Analizatorii

1. Segment periferic (receptor/organ de simț propriu zis)

2. Segment intermediar (calea de conducere a informației de la receptor la centru –
scoarța cerebrală)
3. Segment central (locul de proiecție pe scoarța cerebrală a simțului receptiv)

ANALIZATORUL CUTANAT

Segmentul periferic. TEGUMETUL - Pielea este un înveliș neîntrerupt ce se continuă

la nivelul orificiilor mari (gură, nas, etc.) cu mucoasele.
Pielea prezintă:
1. Orificii
2. Cute

ORIFICIILE POT FI:

1. Orificii mari duc direct la o cavitate (nazal, bucal, anal, vaginal)
2. Orificii mici foliculii piloși, porii glandelor sudoripare
Pot fi populate cu microbi, de aici frecența mare a foliculitelor.

CUTELE POT FI:

1. Structurale (congenitale):
a. Mari – plica cotului, plica inghinală, plica poplitee
b. Mici – se găsesc pe toată suprafața pielii, iar la nivelul palmelor și plantelor
(tălpilor) determină amprente.
2. Funcționale
Cutele funcționale apar în cursul vieții și se datorează reducerii numărului de fibre elastice
(riduri)
CULOAREA PIELII: Este dată de pigmentul numit MELANINĂ
(! Nu melatonină)
GROSIMEA PIELII:
1. cea mai subțire - pe față, frunte și organe genitale
2. cea mai groasă – plante, palme

Elasticitatea este dată de fibrele elastice din derm. Scade odată cu vârsta. Dispare în stările
edematoase și în sclerodermie.

1
 EPIDERMUL este un epiteliu pavimentos stratificat cu keratinizare, format din 5
substraturi. Celulele sale se află în permanentă regenerare. Este avascularizat, hranirea sa
realizându-se prin difuziune de la nivelul țesutului conjunctiv de dedesubt.
Membrana bazală are 3 roluri importante:
1. Permite difuziunea sângelui în derm către epiderm
2. Rol de protecție împiedicând pătrunderea substanțelor nocive din epiderm în derm
3. Împiedică până la un punct extinderea unei tumori din derm în epiderm
La nivelul epidermului există două tipuri de celule:
1. Keratinocite sunt produse în stratul bazal și apoi urcă spre suprafața pielii, încărcându-
se cu keratină și vor înlocui celulele moarte și exfoliate.
2. Melanocite celule ce produc MELANINĂ, ele pot da naștere la tumori maligne
(melanom)
Timp de reînnoire epidermică 25-30 de zile, în psoriazis este de 3-5 zile.

DERMUL este un țesut conjunctiv format din:

1. Celule
2. Fibre
3. Substanță fundamentală
+ Vase de sânge, care vor hrăni și epidermul.

CELULELE:
a. Celule fibroblaste și fibrocite – rolul de a produce fibrele țesutului conjunctiv
b. Celule mastocite – sunt dispuse în jurul vaselor și conțin heparină și histamină (au
rol în coagulare și în procesele alergice)
c. Celule plasmocite și limfocite – intervin în procesele de apărare imunologice
d. Celule histiocite (macrofage) – intervin în procesele de apărare anti-infecțioasă
prin fagocitoză;
FIBRELE:
a. Fibre colagene – se înmulțesc foarte mult în procesele de fibroză și scleroză
b. Fibre reticulare – sunt primele care apar intrauterin și în procesele de regenerare
după plăgi
c. Fibre elastice – suferă un proces de degenerescență sub acțiunea razelor solare și în
procesele de îmbătrânire ducând la ridarea pielii.
SUBSTANȚA FUNDAMENTALĂ – formată din apă, săruri de calciu, sodiu,
proteine, lipide, glicoproteine.

HIPODERMUL – stratul profund al pielii, format din celule adipoase (s.n. adipocite)
Grosimea sa este influențată de factori genetici, alimentari, endocrini (glande
endocrine)
Hipertrofia hipodermului duce la obezitate, în grosimea sa se pot dezvolta tumori
benigne (necanceroase), numite lipoame.
Printre celulele adipoase se găsesc vase de sânge și nervi.
VASCULARIZAȚIA PIELII: Vasele sanguine și cele limfatice formează la nivelul
pielii două plexuri paralele cu suprafața pielii, acestea există doar în derm și hipoderm.

