de precipitare chimică 94,4 3,5 95,0 25,2
Nămol biologic în exces 97,9 3,0 89,1 -
Nămol primar brut 93,2 3,5 96,1 26,8
Deshidratarea mecanic ă pe filtru presă cu band ă

Acesta este un echipament construit şi introdus recent pentru
deshidratarea nămolului. În general, se obţin performanţe bune, cu nămoluri având
o concentraţie iniţială în solide de circa 4%.
Parametrii de exploatare care influenţează performanţele echipamentului
sunt debitul de nămol, viteza bandei, presiunea şi debitul apei de spălare.
În tabelul 6.12 se prezintă performanţele filtrului presă cu bandă pentru
diferite tipuri de nămol.
Tabelul 6.12
Performanţe la deshidratarea pe filtru presă cu bandă
Concentraţie în Solide în Doză de
Tipul de nămol solide la turtă condiţionare
alimentare % kg/t
%
Nămol primar brut 3 - 10 25 - 14 0,6 - 4,5
Nămol activ proaspăt 0,5 - 4 12 - 32 1,0 - 6,0
Amestec de nămol primar+ 3-6 20 - 35 0,6 - 5,0
activ în exces
Nămol fermentat aerob 1-8 12 - 30 0,8 - 5,0
Nămol fermentat anaerob 3-9 18 - 34 1,5 - 4,5
Nămol condiţionat termic 4-6 38 - 50 -
Pentru aprecieri comparative asupra celor patru tipuri de utilaje de

deshidratare, se indică în fig.6.15 valorile medii ale concentraţiei în substanţă
uscată în turtă pentru diferite tipuri de n ămol.
96

Solide în turtă,%
0 10 20 30 40 50 60
CENI
100%P,
O% AE VF
FP
FPB
CENI
70%P,
30%AE VF
FPB FP
CENI
50%P,
50%AE VF
FPB FP
CENI
30%P,
70%AE VF
FP
FPB
CENI
0%P,
100%AE VF
FPB FP
Legendă:
CENI
VF centrifugă
- vacuum filtru P
FP nămolpresă
- filtru primar
FPB - filtru presă cu bandă AE - nămol activ în exces
Fig.6.15. Umidităţi şi solide în nămol
Comparând datele ce se pot ob ţine la deshidratarea mecanică a

nămolurilor pe cele patru tipuri de echipamente, se poate conclude:
- deshidratarea prin centrifugare sau vacuum-filtru produce turte cu
umiditate comparabilă;
97

- deshidratarea cu filtru presă cu bandă produce turte cu umiditate mai

redusă;
- deshidratarea nămolului primar fermentat se realizează cu eficienţă mai
bună decât a celui fermentat provenit din amestecul nămolului primar şi în exces.
6.3.5. Uscarea
Reducerea avansată a umidităţii nămolului se poate realiza prin

evaporarea for ţată a apei, până la o umiditate de 10-15%, în instalaţii speciale şi cu
aport de energie exterioar ă.
Principalele tipuri de instalaţii utilizate pentru uscarea termică a
nămolului sunt: uscătoare cu vetre etajate, uscătoare rotative şi uscătoare prin
atomizare. Pentru calcului necesarului de căldur ă ce trebuie furnizată sistemului
trebuie să se ţină seama, în principal, de necesarul pentru evaporarea apei din
nămol, preîncălzirea materialului, dezodorizarea gazelor rezultate etc. Întrucât
randamentul termic al instalaţiilor nu depăşeşte, de regulă, 50%, s-a calculat că
pentru uscarea unui nămol cu umiditate d circa 80%, pân ă la umiditate de circa
10%, sunt necesare circa 4500 kcal/kg substan ţă uscată. Pentru reducerea
necesarului de căldur ă se recomandă deshidratarea prealabilă a nămolului,
preîncălzirea aerului admis în sistem şi recuperarea căldurii reziduale. Deşi
procedeul este costisitor şi puţin aplicat, are totuşi o serie de avantaje legate, mai
ales, de valorificarea agricolă a nămolului: produce nămol steril, reduce
considerabil volumul de materialului datorită îndepărtării apei, necesită suprafeţe
de depozitare mici, este practic neinfluen ţat de prezenţa substanţelor toxice sau
inhibatoare.
Cercetări recente vizând utilizarea energiilor neconven ţionale în
deshidratarea nămolului au pus în evidenţă posibilitatea utilizării energiei solare,
mai ales pentru surse de nămol cu emisie intermitentă (de exemplu din
industrializarea sfeclei de zahăr) şi zone cu insolaţie prelungită. Captatorii solari
(realizaţi de ICPGA în colaborare cu Institutul Politehnic Cluj), de tip aer-aer,
furnizează aer încălzit la temperatura de 75...85 0C, ce se trimite pe un uscător tip
bandă (acoperit), pe care circulă nămolul în prealabil deshidratat (fig.3.16).
Experimentările efectuate pentru nămol de la fabricile de zah ăr au condus
la obţinerea unui materila uscat cu umiditate finală de 10-12%, alimenatrea bandei
f ăcându-se cu nămol cu umiditatea de circa 60%. Materialul uscat poate fi
omogenizat
îngr ăşămintele(sau granulat),
chimice însăcuit şi transportat în condiţii similare cu
minerale.
Pentru cantităţi mici de nămoluri cu conţinut de metale, pentru
reintroducerea în circuitul economic, prinîntreprinderile de prelucrarea
minereurilor, s-a utilizat tehnologia de uscare cu energie solar ă cu instalaţie de
uscare cu platouri suprapuse. Aerul cald ob ţinut de la captatorii solari poate fi
utilizat pentru uscarea nămolului şi pe platforme de uscarea nămolului închise şi
cu ventilaţie for ţată.
98

