Sunteți pe pagina 1din 5

Aforisme care reflectă diferenţa dintre iubirea adevărată şi o pasiune sexuală trecătoare

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

 O pasiune sexuală trecătoare este doar o dorinţă


lăuntrică acaparatoare ce este lipsită de iubire. În
astfel de situaţii, doar cele două trupuri, şi atât, se
caută cu înflăcărare şi se lasă subjugate doar de
instincte sexuale puternice.

 O iubire reciprocă, intensă şi profundă este însă cu


totul altceva. Ea implică întotdeauna altruism, grijă
altruistă ce este manifestată de unul faţă de celălalt,
prietenie simultană, bunătate, precum şi alte
manifestări ale iubirii reciproce, cum ar fi omenia,
dăruirea, chiar sacrificiul de sine. Rădăcinile unei
iubiri reciproce sunt puternice, sunt stabile şi cresc, cu
fiecare săptămână care trece, din ce în ce mai mult.

 Atunci când aspiraţiile divine, sublime şi iubirea


intensă ce se manifestă fără măsură sunt cele care
domnesc aproape fără încetare, inima spirituală este cea care conduce, iar capul şi mintea
ascultă cu o mare încântare.

 Printre alte minunăţii, iubirea intensă şi constantă ce este manifestată fără măsură va fi
întotdeauna capabilă să unească (printr-o tainică magie divină şi printr-o indescriptibilă
osmoză) fiinţele de sex opus, astfel încât le va face să se completeze, să se desăvârşească, iar
la momentul potrivit le va face să se extazieze.