2
 NERVII CUTANAȚI:
a. Senzitivi
b. Motori
c. Secretori

NERVII CUTANAȚI SENZITIVI:

La nivelul pielii există receptori pentru sensibilitatea tactilă (fină și grosieră), termică
și dureroasă (corpusculi Ruffinii, Pacini, Krausse și discuri Merkel)
Numărul receptorilor cutanați:
- Număr maxim – față, buze, genital, pulpa degetului
- Număr minim – scalp, talpă

ANEXELE PIELII sunt reprezentate de fanere (păr, unghii), respectiv de glande

(sudoripare și sebacee)

GLANDELE PIELII:
I. GLANDELE SEBACEE
Regiuni seboreice:
- T-ul feței – frunte, nas, menton (bărbie)
- Mediastinal (piept), scalp
Activitatea acestor glande este (endocrino-) hormono – dependentă, deci aceste glande
intră în activitate la pubertate. Hiperactivitatea acestor glande duce la apariția de boli
seboreice (acnee juvenilă).
II. GLANDELE SUDORIPARE
1. Ecrine – sunt mici, se găsesc pe toată suprafața corpului și se deschid direct la
suprafața pielii prin pori. Uneori porii pot fi astupați de către prticule de praf, deci
sudoarea nu se poate elimina și se acumulează sub piele rezultând o erupție de
vezicule numită sudamina (de la sudoare*)
2. Apocrine – glande mari, se găsesc în axilă și intră în activitate la pubertate.

3
 MUCOASELE – sunt o continuare a pielii la nivelul marilor orificii (nazal, bucal,
vaginal, anal), dar mucoasele sunt mai subțiri decât pielea, nu prezintă keratinizare, nu au
culoare (sunt transparente, dar se văd vasele de dedesubt ce le conferă culoarea roz). Acestea
nu au culoare deoarece nu au pigmentul melaninic. Mucoasele au melanocite, dar sunt
inactive.
În boala Addison melanocitele din mucoase se activează ducând la o colorație
maronie.
CALEA DE CONDUCERE A ANALIZATORULUI CUTANAT:
1. Receptori – în piele (terminații nervoase libere, corpusculi Ruffini, Pacini, discuri
Merkle, Krausse).
2. Primul neuron – se găsește în gaglionul spinal.
3. Al 2-lea neuron – se găsește în conul posterior al măduvei spinării.
4. Al 3-lea neuron – se găsește în talamus.
SEGMENTUL CENTRAL (Locul de pe scoarță unde se trimite informația), în lobul
parietal, zona somestezică I, câmpuri III, I, II.

FUNCȚIILE PIELII
 Organ de simț
 Protecție termică, mecanică
 Excreție (transpirația)
 Termoreglare (glandele sudoripare, hipoderm, vasoconstricție, vasodilatație)

4
 ANALIZATORUL VIZUAL

Globul ocular – are formă aproximativ sferică, se găsește fixat în orbită prin mușchii
extrinseci ai globului ocular
Este format din 3 tunici concentrice:
 cornee și sclerotică (tunica externă)
 coroidă (tunica mijlocie)
 retină (tunica internă)

TUNICA EXTERNĂ este formată din:

 cornee (situată anterior, 1/6)
 sclerotica (situată posterior, 5/6)
Între cornee și sclerotică se găsește șanțul sclerocorneean ce are canalul Schlemm. Aici există
venele sclerei unde va fi absorbită o parte din umoarea apoasă produsă de procesele ciliare.

 CORNEEA – este avasculara, transparentă și prezintă nervi

 SCLEROTICA – prezintă vase de sânge, nervi; pe ea se inserează cei șase muschi
extrinseci care prind globul ocular de orbită.
TUNICA MEDIE/coroida. Este tunica vasculară a globului ocular. Spre partea
anterioară, coroida se îngroașă și formează corpul ciliar.
 CORPUL CILIAR, format din mușchi ciliar și procese ciliare
 MUȘCHIUL CILIAR – mușchi neted care prin contracție trage de iris, mărind sau
micșorând pupila.
 PROCESELE CILIARE – Ghemuri vasculare cu rol în producerea umorii apoase.
 UMOAREA APOASĂ – U.A. (trece prin cornee) aceasta va fi reabsorbită de către
venele din canalul Schlemm, astfel încât presiunea intraoculară va fi de 21 mm col

5
 HG. În anumite boli venele nu pot reabsorbi o cantitate normală de umoare apoasă
și atunci presiunea intraoculară crește ducând la glaucom.
 IRISUL este un diafragm, cu un orificiu central numit pupilă. Prin pupilă este
reglată cantitatea de lumină ce pătrunde în globul ocular.
TUNICA INTERNĂ/retina este formată din
 Retina oarbă – poziționată anterior, nefuncțională
 Retina vizuală – se găsesc receptorii analizatorului vizual, adică celule cu conuri și
bastonaș.
Se găsesc două zone importante:
I. Pata Galbenă/macula luteea, cu o scobitura în centrul ei numită foveea centralis. În pata
galbenă se gasesc mai multe celule cu conuri decât cu bastonașe, iar în foveea centralis se
găsesc numai celule cu conuri. Pata galbenă se găsește în dreptul axului vizual.
II. Pata Oarbă/papila optică – aici nu există nici celule cu conuri, nici celule cu bastonaș. Pe
aici ies din globul ocular fibrele nervului optic.

