Capitolul 5.

Arderea combustibililor

Arderea este o reacţie chimică exotermă de oxidare a substanţelor combustibile.

Combustibilii sunt substanţe care prin ardere dezvoltă o cantitate importantă de căldură
care este folosită în procese industriale. În compoziţia combustibililor intră masa
organică (carbon, hidrogen, azot, oxigen, sulf), masa minerală ( substanţe
necombustibile care dau cenuşa) şi umiditatea.
Procesul de ardere poate fi descris prin ecuaţiile chimice ale arderii în care se consideră
elementele combustibile din combustibil. Arderea poate fi completă în situaţia în care
oxidarea este totală, iar produsele arderii nu mai conţin energie chimică. Arderea este
incompletă când oxidarea nu este totală adică apar produse de reacţie care se mai pot
oxida, iar produşii de reacţie mai au energie chimică. Compoziţia combustibilului se
stabileşte prin analiză chimică elementară.Compoziţia chimică elementară a
combustibililor solizi şi lichizi se exprimă sub forma participaţiilor masice ale
elementelor componente carbon, hidrogen, sulf, azot, oxigen, umiditate (u ), cenuşă (a).
1 kg comb = c + h + s + n + o + u + a
Compoziţia chimică a combustibililor gazoşi se exprimă sub forma participaţiilor
volumice a gazelor componente care formează amestecul combustibil, adică monoxid de
carbon, hidrogen, hidrocarburi, hidrogen sulfurat, oxigen, dioxid de carbon, azot şi
umiditate.
1m 3N comb = co + h + ∑c m hn + h2 s + o + co2 + n + u
Elementele chimice care degajează căldură sunt c , h , s .
Arderea se produce dacă combustibilul plus O2 (aer) se aduce la temperatura de
aprindere prin încălzire (cu gaze arse) , prin comprimare sau prin aprindere de la o
sursă exterioară.
Se notează maer min - cantitatea minimă de aer (care cuprinde oxigenul minim necesar)
pentru arderea completă a combustibilului , iar maer - cantitatea de aer utilizată
pentru ardere.
Raportul celor două cantităţi de aer : cantitatea reală de aer care participă la ardere şi
cantitatea minimă de aer se numeşte coeficient de exces de aer .
maer V
λ= = aer - coeficientul de exces de aer
m aer min Vaer min
Atunci când pentru realizarea arderii complete se utilizează cantitatea minimă de oxigen,
arderea se numeşte completă, teoretică sau stoechiometrică. De obicei arderea se
produce cu un aport de oxigen mai mare decât oxigenul minim necesar realizări arderii
complete, iar arderea se zice a fi cu exces de oxigen.

