Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a

cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia

este, din această cauză, extrem de puternică şi de neînlocuit.

Educația începe acasă, continuă la școală și influențează întreaga noastră viață.

Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a
cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia
este, din această cauză, extrem de puternică şi – din multe puncte de vedere – de
neînlocuit.
Considerată în substanţialitatea efectelor pe care le produce, familia îndeplineşte
importante funcţiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se
reflectă asupra dezvoltării sale:
- creează o dependenţă absolută a copilului de membrii microgrupului familial : din punct
de vedere fizic, psihic, material ;
- datorită profunzimii relaţiilor de tip afectiv, impactul emoţional pe care îl exercită este
maxim ;
- familia oferă primele modele comportamentale, creează primele obişnuinţe şi deprinderi
(nu întotdeauna bine conştientizate şi nici întotdeauna pozitive în conţinut);
- familia creează o anumită matrice existenţială, un stil comportamental care se imprimă
asupra întregii evoluţii a individului şi care va genera, de asemenea, rezistenţă la
schimbările ulterioare care se impun;
- influenţa educativă pe care o exercită familia este implicită, face parte integrantă din
viaţă.
Rolul părintelui în existenţa copilului este fundamental, dar numai în măsura în care el
găseşte forţa şi secretul de a lansa pe traiectoria vieţii un individ rezistent, puternic,
adaptabil, echilibrat, bun şi, prin aceasta, predispus la o anume fericire.
Părintele nu are dreptul şi nu poate să se substituie copilului său, pe care trebuie să-l
perceapă de la bun început ca pe o fiinţă autonomă, rolul său fiind acela de a-i facilita,
stimula şi consolida manifestarea autonomiei şi eficienţei sale umane.
Se spune că "profesia" de părinte este una din cele mai vechi profesii care se practică de
către toţi membrii comunităţii, însă puţini sunt cei care se străduiesc s-o înveţe sistematic,
să-şi pună probleme şi să încerce să le rezolve la nivelul perioadei actuale.
Pentru o bună educaţie a copilului este necesară conlucrarea familiei cu școala. Buna
cunoaştere a ceea ce copilul trebuie să primească şi primeşte concret din partea familiei,
conjugată cu o muncă metodică pe baze ştiinţifice, din școală, în condiţiile unei bune
colaborări permanente dintre familie şi școală, al unei îndrumări suficiente a familiei
reprezintă pârghii de bază în munca de formare a şcolarului.
“Un copil educat numai la școală este un copil needucat.”- George Santayana (filozof, eseist
și scriitor de origine spaniolă)
Implicarea părinților în educația copiilor este asociată cu rezultate mai bune ale acestora la
școală. Unul dintre cele mai ample studii asupra implicării părinților în educația copiilor a
fost realizat în 2009, când o dată cu testele PISA la care au participat adolescenți din 13
țări, au fost completate de către părinti și chestionare privind implicarea lor în educația
copiilor.
Concluziile studiului au arătat că unele forme ale implicării părinților în educația copiilor
sunt asociate cu anumite rezultate cognitive (cât de bine citesc copiii, de exemplu), în timp
ce alte forme de implicare sunt asociate cu rezultate noncognitive (cât de mult le place
copiilor să citească, de exemplu).
Țările în care părinții au participat la acest studiu au fost: Croația, Danemarca, Germania,
China, Ungaria, Italia, Coreea de Sud, Lituania, Macao-China, Noua Zeelandă, Panama,
Portugalia, Qatar.
Cum este definită implicarea părinților în educația copiilor: timpul și efortul direct pe care
părinții le dedică evoluției academice și generale a copiilor lor.
Care sunt comportamentele prin care se implică în educația copiilor lor părinții participanți
la studiu?
• În primii ani de școală (grădiniță, clasa pregătitoare și clasa I):
- Le citesc și le spun povești copiilor.
- Cântă cântece împreună cu copiii.
- Se joacă cu jucării în formă de litere.
- Vorbesc despre lucrurile pe care părinții le-au citit sau le-au făcut.
- Se joacă jocuri de cuvinte.
- Scriu litere și cuvinte.
- Citesc cu voce tare etichete și alte texte scurte.
• Implicarea părinților în activitatea de la școală:
- Discută cu învățătorul despre comportamentul și progresul copilului, atât la inițiativa
părintelui, cât și la inițiativa cadrului didactic.
- Fac voluntariat la școală în diverse activități.
- Ajută cadrul didactic în timpul activității de predare.
- Participă la orele copilului ca invitați.
- Participă la ședințele consiliului de părinți sau în diverse alte asociații ale părinților din
școală.
• Implicarea părinților acasă, legată de învățare:
- Discută cu copilul despre cum se descurcă la școală.
- Îl ajută pe copil cu temele.
• Implicarea părinților acasă, non-academică:
- Discută cu copilul despre probleme sociale și politice.
- Discută despre filme, cărți sau programe de televiziune.
- Iau cel puțin o masă împreună cu copilul.
- Petrec timpul stând de vorbă cu copilul.
- Merg la librărie sau la bibiliotecă împreună cu copilul.
- Vorbesc cu copilul despre ce citește acesta.
• Obiceiurile de lectură ale părinților:
- Părinții își petrec timpul liber citind acasă.
- Părinții consideră lectura un hobby.
- Părinții se bucură de primirea cărților cadou.
- Părinților le place să meargă la librărie sau la bibliotecă.
- Părinții nu consideră lectura o pierdere de vreme.
Iată cele mai importante concluzii ale studiului:
 Potrivit studiului PISA, în toate țările în care a fost aplicat chestionarul, copiii ai căror
părinți stau de vorbă mai mult cu ei despre subiecte legate de școală, cărți, filme sau
programe de televiziune sau despre subiecte generale au rezultate mai bune la testele de
citire și matematică.
 Efectele implicării părinților în educația copiilor sunt pozitive dacă lasă loc pentru decizii
autonome, dacă se concentrează asupra procesului și dacă se bazează pe convingeri
pozitive despre potențialul copilului.
 Însă efectele implicării părinților sunt negative dacă aceasta ia forma controlului, este
concentrată pe persoana copilului și presupune convingeri negative despre potențialul
copilului.
 Adolescenții ai căror părinți s-au implicat din primii ani de școală în educația lor au avut
rezultate mai bune la testele de citire și erau mai motivați să citească. Această asociere a
fost mai puternică atunci când implicarea părinților în primii ani de școală a constat în
conversații, lectură și relatarea de povești.
 Copiii ai căror părinți sunt pasionați de lectură și petrec timpul liber citind au mai multe
șanse să fie la rândul lor cititori, indiferent de statutul socioeconomic al familiei.
Studiile de acest fel arată cât de simplu poate fi ca părinții să influențeze rezultatele
academice și evoluția pozitivă a copiilor lor.
"Căci ei vor fi în lume şi în viaţă,
Aşa cum noi le-am spus şi arătat,
Iar ei, la fel vor da povaţă
Şi-un lung popor e-acum de noi format."(Traian Dorz).

Sursa:
• www.didactic.ro
• www.suntparinte.ro