6.3.6. Incinerarea nămolului

Dacă nămolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale con ţin
compuşi organici şi/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricolă,
depozitarea pe sol sau aplicarea procedeelor de recuperare a substanţelor utile, se
face apel la incinerare ca singura alternativă acceptabilă. În timpul inciner ării
compuşii organici sunt oxidaţi total, iar compuşii minerali sunt transformaţi în
oxizi metalici ce se regăsesc în cenuşă.
Pentru incinerare se recomandă reducerea prealabilă a umidităţii
nămolului brut şi evitarea stabilizării aerobe sau fermentării anaerobe, care
diminuează puterea calorică a materialului supus inciner ării.
Prelucrarea nămolului înainte de incinerare trebuie s ă conducă la
autocombustie. Ţinând cont de un necesar de 2,6 MJ/kg pentru evaporare şi
pierderi de energie de minimum 10%, se recomandă o umiditate a nămolului la
alimentare de circa 50%. Dacă umiditatea este mai mare sau dacă temperatura de
combustie trebuie să fie mai mare de 7500C, pentru a evita degajarea mirosurilor
neplăcute apare necesitatea combustibilului suplimentar.
Toate instalaţiile de incinerare trebuie echipate cu instalaţii de spălare sau
filtrarea gazelor de ardere, până la obţinerea unui conţinut de suspensii (cenuşă) la
evacuare de 150-200 g/m3.
Incinerarea nămolului semiplastic, cu putere calorică mică şi conţinut
ridicat de apă impune echipament special, pentru a menţine un raport adecvat
suprafaţă/volum în timpul combustiei.
cilindrice,Încuacest
vetrescop, pentru
multiple sauincinerarea n ămolului se utilizează cuptoare rotative
cu pat fluidizat.
Cuptorul rotativ
Constă dintr-un cilindru că ptuşit cu material refractar, cu axul puţin
înclinat faţă de orizontală. Nămolul este injectat la capătul amonte şi, în timp ce
este ars, este transportat la cealaltă extremitate prin mişcarea de rotaţie a
cilindrului. Pentru a asigura o bună funcţionare a cuptorului este necesar s ă se
mărunţească materialul, înainte de alimentare, pentru a obţine o suprafaţă
suficient de mare şi a asigura o distribuţie uniformă a acestuia.
Cuptorul cu pat fluidizat
parteaă inferioar
aerului la Const dintr-ună cilindru vertical,
şi un suport echipat
pentru cu dispozitive
susţinerea stratului dedenisip
injectare
fin carea
este fluidizat cu ajutorul aerului insuflat. Nămolul se introduce la partea superioar ă.
Instalaţia de incinerare cu strat fluidizat cuprinde următoarele faze: pregătirea
nămolului (reţinerea corpurilor grosiere, mărunţirea sub 10 mm, deshidratarea
mecanică) şi combustia propriu-zisă a materialului la o temperatur ă de
600....8000C. Apa din nămol se evapor ă, în timp ce substanţa combustibilă se
gazeifică şi arde cu adaos, uneori, de combustibil convenţional. Enrgia necesar ă
unui astfel de proces este de circa 260 kWh/t material solid.
99

Cuptorul cu vetre multiple

Se compune, în esenţă, dintr-un cilindru vertical din oţel că ptuşit cu
căr ămidă refractar ă şi un ax central, care se roteşte cu 1 rotaţii/minut şi pe care se
montează braţele de agitare. Păr ţile axului şi agitatorului din zona de combustie
trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la temperaturi ridicate. În acest
tip de instalaţie se crează trei zone de combustie: zona de uscare, zona de
combustie şi zona de r ăcire. Nămolul este injectat la partea superioar ă şi este
injectat la partea inferioar ă datorită braţelor de agitare, care aisgur ă şi repartizare
pe vetre, pentru a se obţine o suprafaţă de contact cât mai mare. Aerul necesar
combustiei este introdus la partea inferioar ă; aerul rece este preîncălzit în
preîncălzitor, unde cenuşa caldă evacuată transfer ă căldur ă aerului.
Alte tipuri de instala ţ ii

Pentru incinerarea nămolului sau altor reziduuri industraile apoase se mai
utilizează instalaţii de oxidare umedă, instalaţii de piroliză, incinerare prin
automatizare etc.
Este avantajos ca incinerarea nămolului să se realizeze împreună cu
gunoaiele menajere şi alte reziduuri industriale, alegându-se tipul de instalaţie în
corelaţie cu caracteristicile materialelor. La incinerarea în comun cu gunoaiele
menajere, nămolul trebuie deshidratat până la o umiditate apropiată de a gunoiului
şi adăugat în propor ţie de 10-15% (faţă de gunoi); cele mai multe instalaţii de
ardere sunt dotate cu echipamente pentru recuperarea căldurii.
100

Capitolul7
EPURAREA APELOR UZATE PROVENITE DIN INDUSTRIE.

STUDII DE CAZ
7.1. Principiile teoretice şi reacţii de baza ale procesului de epurare
Principiile teoretice şi reacţiile chimice care stau la baza procesului de

epurare sunt prezentate pe scurt în cele ce urmeaz ă. Asocierea celor trei faze de
epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost concepută în vederea obţinerii unui
randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale brute,
pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele
în vigoare.
Astfel treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic
în scopul reţinerii substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor
şi bazinele existente sau care prin acţiunea abraziva ar avea efecte negative asupra
uvrajelor.
Treapta de epurare chimică are un rol bine determinat în procesul
tehnologic, prin care se îndepărtează o parte din conţinutul impurificator al apelor
reziduale. Epurarea chimică prin coagulare - floculare conduce la o reducere a
con ţinutului ţe organice 5 de cca. 20 -30 % permi ţând
evitarea încăde
rcăsubstan
rii excesive exprimate
a nămolului activîncu
CBO
substan ţă organică. Procesul de
coagulare - floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul
de faţă, sulfat feros clorurat şi apă de var, care au proprietatea de a forma ioni
comuni cu substanţa organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari
capabile să decanteze sub formă de precipitat. Agentul principal în procesul de
coagulare - floculare este ionul de Fe3+ care se obţine prin oxidarea sulfatului feros
cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul feros are
rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al precipitatului
format.
Reacţia de oxidare a FeSO4 şi de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea:
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH) 3+2CaSO4+CaCl2 (7.1)
acestea arÎndep ărtarea

putea prin decantare
împiedica a flocoanelor
desf ăşurarea proceselorformate ă întrucât
este necesar
de oxidare biochimic ă prin
blocarea suprafeţelor de schimb metabolic a biocenozei.
Datorită variaţiilor mari de pH cu care intr ă în staţia de epurare apele
reziduale, se impune corectarea pH-ului în a şa fel încât, după epurarea mecano-
chimică, apele să aibă un pH cuprins între 6,5-8,5, domeniu în care degradarea
biochimică sub acţiunea microorganismelor din nămolul activ este optimă. Corecţia
pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a NaOH 40% în bazinul de reglare a
101

pH-ului, destinat acestui scop. Totodată prin corecţia pH-ului se reduce şi

agresivitatea apelor reziduale asupra conductelor, construcţiilor şi uvrajelor.
După epurarea mecano-chimică şi corecţia pH-ului apele pot fi introduse
în treapta de epurare biologică unde are loc definitivarea procesului de epurare.
Necesitatea introducerii treptei de epurare biologică este motivată datorită
conţinutului mare de substanţa organică din apele reziduale evacuate de pe
platforma chimică care nu pot fi îndepărtate prin epurare chimică decât par ţial.
Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub
acţiunea microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea
acestor produşi în substanţe nenocive.
În concepţia şi practica actuala, epurarea biologică a apelor uzate nu este
o operaţie unică ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de
caracteristicile apei şi de cerinţele evacuării în emisar.
Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot
reprezenta astfel:
Substanţă organică O2
CO2+substanţe organice simple
simplă
Celulă
bacteriană Material celular
Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive, fiecare treapta

