I.

Viața și Opera lui Eusebiu Din Cezareea

I.1 Viața lui Eusebiu

Eusebiu din Cezareea a scris o operă de amploare și de o mare varietate. A

avut un rol important în societatea timpului, dar din păcate despre viața lui nu
avem multe detalii. El a evitat discuțiile despre viața personală , deoarece se
gândea ca să nu aibă impact negativ asupra rolului său. Este cunoscută o biografie
scrisă de Agapius din Cezarea, care a fost discipol și succesor în rolul de episcop.
Sunt păstrate informații in lucrări ale lui Eusebiu de Emesa (n.300-d.359)1 , care a
fost la rândul său discipolul lui Eusebiu din Cezarea , precum și alți contemporani
ca Athanasie cel Mare2(n.298-d.373), Alexandru al Alexandriei3 (n.250-d.326),
Arie din Alexandria4(n.250-d.336), precum și Eusebiu din Nicomidia5(data
nașterii necunoscută – d.341). Se scrie despre el în lucrarea partriarhului Nichifor
Mărturisitorul6(n.758-d.828) intitulată Antirrhetica. El este văzut cu opinii eretice
legate de cultul icoanelor.
Data nașterii a lui Eusebiu din Cezareea nu se cunoaște exact, dar se poate
estima. Aceasta a fost estimată în perioada anilor 260-2647. Cel mai probabil el s-
a născut în Cezarea Palestinei , deoarece când era episcopul orașului, el vorbește
de „Orașul Nostru”. O altă indicație este faptul că în acele vremuri , erau aleși
localnici ai zonei, ca episcopi. Nu este considerat de origine iudaică datorită
modului cum vorbește autorul despre evrei in cărțile sale. Nu este cert faptul că el
s-ar fi născut într-o familie creștină. Primii ani ai vieții au fost petrecuți in
Palestina. Aici a avut prilejul să îl cunoască pe Constantin cel Mare(296) , când a
ajuns acesta în oraș, ca însoțitor al împăratului Diocletian(284-305). Eusebius a
fost botezat în rit creștin și a primit și primele studii în învățătura creștină. Aici a
avut ocazia sa învețe si Credo-ul8(simbolul) , pe care îl va prezenta Sinodul I
Ecumenic de la Niceea (325 D.Hr) . Eusebiu a fost hirotonisit de către episcopul
Agapius al Cezareei.
A învățat sub îndrumarea preotului Pamfil9(n.240-d.309) din Fenicia. Pamfil a
restaurat biblioteca lui Origen din Alexandria (primul teolog care a încercat
sistematizarea gândirii teologice10) , iar în aceasta bibliotecă a fondat o școala
după modelul școlii lui Origen. Influențat de învățăturile lui Pamfil , Eusebiu a
preluat vederile origeniste. La această școală , Eusebiu a citit atât lucrări din

1
Eusebiu din Emesa , Dicționar Online Creștin-Ortodox - https://www.crestinortodox.ro/dictionar-
religios/eusebiu-de-emesa-85244.html
2
Atanasie al Alexandriei , Atanasie cel Mare , Orthodox Wiki -
https://ro.orthodoxwiki.org/Atanasie_al_Alexandriei
3
Alexandru al Alexandriei , Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Alexandru_al_Alexandriei
4
Arie din Alexandria , Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Arie
5
Eusebiu din Nicomidia, Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Eusebiu_de_Nicomidia
6
Nichifor Marturisitorul , Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Nichifor_I_al_Constantinopolului
7
J. Moreau, Eusebius von Caesarea, în Reallexikon fur Antike und Christentum, 6, 1966
8
Credo = Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine - https://dexonline.ro/definitie/credo
9
Pamfil din Cezarea , Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Pamfil_din_Cezareea
10
Origen din Alexandria , Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Origen

