Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică.

Definirea sa este un
demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective
cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte rude),
prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie
importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele
cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul
dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate
celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicați parteneri romantici se servește de sexualitate ca
dovadă a intimității (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea
interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau
dovezi de natură fizică.

Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În
afară de „amor” de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În
timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment,
ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri
romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde
acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru
artă (amorul artei).

Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat.
Între cele mai des întâlnite categorii se numără:

dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul

Dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți
heterosexuali) sau de același sex (homosexuali)

Dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanță subtipul
dragostei părintești, a părinților față de copiii lor.

dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și Divinitate. Religia
creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin
„aproape” se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie)

Dragostea lui (Dumnezeu) față de oameni ce se manifestă prin sacrificiul suprem: (Dumnezeu-Tatăl)
și-a sacrificat Fiul, IIsus Cristos, pentru ca oricine crede in el să fie iertat, să nu mai fie pedepsit pentru
păcate prin moarte veșnică. Dumnezeu este dragoste.

Dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau
prin gesturi)

alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în
egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de natură, plante, animale, patrie (numită
patriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc. Un caz deosebit de
important din punct de vedere cultural și spiritual este:
Cuprins

1 Dragostea sub aspect biblic

2 Dragostea sub aspect științific

3 Vezi și

4 Note

5 Bibliografie suplimentară

6 Legături externe

Dragostea sub aspect biblic

Biblia descrie dragostea ca fiind îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se
laudă, nu se mândrește, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește
la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește
totul, suferă totul, dragostea nu va pieri niciodată (Corinteni 13:4-8). În Vechiul Testament avem
diferite cuvinte pentru a descrie dragostea:

în ebraică ‫ אָ הַ ב‬, transliterat 'ahav, ca fiind o dorință arzătoare, iubirea între soț și soție, familială (ce
include copii, rude, iubirea între părinți și copii), dragostea pentru lucruri (cum ar fi alimente, băuturi,
de somn, înțelepciune, natura), iubirea între prieteni,

un alt cuvânt este ‫ אַ הֲ בָ ה‬, transliterat 'ahavah, care înseamnă ca oamenii să iubească numele lui
Dumnezeu YHWH ([1]), și dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru omenire.

‫ חָ ַשק‬, transliterat chashaq, înseamnă a pune împreună, a se alipi, a se atașa foarte tare de cineva,
(Geneza 34:8), (Deuteronom 7:7)

‫ ָרחַ ם‬, transliterat racham, înseamnă să iubești profund, să ai milă, să fii plin de compasiune, a îndrăgi
pe Dumnezeu sau oamenii.

‫ ּדֹוד‬, transliterat dowd, înseamnă iubirea sexuală([2])

‫ ֲעגָבָ ה‬, transliterat `agabah, înseamnă adulter, lascivitate, imoralitate (Ezechiel 23:3-20).

Ca și în Vechiul Testament, în Noul Testament există diferite cuvinte pentru dragoste:

în limba greacă, limbă folosită la scrierea Noului Testament, ἀγαπάω și transliterat agapaō înseamnă
dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru omenire (vezi Agape)

un alt cuvânt este φιλέω transliterat phileo - între prieteni - sentiment de stimă, apreciere, atitudine
prietenească, simpatie, atașament reciproc.

un alt cuvânt este θέλω ce-și are rădăcina în αἱρέω transliterat haireō însemnând a prefera, a alege, a
lua ceva din plăcere, a alege prin vot, dorință, scop![1]

Dragostea sub aspect științific

În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui
sentiment emoțional. Până în prezent, din punct de vedere științific, s-a ajuns la rezultatele
următoare:

Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active
fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări
biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând
comportamentul, gândirea lucidă.

Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în
hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a
euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine” care declanșează mai
departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, scăzând nivelul
serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacții
asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot
gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este
după patru ani de căsnicie.

Cercetătorii Universității Chicago susțin că au descoperit regiunea cerebrală responsabilă de deciziile

afective. Dragostea este definită drept o stare conștientă, intensă și de durată de uniune cu o altă
persoană, iar dorința sexuală ar fi caracterizată drept o stare de scurtă durată orientată spre
obținerea plăcerii. Plecând de la această diferențiere, cercetătorii consideră că dragostea este
localizată în zona anterioară a cortexului insular, în timp ce dorința sexuală este localizată în zona
posterioară