fiind catalizată de enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de
la substanţă către un acceptor, până la ultimul acceptor de hidrogen. În cazul
nostru, în condiţii aerobe, acceptorul este oxigenul.
Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării
şi distrugerii nămolului sunt următoarele:
CnHmO p Nr nCO2 + m/2 H2O + r/2 N2 (7.2)
În aceste reacţii se eliberează în principal CO2 şi H2O şi ca produs
secundar de reacţie, se formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte
molecule organice .
Schematic, procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele
asimilabile, exprimate în CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite,
substanţele absorbite fiind apoi descompuse de către enzimele celulare vii în unităţi
mici care pătrund
metabolizate în celul
rezultate ă, se
(CO ţi , etc.)ăsunt
metabolizeaz
2 ,azota şi seeliberate
formeazăînnoi celule.neSubstan
mediu, ţele
mai fiind
nocive.
În procesul de epurare biologică în afar ă de aportul de substanţe organice
asimilabile, trebuie ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în
primul rând de azot şi fosfor. După datele din literatur ă, conţinutul de substanţe
nutritive raportat la CBO este minim de CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de
CBO:N:P= 90 :5:1. Prin epurarea biologic ă a apelor uzate se obţine o îndepărtarea
a impurificatorilor în jur de 90-95 %, în condiţiile în care aceste ape conţin
substanţe biodegradabile.
102


7.2.Descrierea procesului tehnologic de epurare
Operaţiile principale ale procesului tehnologic de epurare al sta ţiei de

epurare de pe platforma chimică Râmnicu-Vâlcea sunt prezentate schematic în
fig.7.1.
Procedeele de epurare a apelor uzate, întâlnite în acest proces tehnologic,
denumite după procesele care se bazează, sunt următoarele:
- epurarea mecanică - în care procedeele de epurare sunt de natur ă
fizică;
- epurarea chimică - în care procedeele de epurare sunt de natur ă fizico-
chimică;
- epurarea biologică - în care procedeele de epurare sunt atât de natur ă
fizică cât şi biochimică.
7.2.1.Epurarea mecanică
În treapta de epurare mecanică se reţin suspensiile grosiere. Pentru

reţinerea lor se utilizează gr ătare, site, separatoare de gr ăsimi şi decantoare.
Gr ătarele reţin corpurile grosiere plutitoare aflate în suspensie în apele
uzate (cârpe, hârtii, cutii, fibre, etc.). Materialele reţinute pe gr ătare sunt evacuate
ca atare, pentru a fi depozitate în gropi sau incinerate. În unele cazuri pot fi
mărunţite prin tăiere la dimensiunea de 0,5-1,5 mm în dezintegratoare mecanice.
Dezintegratoarele se instaleaz
aşa fel încât suspesiile ă direct pot
dezintegrate în canalul de acces
trece prin al apelor
gr ătare şi pot uzate brute, în
fi evacuate
acelaşi timp cu corpurile reţinute.
Deznisipatoarele sunt indispensabile unei staţii de epurare, în condiţiile în
care există un sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus în special de
apele de ploaie. Nisipul nu trebuie să ajungă în treptele avansate ale staţiei de
epurare, pentru a nu apărea inconveniente cum ar fi:
- deteriorarea instalaţiilor de pompare;
- dificultăţi în funcţionarea decantoarelor;
- reducerea capacităţii utile a rezervoarelor de fermentare a n ămolurilor şi
stânjenirea circulaţiei nămolurilor.
Deznisipatoarele trebuie să reţină prin sedimentare particulele mai mari în diametru
de 0,2 amm
pentru şi în
nu se acelaşfermentarea
produse lor s. ă se evite depunerea materialelor organice,
i timp, trebuie
Separatoarele de gr ăsimi sau bazinele de flotare au ca scop îndepărtarea
din apele uzate a uleiurilor, gr ăsimilor şi, în general, a tuturor substanţelor mai
uşoare decât apa, care se ridică la suprafaţa acesteia în zonele liniştite şi cu viteze
orizontale mici ale apei. Separatoarele de gr ăsimi sunt amplasate după
deznisipatoare, dacă reţeaua de canalizare a fost construit ă în sistem unitar, şi după
gr ătare, când reţeaua a fost construită în sistem divizor şi din schemă lipseşte
deznisipatorul.
103

Decantoarele sunt construcţii în care se sedimentează cea mai mare parte

a materiilor în suspensie din apele uzate.
Ape uzate industiale
Ape meteorice Ape menajere
Separare corpuri
grosiere
La haldă
Desnisipare
Floculare
Nămol chimic activ
Nămol excedentar
Decantare primar ă
Produse uleioase La incinerare
a
p
ă Apă de
H2SO4 Control reglare pH nămol
e diluare Îngroşare
p NaOH
u
NH3
ar Omogenizare
(preepurare) Nămol Stabilizare
batal U.S.G.pe
Na3PO4 activ
t
recirculat
ă
Decantare secundar ă Nămol
r Tr. I excedentar
e
c aerare
i NH3 Epurare biologică cu Nămol activ re enerat
r Na3PO4 nămol activ
c
u
l Decantare secundar ă
at Tr. II nRegenerare
ămol activ
ă
Evacuare la râu
Fig. 7.1. Schema tehnologică a unei staţii de epurare
104

7.2.2.Epurarea chimică
Epurarea chimică se bazează pe procedeele fizico-chimice care se produc în:
- bazinul de amestec;
- decantorul primar.
Ca reactivi pentru epurarea chimică se folosesc sulfatul feros clorurat şi
laptele de var. Dozarea se realizează cu pompele de dozare în bazinul de amestec în
care se barbotează aer. Amestecul apă - nămol chimic este condus gravitaţional la
decantorul primar echipat cu o camer ă centrală de reacţie şi pod raclor acţionat
electric. Nămolul primar colectat de pe radierul decantorului este evacuat
gravitaţional în staţia de pompare a nămolului chimic , de unde cu pompe este fie
recirculat la bazinul de amestec, fie evacuat ca n ămol excedentar la îngroşătoarele
de nămol.
7.2.3.Reglare pH - diluţie
Deoarece pH-ul optim impus de procesul de epurare biologică este