1
 literatura creștină ,cât si cea păgână , acestea fiind folosite ca material de bază
pentru propriile sale lucrări, dar neuitând și studiind, texte ale Sfintei Scripturi.
Relația dintre Pamfil si Eusebiu, este mai mult decât cea dintre student și maestru,
ei fiind și prieteni apropiați , Eusebiu numindu-se Eusebiu al lui Pamfil,
reprezentând fiul spiritual al lui Pamfil. După acest nume , el este menționat atât
în lucrările lui Ieronim11(n.347-d.420), cât și în alte manuscrise. După moartea lui
Pamfil în 309 , Eusebiu a scris despre viața acestuia , dar această biografie este
pierdută. În anii de tinerețe, Eusebiu a participat și la prelegerile celebrului exeget
Dorothei din Antiohia , după ce a călătorit la Cezareea Philippi , unde acolo a
văzut pentru prima oară imaginea lui Iisus Hristos12.
Înclinația lui Eusebiu pentru cercetare l-a făcut sa călătorească la Ierusalim ,
unde a lucrat în biblioteca episcopului Alexandru al Ierusalimului. Eusebiu a
cunoscut persecuția romană împotriva creștinilor până în 313 când Constantin cel
Mare(306-337) și Liciunius (308-324) semnează Edictul de la Milan , care
prevedea decret de toleranță împotriva creștinilor din Imperiul Roman.
Până la acest moment semnificativ din istoria creștinismului și chiar și înainte
de Edictul de la Milano , Eusebiu a reușit sa creeze Cronica si Introducere
elementară generală. Persecuțiile doar au încetinit activitatea lui Eusebiu , dar nu
au reușit să o stopeze. Din cauza persecuțiilor , Eusebiu a fost obligat să
călătorească la Tyr , iar apoi în Teba, în Egipt, unde după o perioada a fost și
arestat. Nu se știe exact perioada când a fost fugit din Cezareea sau când a fost
arestat , dar se considera ca la începutul persecuțiilor13 . În toamna anului 307,
mai specific în noiembrie , Pamfil este arestat în cadrul persecuțiilor lui
Maximinus Daia (308-313) , dar până la decapitarea lui Pamfil din februarie 309 ,
relația dintre Eusebiu si Pamfil nu a încetat. Se crede ca în aceasta perioada ,
Euseiu si Pamfil au creat cele 5 lucrări din Apologia lui Origen. După moartea lui
Pamfil, Eusebiu scrie și cartea a VI-a din această serie, dar din păcate este
pierdută. ‚
După Edictul de la Milan și stabilirea păcii pentru creștinism în 313, Eusebiu
a fost ales episcop de Cezareea. El a preluat locul de la Agapius , perioada exactă
de preluare a funcției nu se cunoaște . Crearea de lucrări noi încetinește, în
comparație cu activatea de episcop în primii 10 ani de episcopat. Cel mai probabil
, această încetinire are ca motiv reorganizarea vieții de cult după perioada
persecuțiilor . In cartea a X-a a Istoriei Eclesiastice, Eusebiu face referința la
munca de reclădire pentru reorganizarea vieții creștine, la recâștigarea bunurilor
pierdute cât și la populație. 14.
Constantin cel Mare îi dă lui Eusebiu datoriile speciale în legătura cu
reorganizarea creștinătății in Palestina. După Primul Sinod Ecumenic de la
Niceea (325), activitatea lui Eusebiu de scriitor își reia cursul , din această

11
Viața Fericitului Ieronim , Doxologia.ro - https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-fericitului-ieronim
12
Eusebiu, Istoria bisericească, VII, 18, 1-4
13
Andreas Bigelmair, Des Eusebius Pimphili Bischofs von Caesarea ausgewăhlte Schriften, Einleitung von...
(BKV, I), Kempten und Munchen, 1913, p. IX
14
THE REV. ARTHUR CUSHMAN McGIFFERT, Ph.D , THE CHURCH HISTORY OF EUSEBIUS -
http://www.documentacatholicaomnia.eu/03d/0265-
0339,_Eusebius_Caesariensis,_Historia_ecclesiastica_[Schaff],_EN.pdf

2
 perioadă fiind și lucrările : Viața lui Constantin, Discursul festiv la 30 de ani de
domnie(sau Tricennalia) și Discursul rostit cu prilejul sfințirii Bisericii Sfântului
Mormânt de la Ierusalin. În aceasta perioadă , Eusebiu reușește să se apropie de
împăratul Constantin ca un colaborator și prieten, influențând împăratului politica
religioasă.
Eusebiu își merită prestigiul câștigat prin activitatea sa de erudit , exeget și
istoric, ca episcop al Cezareei , și pentru prezența sa lângă împăratul Constantin
cel Mare . Această prezență i-a asigurat în disputele și discuțiile despre doctrinele
acelei perioade rol important. Cea mai cunoscută dintre aceste dispute a fost cea
legată de arianism. Arie își făcuse cunoscută , în aceasta perioadă , viziunea sa
despre Iisus Hristos(care susținea ca Iisus Hristos are caracter divin , este și el
Dumnezeu , dar este și o ființa creată de Dumnezeu în trecut, fiul, fiind în
viziunea lui Arie , născut si nu făcut15), pentru care , Arie a fost excomunicat de
sinodul condus de Alexandru al Alexandriei. La acest sinod, Arie îi ceruse
ajutorul și sprijinul lui Eusebiu. Având ajutorul lui Eusebiu din Cezarea , a lui
Eusebiu de Nicomidia , precum și ajutorul altor episcopi , a reușit să forțeze
organizarea unui sinod în Bythinia , în care Arie a fost găsit nevinovat , astfel
cerând lui Alexandru sa îl reintegreze. Eusebiu din Cezareea , a organizat în 324
un sinod la Cezareea , cu sprijinul episcopilor din Palestina , unde s-a hotărât
restaurarea lui Arie în funcții , dar să fie supus episcopului său. Această înclinare
pro-ariană a lui Eusebiu s-a manifestat și la sinodul din Antiohia din decembrie
324, când Philogonius , episcop de atunci al Antiohiei , a decedat , sinodul având
în rol , alegerea unui înlocuitor . Aici , Eusebiu împreună cu episcopii Theodot de
Laodicea, Naricissus de Neronia , au fost excomunicați , deoarece au refuzat să
recunoască Expunerea de credință.
Excomunicarea a fost doar provizorie , deoarece episcopii prezenți nu puteau
sa anticipeze hotărârea sinodului convocat de Constantin de la Niceea in 325.
Sinodul de la Niceea a fost convocat in 325 și este cunoscut ca primul Sinod
ecumenic din istorie. Inițial , împăratul Constantin a dorit sa convoace acest sinod
la Ancyra , dar a hotărât ca Ancyra nu este locul potrivit pentru un sinod
ecumenic sau general. Sinodul de la Niceea din 325 a avut ca rol rezolvarea
problemei ariene .
La Sinodul de Niceea, deși era cunoscut și respectat de către comunitatea
creștina , el a avut rol de acuzat și nu a avut influenta in luarea hotărârilor. Nu a
avut nici rol de conducere, nu i s-a permis nici salutarea împăratului și
participanților. Acest rol l-au avut Eustatius de Antiohia16(270-337), Alexandru
de Alexandria , Athanasie si Eusebiu de Nicomidia. Se face referință in Viața lui
Constantin , precum că rolul de frunte l-a avut Eusebiu de Nicomidia , deoarece
era și gazdă a sinodului . Se consideră ca deschiderea acestui sinod a fost preluată
de către Eustatiu de Antiohia.17
Eusebiu la acest sinod a fost obligat sa facă o dovadă de dreapta credință ,
respectiv sa facă o mărturisire de credință. Aceasta “Mărturisire” a fost ,de fapt,

