El

Elemente
t de
d tteoria
i
aşteptării
Daniela FLOREA
 Natura fenomenelor de aşteptare
Fenomenele de aşteptare pot fi modelate dacă sunt cunoscute două caracteristici:
•Prezenţa unui flux de unităţi solicitante (clienţi) (de exemplu sosirea vehiculelor
într-o intersecţie).
•Solicitarea unui serviciu care poate avea anumite restricţii (de exemplu, numărul
b
benzilor
il didin iintersecţie).
t ţi )
Descrierea noţiunilor cheie legate de teoria aşteptării:
1.Timp de serviciu: durata de timp necesară pentru a servi o unitate solicitantă
(poate
p fi constantă sau o variabilă aleatoare VA).
2.Repartiţia timpului de serviciu: când timpii de serviciu sunt variabili pentru
diverşii clienţi (sunt VA independente), adică având aceeaşi de repartiţie.
3.Capacitatea sistemului: numărul maxim de unităţi solicitante care pot fi servite
în acelaşi
ş timp. p Un sistem de aşteptare
ş p de capacitate
p m este numit sistem de
aşteptare cu m staţii de serviciu.
Există multe sisteme de aşteptare constituite din mai multe puncte de serviciu.
Un client care a fost servit la unul din aceste puncte trece în şirul de aşteptare al
unui alt p
punct de serviciu părăsind
p sistemul de aşteptare
ş p după
p ce a vizitat toate
punctele de serviciu. Un astfel de sistem se numeşte sistem de aşteptate în serie
sau serie de cozi.
4. Disciplina de aşteptare: precizează ordinea în care vor fi selectaţi clienţii
pentru furnizarea serviciului. Există mai multe modele de ale serviciului (de
p
prioritate):)
• FIFO – Primul sosit primul servit (First in – First out);
• LIFO – Ultimul sosit primul servit (Last in – First out)
• Servire aleatoare pe baza repartiţiei timpilor de servire sau după un alt
criteriu.
 Definiţii şi notaţii
 - numărul mediu de sosiri în unitatea de timp (rata medie a sosirilor);
 - servirilor);
timpul mediu de serviciu pentru o staţie (canal) (rata medie a
);
c – numărul staţiilor de serviciu (canalelor);
cf – numărul mediu al staţiilor de serviciu neocupate;
N – numărul unităţilor în sistem (în aşteptare
p sau în curs de servire);
 - factorul de serviciu (intensitatea de trafic) care arată, ca valoare
medie, numărul de unităţi ce apar în sistem pe durata timpului mediu
de serviciu. Deci:
  c
Pn(t) – probabilitatea ca la un moment dat t să existe n unităţi în sistem
(în aşteptare sau în curs de servire). Deci:


 P t   1 pentru
n i t  0 ,  
t orice (1)
n 0
pn - probabilitatea (independentă de timp) să existe n unităţi în sistem,
deci avem:

pn  lim Pn t  (2)
t 
 Notaţii - continuare
p(=0) - probabilitatea ca o unitate să nu aştepte serviciul;
p(›0)) - p
p( probabilitatea ca o unitate să aştepte
ş p serviciul;
p(›) – probabilitatea ca o unitate să aştepte un timp mai
mare decât  pentru a fi servită
L – numărul mediu de unităţi ţ în aşteptare
ş p sau în curs de
servire, deci

L   n  pn (3)
n 0

L’ – numărul mediu de unităţi în aşteptare


(4)
L   n  c pn  L  c  cf
nc
W – timpul mediu de aşteptare în sistem
W’ – timpul mediu de aşteptare în şir
A(t) – distribuţia intervalelor de timp dintre sosirile
consecutive. Se notează cu a(t) densitatea de probabilitate
a acestei distribuţii.
B(t) – distribuţia timpilor (momentelor) de serviciu (sau a
duratelor timpilor de serviciu. Se notează b(t) densitatea
de probabilitate a acestei distribuţii.
 1.Modelare matematică
• Se consideră un sistem de aşteptare constituit
dintr-o singură staţie de serviciu.
• Se
S presupune că:ă
– Unităţile solicitante provin dintr-o populaţie infinită.
– Funcţiile
ţ de repartiţie
p ţ A(t)
( ) şşi B(t)
( ) sunt exponenţiale
p ţ cu
parametrii  şi .
• Densităţile de probabilitate corespunzătoare
a(t) şşi b(t) sunt:
sunt
• 
a t   e  t
(5)