5.1.Arderea completă a combustibililor solizi şi lichizi

Dacă se consideră un kilogram de combustibil solid sau lichid cu compoziţia elementară
cunoscută:
1 kg comb = c + h + s + n + o + u + a ,
kgC kgH 2 kgS
cu c = ,h = ,s = ,...
kg comb kgcomb kgcomb
(exemplu: păcura c = 0,85 h = 0,12 s = 0 ,02 o = 0 ,01 )
prin arderea completă a carbonului, hidrogenului şi sulfului se pot scrie ecuaţiile
chimice ale acestor oxidări pentru carbon, hidrogen şi sulf.
Pentru carbon
C + O2 → CO2
1 kmolC + 1 kmolO2 → 1 kmol CO2
Carbonul are masa atomică 12, iar masa molară este M = 12 kg/kmol
12 kgC + 1 kmolO2 → 1 kmol CO2
1 1
1 kgC + kmolO2 → kmol CO2 c
12 12
c c
c kgC + kmolO2 → kmol CO2
12 12
Pentru hidrogen
1
H 2 + O2 → H 2 O
2
1
1 kmolH 2 + kmolO2 → 1kmolH 2O
2
Hidrogenul are masa atomică 1, iar masa molară este M = 2 kg/kmol
1
2 kgH 2 + kmolO2 → 1kmolH 2 O
2
1 1
1 kgH 2 + kmolO2 → kmolH 2 O h
4 2
h h
h kgH 2 + kmolO2 → kmolH 2O
4 2
Pentru sulf
S + O2 → SO2
1 kmolS + 1 kmolO2 → 1 kmolS O 2
Sulful are masa atomică 32, iar masa molară este M=32kg/kmol
32 kgS + 1 kmolO2 → 1 kmolS O2
1 1
1 kgS + kmolO2 → kmolS O2 s
32 32
s s
s kgS + kmolO2 → kmolS O2
32 32
Pentru arderea 1 kg de combustibil vom putea calcula care este cantitatea de O2
necesară (deci minimă) pentru arderea completă:
 c h s o  kmolO2
O2 min =  + + − 
 12 4 32 32  kg comb
  c h s o  kgO2
mO2 min =  + + −  ⋅ 32
 12 4 32 32  kg comb
 c h s o  m N3 O2
VO2 min =  + + −  ⋅ 22,414
 12 4 32 32  kg comb
VO2 min  m N3 aer 
Vaer min =  
0,21  kgcomb 
rN 2 = 79%
rO2 = 21%
 m3 
Vaer = λVaer min  Naer 
 kgcomb 
Valoarea coeficientului de exces de aer depinde de natura combustibilului şi de tipul
instalaţiei de ardere. De exemplu pentru combustibili solizi λ = 1,1...2 ,( λ
lemn=1,2…1,4 ; λ cărbune= 1,5..2 ), iar pentru combustibili lichizi λ = 1,15...1,4 .
Produsele arderii sunt gazele arse care au volumul egal cu suma gazelor rezultate din
oxidările precedente , Vg
 m 3 gaz 
Vg = VCO2 + VH 2O + VSO2 + VN 2 min + Vaer ex  N 
 kg comb 
c  m 3N CO2 
VCO2 = 22 ,4  
12  kg comb 
h u   m N3 H 2O 
V H 2O=  + 22,4  kg comb 
 2 18   
s  m SO 
3
VSO2 = 22 ,4  N 2 
32  kg comb 
n  m3 N 
V N 2 min = 0 ,79Vaer min + 22 ,4  N 2 
28  kg comb 
Vex aer = Vaer − Vaer min = λVaer min − Vaer = (λ − 1)Vaer min
Masa produselor de ardere este
mg = mCO2 + m H 2O + m SO2 + m N 2 min + maer ex
mCO2 = ρ N CO2 VCO2
m H 2O = ρ N H 2OV H 2O
m SO2 = ρ N SO2 VSO2
m N 2 min = ρ N N 2 V N 2 min
maer ex = ρ N aerVaer ex
M M  kg 
ρN = =
VM N 22,414  m N3 
5.2.Arderea completă a combustibililor gazoşi

Dacă se consideră un metru cub normal de combustibil gazos cu compoziţia elementară

