COMUNICAREA NON-VERBALĂ ÎN PERIOADA PUBERTARĂ

Scurt istoric al formei mişcării şi evoluţiei omului :

-modul de a se mişca a omului –a cunoscut diferite transformări.
-în epoca postatlanteană, în ţinutul Indiei de azi, mişcarea
oamenilor era ca de dans însufleţită de fiinţele din lumea spirituală.
-prin existenţa a tot felul de obstacole în viaţă, mişcarea oamenilor
a căpătat o altă înfăţişare.
-apare “cultul corpului”,
-corpul uman începe să fascineze tot mai mult conştient sau
inconştient;
-“Dacă am cunoaşte mai bine semnalele manifestate prin
intermediul limbajului corpului, am putea fi mai atenţi şi mai sensibili
faţă de cei din jur şi am avea posibilitatea de a nu ne face impresii
greşite, bazate de cele mai multe ori pe intuiţie.” (după Claudia Schäfer).
1.1.-mobilitatea proceselor afective.

-se exprimă prin trecerea de la o fază la alta, de la o trăire la alta

numai în condiţii de necesitate.
-expresivitatea proceselor afective- se manifestă în capacitatea de
a se exterioriza, de a putea fi “citite”, “simţite”, “văzute”.
-exteriorizarea în afară expresii emoţionale:
 -mimica
 -pantomimica
 -modificări de natură vegetativă.
 -schimbarea vocii.

Conduita emoţională expresivă care se manifestă prin: stările afective:

bucurie, tristeţe, etc.
 Roluri ale expresiilor emoţionale:

1.Rol de comunicare2.Rol de influenţare.

3.Rol de contagiune.
4.Rol de accentuare sau diminuare.

Afectivitatea –componentă afectivă a personalităţii are consistenţă şi

durabilitate în timp.
-unii autori consideră că emoţiile dezorganizează conduita umană.
-Janet (1928)-psihopatologic-insistă asupra caracterului dezaptativ
care apare în emoţii.
-Piéron (1930)-funcţionalist-spune că emoţia este o descărcare de
energie nervoasă.
Darwin (1872)-primul care a sesizat că originea emoţiilor se află în
tiparele vechi comportamentale.
-Pavelcu-afirmă că emoţia are rol de a preveni psihicul de tulburări, de a
restabili echilibru, prin reacţii inutile sub raportul conduitei.

Clasificarea trăirilor afective

Criterii:
-1.proprietăţile de care dispunem (intensitate, durată, timp,
mobilitate, expresivitate).
2. gradul de conştientizare.
3. nivelul calitativ al formelor motivaţionale din care izvorăsc.

După aceste criterii procesele afective se împart în trei

categorii:A.Procese afective primare au caracter elementar spontan
(slab organizate).
-tonul afectiv al proceselor afective.
-trăirile afective de provenienţă organică.
 - afectele (afecte simple de scurtă durată, groaza, mânia, spaima,
etc.)
B.Procesele afective complexe (cu grad mare de conştientizare)
-emoţiile curente (forme afective de scurtă durată, emoţia , bucuria,
etc.)
-emoţii superioare legate mai mult de activitatea individului.
-dispoziţii afective-stări difuză cu intensitate variabilă şi durată
relativă.

C.Procese afective superioare se caracterizează printr-o restructurare

valorică, la nivel de personalitate.
COMUNICAREA INTERUMANĂ

o-cuvântul “comunicare” provine din limba latină: ”communis” ce

înseamnă,”a pune de acord”, “a fi în legătură cu” sau “a fi în relaţie”.
 o-termenul circulă în vocabularul antincilor cu sensul de “a
transmite şi celorlalţi”, “a împărtăşi ceva celorlalţi”.

Def.:(sociologie) ”mod fundamental de interacţiune psiho-socială a

persoanelor, realizate în limbajul articulat sau prin alte coduri, în
vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor
modificări de comportament individual sau în grup”.
Particularităţile comunicării:
J.J.Van Cuilenburg, O.,Scholten şi G.W.Novmen realizează un
“model fundamental al procesului de comunicare”:
emiţător  codare  canal  decodare  receptor  efect 
zgomot de fond.Elementele procesului de comunicare•-existenţa a cel
puţin doi parteneri.•-capacitatea partenerilor de a emite şi recepta
semnalele într-un anumit cod.•-existenţa a unui “canal de transmitere” a
mesajuluiBariere de comunicare:
 -barierele:-reprezintă perturbaţiile ce pot interveni în procesul de
comunicare.

