Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drumuri Auto
Tema: Familiarizarea pe teren cu elementele drumurilor
A elaborat:
Chișinău 2019
1. Scopul lucrării:
2. Aparataj și utilaj:
În condiții de cameră prin folosirea schițelor studenții îndeplinesc desenele profilelor transversale și
elementelor principale ale drumurilor, fac concluzii despre influența elementelor drumurilor asupra calității
de transport și de exploatare a drumurilor.
Întrebări de control
1. Ce este drum?
Prin noțiunea de drum se înțelege o fâșie de teren special amenajată pentru circulația rutieră. Drumuri
sunt căile de comunicație terestră special amenajate pentru circulația vehiculelor și pietonilor.
Infrastructura drumului reprezintă totalitatea lucrărilor menite să învingă dificultățile impuse de relief
(totalitatea de apărare-consolidare, asanare și protecție, lucrări de artă).
Asigurarea unei suprafețe de rulare, astfel încât circulația să se desfășoare în condiții de siguranță și
confort, se realizează prin lucrări de suprastructură.
Suprastructura drumului preia solicitările date de încărcările din trafic și le transmite infrastructurii
prin intermediul patului drumului, care reprezintă partea inferioară a terasamentelor.
Pentru a asigura posibilitatea preluării și transmiterii solicitărilor din trafic terenului de fundație dar şi a
unei comportări corespunzătoare la acțiunea agenților atmosferici, se prevede un sistem rutier, alcătuit din
unul sau mai multe straturi. Partea superioară a acestuia o constituie partea carosabilă şi ea este mărginită
de două fâșii laterale numite acostamente. Partea carosabilă şi acostamentele alcătuiesc platforma drumului.
Ampriza drumului – suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: partea
carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, pavilioane
pentru pasageri, parcaje şi platforme pentru staționarea mijloacelor de transport, ziduri de sprijin şi alte
lucrări de artă;
Zonele de siguranță – suprafețele de teren situate de o parte şi de alta a amprizei drumului, destinate
exclusiv pentru semnalizarea rutieră, plantațiile rutiere şi pentru alte scopuri legate de întreținerea şi
exploatarea drumului sau pentru siguranța circulației.
3. Ce înseamnă partea carosabilă, banda de circulație, terasament, muchia terasamentului, taluz, șanț
lateral, șanț de gardă, acostament, zona mediană, ampriză?
Partea carosabilă – porțiunea din platforma drumului destinată circulației vehiculelor; un drum poate
cuprinde mai multe părți carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zona despărțitoare sau prin
diferența de nivel.
Banda de circulație - subdiviziunea longitudinală a părții carosabile, materializată prin marcaje rutiere
sau alte mijloace, dacă are o lățime corespunzătoare pentru circulația într-un sens a unui șir de vehicule,
altele decât vehiculele care se deplasează pe două roți.
Muchia terasamentului - linia de intersecție între planul platformei drumului cu planul taluzului
Taluz – suprafața înclinată a terasamentelor sau terenului natural care mărginește lateral un rambleu sau
un debleu
Șanț lateral - construcție, de regulă sub formă de canal deschis, cu secțiunea trapezoidală sau
triunghiulară, destinată colectării apelor din precipitații atmosferice de pe platforma drumului sau taluzuri și
dirijării lor către un sistem de evacuare.
Șanț de gardă – servesc pentru interceptarea, colectarea și evacuarea apei de suprafață care se scurge de
pe terenul înconjurător spre terasamente și poate provoca degradarea acestora sau supraîncărcarea șanțurilor
laterale.
Acostament – fâșie laterală cuprinsă între limita carosabilului și marginea platformei drumului
Zona mediană – o fâșie de teren de obicei plantată care separă partea carosabilă în 2 căi unidirecționale.
Ampriză - suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: partea carosabilă,
trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, pavilioane pentru
pasageri, parcaje şi platforme pentru staționarea mijloacelor de transport, ziduri de sprijin şi alte lucrări de
artă
Categoria tehnică a drumului existent se determină în funcție de razele minime ale curbelor circulare în
plan orizontal, declivitățile longitudinale maxime, lățimea părții carosabile și nr. de autovehicule/24h.
Elementele principale ale intersecțiilor drumurilor sunt: semafoarele pentru autovehicule, semafoarele
pentru pietoni, trecerile pentru pietoni, benzile de circulație în limitele intersecției, pistele pentru bicicliști,
indicatoarele rutiere, trotuarele și altele.
Declivitatea reprezintă înclinarea (panta) unei suprafețe de teren față de un plan orizontal. Se exprimă
de obicei în grade.
Normativele prevăd pentru ramblee înclinări de 1:15 ÷ 1:2, iar pentru debleuri 1:15 ÷ 0,2 sau chiar mai
mari în rocile stâncoase nealterabile, dacă stratificația este favorabilă, taluzurile putând fi verticale sau chiar
în consolă (semitaluzuri).
Taluzurile rambleurilor așezate pe terenuri de fundație cu capacitatea portantă corespunzătoare vor avea
înclinarea 1:1,5 până la înălțimile maxime indicate în tabelul 1.
Tabelul 1.
Natura materialului în rambleu Înălțimile maxime, m
Argile prăfoase sau argile nisipoase 6
Nisipuri argiloase sau praf argilos 7
Nisipuri 8
Pietrișuri sau balasturi 10
În cazul rambleurilor cu înălțimi mai mari decât cele prezentate în tabelul 2, dar numai până la
maxim 12,00 m, înclinarea taluzurilor de la nivelul patului drumului în jos, va fi de 1:1,5, iar pe restul
înălțimii, până la baza rambleului, înclinarea va fi de 1:1,75.
La rambleuri mai înalte de 12,00 m, precum şi la cele situate în albiile majore ale râurilor, ale văilor
şi în bălți, unde terenul de fundație este alcătuit din particule fine şi foarte fine, înclinarea taluzurilor se va
determina pe baza unui calcul de stabilitate, cu un coeficient de stabilitate de min 1,3.
Taluzurile rambleurilor așezate pe terenuri de fundație cu capacitate portantă redusă, vor avea
înclinarea 1:1,5 până la înălțimile maxime, hmax indicate în tabelul 2, în funcție de caracteristicile fizico-
mecanice ale terenului de fundație.
În debleuri mai adânci de 12,00 m sau amplasate în condiții hidrologice nefavorabile (zone umede,
infiltrații, zone de băltiri) indiferent de adâncimea lor, înclinarea taluzurilor se va stabili printr-un calcul de
stabilitate.