• bt     e  t
( )
(6)
• Se presupune că există n›0 clienţi în sistemul de
aşteptare la momentul (t+t)
(t+t). Evenimentele care
se pot produce în intervalul (t, t+t) şi
probabilităţile cu care acestea se pot produce
sunt prezentate în tabelul 11.
 Tabelul 1

Numărul
unităţilor în Evenimente în intervalul Probabilităţile
sistem la (t, t+t)
t t) evenimentelor
momentul t
n-1 O sosire şi nici o plecare
At   1  Bt 
n Nici o sosire şi nici o
plecare 1  At  1  Bt 
n+1 Nici o sosire şi o plecare 1  At   Bt 
• Probabilitatea să existe n clienţi
ţ în sistemul de
aşteptare la
l momentull (t+t)
( ) este deci:
d

Pn t  t   Pn 1 t   At 1  Bt   Pn t   1  At 1  B t  

 Pn 1 t   1  At   B t 
(7)
• Conform ipotezelor (5) şi (6) avem:
At 
lim  (8 )
t 0 t
B t 
lim  (9 )
t 0 t
At   B t 
lim 0 (10 )
t 0 t

• Din relaţiile (7) .... (10) rezultă:

dPn t 
   Pn 1 t      Pn t     Pn 1 t  (11 )
dt
• R
Repartiţia
i i staţionară
i ă ((pn)n≥0 a procesului
l i
a fost definită în relaţia (2). Deoarece:
dPn t 
lim 0 (12 )
t  t
• Rezultă că repartiţia staţionară (pn)n≥0
satisface următoarea ecuaţie:

0    pn 1       pn    pn 1 (13 )
• Pentru toţi n ≥1. Pentru n=0 se obţine
ecuaţia:
0    p0    p1 (14 )
Ecuaţiile (3) şi (4) împreună cu condiţia


p
n 0
n 1 (15 )

oferă repartiţia
p ţ staţionară
ţ (pn)n≥0.
Din ecuaţia (14) ţinând cont de definiţia factorului de
serviciu:
  c
pentru c=1 staţie de serviciu, se obţine:

p1   p0    p0 (16 )

Din ecuaţiile (13) şi (16) se obţine:
p2   2  p0 (17 )
Deci
pn   n  p0 (18 )
Din ecuaţia (15) se obţine:
p0  
p0  1 (19 )
1 
Prin urmare, se obţine:
p0  1   ( 20 )
şi apoi
pn   n  1   , n  1 ( 21 )
Numărul mediu de unităţi solicitante în sistemul de
aşteptare este:  

L   npn  n n  1     , ( 22 )
n 0 n 0 1 
Celelalte caracteristici ale sistemului de aşteptare
pot fi calculate în mod analog:
p 0    ; p 0   1   ( 24 )

 1  
p      e 
( 25 )

W  ( 26 )
  1   
1 1
W W  ( 27 )
  1   
2. Modele cu o singură staţie de serviciu
2.1.Sosiri aleatoare şi repartiţia timpului de
serviciu oarecare
• Se consideră un sistem de aşteptare cu o singură staţie de
serviciu în care sosirile clienţilor au loc în mod aleator, iar
timpii de serviciu pentru diferiţi clienţi sunt variabile
independente şi identic repartizate având funcţia de
repartiţie B(t). Presupunem că funcţia de repartiţie A(t)
este funcţia Poisson cu parametrul .  Ca urmare
urmare, funcţia
de probabilitate este:
k
ak   e  ( 28 )
k!
• Regula de p
prioritate: FIFO
Se poate arăta că ipoteza (28) este îndeplinită
ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile:
1 Numărul total de sosiri într-un
1. într un interval de timp
de durată fixată este independent de cele
întâmplate înainte de această perioadă de timp;
2. Probabilitatea să sosească un client în orice
interval de timp (t+t) de lungime  este de forma
t+o(t2), unde  este o constantă, iar o(t2), are
proprietatea:
lim
 
o t 2
0 29 
t 0 t
Există multe situaţii practice în care condiţiile 1
şi 2 sunt verificate. Modelul considerat poate fi
privit ca o aproximaţie bună pentru foarte multe
situaţii care pot apărea în practică.
• Numărul mediu de unităţiţ solicitante în
sistemul de aşteptare este în acest caz:
2
   1  
2
 t