15
The Controversies about Christ: Arius and Alexander - https://ehrmanblog.org/the-controversies-about-christ-
arius-and-alexander
16
Eustatie al Antiohiei, Orthodox Wiki - https://ro.orthodoxwiki.org/Eustatie_al_Antiohiei
17
D. S. Wallace-Hadrill, D. D., Eusebius of Caesarea, London, 1960, p. 24

3
 Simbol de botez din Cezareea , pe care l-a prezentat membrilor prezenți, ca
propriul său Credo. Nu a avut rol important în redactarea Simbolului de credință ,
si nici în discuțiile privind sărbătorirea Paștelui , deși el ocupându-se de
cronologia și istoria acestei sărbători . La sinod s-a distanțat de arienii extremiști .
El a gândit inițial ca toata aceasta problema Ariana poate fi rezolvată cu
compromisuri de ambele parți. Eusebiu de Nicomidia considera ca Eusebiu de
Cezareea ar fi avut mai mult motive de natura simpatiilor personale , decât de
natură teologică. Eusebiu a fost obligat sa fie în acord cu hotărârile sinodului si cu
argumentelor lui Alexandru , Athanasie cat și alți teologi prezenți la sinod.
Pe de o parte , putem spune ca sinodul de Niceea a fost o victorie pentru
Eusebiu , deoarece i-a fost ridicată excomunicarea primită de la Sinodul de la
Antiohia. Tot aici a putut sa se expună lui Constantin cel Mare , aici ei doi
cunoscându-se , mai târziu având chiar influentă in politica religioasa a
împăratului.
După sinod , Eusebiu nu a rămas în condițiile hotărârilor dogmatice semnate .
El, împreuna cu Eusebiu de Nicomidia(fiind si el pro-arian) au început să
conceapă și să pună în practica înlăturarea de la putere a ierarhilor ortodocși . Au
reușit sa înlăture pe Eustatie de Antihia în 330 , pe Asklepios de Gaza în 325.
Având suportul împăratului , în primăvara anului 334 , a putut sa convoace un
sinod la Cezareea Palestinei , unde trebuiau sa îl judece pe Athanasie . Athanasie
a devenit episcop de Alexandria , după moartea lui Alexandru. Deoarece acesta
nu s-a prezentat , sinodul nu s-a mai ținut. În 335, anul următor , la sinodul de la
Tyr , sinod convocat de către Constantin, Athanasie a fost dat jos de la putere.
Eusebiu a făcut parte din echipa convocată la palatal imperial pentru participanții
sinodului de la Niceea împotriva lui Athanasie.
Marcellus de Ancyra a fost un alt adversar a lui Eusebiu. Eusebiu a scris
Contra Marcellum , lucrare împotriva lui Marcellus. Aceasta trebuia sa arate ca
învățătura sa nu era ortodoxa.
Cum am menționat anterior , Eusebiu se bucura de un favoritism al
împăratului Constantin. Eusebiu fiind cunoscător al persecuțiilor , îl vede pe
Constantin ca omul capabil sa reglemente si sa echilibreze , raporturile dintre stat
si Biserica. In viziunea lui Eusebiu , Constantin era conducătorul ideal, din acest
motiv oferind lui Constantin toate serviciile sale , sprijinind acțiunile împăratului
în favoarea Bisericii , eliberând lucrări în care acțiunile împăratului sunt
glorificate. Aceasta glorificare se poate observa in Viața lui Constantin si
Tricennalia (Laus Constantini), unde acesta este reprezentat ca împărat ales de
Dumnezeu si împărat ideal.
Nu se cunoaște exact anul morții lui Eusebiu. Se speculează ca acesta fiind
ori 339 ori 340, deoarece după aceasta perioada , numele său nu mai apare în nici
un document. Se considera ca fiind mai exact între întoarcerea lui Athanasie la
Alexandria (337) și moartea lui Constantin al II-lea. Acachie își preia rolul ca
succesor in anul 341 la un sinod din Antiohia , reprezentând Cezareea18.