- Clasificare:
•-în funcţie de caracteristici: - bariere de limbaj;
- bariere de mediu;
- în funcţie de poziţia emitorului;
- bariere de concepţie.
Tipuri de limbaj
 - limbaj verbal;
 - limbaj non-verbal;
 - limbaj paraverbal, formă a limbajului non-verbal .

Stil şi comunicare
 Stilul, nu este o proprietate exclusivă a textelor literare, el este
specific oricărui act de comunicare.
Calităţile generale ale stilului:
 claritate ;
 corectitudine ;
 proprietate ;
 puritate;
 precizie;
 concizie.

Calităţile particulare ale stilului:

- naturaleţe;
- armonie;
-demnitate.
Tipologia stilurilor de comunicare:

- stil neutru; - stil beletristic; - stil de comunicare;

- stil familiar; - stil artistic; - stil managerial;
- stil solemn - stil admnistrativ; - stil publicistic

Tipuri de comunicare:

Comunicarea verbală:
Condiţii care ţin de personalitatea vorbitorului:

1.-claritate; 4. -sinceritate; 7. – vocea.

2.- acurateţe; 5. - atitudine;
3.- empatie; 6. - contact vizual;

Comunicarea non-verbală:
 Kinetica- observarea tuturor gesturilor este fundamentală pentru
alegerea dinamicii comunicării.
Kinetica- devine o gramatică a gesturilor

SEMNALE ALE CORPULUI

ZONA FRUNŢII:
Gândire, analiză, înţelegere.
Concentrare (riduri orizontale, verticale).
MIJLOCUL FRUNŢII:Ochii: «fereastra sufletului»
GURA ŞI ZONA BĂRBIEI
Gură închisă:în stările de încordare, teamă, etc.
INTONAŢIA
Tonul face muzica.Cum «sună» vocea cuiva
-modulaţia vorbirii şi intonaţia
-pauzele pe care cineva le face în vorbire.
 -expresiile sonore fără conţinut verbal pot avea efectul unor
semnale.
ŢINUTA:
Cum se comportă cu greutatea sa,
cu „centrul săude greutate” ( dacă este atitudinea sa deschisă):
-gâtul, pieptul libere, sau mai curând închisă
-tendinţa de a ridica umerii şi a trage capul între ei
-ţinuta este rigidă sau relaxată.

GESTICA:
Gesturile surprind (plăcut sau neplăcut).
Se potrivesc persoanei sau situaţiei?
Sunt armonioase sau încordate, nervoase , agresive
Există gesturi ale mâinilor (acţiuni) care se repetă

ZONA:
-Se apropie cineva prea mult de mine?
-Observ la persoana respectivă semnale de păstrare a distanţei? -
Este, prin aceasta, periclitată siguranţa unei persoane prezente?(după
Vera F. Birkenbihl)
Proxemica : limbajul spaţiului- trebuie interceptat în funcţie de cinci
dimensiuni: mărime, grad de intimitate, înălţime, apropiere-depărtare,
înăuntru-în afară.

Limbajul culorilor:

Culoarea (dincolo de percepţia şi trăirea ei afectuoasă) este şi o

oglindă a personalităţii noastre şi deci influenţează comunicarea:
-roşu-pentru gândirea creatoare optimă;
- verde – pentru reflectare de idei;
  -culorile strălucitoare – sunt alese de oamenii comunicativi-
extravertiţi.
 - culorile pale - de cei timizi.
Semnificaţia culorilor este diferită şi în funcţie de cultură

Limbajul timpului•- modul în care putem comunica prin limbaj.

Timpul este corelat cu :

•- precizia timpului;
•- lipsa timpului;
•- timpul ca simbol - ritmul (ex. mâncăm de trei ori pe zi.)
- anotimpurile;
- sărbătorile , ritualuri, etc.