cunoscută:
1m N3 = co + h + ∑ cm hn + h2 s + o + n + u + co2

mN3 CO mN3 H2 în care principalii componenţi sunt monoxidul de carbon

cuco= 3 , h = 3 ,...
mNcomb mNcomb
CO, hidrogenul, hidrocarburile, hidrogenul sulfurat, oxigenul , azotul, umiditatea şi
dioxidul de carbon, atunci prin arderea completă a monoxidului de carbon, a
hidrogenului, a hidrocarburilor şi a hidrogenului sulfurat se pot scrie ecuaţiile chimice
ale acestor oxidări.(Exemplu de compoziţie a unui gaz de cracare :
co = 0 h = 0,03 ch4 = 0,38 c2 h4 = 0,1 c2 h6 = 0,14 c2 h8 = 0,18 c4 h8 = 0,02 c4 h10 = 0,1
n = 0,05
Pentru monoxidul de carbon CO
1
CO + O2 → CO2
2
1
1 kmolCO + kmolO2 → 1 kmol CO2
2
1
22 ,4m 3N CO + m 3N O2 → 22 ,4m 3N CO2
2
1
1m 3N CO + m N3 O2 → 1m N3 CO2 co
2
co
co m N3 CO + m N3 O2 → co m 3N CO2
2
Pentru hidrogen H2
1
H 2 + O2 → H 2 O
2
1
22 ,4m N3 H 2 + 22 ,4m N3 O2 → 22 ,4m 3N H 2 O
2
1
1m N3 H 2 + m N3 O2 → 1m 3N H 2 O h
2
h
h m N3 H 2 + m N3 O2 → hm N3 H 2O
2
Pentru hidrocarbura CmHn
 n n
Cm H n +  m + O2 → mCO2 + H 2 O
 4 2
 n n
1 kmol C m H n +  m + kmolO2 → mkmolCO2 + kmolH 2 O
 4 2
  n n
1 m N3 C m H n +  m + m N3 O2 → mm N3 CO2 + m N3 H 2O cm hn
 4 2
 n n
cm hn m N3 C m H n + cm hn  m + m N3 O2 → cm hn mm N3 CO2 + cm hn m N3 H 2O
 4 2
Pentru hidrogen sulfurat
3
H 2 S + O2 → SO2 + H 2 O
2
3
1 kmol H 2 S + kmolO2 → 1kmolSO2 + 1kmolH 2 O
2
3
22 ,4m N3 H 2 S + 22 ,4m 3N O2 → 22 ,4m 3N SO2 + 22 ,4m 3N H 2 O
2
3
1m N3 H 2 S + m N3 O2 → 1m N3 SO2 + 1m N3 H 2O h2 S
2
3
h2 S m N3 H 2 S + h2 S m N3 O2 → h2 S m N3 SO2 + h2 S m 3N H 2 O
2
Volumul de oxigen minim necesar oxidării
 co h  n 3  m3N O2
VO2 min =  + +
2 2
∑  m + cm hn + h2 s − o  3
 4 2  mN comb
VO2 min m N3 aer
Volumul de aer minim necesar este Vaer min =
0,21 m 3N comb
Volumul real de aer Vaer min = λVaer min
Produsele arderii sunt gazele arse care au volumul egal cu suma gazelor rezultate din
oxidările precedente , Vg
Vg = VCO2 + VH 2O + VSO2 + Vaer ex + VN 2 min
 m 3N CO2 
∑
VCO2 = co + m c m hn + co2  3
 m N comb 


n  m N3 H 2O 
VH 2O = h + h2 S + u + ∑ cm hn  3 
2  m N comb 
 m N3 SO2 
VSO2 = h2 S  3 
 m N comb 
 m 3N N 2 
V N 2 min = 0 ,79Vaer min + n  3 
 m N comb 
 m 3N aer 
Vaer ex = (λ − 1)Vaer min  3 
 m N comb 
Masa produselor de ardere este
mg = mCO2 + mH 2O + mSO2 + mN 2 min + maer ex
mCO2 = ρ N CO2 VCO2
m H 2O = ρ N H 2OV H 2O
m SO2 = ρ N SO2 VSO2
m N 2 min = ρ N N 2 V N 2 min
maer ex = ρ N aerVaer ex
M M  kg 
ρN = =
VM N 22,414  m N3 

5.3.Puterea calorică
Puterea calorică este cantitatea de căldură degajată prin arderea completă (la
p = p0 = 760 mmHg ) a unităţii de combustibil (care este kilogram kg pentru combustibilii
solizi şi lichizi şi metru cub normal m 3N pentru combustibilii gazoşi).Puterea calorică
se notează cu Q şi se măsoară în J/kg ( kJ /kg) sau cal/kg (kcal/kg) pentru combustibilii
solizi sau lichizi sau in J/ m 3N pentru combustibilii gazosi.
Puterea calorică a combustibilului se clasifică după starea de agregare a apei din gazele
arse în putere calorică superioară şi inferioară . Puterea calorică superioară reprezintă
cantitatea degajată prin arderea unităţii de combustibil în condiţiile în care vaporii de
apă se află în stare lichidă (adică Qs conţine căldura latentă de condensare a apei din
gazele de evacuare ).
Puterea calorică inferioară reprezintă cantitatea degajată prin arderea unităţii de
combustibil în condiţiile în care vaporii de apă se găsesc în stare gazoasă (adică Qi nu
conţine căldura latentă de condensare a apei în gazele de evacuare).
Puterea calorică se determină experimental sau funcţie de compoziţia elementară a
combustibilului :
- la combustibili solizi şi lichizi
 o  kJ 
Qi = 33900c + 119850 h −  + 10470s − 2500u  
 8  kg 
- la combustibili gazoşi
Qi = 12644co + 10760h + 22985h2 s + 35797ch4 + 59955c2 h4 + 64351c2 h6 +
 kJ 
+ 93575c3h8 + 121627c4 h10  3 
 mN 
Pentru amestecuri de combustibili
Qik = ∑ giQik - pentru combustibilii raportaţi la masă, cu gi participaţia masică a
k
combustibilului k din amestecul de combustibili ;
Qik = ∑ riQik - pentru combustibilii raportaţi la volumul normal, cu ri participaţia
volumică a combustibilului k din amestecul de combustibili.
6.Ciclurile teoretice ale maşinilor termice