18
T.D. Barnes, Constantin and Eusebius, Cambridge, Massachusetts and London, 1981, p. 263

4
 I.2 Opera lui Eusebiu

Numeroase lucrări din bibliografia lui Eusebiu sunt cunoscute decât după titlu
, din fragmente sau referință la aceste lucrări. Ieronim atestă ca Eusebiu a creat
numeroase volume , dar din ele menționează doar o parte în lucrarea sa De Viris
Illustribus19. Majoritatea lucrărilor lui Eusebiu sunt păstrate în original sau în
traduceri.
Eusebiu a învățat în școala lui Pamfil. Totodată , Pamfil preluase de la Origen
ocupația studierii textului Sf. Scripturi. Eusebiu a devotat parte a activații sale
copierii, stabilirii , prelucrării și editării Vechiului si Noului Testament. Există
numeroase manuscrise ale Sfintei Scripturi făcute de Eusebiu. Constantin cel
Mare fiind cunoscător al activității lui Eusebiu , precum și reputația scolii din
Cezarea , comunicase lui Eusebius să îi procure 50 de exemplare ale Sfintei Scripturi20.
Opera lui Eusebiu poate fi catalogata in :
- Scrieri biblice și exegetice;
- Scrieri apologetice;
- Scrieri dogmatice;
- Discursuri și predici;
- Scrisori;
- Scrierile istorice.

I.2.1 Scrierile biblice și exegetice

Scrierile biblice si exegetice care ne sunt cunoscute poarta următoarele titluri:

- Întrebări si răspunsuri in Evanghelii;
- Onomasticonul;
- Comentariu la Isaia;
- Despre sărbătoarea paștilor;
- Comentarii la psalmi;
- Canoanele evanghelice;
- Patru cărți din seria : Despre poligamie și despre binecuvântarea de a avea copii
la vechii bărbați iubitori de Dumnezeu.

I.2.1.1 Întrebări și răspunsuri in Evanghelii

Se pare ca a fost scrisă înainte de anul 312. Lucrarea aceasta dorește să

răspundă la întrebările puse de către doi clerici Stefan si Marinus. Aceasta este
19
Hieronymus, De viris UI. 81
20
Eusebiu de Cezareea , Viața lui Constantin , cartea a IV-a ,36

5
 împărțita în 2 parți. Prima parte cuprinde doua cărți și îi este adresata lui Stefan și
răspunde la 16 probleme din Evanghelii privitoare la originile Mântuitorului și la
copilăria Sa. A doua parte , care cuprinde doar o singura carte îi este dedicate lui
Marinius , în care răspunde in 4 puncte la probleme privind învierea. Din păcate , din
aceasta lucrare sunt păstrate decât câteva fragmente in greacă si siriacă , precum
si un rezumat al acestei lucrări21.
I.2.1.2 Onomasticonul

Este creat înainte de anul 331 , mai exact în perioada anilor 326-328.
Onomasticonul face parte dintre o serie de lucrări ,ea fiind a patra parte dintr-o
serie dedicată geografiei biblice alcătuită de Eusebiu la îndemnul episcopului
Paulin de Tyr. Din păcate cele 3 cărți din aceasta serie au fost pierdute.
Prima carte se pare ca cuprinde o transpunere în greaca a denumirilor de
neamuri ebraice , care sunt menționate în Sfântă Scriptura. A doua care conținea
o descriere a vechei Iudei și a celor 12 triburi. Iar a treia carte , din această
trilogie pierdută , conținea un plan al Ierusalimului și a templului.
Onomasticonul este un dicționar al locurilor biblice , prezentate in ordine
alfabetica , cu indicații atât geografice cat si istorice ale locațiilor. Aceste locații
sunt prezentate si în denumirea, pe atunci actualizată lor.
Lucrarea a fost tradusa de către Ieronim în limba latină , care i-a adăugat
unele corecte precum si adaosuri. Ea este păstrata in limba greaca si latină , si
reprezintă o sursă importantă privitor la topografia Țarii Sfinte.22
I.2.1.3. Comentariu la Isaia

Cel mai probabil a fost scrisă după 325, după înlăturarea lui Liciniu de către
Constantin. Aceasta cuprindea 10 , daca nu chiar chiar 10 sau 15 cărți, așa cum
este descrisa de Ieronim in lucrarea De Viris Ilistribus. în această lucrare , se
cunoaște dependența de Origen , deoarece îl citează frecvent. Aceasta lucrare a
fost declarată pierdută pana când a fost descoperita în întregime pe marginea unui
manuscris din Florența.23
I.2.1.4 Despre sărbătoarea Paștilor

Aceasta lucrare a fost scrisa în perioada anilor 325-335, dar din păcate,
aceasta a fost păstrată doar din fragmente. Aceasta lucrarea condamna faptul și
obiceiul de a sărbători odată cu evrei sărbătorea Paștelui. Aceasta lucrare a fost
dedicată împăratului Constantin cel Mare24

21
PROF. DR. EMILIAN POPESCU, RADU ALEXANDRESCU - Eusebiu de Cezareea, Scrieri partea a doua,
Viata lui Constantin cel Mare, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII
ORTODOXE ROMANE Bucureşti, pg 12
22
Ibidem
23
Ibidem
24
Ibidem

6
 I.2.1.5 Comentarii la Psalmi

Sunt 2 posibile perioade în care aceasta lucrare a fost creată. Prima este după
anul 33025 și a doua după anul 32526. Ea se distinge printr-un adevărat spirit critic
la subiectul lucrării și printr-o adevărată erudiție. Aceasta a fost tradusa de 2 ori
în limba latină si a fost apreciata de către scriitorii patristici. Este considerată una
din cele mai importante lucrări exegetice.27
I.2.1.6 Canoanele evanghelice

Aceasta lucrare nu poate fi datată la o perioada exacta când a fost creată. În ea