RETINA – este formată din 10 straturi celulare ce cuprind celule receptoare, neuroni
bipolari și neuroni multipolari.
 Celulele receptoare (cu conuri și bastonașe) sunt tot neuroni, dar modificați.
 Celulele cu bastonașe sunt în număr de 120.000.000 și sunt specializate în
vederea nocturnă. Celulele cu conuri sunt în număr de 6-7 milioane, fiind
specializate atât în vederea diurnă, cât și în cea colorată.

Mediile de refracție ale globului ocular :

 cornee
 umoare apoasă
 cristalin
 corp vitros (umoare vitroasă)
Umoarea apoasă este un lichid incolor, secretat de procesele ciliare din corpul ciliar,
are o componență chimică similară cu cea a lichidului cefalorahidian, conține substanțe
nutritive și energetice necesare corneei și cristalinului, ocupă camera anterioară a globului
ocular, camera anterioară fiind situată între cornee și cristalin.
CRISTALINUL – este o lentilă biconvexă a ochiului, este transparent, situat între iris
și corpul vitros, la periferie prezentând o capsulă fibroasă numită cristaloidă. Este menținut în
poziție prin niște fibre ce formează zonula zinn. Nu are vase de sânge și nici nervi, nutriția sa
fiind făcută prin vasele de sânge de la nivelul proceselor ciliare. Opacifierea cristalinului duce
la bola numită cataractă.
CORPUL VITROS – este transparent, învelit de o membrană numită hialoidă, ocupă
camera posterioară a globului ocular, situată între cristalin și retină.

CALEA DE CONDUCERE A ANALIZATORULUI VIZUAL:

 Receptorii – celulele cu conuri și bastonașe de pe retină din startul IV al său.
 Primul neuron – celule bipolare din stratul VI al retinei
 Al 2-lea neuron – celulele multipolare din starul VIII al retinei
*axonii celulelor multipolare se unesc și formează nervul optic*

6
  Al 3-lea neuron se află în metatalamus
Proiecția corticală în lobul occipital, campuri XVII, XVIII, XIX, in jurul scizurii
(șanțului) clacarine.
- Un ochi ce vede normal se numește emetrop.
- Ochiul miop, imaginea se formează în spatele retinei.
- Ochiul hipermetrop, imaginea se formează înaintea retinei.
Astigmatism – tulburare de refracție din cauza existenței mai multor raze de
curbură ale corneei.
Prezbitism – tulburare de acomodare a ochilui.

ANEXELE OCHIULUI:
1. De mișcare – mușchii extrinseci:
- drept superior
- drept inferior
- drept intern
- drept extern
- oblic superior
- oblic inferior
Acești mușchi sunt inervați de perechile de nervi cranieni III, IV, VI.
2. Anexele de protecție: sprâncene, gene, aparat lacrimal

7
 ANALIZATORUL ACUSTICOVESTIBULAR:
 Simțul auzului
 Simțul exhilibrului

ORGANUL DE SIMȚ
Urechea are 3 segmente:
 Urechea externă (regiunea auriculară)
 Urechea medie (cavitatea timpanică)
 Urechea internă (cavitatea labirintică)

În urechea internă se gasesc atat receptori pentru auz cat și pentru echilibru.
Urechea externă formată din:
 pavilionu urechii (auriculă)
 conduct auditiv extern
 timpan

Pavilionul urechii – formă de palnie format din piele și cartilaj, are rol de a capta
undele sonore
Conductul auditiv extern – are o lungime de 2-2.5 cm, este sinuos, prezintă glande
sebacee și glande ceruminoase și fire de păr
Membrana timpanului – este elastică, are o grosime de 0.1 mm, este rezistentă, dar la
vibrații mai mari se poate sparge.
Urechea medie este formată din: cavități masotidiene pline cu aer, lanț articulat de
oscioare (ciocan, nicovala, scăriță)
 Trompa lui Eustachio
 Fereastră ovală
 Fereastă rotundă