Maşinile termice sunt sisteme termodinamice care transformă energia termică în lucru
mecanic sau lucrul mecanic în energie termică. Din prima categorie fac parte motoarele
termice şi turbinele cu abur şi gaze, din cea de-a doua compresoarele şi instalaţiile
frigorifice.

6.1.Ciclurile teoretice ale motoarelor termice

Motoarele termice sunt maşini termice care transformă energia chimică a
combustibilului degajată prin ardere în lucru mecanic.
După locul în care are loc combustia, motoarele termice se împart în motoare cu ardere
externă şi motoare cu ardere internă.
Motoarele cu ardere internă se clasifică după mai multe criterii dintre care se desprind
numărul de timpi ( motoare în patru timpi şi motoare în doi timpi), , modul de aprindere
(motoare cu aprindere prin scânteie - Otto, motoare cu aprindere prin comprimare–
Diesel),tipul combustibilului ( monocombustibil, dual), tipul răcirii ( cu lichid de răcire,
cu aer).
În cilindru 1 se deplasează pistonul 2 legat de arborele cotit 3 prin intermediul bielei 4.
Cilindrul este închis în partea de sus cu o piesă numită chiulasă 5 în care sunt amplasate
două supape SA supapa de admisie prin care se introduce amestecul aer-combustibil prin
canalizaţia 6 şi supapa de evacuare SE prin care se evacuează în exterior gazele arse prin
conducta 7 . Supapele sunt comandate de arborele de distribuţie AD. Amestecul introdus
în camera de ardere este aprins cu bujia 8 . În partea inferioară motorul este închis
printr-o piesă numită carter , superior 9 şi inferior 11, şi este fixat pe reazemele 10. În
timpul funcţionării pistonul se mişcă între două puncte limită numite puncte moarte.
Atunci când pistonul se află la punctul mort superior deasupra pistonului rămâne un
spaţiu care reprezintă volumul camerei de ardere. Atunci când pistonul se deplasează la
punctul mort inferior pistonul parcurge un spaţiu numit cursă, iar volumul corespunzător
acestei deplasări se numeşte volumul cursei.
Funcţional, motoarele cu aprindere prin scânteie (mas) aspiră un amestec de aer şi
vapori de benzină care este comprimat în camera de ardere, fiind aprinşi cu o scânteie
produsă de bujie; apare un front de flacără care se propagă în toată camera de ardere,
arderea fiind rapidă.
Motoarele cu aprindere prin comprimare (diesel sau mac) diferă prin faptul că nu există
sursă de scânteie, în camera de ardere fiind introdus aerul care este comprimat de piston
( creşte presiunea şi temperatura) şi apoi este injectat combustibilul sub presiune fin
pulverizat; în contact cu aerul cald din camera de ardere primele picături de combustibil
injectat se vaporizează şi se autoaprind, are loc o ardere sub forma unei autoaprinderi
explozive (ardere rapidă); combustibilul injectat în continuare arde progresiv pe măsura
injectării (arderea progresivă) . Ciclul motor cuprinde o succesiune de procese care se
repetă periodic în cilindrul motor. Procesul care se desfăşoară într-o cursă a pistonului se
numeşte timp. Ciclul motor se poare realiza in patru timpi ( două rotaţii ale arborelui
cotit) sau în doi timpi ( o rotaţie a arborelui cotit);la motoarele în patru timpi, procesele
termice corespund cu denumirea curselor pistonului: admisia, comprimarea, destinderea
şi evacuarea.