, Eusebiu a introdus un nou sistem de împărțire a Evangheliilor . Evanghelii ,
după acest sistem , dispunea conținutul lor în capitole, denumite sectiones ,
numerotate, iar apoi le așază în 10 capitole numite canones. Are ca scop arătarea
concordantelor dintre evanghelii. Ele sunt împărțite astfel . Canonul 1 conține
texte comune tuturor celor patru evanghelii. Canonul 2 conține textele comune la
Matei , Marcu și Luca , al treilea canon conține pe cele comune la Matei, Luca și
Ioan. Canonul 4 conține textele comune la Matei, Marcu și Ioan , al 5-lea conține
pe cele comune la Matei și Luca , canonul 6 la Matei și Marcu și așa mai departe.
Acest sistem a fost creat pentru ca tabelele să poată fi folosite împreuna cu cifrele
capitolelor din Evanghelii și dau posibilitate cititorului sa găsească ușor pasaje
paralele. Acest sistem poarta denumire de Secțiunile lui Eusebiu si a fost adoptat
de către Ieronim la Vulgata.28

I.2.1.7 Despre poligamie si despre binecuvântarea de a avea copii la vechii

bărbați iubitori de Dumnezeu

Este o lucrare dispusa în 4 cărți. În aceasta lucrare se arată motivele pentru

care creștinismul nu este de acord cu poligamia si recomandă doar o singura
căsătorie, precum ca si clerul trebuie sa respecte castitatea. Din păcate textul
lucrării nu s-a păstrat.29

I.2.2 Scrieri apologetice

Implicarea sa activă în viată societății , precum și necesitatea de a apară

creștinismul împotriva atacurilor filosofilor păgâni l-au determinat pe Eusebiu să
desfășoare o activitate apologetica. Folosește experiența pe care au dobândito
apologeții de dinaintea lui și se bazează pe cunoștințele lui Eusebiu de literatură și
istorie antică. A scos in evidenta superioritatea religiei creștine, față de celelalte

25
Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57
26
Bigelmair, op. cit, p. XXXVII
27
Ibidem,pg 13
28
PROF. DR. EMILIAN POPESCU, RADU ALEXANDRESCU –op.cit, pg 13
29
Ibidem

7
 religii principale din trecut , el considerând-le doar o pregătire pentru
creștinism.30
Sunt 6 astfel de lucrări cunoscute cu următoarele titluri:
- Introducere elementara generala la Evanghelie;
- Preparatio evangelica;
- Demonstratio evangelica;
- Theopania;
- Împotriva lui Porfirie;
- Împotriva cuvintelor lui Hierokles în favoarea lui Apolonnius de Tyana.

I.2.2.1 Introducere generala la evanghelie

A fost creata înainte preluarea funcției de episcop de către Eusebiu și cuprinde

10 cărți , din care sunt păstrate cărțile 6 pana la 9 , precum și alte fragmente. În a
doua jumătate a acestei lucrări sunt expuse texte mesianice din Vechiul
Testament , precum și alte interpretări ale lor . Aceasta a doua jumătate are ca
titlu general Eclogae profeticae . Lucrarea întreaga are rol de introducere la
lucrare apologetică in 2 părți , respectiv Preparatio evangelica si Demonstratio
Evangelica.31
I.2.2.2 Preparatio evangelica

Sunt 15 cărți în aceasta lucrare , dar din păcate lucrarea nu este păstrată
complet. Ea are mai multe posibile perioade de creare. Prima fiind după anul 314,
în anul 315 sau în perioada 312-318. Ea are ca scop combaterea politeismul si a
pune accent pe superioritatea religiei iudaice ca pregătire pentru Evanghelie.
Asemenea , lucrarea arata evreilor ca împlinirea profeților din Vechiul Testament
s-a făcut doar prin forma fizica a lui Iisus Hristos.32

I.2.2.3 Demonstratio evangelica

Lucrarea conține 20 de cărți , sunt păstrate doar 10 , precum și fragmente din

a 15-a carte. Lucrarea a fost creata ca o continuare la cea menționată anterior și a
fost creată înainte de Sinodul de la Niceea . Ea are rol de apărare a creștinilor în
fața evreilor. Lucrarea arată că Vechiul testament are valoare universală , și nu
este destinat doar evreilor , iar rolul profeților este în toata religia creștina.33

I.2.2.4 Theophania sau Despre arătarea lui Dumnezeu in trup

30
Ibidem
31
Ibidem , pg 14
32
Ibidem
33
Ibidem

8
 Cel mai probabil aceasta lucrare a fost scrisă după 324, când Constantin cel
Mare devine împărat unic. Din textul original grecesc sunt păstrate numeroase
fragmente , dar lucrarea este păstrata în întregime în traducere siriacă. In primele
3 cărți se tratează despre Logos , despre dezvăluirea Sa în ce a creat , în sufletul
omenesc , în păstrarea universului , dar și în Hristos. Cartea a 4-a aduce dovezi
din Vechiul Testament despre latura divina a lui Hristos , iar în a 5-a oferă o
critică la cei care îl considera pe Hristos un înșelător.34

I.2.2.5 Împotriva lui Porfirie

Aceasta lucrare a fost creata în perioada anilor 303-312. Cuprinde 25 cărți

,care nu sunt păstrate, împotriva filozofului neoplatonic Porfirie de la sfârșitul
secolului 3. Porfirie publicase inițial o lucrare intitulată Împotriva Creștinilor .
Eusebiu a combătut , din lucrarea lui Porfirie , părțile care pretindeau ca exista
discrepanțe si contradicții in Evanghelie cu privire la originile Mântuitorului si la
învierea Lui.35