L  30 
 2 1 1 
  
   

unde:

   t  dB t  31
0

şi dispersia  t2 timpului de serviciu este:


 t2   t   2 dB t  32 
0

Timpul mediu de aşteptare în sistem este:

 1   2 t2 
W  33 
2   1   
 Cazuri particulare ale modelului

A. Distribuţia exponenţială a timpului de serviciu

serviciu.
Densitatea de probabilitate a timpului de serviciu este dată de
relaţia (6), ca urmare dispersia
1
 t2  2

Relaţiile (30) şi (31) devin:
  L
L ; W   34 
1       
Numărul mediu de unităţi în aşteptare este:

2
L'  ; p      e    1  35 
1 
B. Timp de serviciu constant
Î acestt caz este
În t evident
id t căă  t2  0. P
Prin
i urmare, formulele
f l l (30) şii
(33) devin:

 3   2   
L ; W  36 
2      2  1   
Alte
l mărimi ce interesează îîn practică sunt:

p0  1   ; p1  1    e   1   11.37 
n
pn  1     1
n k
k
e 
  k n k

 k n  k 1

38 
, n  2
k 1  n  k ! n  k  1! 

p     
l
e    i  
      i i
39 
i 0 i!
unde l este cel mai mare număr întreg cu proprietatea că
l  
• C. Distribuţie Erlang a timpului de serviciu
• Densitatea
D i de
d probabilitate
b bili pentru o repartiţie
i i
Erlang de ordin k este:

bk t  
  k k   k t k 1
e t 40 
k 
unde:
d

k    e t  t k  dt 41
0
În acest caz se obţine:
   2 k  k 
L 42 
2 k 1   

 k  1
W  43 
2  k   1   
 2.2. Model cu şir de aşteptare limitat
Se presupune că:
•Timpii de serviciu urmează o distribuţie exponenţială cu
parametrul
p m u ,
• Sosirile urmează un o distribuţie exponenţială cu parametrul ,
•Disciplina şirului: FIFO
Î aceste
În t condiţii
diţii se iimpune condiţia
diţi suplimentară
li t ă ca şirul
i l dde
aşteptare să nu conţină mai mult de n0 unităţi. Deci, dacă la un
moment dat în şirul de aşteptare se află exact n0 unităţi
solicitante orice altă unitate care ar putea să apară la acest
solicitante,
moment nu mai poate intra în sistemul de aşteptare şi îl
părăseşte fără a fi servită. Mărimile reprezentative sunt:
1 
p0  ; p  p  n
44 
1   n0 1
n 0

 1  n0  1 n  n0   n 1 
45
0 0

L
1   1   n 1 
0

L'  21  n0  n 1  n0 1   n

0 0

46
1   1   n 0
 2 3 Modele cu mai multe staţii
2.3.

Sunt modele mai realiste, în realitate

existând mai multe staţii care
furnizează serviciile cerute de
unităţile solicitante.
solicitante
 Unităţi solicitante provenind dintr-o
populaţie infinită
Se consideră un sistem de aşteptare definit astfel:
• Intervalele între sosirile succesive sunt variabile
aleatoare
l t având
â d o repartiţie
tiţi exponenţială
ţi lă cu
parametrul .
• Densitatea de p probabilitate este dată de relaţia
ţ
(5)
at     e  t
• Timpii de serviciu la cele c staţii de serviciu sunt
variabile aleatoare independente şi identic
repartizate, având aceeaşi funcţie de probabilitate
d parametru
de t ,
bt     e
 t

• Disciplina şirului: FIFO

• În condiţiile definite anterior, repartiţia
p
staţionară (pn)n≥0 este dată de relaţiile:

 
 n 
  c c 1
 
p0 
 
 53 
  n 0 n ! 
 c ! 1   
  c 
n
  p0 dacă 0  n  c
n!
pn   54 
  n
 p dacă n  c
 c ! c n c 0
Alte caracteristici ale sistemului:
p0  c
p 0   55 
 
c ! 1  
 c
 
c    1 
p    e  c
 p 0  56 
 c 1 1
L'  p0  57 
c!   
2

c  
 c
 c 1
L  p0 2
 58 
 
c !  1  
 c
c
W  p0 59 
 
c !  1   
 c