 O pasiune sexuală trecătoare ce este lipsită de iubire este la ambii parteneri egoistă, este
superficială, implică o evidentă indiferenţă şi este cel mai adesea caracterizată de un sentiment
chinuitor de nesiguranţă. De cele mai multe ori, aceasta lasă o stare de gol şi de secătuire în
fiinţă. Mai devreme sau mai târziu, în fiinţa celor doi parteneri apar anumite incertitudini, care
până la urmă îi îngrijorează, şi întrebări ce rămân fără răspuns. Unuia sau celuilalt dintre cei
doi parteneri i se dezvăluie, în tot ceea ce trăieşte, mici detalii, ce încep să fie semnificative,
referitoare la fiinţa cu care acceptă să aibă astfel de experienţe. Vrând-nevrând, cei doi ajung
să-şi dea seama că este preferabil să nu cerceteze prea îndeaproape toate aceste aspecte, căci
ele îi vor face să sufere. Într-o astfel de relaţie superficială şi pasageră, ce este lipsită de
perspective, suntem emoţionaţi, dar nu aşa cum trebuie, suntem adeseori neliniştiţi şi, dincolo
de toate acestea, este evident că nu suntem cu adevărat fericiţi. Mai devreme sau mai târziu, ni
se destramă visul anemic de care ne cramponăm. Este important să reţinem că astfel de
experienţe sexuale (lipsite de iubire) sunt caracteristice pentru fiinţele umane egoiste, cu
sufletul împietrit şi care în mod paradoxal resping cu încăpăţânare iubirea.
 Iubirea reciprocă, în schimb, face să apară intense stări
de fericire, ea duce la apariţia unei înţelegeri senine şi
împlinitoare, ea ni-L revelează pe Dumnezeu în fiinţa
iubită şi, prin transfigurare şi adoraţie, ne ajută în felul
acesta să empatizăm cu sufletul fiinţei iubite. O astfel
de iubire ne permite să ne „înfruptăm” din calităţile şi
perfecţiunea celuilalt, pe care iubirea noastră reciprocă
le face apoi să crească şi să înflorească. Starea de
iubire reciprocă ne dezvăluie o tainică şi încântătoare
realitate a celor doi iubiţi, care devin Una. Ea ne
conferă un sentiment pregnant de forţă benefică,
uimitoare şi, la un moment dat, ne face să resimţim o
inefabilă stare de invulnerabilitate. Iubirea reciproc
împărtăşită ne impulsionează să ne expansionăm într-
un mod euforic de la finit către infinit. Ea ne ajută să
creştem lăuntric şi adeseori ne impulsionează să
trecem dincolo de personalităţile noastre. Ea ne
îmboldeşte să ne depăşim limitele şi face să apară în
noi elanul creator necesar pentru a-l susţine pe celălalt cu altruism şi bunăvoinţă. În plus,
întocmai ca un minunat bonus, iubirea ne face să descoperim că, de fapt, cu cât îl iubim mai
mult pe celălalt, cu atât simţim o nevoie năvalnică de a-l iubi tot mai mult. Întotdeauna, fără
excepţie, iubirea pe care i-o dăruim celuilalt face ca o bună parte din energia iubirii să se
acumuleze totodată în universul nostru lăuntric. Astfel, energia tainică a iubirii de care vom
ajunge să dispunem va creşte pe zi ce trece. Prezenţa stenică, entuziasmantă şi în felul ei
înălţătoare a fiinţei umane de sex opus pe care o iubim ne dă curaj, conferă un sens nou şi
minunat existenţei noastre şi facilitează apariţia unui proces de comunicare afectivă empatică,
paranormală. Toate acestea se petrec indiferent cât de departe s-ar afla fiinţa umană de sex
opus pe care o iubim şi care ne iubeşte. În cazul stărilor de iubire reciprocă, intense şi
constante, distanţa ce există între noi nu ne mai separă niciodată. Chiar dacă fiinţa iubită de
sex opus se află la 7.900 de kilometri distanţă, este de ajuns să ne gândim la ea cu multă
iubire, cu duioşie şi iată că, aproape instantaneu, o minune se petrece. Imediat după aceea,
simţim fulgerător că ne proiectăm acolo unde se află fiinţa iubită şi că ne unim sufletul, ca
prin minune, într-un mod euforic, cu sufletul ei. Apoi, devine cu putinţă să rămânem astfel,
îmbrăţişaţi într-un mod paranormal, ore în şir, iar cu acea ocazie ajungem chiar să comunicăm
euforic, telepatic şi empatic cu fiinţa iubită. Toate acestea se petrec ca şi cum fiinţa iubită s-ar
afla aievea în faţa noastră. Cei care se iubesc reciproc, intens şi constant îşi doresc aproape
spontan (atunci când îi cuprinde dorul), o apropiere intimă şi delicioasă de fiinţa iubită de sex
opus. Iată că, la un moment dat, cei doi iubiţi, fie când sunt la depărtare, fie de îndată ce sunt
faţă în faţă, ajung fiecare să ştie şi să simtă că fiinţa iubită este mereu cu ei, chiar şi atunci
când unul dintre iubiţi se află la o mare distanţă. În felul acesta, cele două fiinţe care se iubesc
dobândesc certitudinea că pot să aştepte, deoarece atunci când una dintre ele se proiectează la
distanţă către cealaltă, devine aproape instantaneu cu putinţă ca ele să se îmbrăţişeze şi apoi să
rămână intim fuzionate într-un mod paranormal. La un moment dat, ele conştientizează că în
realitate, această deplasare a corpului lor astral durează numai câteva secunde.
 O pasiune sexuală trecătoare şi lipsită de iubire ne
şopteşte: „Trăieşte, orice ar fi, tot ceea ce ţi se oferă
acum”. „Acceptă, indiferent ce va fi, această aventură
dezlănţuită ce uneori se aseamănă cu un cutremur
devastator”. „Înfulecă tot ceea ce ţi se oferă în aceste
momente sărăcăcioase, căci este cu putinţă ca această
întâlnire să fie şi să rămână pentru totdeauna prima şi
ultima! Nu contează că ai să rămâi cu un gust amar”.
„Asumă-ţi cu orice preţ riscul acestei experienţe
fruste, căci altfel ai să pierzi aceste minuscule
firimituri şi atunci pierderea va fi deplină şi
iremediabilă”. „ Experimentează în grabă totul şi
soarbe până la fund această cupă ce este umplută
doar până la un sfert din volumul ei”. „Ignoră şi nu
lua în considerare faptul că acel sfert de cupă conţine
totodată amarul, frustrarea şi regretul ce urmează
aproape inevitabil după aceea.”