I.2.2.6 Împotriva cuvintelor lui Hierokles in favoarea lui Apollonius de

Tyana

Lucrarea a fost compusa în perioada 311-313 si este un mic tratat descoperit

in Codex Arethas de la Paris. Hierokles a fost guvernatorul provincie Bithynia în
jurul anului 307. Acesta a scris o lucrare cu titlul Cuvinte iubitoare de adevăr
adresate creștinilor în care susținea ca Apollonius din Tyana poate fi comparat cu
Iisus Hristos și ca este mai mare decât El. Apollonius din Tyana nu a fost mai
mult decât un magician.36

I.2.3 Scrieri dogmatice

La Scrierile dogmatice sunt incluse :

- Apărarea lui Origen care a fost creată împreuna cu Pamfil si este compusă din 5
cărți
- Contra lui Marcel episcop de Ancyra a fost scrisă după anii 335 sau 336 cu scopul
de a da o justificare hotarârilor sinodului
- Despre theologia bisericeasca(De ecclesiastia theologia) este compusa din 3
cărți, a fost creată în anul 337 și este dedicată episcopului arian Flacillus de
Antiohia. Aceasta este o continuare , din punct de vedere critic , la Marcel.
Eusebiu considera ca Fiul nu este de aceeași natura cu Tatăl , ci este produsul
voinței sale libere , iar Duhul Sfânt este creația Fiului.37

34
Ibidem
35
Ibidem
36
Ibidem
37
Ibidem , pg 15

9
 -
- I.2.4 Discursuri si predici
-
În vasta sa activitate , Eusebiu a susținut numeroase discursuri , cât și predici. Dar
din păcate au rămas foarte puține păstrate. Cel mai cunoscut , cât și cel mai
important discurs care s-a păstrat , este cel de la aniversarea de 30 de ani de
domnie a împăratului Constantin cel mare in anul 336(Tricennalia) . Mai este
cunoscut si Discursul rostit de Eusebiu la Ierusalim cu prilejul sfințirii Bisericii
Sfântului Mormânt. Despre alte discursuri avem doar referiri indirecte. Se pot
încadra in aceasta categorie si Cuvântarea ținuta de Eusebiu in anul 316 cu
prilejul sfințirii Bisericii din Tyr si Despre martirii din Antiohia.38.

I.2.5 Scrisori

Cum Eusebiu a fost implicat în probleme doctrinelor ale timpului și avea

legături puternice cu personalitățile imperiului, Eusebiu a avut asigurat o bogată
corespondentă. Dar din păcate , din toate scrisorile lui sunt păstrate doar 3. Prima
este Scrisoarea către Flacillus de la începutul lucrării De ecclesiastia theologia .
A doua este Carpinus și are rolul de introducere la Canoanele evanghelice. În
final , cea de a 3-a este adresată comunității din Cezareea după finele Sinodului I
ecumenic de la Niceea , în care explica poziția lui la sinod. Cum nu sunt păstrate
actele sinodului, aceasta scrisoare are rol de document important asupra
dezbaterilor de la sinod si asupra poziției fluctuate a lui Eusebiu.39
Sunt mențiuni și despre alte scrisori ale lui Eusebiu spre diverse personalități ale
timpului. Un exemplu este scrisoarea către Alexandru al Alexandriei pentru a îl
apăra pe Arie. Un alt exemplu este din timpul Sinodului de la Niceea către
episcopul de Balanea in Syria , pe nume Euphration. Aici nu ezita sa spună că
Hristos nu este Dumnezeu adevărat. Un ultim exemplu îl avem într-o scrisoare
adresata Constanței , sora lui Constantin, în care Eusebiu își apară punctul de
vedere ca aceasta greșește când posedă icoana cu chipul Mântuitorului. Se
observa aici o tendința iconoclasta , care a fost combătuta de ortodoxe in timpul
disputelor iconoclaste din Sinodul al VII-lea ecumenic40.

38
Ibidem
39
Ibidem,pg 16
40
Canons of the seven ecumenical councils , Seventh ecumenical council -
http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/_P4V.HTM

10
 I.2.6 Scrierile istorice

Vom face notă la câteva exemple de notorietate in categoria scrierilor istorice:

- Cronica
- Despre viața lui Pamfil
- Istoria bisericească
- Despre martirii din Palestina
- Culegeri de vechi acte martirice
- Viața lui Constantin
- Discursul adresat adunării sfinților
- Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a împăratului
Constantin ( Tricennalia)
- Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfințirii Bisericii Sfântului Mormânt de la
Ierusalim

I.2.6.1 Cronica

Aceasta lucrare este creata în perioada anul 303 . Prima parte consta în detalii
istorice ale civilizațiilor antice , respectiv a chaldeienilor , asirienilor , evreilor și
a romanilor. A doua parte conține tabele cronologice dispuse în coloane paralele,
privind cele mai memorabile evenimente istorice , mai ales din Vechiul
Testament. Acțiunea cărții cronologic se plasează între anul nașterii lui
Avraam(2016-2015 I.Hr) și sfârșitul anului 303. Forma originala a lucrări este
pierdută , dar este păstrata o prelucrare anonima care extinde cartea cronologic
pana în 325. A treia parte a lucrării a fost tradusa în latina de către Ieronim si este
continuata pana in 378 , anul morții împăratului Valens. Aceasta forma a cronicii
a avut o foarte mare influență asupra istoriografiei Evului Mediu.41

