România în perioada interbelică 1917-1939

În condițiile primului Război Mondial în mai multe regiuni europene s-a intensificat mișcarea de
eliberare națională. În urma revoluției din februarie 1917 din Rusia, guvernul provizoriu a
declarat dreptul popoarelor la autodeterminare.
Populația din Basarabia s-a bazat pe acest drept și după instaurarea îm Rusia a partidului
Bolșevic. La 27 martie Sfatul Țării organul legislativ al Basarabiei a votat unirea cu România.
La15 noiembrie Congresul din 1918 a votat unirea, iar la 1 decembrie Adunarea Națională din
Transilvania a votat unirea.
Viața politică poate fi împărțită convențional în următoareleetape: 1918-1926- sub aspect
economic influențează 2 doctrine: național țărănistă numită a porților deschise și liberală numită
prin noi înșine.
Sistemul politic era pluripartitist . În 1923 a fost adoptato Constituția care declara regimul
monarhiei constituționale și sistemul primei majoritare. Erau garantate drepturile și libertățile
personale. În 1927 după moartea regelui Ferdinand rege a devenit Mihai. Aceasta era minor și
din numele său statul era condus de o regență formată din 3 persoane. În 1930 rege a devenit
Carol al II-lea care în 1938 a instaurat regimul autoritar.