 Iubirea profundă şi reciprocă ne îndeamnă: „Iubeşte intens şi fără măsură fiinţa de sex opus
care te iubeşte şi descoperă cu încântare că ea îţi oferă multă fericire şi împlinire prin iubirea
pe care ţi-o dăruieşte”. „Nu face niciodată troc într-o relaţie de iubire reciprocă”. „Într-o
relaţie de iubire reciprocă în care ai descoperit deja că celălalt te iubeşte, iar tu ştii la rândul
tău că îl iubeşti la fel de mult (sau poate chiar mai mult), nu este cazul să-ţi fie niciodată
teamă”. „Ia aminte că întotdeauna, fiinţa umană de sex opus care te iubeşte şi pe care tu o
iubeşti cu înflăcărare este mereu cu tine, chiar şi atunci când între voi se află o mare
distanţă”. „În cazul în care te bucuri de o relaţie de iubire ce este reciprocă, poţi chiar să
îndrăzneşti să-ţi faci planuri. În cazul unei relaţii ce este bazată pe iubire reciprocă, poţi să
faci totul pentru a merita iubirea fiinţei de sex opus care te iubeşte şi, mai mult decât atât,
poţi să ai deplină încredere în viitor, pentru că întotdeauna viitorul se pregăteşte în prezent.”

 O pasiune sexuală ce este lipsită de iubire este până la urmă trecătoare şi are o pregnantă
dimensiune sexuală, care la un moment dat ajunge să exaspereze fiinţa umană în cauză. În
măsura în care suntem suficient de sinceri cu noi înşine, va trebui până la urmă să
recunoaştem că este dificil şi aproape imposibil să
menţinem pentru mult timp o astfel de relaţie, ce
ajunge să fie penibilă, degradantă, mai ales atunci
când deja ştim că tot ceea ce trăim nu se va transforma
niciodată în iubire şi că o autentică stare de fuziune
afectivă şi o pregnantă stare de intimitate erotică sunt
imposibil de atins în cadrul unei astfel de relaţii, ce se
bazează doar pe sexualitate.

 Iubirea intensă, constantă şi reciprocă, ce aspiră să


devină o iubire legendară, presupune totodată o stare
deplină de prietenie şi, mai mult decât atât, presupune
o anumită stare de maturitate lăuntrică şi de
înţelepciune. Toate acestea ar trebui să existe fie înainte de a deveni iubiţi, fie ar trebui să se
cristalizeze după ce deja am ajuns să fim iubiţi, căci într-o relaţie cu totul extraordinară de
iubire trebuie neapărat să fim şi prieteni foarte buni. Iubirea fără prietenie este întocmai ca o
prăjitură în care nu este inclus un ingredient esenţial, care îi conferă un gust delicios, de
neuitat.

 În cazul unei relaţii ce se bazează pe o pasiune sexuală trecătoare şi lipsită de iubire,


descoperim la un moment dat că de cele mai multe ori hrănim nişte iluzii efemere şi
constatăm până la urmă că într-o astfel de relaţie stearpă lipseşte încrederea reciprocă şi
predomină indiferenţa. Când partenerul sexual pleacă după ce şi-a satisfăcut „poftele”,
descoperim că noi ca fiinţă umană am dispărut pentru el şi totodată ne dăm seama că nici el nu
există decât întocmai ca un „produs de consum” pentru noi. O astfel de relaţie se aseamănă cu
gestul mecanic de a pofti periodic la o îngheţată, ale cărei recipient din plastic şi linguriţă ce ni
s-au pus la dispoziţie, le abandonăm apoi în coşul de gunoi după ce o consumăm. În astfel de
momente de luciditate, ne dăm seama că şi partenerul sexual se comportă la fel cu noi.
Descoperim că suntem şi rămânem unul pentru celălalt doar ceva care poate fi consumat spre
a ne potoli doar poftele sexuale. Este evident că este aşa, deoarece în cazul unei îngheţate sau
al unei prăjituri pe care o consumăm spre a ne potoli foamea fiziologică, nu vom putea spune
vreodată că iubim îngheţata sau prăjitura pe care din când în când simţim nevoia să o
consumăm. Acea îngheţată este doar o banală îngheţată pe care o înghiţim şi apoi ne trece
pofta. Atât şi nimic mai mult.

 Iubirea reciprocă ne umple de o aleasă fericire, ne îndumnezeieşte fiinţa şi înseamnă totodată


încredere atât în celălalt, cât şi în sine. Iubirea reciprocă trezeşte în noi o anumită stare de
siguranţă. Atunci când iubim intens şi fără măsură, simţim că în felul acesta Dumnezeu ne
umple fiinţa şi totodată conştientizăm că suntem în siguranţă şi că nimic nu ne ameninţă.
Atunci când iubirea este intensă şi reciprocă, fiinţa iubită de sex opus simte, la rândul ei, în
mod pregnant această încredere ce există şi care creşte în universul nostru lăuntric, iar această
trăire o umple de o aleasă bucurie. Dacă deocamdată nu a apărut, această pregnantă stare de
încredere a noastră trezeşte apoi şi în cealaltă fiinţă starea de încredere, iar acest schimb
uimitor şi euforic o face să devină pentru noi şi mai demnă de încredere. Mai mult decât atât,
starea de încredere pe care o simţim spontan pentru ea face, totodată, să crească în propriul
nostru univers lăuntric energia subtilă a încrederii.