cuprins între valorile 6.5-8.5, pentru un ultim control al pH-ului apei s-a prev ăzut
un bazin de reglare a pH-ului. Aici în apa epurat ă mecano-chimic se dozează
automat în funcţie de pH acid sulfuric sau hidroxid de sodiu, din rezervoarele
respective, cu pompe dozatoare. Pentru asigurarea unui amestec rapid ap ă - reactiv,
s-a prevăzut barbotarea cu aer prin gr ătarele de aerisire montate în acest scop în
bazin, aer furnizat de o suflantă.
ţieiă la şi CBO 5 din apele
reziduale Ca urmare
brute, a valorilor
s-a prev ridicateacestor
ăzut diluarea a concentra
ape pân delimita
CCO cerut ă de procesul
biologic. Apa de diluţie folosită este apa rezultată din procesul final de epurare, ea
fiind pompată la staţia de pompare a apei recirculate.
7.2.4.Omogenizare - pompare intermediară
Apele reziduale după ce au parcurs fazele descrise mai sus, sunt conduse
gravitaţional la două omogenizatoare. Există posibilitatea legării etapei a II-a de
etapa I-a în acest stadiu de epurare, prin pomparea cu ajutorul a trei pompe C 200,
a apelor preepurate mecano-chimic în omogenizatorul etapei I-a, de unde fie că
urmează procesul tehnologic al etapei I-a, fie printr-un sistem gravitaţional de
legătur ă, pot ajunge în staţia sunt
Omogenizatoarele de pompe
prevăintermediare.
zute să funcţioneze ca treaptă de preepurare
biologică. În acest sens în bazinul de reglare a pH-ului se dozeaz ă substanţele
nutritive necesare întreţinerii biomasei (Na3PO4, NH3, uree) cu pompe dozatoare,
cât şi recircularea nămolului decantat în decantorul secundar treapta I-a.
Omogenizatoarele sunt echipate cu turbine de aerare montate pe flotor, montaj ce
permite urmărirea variaţiei de nivel din bazin. Debitul de ap ă - n ămol evacuat din
omogenizatoare poate fi reglat prin intermediul unor vane amplasate în căminele de
105

evacuare şi este dirijat în staţia de pompe intermediare de unde ajunge la

decantorul secundar treapta I-a.
7.2.5.Decantare secundară - treapta I -a
Apele preepurate biologic în omogenizatoare sunt pompate în decantorul

secundar treapta I-a, echipat cu pod raclor, cu sistem hidraulic de evacuare rapid ă a
nămolului decantat, ce se colectează gravitaţional în staţia de pompare nămol
biologic primar. Circuitul nămolului, prin joc de vane, poate fi dirijat fie în bazinul
de amestec cu nămol biologic primar recirculat, fie în îngroşătoarele de nămol ca
nămol biologic primar excedentar. Apa decantată este condusă gravitaţional în cele
trei cuve de aerare ce constituie treapta a II-a de epurare biologică. În căminul de
evacuare al decantorului se dozează în acest scop substanţe nutritive sub formă de
Na3PO4 şi NH4OH ce se repartizează odată cu apele pe cele trei cuve de aerare.
7.2.6.Epurare biologică treapta a-II-a
Treapta a II-a de epurare biologică este constituită din cuve de aerare,

cuve de regenerare nămol şi decantoare secundare treapta a-II-a .
Cuve de aerare -cuve regenerare nă mol
Apele preepurate
epurare biologic ă unei oxidmecano-chimic-biologic
ări biochimice prelungite, sunt supuseposibil
oxidare în treapta a II-a
ă prin de
aerare
în prezenţă de nămol activ şi substanţe nutritive conţinând fosfor şi azot .Pentru
aceasta , s-au prevăzut trei cuve de aerare cu func ţionare în paralel. Mişcarea apei
în cuvă se face prin intermediul unor pereţi şicană , astfel încât fiecare cuvă este
compartimentată în 5 sectoare, din care ultimul serveşte definitivării procesului de
oxidare biochimică. Apa după ce parcurge cuvele de aerare deversează în căminele
de evacuare, de unde apoi gravitaţional ajunge în decantoarele secundare treapta a
II-a. Aerarea se realizează cu ajutorul turbinelor de aerare echipate cu cilindri
verticali de difuziune şi posibilitatea variaţiei imersiei turbinei funcţie de cantitatea
de oxigen dizolvată în apă.
Nămolul activ decantat în treapta a II-a de decantare este recirculat în
cuvele de regenerare
apa se evacueaz nămol,canal
ă printr-un echipate cu turbine
longitudinal de aerare,
în primul dup ă care alîmpreun
compartiment cuveloră de
cu
aerare.
Decantarea secundar ă
Amestecul apă-nămol activ este condus gravitaţional la treapta de

decantare secundar ă prevăzută cu trei decantoare de 19,5 m, cu funcţionare în
paralel astfel încât, fiecărei cuve de aerare îi revine o unitate de decantare. Fiecare
106

decantor este prevăzut cu pod raclor, cu evacuarea nămolului decantat pe la baza

radierului prin intermediul a trei pompe C 200, cu posibilitatea recirculării
nămolului în cuvele de regenerare nămol sau îndepărtarea acestuia în exces spre
îngroşătoarele de nămol. Apele epurate, limpezite sunt colectate şi apoi evacuate la
râu după ce parcurg o instalaţie de măsurare - înregistrare debit. Pe colectorul de
evacuare există posibilitatea dirijării apelor epurate în staţia de pompe apă
recirculată în scopuri de diluţie, precum şi în staţia de pompe ape industriale
necesare în procesul de epurare (r ăciri pompe, desfundări trasee, preparare
reactivi).
7.2.7.Preparare- dozare reactivi
În procesul de epurare al apelor reziduale sunt necesari următorii

reactivi: sulfat feros; fosfat de sodiu, amoniac sau ape amoniacale şi lapte de var.
Sulfat feros: acesta se dizolvă în două bazine că ptuşite antiacid, bazine echipate cu
dispozitive de amestecare. Dozarea reactivului-concentraţia 20% - se face cu
ajutorul pompelor cu piston, în bazinul de amestec.
Fosfat de sodiu: se dizolvă în apă, în concentraţie de 10%, în bazinele echipate cu
dispozitive de amestecare. Dozarea se face cu ajutorul pompelor dozatoare care
introduc reactivul în treapta a II-a de epurare biologică.
Amoniac: se utilizează sub formă de apă amoniacală 25%. Se stochează într-un
rezervor cu o capacitate de 10 m3 de unde se dozează cu pompele din treapta I-a şi
treapta a II-a de epurare biologică.
bazine
Laptelecăde
ptuvar
şite: se utilizeaz
antiacid, ă în concentra
echipate ţie de 10%
cu agitatoare, CaO,f ăfiind
dozarea aduscuşi pompe
cându-se stocat în
la
bazinul de amestec.
7.2.8.Prelucrare nămol
Nămolul rezultat din treptele de epurare chimică şi biologică este supus

unui tratament ce constă din îngroşare şi stabilizare.
Îngro şare nă mol
Nămolul chimic, chimic-biologic şi biologic în exces este supus
îngroşării în concentratoare cu scopul ridicării concentraţiei acestuia în substanţă
uscată de
bazinul la 1% pH
de reglare la 3%.
prin Limpedele
intermediul deversat
staţiei de din apşă
îngro
pompe ă toare esteă.repompat la
recirculat
Stabilizarea nă molului
Nămolul îngroşat este preluat de două pompe PCH 80-32 şi pompat la
USG unde este amestecat cu şlamul şi repompat pe batalele de şlam ale USG, unde
are loc procesul de difuzare în straturile poroase şi stabilizarea substanţelor
organice.
107