I.2.6.2 Despre viața lui Pamfil

Lucrarea este compusa din trei cărți , dar toate cărțile nu mai sunt păstrate
deoarece ele au pierdute. Lucrarea a fost scrisa după moartea lui Pamfil. În
aceasta carte, desigur după cum sugerează si titlul, Eusebiu dorește sa ne prezinte
viața lui Pamfil.42
I.2.6.3 Istoria bisericeasca

Aceasta lucrare este considerata cea mai importantă opera a lui Eusebiu. Ea se
poate considera o continuare a operei Cronica deoarece își are rădăcinile plasate
în aceasta. Eusebiu dorește , în aceasta lucrare istoria creștinismului , având
începutul cu vremea apostolilor și pana în timpul său. Lucrarea a cunoscut patru
ediții , fiecare ediție aducând modificări , eventual mărind conținutul lucrării. La
început , se considera ca această lucrare a fost compusa doar din opt cărți ,

41
Ibidem
42
Ibidem

11
 ajungând sa ajungă la zece. Valoarea lucrării consta in varietatea faptelor relatate,
având ca sursa principala mulțimi de scrieri ale Bisericii primare.43

I.2.6.4 Despre martirii din Palestina

Aceasta lucrare se pare ca a fost realizată între 311 si 313. Aici ni se prezintă
persecuțiile dintre anii 303-311. Autorul comunică de 83 de martiri , dar loc de
seamă îl are Pamfil. Autorul a adăugat aici si numărul mare al mărturisitorilor.44

I.2.6.5 Culegeri de vechi acte martirice

Este o lucrare pierdută, dar la care Eusebiu se referă de mai multe ori. Eusebiu
pentru aceasta lucrare a adunat decât pe cele deja prezentate in Istoria
bisericească . Se considera ca ar fi fost scrisă înaintea anului 313.45

I.2.6.6 Viața lui Constantin

Are numele în latina Vita Constantini sau De Vita Constantini, și nu este o

detaliere amănunțită a vieții împăratului ori a evenimentelor din timpul său , este
un elogiu adus de Eusebiu lui Constantin cel Mare , care îl vedea pe Constantin
drept trimis de Dumnezeu sa scape Biserica de persecuții. Aceasta întreaga
lucrare este cuprinsa în patru cărți.
Prima carte are ca introducere scopul și maniera lucrării , se continua apoi cu o
prezentare a tatălui lui Constantin, Constantin Chorus , în care sunt inserate si
detalii despre anii de tinerețe a lui Constantin , pana când acesta preia conducerea
imperiului. Eusebiu descrie pe scurt victoriile purtate de Constantin asupra
barbarilor si britanilor. Eusebiu descrie înlăturarea lui Maxentiu de la Roma si
despre masurile luate in favoarea creștinismului in Apus. Descrie viziunea lui
Constantin cu crucea care s-a arătat pe cer , care a contribuit la convertirea sa.
După sărbătorirea a 10 ani de domnie , Constantin dorește sa meargă în orient ,
unde Maximin Daia si Liciniu îi persecută pe creștini.
A doua carte din aceasta lucrare , prezintă războaiele purtate intre Constantin si
Liciuniu , care s-au încheiat cu victoria lui Constantin, în viziunea autorului ,
victoria care a fost urmare a ajutorului dat de Dumnezeu. După victorie
Constantin dă o serie de decrete in favoarea creștinilor . In tot acest timp se
deschide conflictul dintre episcopul Alexandru al Alexandriei si Arie in legătura
cu natura divină a Fiului lui Dumnezeu. Constantin , pentru a aplana această
dispută , trimite pe Hosius de Cordoba , un apropiat consilier al împăratului , cu o
scrisoare care conținea rugămintea de a domoli neînțelegerile , deoarece nu pot
aduce nimic bun Bisericii și Statului.