 O pasiune sexuală trecătoare, ce este lipsită de iubire,


trezeşte până la urmă în noi o acută stare de frustrare
şi, la un moment dat, provoacă mustrări de conştiinţă
şi păreri de rău, care vor apărea mai devreme sau mai
târziu. Fiecare experienţă sexuală ce este lipsită de
iubire declanşează până la urmă în fiinţa noastră un
acut sentiment de ruşine, care cel mai adesea nu se
estompează şi rămâne întocmai ca o pată neagră care
ne îmbâcseşte şi ne întunecă sufletul.

 Iubirea reciprocă nu face niciodată să apară astfel de


trăiri chinuitoare. Chiar şi aceasta ne ajută să
descoperim cât de minunată şi cât de valoroasă este şi rămâne pentru noi iubirea reciproc
împărtăşită.

 Fiinţele umane perverse până în măduva oaselor, fiinţele umane în care încep să se trezească
trăiri demoniace se recunosc cu uşurinţă, mai ales prin faptul că resping cu încăpăţânare
iubirea. Ele fug de iubirea ce li se dăruieşte întocmai aşa cum fuge diavolul de tămâie. Astfel
de sărmane fiinţe umane chiar se feresc să nu ajungă cumva să înceapă să iubească. În cazul
unor astfel de fiinţe umane, pretextele pe care ele le invocă sunt întotdeauna aberante şi de
cele mai multe ori astfel de fiinţe umane preferă să fugă într-un mod laş, refuzând să ofere
explicaţii. Retractilitatea lor le demască. Astfel de fiinţe umane care evită iubirea, care fug de
binele evident şi dumnezeiesc, aleargă, de fapt, ca nişte bezmetice cu braţele deschise către
răul infernal ce le va arunca în ghearele diavolilor. În situaţia unor astfel de fiinţe umane,
deviza lor este: „În caz de iubire, mai ales atunci când simt că iubirea este pe cale să devină
reciprocă, singura victorie posibilă este fuga promptă şi neîntârziată!” Analizând cu atenţie
astfel de sărmane fiinţe umane ce evită să iubească şi care fug de iubire, descoperim cu
uşurinţă că ele trăiesc într-un mod chinuit şi nu aspiră niciodată să-şi depăşească limitele în
care sunt întemniţate. Toate fiinţele umane care nu „riscă” niciodată să iubească rămân mai
departe în starea de vierme ce se târăşte şi nu observă golul, întunericul, laşitatea şi starea de
inacţiune în care se complac. Dacă observăm că o fiinţă umană fuge, aşa cum fuge diavolul de
tămâie, de iubirea ce i se oferă şi evită cu îndârjire să iubească, atunci ea se dă totodată, în
felul acesta, de gol şi ne arată că în fiinţa ei a început să se trezească starea demoniacă.

 La celălalt pol, iubirea reciprocă, intensă, pură, constantă ce apare între două fiinţe de sex
opus le înalţă, le transformă într-un ritm accelerat, le face să se expansioneze într-un mod
euforic şi, mai mult decât atât, le îndumnezeieşte. O astfel de iubire reciprocă le face totodată
să-şi ridice frunţile şi le impulsionează să mediteze în mod spontan la cele mai înalte valori, ce
sunt universal valabile. O astfel de iubire le transformă într-un ritm accelerat şi le
impulsionează să devină nişte fiinţe mai bune, mai pure, mai fericite, mai împlinite, mai
omenoase şi le trezeşte sufletele. Tocmai de aceea, atât sfinţii, cât şi mari înţelepţi au spus că
acolo unde este iubire, ni se revelează totodată Dumnezeu.

Fragment preluat din cartea Ce înseamnă în realitate să fii şi să rămâi o femeie excepţională
publicată de Editura Shambala şi tipărită de Ganesha Publishing House

S-ar putea să vă placă și