Fig.39. Secţiune printr-un motor cu ardere internă

ardere
destindere

scânteie
comprimare
evacuare

admisie
Vca Vs V
.
Fig.40 . Diagrama ciclurilor reale din motorul în patru timpi.
Parametrul constructiv specific motoarelor este raportul volumetric de comprimare
definit ca raportul dintre volumul cilindrului în punctul mort exterior şi cel din punctul
mort inferior.
Se numeşte raport volumetric de comprimare
V1 Vca + V S
ε= =
Vca Vca
În studiul teoretic al funcţionării motoarelor cu ardere internă se introduc ipoteze
simplificatoare:
a) Agentul termic este gaz perfect. Nu se ţine seama de schimbarea naturii gazelor în
timpul funcţionării. Se consideră că aceeaşi cantitate de gaz perfect evoluează
continuu în ciclu, neţinându-se seama de procesele de admisie şi evacuare.
b) Procesele de comprimare şi destindere se consideră adiabatice (eventual
politropice).
c) Pentru închiderea ciclului se introduce o transformare echivalentă cu un proces de
răcire izocor, care corespunde evacuării libere a gazelor din procesul real.
Ciclul teoretic are aceeaşi formă atât la motoarele în patru timpi cât şi la cele în doi
timpi, căci nu se iau în considerare diferenţele de admisie şi evacuare.

Există mai multe cicluri teoretice ale motoarelor cu ardere internă din care
reprezentative sunt următoarele:

6.1.1.Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant

Acest ciclu modelează cu bună aproximaţie procesele termice din motoarele cu

aprindere prin scânteie (mas).
Ipoteza : procesul real de ardere se înlocuieşte cu o transformare izocoră de încălzire a
agentului termic.

3
p
Q

4
Lc
Q0

1
V
V2 Vs
V1
Fig.41. Procesele teoretice dintr-un ciclu motor cu ardere la volum constant

V2 = Vca
1-2 comprimare adiabatică
2-3 încălzire la volum constant-arderea
3-4 destinderea gazelor de ardere adiabatică
4-1 răcire la V = ct (evacuare liberă)
Q − Q0 = Lc ( J )
Se introduc doi parametri:
V1 V
1) ε = = 1 raport volumetric de comprimare, ε = 7 − 9 la mas actuale
Vca V2
p p
2) λ = f = 3 raport de creştere a presiunii în procesul de ardere, λ = 3 − 3,5
pi p2

a.Date iniţiale
p1 , T1 ≅ Ta + ∆Ta ,V1 , pa-presiunea atmosferică , Ta-temperatura atmosferică
Presupunem cunoscute ε şi λ

p1V1 RM V1
m= R= V2 = Vca =
RT1 M ε

b.Parametrii de stare ai punctelor ciclului

  V1 
k
 p 2 = p1   = p1ε k
  V2 
1-2 transformare adiabatică  k −1
k −1
  p2  k  V1 
T2 = T1   = T1   = T1ε k −1
  p1   V2 
V
V3 = V2 = 1
ε
p3 = λp 2 = λp1ε k

  p3 
T3 = T2   = T2 λ = T3
2-3 transformare la volum constant   p2 
 k −1
T3 = λT1ε
   V3 
k
 p 4 = p3   = p3 ε −k = λp1
  V4 
V4 = V1 3-4 transformare adiabatică  k −1
  V3  k
T4 = T3   = T3 ε k −1 = λT1
 V
 4

c.Lucrul mecanic al ciclului şi puterea motorului

 J 
Lc = L12 + L23 + L34 + L41  
 ciclu 
 k −1

p1V1   p2  k  p1V1
L12 =  1 −    =
k − 1   p1   k − 1
(1 − ε k −1 )
 
 k −1 
p3V3   p 4  k  λp1ε k V1  1  λp V
L34 ad = 1 −    =
k − 1   p3   (k − 1)ε  ε  k − 1  ( )
1 − k −1  = 1 1 ε k −1 − 1
 
 J 
pV
k −1
[ (
Lc = 1 1 (λ − 1) ε k −1 − 1  )] 
 ciclu 
Puterea teoretică a motorului
 J   rot 
Lc  n 
 ciclu   min 
Pt = i τ - număr de timpi 4, 2, i – număr de cilindri
τ  sec  3
60 10
2  min 
Pef = η ind η mec Pt (kW )
Lr L
ηindicat = = real
Lc Lciclu
Lef
η mec =
Lr
Lucrul mecanic al ciclului Lc este egal cu aria transformării 1234 şi se calculează prin
planimetrare. Lucrul mecanic real Lr este lucrul mecanic determinat experimental cu
ajutorul diagramei indicate. Lucrul mecanic efectiv Lef este lucrul mecanic produs la
arborele motor.