7.2.9.Sistemul de canalizare
Sistemul de canalizarea a staţiei de epurare este de tip unitar, fiind

proiectat pentru un debit maxim de 1.949 m3/h, debit mediu 14.500 m3 / zi (f ăr ă ape
meteorice) şi 16.700 m3/zi (cu ape meteorice).
Tabelul 7.1
Debite de apă (m3/zi) Debit de nămol (m3/zi)
Tehnologică Meteorică Tratată
9886,4 2203,6 12090 960
Luna Martie 1999
Intrare Ieşire η
pH Cr CCO CBO5 Susp Cl+ pH CCOCr CBO5 Susp Cl+ CCOCr CBO5 Sus
9,2 1328,8 768,7 688,7 472 7,6 185,5 54,1 52,3 271,4 86,0 90,1 89,6
Luna Noiembrie 1998
Intrare Ieşire η
pH Cr CCO CBO5 Susp Cl+ pH CCOCr CBO5 Susp Cl+ CCOCr CBO5 Sus
9,1 839,6 398,3 336,1 305 7,3 77,4 28,7 33,5 231 90,5 88,4 90,6
În tabelul 7.1 sunt prezentate debitele de ape tehnologice şi meteorice

care sunt impurificate în special cu substanţe organice provenite de la combinatul
chimic OLTCHIM Râmnicu Vâlcea şi care intr ă în staţia de epurare Pentru fiecare
etapă a procesului tehnologic de epurare sunt prezentaţi parametrii de lucru pentru
controlul regimului tehnologic de epurare, compozi ţia apelor uzate în funcţie de
gradul de epurare precum şi indicii de control ai procesului.
7.3. Metode de control şi analiză a apelor tratate în procesul tehnologic de

epurare
Deoarece apele uzate de pe platforma chimică Râmnicu Vâlcea provin în

cea mai mare măsur ă de la combinatul chimic OLTCHIM, ele vor avea un con ţinut
ridicat de substanţe organice, materiale în suspensie şi metale grele. Apele uzate
provenite de la combinatul de produse cloro-sodice Govora vor avea un conţinut
ridicat de compuşi anorganici halogenaţi şi materiale în suspensie datorită
profilului acestui combinat. Datorită compoziţie apelor uzate, cu o încărcare mare
de substanţe organice, o importanţă mare în procesul de epurare o are treapta de
epurare biologică.
În tabelul 7.2 sunt prezentate sintetic metodele de analiz ă standardizate
care se efectuează în cadrul laboratorului de analize chimice ale staţiei de epurare.
108


Tabel 7.2
Analize ce se execută în cadrul laboratorului de epurare biologică
Nr Denumire produs Locul de colectare a Metode de determinare
crt analizat probelor
1. Ape reziduale brute Din conducta de - Turbiditate STAS 6323/61
aducţiune - pH
- Reziduu fix STAS 3638/53
- Suspensii STAS 6953/64
- CBO5 STAS 6560/82
- CBO5 -Manometric
- CCO STAS 6954/64
- TOC-total carbon analyzer
- Azot STAS 7312/65
- Subst.extractibile cu eter de petrol
STAS 7587/66
- Fosfaţi STAS 3266/61
- Metale grele:
• Hg STAS 8045/67
• Cr STAS 7884/67
• Fe STAS 8634/70
• Cu STAS 3224/52
- Sulfuri STAS 7510/66
- Detergenţi STAS 7576/66
- Arsen STAS 7885/67
- Benzen STAS 8502/70
- Azot amoniacal STAS 8683/70
2 Ape epurate Din canalul de - Turbiditate

evacuare - pH
- Suspensii
- CBO5 STAS 6560/82
- CBO5 -Manometric
- CCO STAS 6954/64
- TOC-total carbon analyzer
- Substanţe extractibile cu eter de petrol
- Sulfuri
- Cobalt
- Lindan
- Oxigen dizolvat
3 Efluent primar La ieşirea din - Turbiditate
decantorul primar - pH
- Suspensii
- CBO5 -Manometric
- CCO STAS 6954/64
4 Efluent secundar La ieşirea din - Fosfaţi
- Turbiditate
decantor, -
-
pH
Suspensii
după - CBO5
omogenizare - CCO
(cuve de aerare) - TOC
- Azot
- Oxigen dizolvat
5 Nămol primar Nămol din treapta de - pH
(chimic) decantare primar ă - Suspensii
6 Nămol activ Nămol activ din cuva - Suspensii
de regenerare - Reziduu fix
- Analiza microscopică
109

(bacteriologică)
- Activitate microorganisme
- Viteza de sedimentare
- Oxigen dizolvat
7 Efluent din cuve de Omogenizator, - Oxigen dizolvat STAS 6536/62
aerare şi cuve de aerare - Azot
omogenizare - Fosfaţi
(epurare biologică ) - Analiză microscopică (bacteriologică)
8 Nămol în exces Din decantorul - pH
Nămol îngroşat primar şi secundar - Suspensii
(tr.I,II) - Reziduu fix (substanţe volatile)
Îngroşător nămol
9 Substanţe nutritive NH4OH - STAS 448/67
Na3PO4 - STAS 3389/67
10 Reactivi floculare FeSO4 - STAS 2189/68
NaOCl - STAS 918/66
CaO - STAS 3910/68
11 Reactivi reglare pH H2SO4 - STAS 97/64
NaOH - STAS 3068/69
12 Apă epurată Din staţia de Aceleaşi analize de la punctul 2
recirculată pompare apă
recirculată
13 Nămol îngroşat, Din staţia de - pH
pompat spre batalul pomapare nămol - Suspensii
de şlam îngroşat spre batalul - Reziduu fix ( substanţe volatile )
de şlam.
7.4. Determinarea randamentului de epurare în lunile noiembrie 1998 şi

martie 1999
În cursul lunii noiembrie 1998 instalaţia de epurare biologică a fost

alimentată cu ape chimice şi fecaloid-menajere cu un debit de 20571.4 m3/24 h,
ceea ce reprezintă o medie de 250.8 m3/h , totalizând pe 28 de zile 576000 m 3 apă
epurată .
Valorile principalilor indicatori pe influent şi efluent au fost cuprinse
între limitele prezentate în tabelul 7.3:
Tabelul 7.3
Intrare Ieşire
PH CCOCr CBO5 Susp. pH CCOCr CBO5 Susp.
mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l
8.5-10.6 880-2442 400-1300 450-700 7.0-7.9 58-280 52-72 40-65
În luna noiembrie treapta de epurare mecano-chimică a funcţionat

normal, dozarea reactivilor de floculare FeSO4 şi Ca(OH)2 f ăcându-se
corespunzător. Epurarea chimică a condus la o reducere a impurit ăţilor organice
exprimate în CBO5 de cca. 20- 30 %.
În treapta de epurare biologică au fost utilizate procese biologice de
adaptare, dezvoltare şi reţinere a populaţiilor de microorganisme care s-au
dezvoltat pe substratul nutritiv oferit de substanţele organice prezente în apele
uzate.
110

