Scrieri despre teatru de Bertolt Brecht

în relație cu spectacolul

,,Blestemat fie trădătorul de patrie” în regia lui Oliver Frljic

Spectacolul ,,Blestemat ie trădătorul de patrie” a fost pus în scenă în anul 2010 la Teatrul
Mladinsko din Slovenia. Este un spectacol politic care ilustrează la bază conflictul Sârbo – Croat.

La fel, reflectă și probleme sociale, cum ar fi discriminarea, corupția.

Spectacolul începe cu toți actorii în scenă întinși pe podea cu câte un instrument în mână. Muzica
de început e una de doliu, ce denotă o atmosferă sumbră a spectacolului, la fel și lumina semi-
obscură în care poți vedea doar siluetele actorilor.

Bertolt Brecht a dezvoltat o teorie referitoare la drama epică care a favorizat dezvoltării teatrului
epic. Principiile teatrului epic se referă la interpretarea actoricească, la montare, la munca
secretariatului literar, la muzica de scenă, la utilizarea filmului etc.

Esențialul în teatrul epic este faptul că nu apelează atât la simțirea spectatorului, cât mai ales la
rațiunea sa. Spectatorul nu trebuie să trăiască dimpreună cu cei de pe scenă, ci să analizeze, să
dezbată cele ce se petrec acolo.

Actorii joacă fals pentru că în loc să-și arate cunoștințele, ei se transpun în dispoziția propriei
stări și vor ca și publicul să se pătrundă de atmosfera acestei stări. Dacă sugestia le reușește, până
la urmă nimeni nu mai vede nimic, respectiv nu mai învață nimic. În cel mai bum caz, fiecare își
aduce aminte de ceva. Spectatorul și actorul nu trebuie să se aproprie, ci să se depărteze unul de
celălalt. Fiecare să se depărteze de sine însuși. Altfel, tema, necesară cunoașterii, dispare.

În teatrul epic actorul este un obiect de studio, unde se învață comportamentul omului. Autorul
textului oferă abstractizări ale unei realități, iar actorul le concretizează. Prin urmare, actorul nu
trebuie să încerce a arăta ceva metafizic. Dacă cel care a scris textul a vorbit despre luptă sau
înșelăciune, actorul trebuie să prezinte o anumită luptă, pentru o bucată de pîine, sau o anumită
înșelăciune. Astfel, îi învață pe spectatori comportare, ceva metodic și nu prezintă omul în
general.
 Scrieri despre teatru de Bertolt Brecht

în relație cu spectacolul

,,Blestemat fie trădătorul de patrie” în regia lui Oliver Frljic

Spectacolul ,,Blestemat ie trădătorul de patrie” a fost pus în scenă în anul 2010 la Teatrul
Mladinsko din Slovenia. Este un spectacol politic care ilustrează la bază conflictul Sârbo – Croat.

La fel, reflectă și probleme sociale, cum ar fi discriminarea, corupția.

Spectacolul începe cu toți actorii în scenă întinși pe podea cu câte un instrument în mână. Muzica
de început e una de doliu, ce denotă o atmosferă sumbră a spectacolului, la fel și lumina semi-
obscură în care poți vedea doar siluetele actorilor.

Bertolt Brecht a dezvoltat o teorie referitoare la drama epică care a favorizat dezvoltării teatrului
epic. Principiile teatrului epic se referă la interpretarea actoricească, la montare, la munca
secretariatului literar, la muzica de scenă, la utilizarea filmului etc.

Esențialul în teatrul epic este faptul că nu apelează atât la simțirea spectatorului, cât mai ales la
rațiunea sa. Spectatorul nu trebuie să trăiască dimpreună cu cei de pe scenă, ci să analizeze, să
dezbată cele ce se petrec acolo.

Actorii joacă fals pentru că în loc să-și arate cunoștințele, ei se transpun în dispoziția propriei
stări și vor ca și publicul să se pătrundă de atmosfera acestei stări. Dacă sugestia le reușește, până
la urmă nimeni nu mai vede nimic, respectiv nu mai învață nimic. În cel mai bum caz, fiecare își
aduce aminte de ceva. Spectatorul și actorul nu trebuie să se aproprie, ci să se depărteze unul de
celălalt. Fiecare să se depărteze de sine însuși. Altfel, tema, necesară cunoașterii, dispare.

În teatrul epic actorul este un obiect de studio, unde se învață comportamentul omului. Autorul
textului oferă abstractizări ale unei realități, iar actorul le concretizează. Prin urmare, actorul nu
trebuie să încerce a arăta ceva metafizic. Dacă cel care a scris textul a vorbit despre luptă sau
înșelăciune, actorul trebuie să prezinte o anumită luptă, pentru o bucată de pîine, sau o anumită
înșelăciune. Astfel, îi învață pe spectatori comportare, ceva metodic și nu prezintă omul în
general.

Scrieri despre teatru de Bertolt Brecht

în relație cu spectacolul

,,Blestemat fie trădătorul de patrie” în regia lui Oliver Frljic

Spectacolul ,,Blestemat ie trădătorul de patrie” a fost pus în scenă în anul 2010 la Teatrul
Mladinsko din Slovenia. Este un spectacol politic care ilustrează la bază conflictul Sârbo – Croat.

La fel, reflectă și probleme sociale, cum ar fi discriminarea, corupția.

Spectacolul începe cu toți actorii în scenă întinși pe podea cu câte un instrument în mână. Muzica
de început e una de doliu, ce denotă o atmosferă sumbră a spectacolului, la fel și lumina semi-
obscură în care poți vedea doar siluetele actorilor.

Bertolt Brecht a dezvoltat o teorie referitoare la drama epică care a favorizat dezvoltării teatrului
epic. Principiile teatrului epic se referă la interpretarea actoricească, la montare, la munca
secretariatului literar, la muzica de scenă, la utilizarea filmului etc.

Esențialul în teatrul epic este faptul că nu apelează atât la simțirea spectatorului, cât mai ales la
rațiunea sa. Spectatorul nu trebuie să trăiască dimpreună cu cei de pe scenă, ci să analizeze, să
dezbată cele ce se petrec acolo.

Actorii joacă fals pentru că în loc să-și arate cunoștințele, ei se transpun în dispoziția propriei
stări și vor ca și publicul să se pătrundă de atmosfera acestei stări. Dacă sugestia le reușește, până
la urmă nimeni nu mai vede nimic, respectiv nu mai învață nimic. În cel mai bum caz, fiecare își
aduce aminte de ceva. Spectatorul și actorul nu trebuie să se aproprie, ci să se depărteze unul de
celălalt. Fiecare să se depărteze de sine însuși. Altfel, tema, necesară cunoașterii, dispare.
În teatrul epic actorul este un obiect de studio, unde se învață comportamentul omului. Autorul
textului oferă abstractizări ale unei realități, iar actorul le concretizează. Prin urmare, actorul nu
trebuie să încerce a arăta ceva metafizic. Dacă cel care a scris textul a vorbit despre luptă sau
înșelăciune, actorul trebuie să prezinte o anumită luptă, pentru o bucată de pîine, sau o anumită
înșelăciune. Astfel, îi învață pe spectatori comportare, ceva metodic și nu prezintă omul în
general.