d.Randamentul termodinamic al ciclului

Q = Q23 = mcv (T3 − T2 )
Q0 = Q4−1 = mcv (T1 − T4 ) Q0 〈 0
mc (T − T ) λT1 − T1 1
ηTD = 1 − v 4 1 = 1 − = 1 − k −1
mcv (T3 − T2 ) k −1
λT1ε − ε T1 k −1
ε
Randamentul termodinamic al ciclului cu ardere la volum constant ηTD depinde numai
de valorile raportului volumetric de comprimare ε.
ε - parametrul constructiv reprezintă una din mărimile importante construcţiei
motorului căci condiţionează economicitatea motorului.

ht

7......9 20 ε
Fig.42. Variaţia randamentului termodinamic cu raportul de comprimare

O creştere sensibilă a randamentului se obţine până la ε ≈ 20 . Practic ε ∈ (7,9) .Această

limitare se datorează combustibilului folosit –benzina, care la mărirea ε peste 9 – 10
produce arderea cu detonaţie – fenomen perturbant exploziv care trebuie evitat fiindcă
scade puterea motorului şi determină distrugerea pieselor.
e. Randamentul efectiv al motorului
Randamentul efectiv ηef exprimă economia reală a motorului .
Lef Lc Lr Lef
ηef = ηef = = ηTD ηind η mec
Qconst Q Lc Lreal
În faza actuală de construcţie ηef = 0,24 − 0,30 din căldura degajată în camera de ardere
contribuie la obţinerea de lucru mecanic, restul se disipă către mediul înconjurător.

6.1.2.Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă

Acest ciclu modelează cu bună aproximaţie procesele termice din motoarele cu

aprindere prin comprimare (mac sau diesel) .Procesul real de ardere se înlocuieşte cu
două procese de încălzire.
- transformarea izocoră – corespunzătoare arderii rapide – autoaprindere explozivă;
- încălzire izobară la p = ct corespunzătoare arderii progresive.
 Qp

3 3´
p
Qv

4
Lc
Q0

1
V
V2 Vs
V1

Fig.43. Procesele teoretice dintr-un ciclu motor cu ardere mixtă

V2 = Vca
1-2 comprimarea adiabatică
2-3 încălzire, ardere la volum constant ( rapida)
3-3’ încălzire, ardere la presiune constanta ( progresiva)
3’-4 destindere adiabatică (gaze de ardere)
4-1 răcire izocoră (evacuarea liberă)
Q − Q0 = Lc
Q = Qv + Q p
Studiul mac foloseşte trei parametri:
V1
1) ε = ε = 16 ÷ 20
V2
La Diesel, în cursa de admisie se introduce în cilindru numai aer în cursa de
comprimare, se comprimă numai aerul iar combustibilul se injectează la sfârşitul
comprimării. Nu există ardere cu detonaţie.
p3
2) λ = λ = 1,3 − 1,35..(1,4 ) raport de creştere a presiunii în procesul de ardere rapida
p2
V3'
3) ρ = raport de creştere a volumului în arderea progresivă (grad de injecţie)
V3
ρ = 1,7 ÷ 2
a. Date iniţiale
Pentru studiul ciclului
p1 = p a T1 = Ta + ∆T A ,V1 pa-presiunea atmosferică , Ta-temperatura atmosferică
p1V1
ε , λ ,ρ, m =
RT1
 V1
V2 =
ε
b. Parametrii de stare ai punctelor ciclului
k
V 
p 2 = p1  1  = p1ε k
 V2 
1-2 comprimare adiabatică k −1
V 
T2 = T1  1  = T1ε k −1
 V2 
V1
V3 = V2 =
ε
p3 = λp 2 = λp1ε k
p3' = p3 = λp1ε k
ρ
V3' = ρV3 = V1
ε
 V3' 
3-3’ – transformarea izobară T3' = T3   = ρT3 = ρλT1ε k −1
 V3 
V4 = V1
3’-4 destinderea adiabatică
k k k
 '