Populaţia microorganismelor din nămolul activ a prezentat o compozi ţie

mixtă. Ponderea au deţinut-o bacteriile aerobe, ele jucând rolul principal în
procesele de asimilare a substanţelor organice din apa uzată. Alături de bacterii s-
au dezvoltat o serie de alte microorganisme vegetale sau animale care au participat
direct sau indirect la reducerea poluanţilor.
Valorile principalilor parametri la intrarea şi ieşirea din staţia de epurare
sunt prezentate în tabelul 7.4:
Tabelul 7.4
Intrare Ieşire
pH CCO CBO5
Cr Susp. pH CCOCr CBO5 Susp.
Mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l Mg/l
8.3-11.0 900-2600 400-1015 800-510 7.3-7.7 80-240 40-82 50-80
În cursul lunii martie 1999 instala ţia de epurare biologică a fost

alimentată cu ape chimice şi fecaloid-menajere cu un debit de 26441.9 m3/24 h,
ceea ce reprezintă o medie de 1101.7 m3/h , totalizând pe 28 de zile 824110 m3 apă
epurată .
În cursul lunii martie treapta de epurare mecano-chimică a funcţionat
normal , dozarea reactivilor de floculare f ăcându-se corespunzător în funcţie de
încărcarea organică şi debitele de apă reziduale brute.
Treapta de epurare biologică a funcţionat cu două cuve de aerare , două
cuve de generare nămol şi trei decantoare secundare treapta a II-a .
Randamentele de epurare la principalii indicatori de calitate au fost
următoarele:
CCOCr CBO5 Suspensii

88.0 % 90.3 % 90.2 %
7.5. Descrierea generală a sistemului de alimentare cu apă din sursa Brădişor
7.5.1. Caracteristicile apei din lacul Brădişor
Deoarece alimentarea cu apă a municipiului Râmnicu Vâlcea şi Ocnele

Mari se f ăcea din sursa Cheia, care furnizează un debit de 470 l/sec, insuficient
pentru acoperirea consumului localităţii, pentru îmbunătăţirea asigur ării cu apă a
municipiului Râmnicu Vâlcea şi alimentarea localităţilor Călimăneşti, Căciulata,
Brezoi, Dăeşti s-a apelat la sursa Br ădişor care poate asigura un debit minim de
1800 l/sec şi un debit maxim de 2400 l/sec pe o conductă de 1200 mm. Lungimea
totală a conductei barajul Br ădişor-Râmnicu Vâlcea este de 44,2 Km, din care:
baraj Bradişor- staţia de tratare Valea lui Stan 8,6 Km, Valea lui Stan-Râmnicu
Vâlcea 35,6 Km.
Apa din lacul de acumulare Br ădişor provine din lacurile Vidra şi Malaia
situate în amonte, precum şi din colectarea apelor pârâului Păscoaia, volumul
lacului de acumulare fiind de circa 35 mil. m3. Probele de apă au fost prelevate la
adâncime, folosind drept punct de recoltare priza Uzinei Hidroenergetice Br ădişor,
111

de unde a fost racordată conducta de aducţiune a apei de alimentare.

Caracteristicile apei din lacul Br ădişor şi indicatorii de calitate ai acesteia,
prezentaţi în tabelul 7.4, au condus la necesitatea tratării apei.
În cazul în care apa de alimentare are o duritate foarte mică (0 - 4 grade
de duritate), deci poate fi corozivă faţă de betoane şi metale, şi are un gust fad, este
necesar ă creşterea durităţii prin mijloace chimice (cu ap ă de var), urmată de o
corecţie a pH-ului, la valoarea 8, cu acid clorhidric. Este necesar ă deasemenea,
împiedicarea înmulţirii algelor şi bacteriilor prin adăugarea în apă a unei cantităţi
de clor (în funcţie de concentraţia de amoniac şi substanţe organice din apă).
În tabelul 7.5 sunt prezentate valorile principalilor indicatori de calitate ai
apei pentru apa brută (priză baraj Br ădişor), apa tratată (distribuitor Valea lui Stan)
şi la intrare în uzina de ap ă Cetăţuia din Râmnicu-Vâlcea.
Tabelul 7.5.
Indicator Unitate Valorile indicatorilor de calitate a apei determinate la:
de Captare priza baraj Distribuitor Valea Intrare Uzina de Apă
măsură Brădişor lui Stan Cetatuia
temperatura apei °C 10 10,5 11
PH - 7,3 7,2 7,2
oxizi dez. Mg/l 10,07 10,02 10,07
sat. O2 % 88,8 89,4 90,8
CCO-Mn mg/l 6,9 5,6 6,9
CBO5 mg/l 1,72 1,4 1,72
suspensii mg/l - - -
reziduu fix mg/l 80 66 68
Cloruri mg/l 12,42 10,65 8,87
SO2+
4 2- mg/l 12,4 14 14,5
Ca mg/l 14,02 11,03 12,02
2+
Mg mg/l 3,6 2,02 3,36
OH- mg/HCl 0,7 0,6 0,7
u/10
NH+ mg/l 0,1 0,1 0,1
NO2- mg/l 0,005 0,015 0,001
NO3- mg/l 1,5 1 1
Fe3+ mg/l 0,05 0,08 0,4
PO43- mg/l - - -
F- mg/l - - -
detergenti mg/l - - -
fenoli mg/l - - -
duritate totala °Ge 2,8 2,24 2,52
duritate temp. °Ge 1,96 1,68 1,96
Cl2 liber/total mg/l - - -
Al3+ mg/l 0,02 0,025 0
H 2S mg/l 0,02 0,011 0,07
turbiditate ° 3 5 5
culoare ° 4 10 10
nr. coliformi totali/100cm3 49 13 49
nr. coliformi fecali/100cm3 5 13 49
nr. streptococi fecali/100cm3 0 0 2
nr. germeni la 37 °C/cm3 55 250 105
112

