Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală, realizată prin mijloace verbale şi non-

verbale şi are următoarele caracteristici:Caracter bilateral – fiecare din cei doi poli (emiţător şi
receptor) poate emite şi recepţiona cunoştinţe.’’ Cele două acţiuni emiterea si recepţionarea au însă
sensuri şi roluri diferite de la un pol la altul ’’.
-Se desfăşoară plurimodal: frontal, pe grupe sau individual (cu un copil)
-Mesajul didactic are o componentă semantică (cunoştinţe) şi alta ectosemantică ( stări
affective, atitudini, moduri de apreciere, accente axiologice ). Latura semantică este exprimată prin
cuvinte, propoziţii şi fraze – deci prin mijloace lingvistice – dar şi cu ajutorul unor semne
convenţionale. Cea ectosemantică este exprimată prin mijloace non-verbale,extra-lingvistice (mimică,
pantomimică) dar şi verbale – timbru, accent, intonaţie.
-Mesajul este transmis copiilor prin intermediul unor metode de învăţământ adecvate nivelului
de pregătire şi de dezvoltare intelectuală a acestora;
-Mesajul este selectat şi structurat logic de către educatoare, în conformitate cu logica ştiinţei
respective, cu prevederile programei preşcolare şi cu particularităţile psihologice de vârstă ale
copiilor;
-Vizează realizarea unor obiective instructive şi educative (informative şi formative) precise,
prin asimilarea conţinutului informaţional şi respectarea principiilor didactice;
-Procesul comunicării didactice este reglat şi controlat cu ajutorul unor retroacţiuni.