'  V3
 ' 
'  V3 V3  ' k  V2 
p4 =  =  
p3  p 3  V V  = p 3ρ  V
 V4
  4 4  1 
1
p 4 = λp1ε k −1ρ k k = λρ k p1 = p 4
ε
k −1 k −1 k −1
V '  V '   V3 
p4 = p'3  3 
 = p3'  3 

  = λρ k T1
 V4   V3   V4 

c.Lucru mecanic al ciclului

 J 
Lc = L12 + L23 + L33' + L3' 4 + L41  
 ciclu 
 k −1 
p1V1   p 2  k  p1V1
L12 = 1 −    =
k − 1   p1   k − 1
1 − ε k −1 ( )
 
L33' = p 3 (V3 − V3 ) = p 3V3 (ρ − 1) = p1V1λε k −1 (ρ − 1)
'

k −1
 
p V   p4  k 
' '
 p3' = p3 = λp1ε k
L3' 4 = 3 3
1−   unde 
k − 1   p 31    p 4 = λρ k p1
 
p1V1
Lc = L12 + L33′ + L3′4 =
k −1
((λ − 1)ε k −1 − λρ k + kλ (ρ − 1)ε k −1 + 1)
  J   rot 
Lc   n 
 ciclu   min 
Pt = i (kW )
τ  sec  3
60 10
2  min 
τ - număr de timpi
i – număr de cilindri
Pef = ηind η mec Pt (kW )
 Lr
ηindicat = L


c
Lreal - lucrul mecanic al diagramelor reale
η Lef
=
 mec Lr
ηind randamentul indicat exprimă gradul de perfecţiune al diagramei teoretice.
Ca şi la mas, lucrul mecanic al ciclului Lc este egal cu aria transformării 1233´4 şi se
calculează prin planimetrare. Lucrul mecanic real Lr este lucrul mecanic determinat
experimental cu ajutorul diagramei indicate. Lucrul mecanic efectiv Lef este lucrul
mecanic produs la arborele motor.

d.Randamentul termodinamic al ciclului

Lc Q − Q0 Q
ηt = = =1− 0
Q Q Q
Q = Qv + Q p = mcvm (T3 − T2 ) + mc pm (T3' − T3 )
Q0 = mcvm (T1 − T4 ) Q0 〈 0 se ia Q0 valoare absolută
mcvm (T4 − T1 )
ηTD = 1 −
mcvm (T3 − T2 ) + mc pm (T3' − T3 )
Se consideră căldurile specifice medii la volum şi presiune constantă apropiate ca
valoare pe intervalele de temperatură considerate, de aceea se simplifică ţinându-se
seama de relaţia dintre ele:
ηt = 1 −
−1 [λρ k
]
ε [(λ − 1) + k (ρ − 1)λ ]
k −1

1 λρ k − 1
ηt = 1 − k −1
ε (λ − 1) + kλ (ρ − 1)
Analizând ηt se constată că randamentul termodinamic creşte cu creşterea raportului de
comprimare .Se constată că randamentul termodinamic creşte când raportul de creştere a
presiunilor λ scade, respectiv când raportul de creştere a volumelor r scade.

e. Randamentul efectiv
Lef Lef Lr Lc
ηef = = = ηt ηind η mec
Q Lr Lc Q
Pentru mac valorile curente ale randamentului efectiv sunt η ef = 0,26 ÷ 0,34
Observaţii: A. Prin simplificarea ciclului teoretic cu ardere mixtă se poate obţine ciclul
teoretic cu arderea la volum constant, pentru ρ = 1 V3' = V3 - dispare arderea izobară.
1
ηt = 1 − k −1
ε
B. Dacă se compară ηt pentru ciclul cu ardere V = ct şi cel cu ardere mixtă se constată:
a) pentru acelaşi ε ηt (v =ct ) 〉ηt (mixt ) (speculaţie teoretică)
b) în realitate mas ε = 7 ÷ 9
mac ε = 16 ÷ 20
Datorită valorii ridicate a lui ε, ηt (mixt ) 〉ηt (v =ct )
Deci randamentul efectiv la mac este mai mare decât la mas numai datorită funcţionării
la valori mai mari ale lui ε .