7.5.2. Stabilirea tehnologiei de tratare

Rezultatele experimentale din laborator au condus la adoptarea
următoarei scheme tehnologice pentru tratarea apei din lacul Br ădişor:
Captarea apei se face din lacul Br ădişor, prin intermediul a două prize: o
priza pricipală şi una secundar ă fiecare dintre ele asigurând un debit de 1,2 m3/s.
Camera de amestec şi distribuţie - apa brută provenită din sursa Br ădişor
este condusă în camera de amestec şi distribuţie, de unde este repartizată spre cele
două decantoare radiale. Camera de amestec şi distribuţie este prevăzută, pentru
protecţie, cu un preaplin. În camera de amestec şi distribuţie debuşează şi
conductele de reactivi de la staţia de reactivi. Pentru a se face un bun amestec între
apa brută şi reactivi (sulfat de aluminiu, clor, acid clorhidric şi var) s-au prevăzut
două amestecătoare cu elice, pe suporturi metalice. Lamelele deversante asigur ă
egalizarea debitelor spre decantoare, cu posibilităţi de izolare prin vane de perete.
Decantoarele radiale - Sedimentarea se face în dou ă decantoare radiale
descoperite ce sunt alimentate cu ap ă brută de la camera de amestec şi distribuţie
prin câte o conductă de oţel. Corpul central al decantorului este dotat cu o conductă
pentru refulare nămolului, o conductă de barbotare şi o conductă pentru protecţia
cablurilor electrice ce alimentează instalaţia electrică a podului raclor. Colectarea
nămolului de pe radierul decantorului în conul central al acestuia se face cu
ajutorul podului raclor rotitor cu acţionare periferică.
Filtrarea rapidă - Staţia de filtrare se compune din două module de filtre
rapide, fiecare dintre ele având câte patru cuve pe un singur rând şi fiind prevăzut
cu
faceundirect
rezervor
prin de înmagazinare
clapete a cu
de admisie, apei filtrate. automat
închidere Accesulă apei decantate
la ridicarea în filtruapei
nivelului se
din cuvele filtrelor, în perioada de sp ălare. Filtrele se spală la 1-2 luni, în funcţie
de depuneri.
Conducta de apă filtrată - conduce apa în rezervorul de apă filtrată şi este
prevazută cu o vană de separaţie şi o clapetă a regulatorului de nivel, comandată de
un sistem cu flotor, având rolul de a păstra un nivel amonte constant al apei în
filtru. Din baza rezervorului fiecărui modul de filtre pleacă câte o conductă ce
asigur ă transportul apei filtrate spre conducta de aducţiune Br ădişor-Râmnicu
Vâlcea.
Staţia de pompare - con ţine utilaje de pompare atât pentru spălarea
filtrelor cât şi pentru consumul de apă necesar în staţia de tratare. Apa pentru
sp ălareaşi filtrelor
Vâlcea esteă prin
este refulat aspirată din conducta
conducte de transport
direct în galeria filtrelor.a Pompele
apei spreauRâmnicu
rolul de
a aspira apă din conducta de aspiraţie şi asigur ă umplerea recipientului de hidrofor
ce asigur ă apa necesar ă consumului în staţia de pompare, pavilionul de exploatare,
staţia de reactivi şi restul staţiei de tratare. Recipientul de aer comprimat, împreună
cu cele două electrocompresoare asigur ă aerul necesar manevr ării vanelor
electropneumatice comandate de pupitrele de comand ă din staţia de filtre.
Staţia de reactivi - apa prelevat ă din acumularea Br ădişor este agresivă
faţă de betoane şi metale, din acest motiv s-a impus corectarea durităţii apei în
113

sensul creşterii ei cu circa 4 3grade de duritate prin ad ăugarea de apă de var în doză
de 40-50 mgCaO activ/dm de apă tratată, armată de o corectare a pH-ului la
valoarea 8, cu acid clorhidric în doz ă de 36-40 mg HCl pur/dm3 de apă tratată.
Pentru sedimentare se recomandă folosirea drept coagulant a sulfatul de aluminiu
în doză de 20mg/dm3 Al2(SO4)⋅18H2O şi o preclorare şi o postclorare a apei tratate.
Schema staţiei de reactivi cuprinde gospodăria de sulfat de aluminiu, gospodăria de
acid clorhidric şi gospodăria de var.
Preclorarea şi postclorarea - Staţia de clorare este prevazută cu un depozit
de clor, dimensionat pentru 30 zile. Preclorarea apei tratate se face în bazinul de
amestec şi distribuţie, şi clorul adăugat înaintea decantării împiedică înmulţirea
algelor şi bacteriilor. Pentru neutralizarea clorului sunt prevăzute două rezervoare
de dizolvare a sodei caustice şi respectiv tiosulfatului de sodiu, care descărcate într-
un rezervor de stocare reprezintă soluţia de neutralizare a scă părilor de clor din
butoaiele de stocare prin stropirea acestora cu ajutorul unei instalaţii de stropire.
Postclorarea are loc în rezervoarele de sub filtrele rapide printr-un sistem de
distribuţie tip pieptăne.
7.5.3. Conducta de distributie şi transport
Conducta de distribuţie şi transport este metalică, cu diametrul Dn=1200

mm şi are o lungime, între Valea lui Stan şi Râmnicu Vâlcea, de 35,6 km.
Conducta este prevazută cu vane de linie pentru reglarea debitului (Q=1200 l/sec)
şi presiunii (6-7,5 atm). S-au montat aerisiri pentru reglarea presiunii şi goliri la
locuri
intrareastabilite prin proiectare.
în Râmnicu Cota în Râmnicu
Vâlcea conducta Vâlcea
intr ă într-un este de 250,75
distribuitor m. La
cu diametrul
Dn=1500 mm, care distribuie, prin reţele, apa în rezervoarele Cetăţuia, Petrişor şi
Că păcelu. De această conductă sunt racordate localităţile Brezoi, Călimăneşti,
Căciulata, Dăeşti, Bujoreni, Râmnicu Valcea, Ocnele Mari.
7.5.4. Rezervoarele de distribuţie apa potabila la consumatori
Cota de intrare a conductei de apă potabilă în Râmnicu Vâlcea este de

250,75 m, iar la rezervoare de aproximativ 305 m. Din rezervoarele Petrişor,
Cetăţuia şi Că păcelu apa este distribuită în reţeaua oraşelor Râmnicu Vâlcea,
Ocnele şi apoi la consumatori. Debitul maxim necesar localităţilor Râmnicu
Vâlcea şMari
i Ocnele Mari este de 1100 l/sec.
114

LISTA BIBLIOGRAFICĂ
1 xxx “World Ressources 1990 – 1991.