43
Ibidem , pg 17
44
Ibidem
45
Ibidem

12
 Cartea treia se deschide cu o comparație între împăratul creștin Constantin , care
s-a pus sub patronajul crucii , și ceilalți împărați care îi persecutau pe creștini.
Aici se regăsește si relatarea Sinodului I ecumenic de la Niceea , care a clarificat
dogmatic sărbătorirea Paștelui. Se descrie cum Constantin si mama sa Elena, au
construit biserici, au dat ordine să fie distruse templele păgâne . Împăratul
intervenea și în viața interna a Bisericii pentru a găsi o soluție în cazul problemei
legate de scaunul lăsat liber de Eustatie , patriarhul Antiohiei. Se descrie si cum
Constantin lasă decret împotriva ereticilor.
Cartea a patra este cea mai mica ca dimensiuni. Începe cu relatarea faptelor lui
Constantin aduse în folosul statului și cu o scrisoare destinata regelui persan
Sapor I, care arată preocupare față de creștinii din înafara imperiului. Împăratul
este arătat ca un om credincios , care își petrece timpul în rugăciune , sărbătorind
ziua de Duminică , precum și alte sărbători, oprirea culturilor păgâne, ținând
discursuri și aducând Biblii pentru bisericile din Constantinopol.
Autorul prezinta ultimii ani de viața si de domnie ca apogeul realizărilor sale in
sfințirea Bisericii Sfântului Mormânt și în aniversarea celor 30 de ani de domnie.
Aceste evenimente vor fi zbuciumate de noi dispute de natură teologica , care duc
la convocarea unui sinod la Tyr. Amănunte despre acest sinod , avem puține din
partea lui Eusebiu, deoarece Sfântul Athanasie a fost acuzat de arieni, Eusebiu
fiind la rândul sau pro-arian. Aici autorul se mulțumește cu reproducerea unei
scrisori a lui Constantin. Ni se prezintă informații despre cei trei fii ai
împăratului, pe care Constantin i-a învățat să domneasca in mod creștin, despre
starea de sănătate la o vârsta înaintata a împăratului precum și alte evenimente din
aceasta perioada. Ultimele capitole ale acestei ultime cărți , au în prim-plan
moartea și botezul lui Constantin din 337 , de înmormântarea împăratului in
Biserica Sfinților Apostoli , succesiunea tronului de către Constanțius în partea
orientală a imperiului . Autorul la final subliniază faptul că , împăratul Constantin
cel Mare , a fost cel mai credincios din toți împărații romani.

I.2.6.7 Discursul adresat adunării sfinților

Vaticanus , unul dintre manuscrisele ale lucrării Viața lui Constantin , ne

prezinta Cuvântul împăratului Constantin pe care l-a adresat adunării sfinților. Ne
este prezentat ca un apendice a acestei lucrări ( Viața lui Constantin) , imediat
după cartea a IV-a sau chiar după cartea a V-a.
Poziția acestui discurs , își poate avea loc în lucrarea Viața lui Constantin , si se
explica prin ceea ce Eusebiu comunica în cartea IV-a , capitolele 29 si 32. În
capitolul 29 Eusebiu descrie obiceiul împăratului Constantin cel Mare de a ține
cuvântări și a trata diverse dispute, între care și cele teologice.
Se poate observa deci obiceiul împăratului de a ține discursuri , dar în capitolul
32 , Eusebiu dorește sa ne precizeze și sa ne exemplifice acest lucru prin
Cuvântarea împăratului adresata Adunării sfinților.
In capitolele 1 si 2 se găsește o scurta introducere , în care se regăsește că acest
discurs a fost ținut in ziua de Vineri , a săptămânii Patimilor, în fata unui public
ales de împărat , format din oameni ai Bisericii , posibil chiar prieteni .

13
 Înafara de aceasta introducere, lucrarea este împărțita în 3 părți. Capitolele 3
pana la 10 constituie prima parte. Aici se discuta despre condiția lui Dumnezeu si
a lui Iisus Hristos , în calitate de creatori și stăpâni , despre păgânism și despre ce
poate fi acceptat în filozofie . A doua parte este compusă din capitolul 11 pană la
capitolul 21 . Aici se regăsește o expunere a creștinismului, despre profeția
Mântuitorului regăsită în Vechiul Testament. Ultima parte prezinta moartea lui
Iisus Hristos , despre cum El a adunat oameni înțelepți , ca să răspândească
cuvântul Lui si despre condiția de om nerăzbunător.
Ultima parte , respectiv partea a III-a este constituită din capitolul 22 pana la
capitolul 25. Aici ni se explica cum împăratul arată ca victoriile sale au fost
influențate de Iisus Hristos , cum că cei care au persecutat creștinii au ajuns să
moara în condiții grele. In final in ultimul capitol , Constantin cel Mare îi
mulțumește lui Dumnezeu pentru lucrurile bune care s-au întâmplat , căci
deoarece , crede, ca la El trebuie sa cerem victoriile si tot Lui trebuie sa i le
prezentăm.

I.2.6.8 Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a

împăratului Constantin

Manuscrisele lucrării Vita Constantini (Viața lui Constantin) prezinta o alta

creație a lui Eusebiu cu titlul : Cuvânt al lui Eusebiu al lui Pamfil pentru
împăratul Constantin cu prilejul aniversarii a 30 de ani. Aceasta lucrare este
cunoscuta și sub denumirea de Oratio de laudibus Constantini sau prescurtat De
laudibus Constantini sau Laus Constantini.
O legătura a acestei lucrări cu ultimele 2 lucrări precedente procesate se
găsește în cartea a patra din Viața lui Constantin : „înfățișarea acestei Biserici
(închinate) Mântuitorului... am făcut-o... după puterile noastre într-o scriere
aparte, dedicată împăratului însuși, pe care o vom publica la timpul potrivit, după
încheierea lucrării de față, adăugind-i şi pe aceea întocmită la împlinirea a 30 de
ani de domnie, adică puţin mai tîrziu, după sosirea noastră în cetatea ce poartă
numele împăratului şi pe care am rostit-o chiar în faţa lui”46
I.2.6.9 Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfințirii Bisericii Sfântului
Mormânt de la Ierusalim

Aceasta lucrare este mai mult un tratat teologic , decât un discurs. Este
prezentat de Eusebiu la împăratul Constantin cel Mare , cu ocazia sfințirii
Bisericii Sfântului Mormânt. Are un scop principal aceasta lucrare , acel scop
fiind ca o justificare pentru construirea acestei Biserici de către Constantin ,
deoarece fusese criticată de către opoziția împăratului.

46
Ibidem pg 45

14
15