A guide to the global environment“
2. xxx “The Handbook of Environmental Chemistry“,
vol.1, part.F.
Springer-Verlag, Berlin,1992
3. Antoniu R., “Protecţia mediului înconjur ător “
Negulescu C., ş.a. Ed.Tehnică, Bucureşti, 1995
4. Bucur Aurelia “Elemente de chimia apei”
Ed. H*G*A, Bucureşti, 1999
5. Constantinescu Gh., “ Chimie anorganică “
Negoiu M.,ş.a. Ed.Tehnică, Bucureşti, 1986
6. Giddings J.C. “Chemistry, Man and Environmental Change“,
Canfield Press,1973
7. Grecu I., “ Chimia anorganică “
Goina T. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1982
8. Hubert P. “Eaupuscule.Une introduction a la gestion de
l’eau“
Ed. H*G*A, Bucureşti, 1998
9. Navarro A., “ L’eau et l’environnement“
Blanchard J.M. INSA – Lyon,1983
10. Negoiu D. “Ed.
Tratat de ăchimie
Tehnic şti, 1972ă “, 3 vol.
anorganic
, Bucure
11. Negoiu D., “ Structura combinaţiilor anorganice“
Negoiu M. Ed.Tehnică, Bucureşti, 1987
12. Negulescu M., “ Protecţia calităţii apelor “
Antoniu R., ş.a. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982
13. Negulescu L. “ Tratarea apei în centralele termoelectrice “
Fodor C. Lito UPB, 1987
14. Negulescu M. “ Protecţia mediului înconjur ător“
Ianculescu S.,ş.a. Ed. Tehnică, Bucureşti,1995
15. Neniţescu C.D. “ Chimia generală“
Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucueşti,1972
16. Nistreanu
Guran C.,şV.,
.a. “2 Chimia
vol. Litoanorganică şi analitică.” Note de curs.
UPB, 1985
17. Nistreanu V., “Elemente de ecologie”
Dumitran G., ş.a. Ed. BREN, Bucureşti, 1999
18. Nistreanu Valeriu, “Amenajarea resurselor de apă şi impactul asupra
Nistreanu Viorica mediului”
Ed. BREN, Bucureşti, 1999
19. Popescu M., “ Ecologie generală “
Popescu M. Lito UTCB, Bucureşti, 1992
115

20. Rojanschi V., ş.a. “Cartea operatorului din staţii de tratare a apelor “
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996
21. Rojanschi V. “Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor
Ozman Th. uzate“
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1977
22. Rojanschi V., “ Protecţia şi ingineria mediului “
Bran Fl. Ed. Economică. 1997
23. Seinfeld J.H. “Atmospheric Chemistry and Physics of Air
Pollution“
Wiley Interscrence, New York, 1986
24. Stoica L., “ Chimia generală şi analize tehnice “
Constantinescu I.,ş.a. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
25. Stumm W. “ Aquatic Chimistry. Emphasizing Chimical
Equilibre in Natural Waters “
26. Stumm W., “ Aquatic Chemistry “
Morgan J., Wiley Interscrence, New York, 1981
27. Stumm W. “ Aquatic Surface Chemistry; Chemical Processes
at the Particle – Water Interface “
28. Varduca A. “ Hidrochimie şi poluarea chimică a apelor “
Ed. H*G*A, Bucureşti,1997
116

Dokumen - Tips - Procese Unitare Pentru Tratarea Namolurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Procese Unitare Pentru Tratarea Namolurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NĂMOLURILOR

6.1. Formarea şi caracteristicile nămolurilor

Epurarea apelor uzate, în vederea evacuării în receptorii naturali sau a

Incinerare Uscare Deshidratare Igienizare Depozitare Utilizare

Fig.6.1.Surse de nămol din staţia de epurare mecano-biologică

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Fig. 6.2 Surse de nămol din staţia de epurare mecano - chimică

Principalele tipuri de nămol ce se formează în procesele de epurare a

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Clasificarea nămolurilor după compoziţia conduce la luarea în considerare

6.2. Caracteristicile fizico-chimice ale nămolurilor

Pentru caracterizarea nămolurilor se apelează la:

Greutatea specifică a nă molului

Mineral şi volatil în substan ţă uscat ă

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

stabilizare aerobă), pe când nămolul anorganic se prelucrează prin procedee fizico-

Rezisten ţ a specifică la filtrare şi compresibilitate

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Pentru determinarea experimentale a rezistenţei specifice la filtrare se

Puterea calorică a nă molului

Metale grele şi nutrien ţ i

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

6.2.1. Caracteristici biologice şi bacteriologice

6.3. Procese şi procedee de prelucrare a nămolului

Procedee de prelucrare a nămolului Tabelul 6.3

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Procesele de prelucrare a nămolurilor sunt multiple şi variate, în funcţie

6.3.1. Îngroşarea nămolului

Această metodă constituie cea mai simplă şi larg r ăspândită metodă de

Îngro şarea gravita ţ ional ă se realizează în instalaţii convenţionale de tipul

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Îngro şarea prin centrifugare se aplică în general pentru nămolul activ în exces,

6.3.2. Fermentarea nămolului

Fermentarea nămolului, în vederea unei prelucr ări ulterioare sau a

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Fermentarea anaerob ă a nă molului

Componenta organic ă a fazei solide prezintă, de asemenea, importanţă în procesul

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Cercetări efectuate arată că fermentarea anaerobă se poate aplica pentru

O altă categorie de substanţe cu caracter inhibitor sau toxic sunt şi unele

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Influen ţ a pH-ului . Fermentarea anaerobă se desf ăşoar ă în condiţii optime la

Influen ţ a temperaturii. În general, fermentarea anaerobă se poate realiza într-un

Amestecul - recircularea – inoculare are ca scop principal amestecul nămolului

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

când nu există treaptă de decantare primar ă, sau când nămolul primar nu se

6.3.3. Condiţionarea nămolului

Aducerea nămolurilor primare, secundare sau stabilizate în categoria

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

- minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorur ă ferică, sulfat feros ,

Alte procedee de condi ţ ionare

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

6.3.4. Deshidratarea nămolului

η ⋅ R ⋅ h 2 ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wi ) ⋅ (Wi − Wfl )

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

Grosimea stratului de nămol ce se trimite pe paturi depinde de

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

proaspăt şi fermentat, 20 - 25 kg / m2 h pentru nămol amestecat fermentat şi

Deshidratarea mecanic ă pe filtre presă

Ţesăturile filtrante, la filtrele de presă, pot fi naturale sau artificiale, iar

5/12/2018 Proc e se Unita re Pe ntr u Tra ta re a Na molur ilor - slide pdf.c om

apelor uzate variază între 1 şi 6 h, depinzând de caracteristicile n ămolului, gradul