Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu”,Sibiu

Drept ID Anul 2
-Tema de control-

Referat realizat de:

 1) Introducere
Dreptul penal este o ramură a sistemului nostru de drept, fiind alcătuit dintr-o totalitate de
norme juridice legiferate de puterea legislativă, care stabilesc ce fapte constituie infracţiuni,
condiţiile răspunderii penale, sancţiunile şi alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de către
instanţele judecătoreşti persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în scopul apărării celor mai
importante valori sociale ale statului de drept.
În doctrina juridică, termenul de izvor de drept are mai multe accepţiuni, făcându-se
distincţie între izvoarele materiale şi formale, între izvoarele interne şi externe, între cele directe
şi indirecte.
Prin prisma dreptului penal sunt recunoscute ca izvoare formale şi directe actele
normative, care, prin forma şi conţinutul lor, oferă posibilitatea exprimării precise a regulilor de
conduită ce sunt specifice acestei ramuri de drept.
Izvoarele dreptului penal sunt acele acte normative care, în cuprinsul lor, stabilesc
faptele care constituie infracţiuni, sancţiunile ce se pot aplica, condiţiile răspunderii penale,
precum şi actele normative care prevăd dispoziţii obligatorii de respectat în procesul de
elaborare şi aplicare a dreptului penal.

2) Specificul izvoarelor dreptului penal

În raport cu alte ramuri de drept, izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr
şi, fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimitări şi interpretări excate a normelor
juridice care aparţin dreptului penal.
În accepţiunea art. 141 Cod penal, prin prisma formei pe care pot să o îmbrace, izvoare ale
dreptului penal pot fi doar legile penale.
Normele juridice penale, în primul rând cele generale, dar şi o mare parte din cele
speciale, care au un grad ridicat de stablitate, sunt cuprinse în Codul penal.

3)Izvoare de drept penal

3.1. Constituţia României
O importanţă deosebită pentru dreptul penal o prezintă acele dispoziţii constituţionale care
vizează în mod explicit sfera de reglementare a acestei ramuri de drept cum ar fi: art. 19
(extrădarea şi expulzarea), art.53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi), art. 23
(prezumţia de nevinovăţie).
2
 Pentru dreptul penal prezintă un interes deosebit Titlul II, capitolele II şi III din
Constituţie care consacră drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi îndatoririle
fundamentale.

3.2. Tratatele şi convenţiile internaţionale

Tratatele şi convenţiile internaţionale constituie izvoare ale dreptului penal în domeniul
prevenirii şi combaterii criminalităţii, în măsura în care sunt ratificate.
Tratatele şi convenţiile internaţionale care constituie izvoare directe ale dreptului penal
sunt reprezentate de acele tratate sau convenţii referitoare la asistenţa juridică internaţională (ex:
convenţiile bilaterale cu privire la extrădare).
Ca şi izvoare indirecte pentru dreptul penal sunt considerate tratatele şi convenţiile care
cuprind angajamentele statelor părţi de a incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente
periculoase.

3.3. Legile penale – izvoare principale ale dreptului penal

Legile penale au fost adoptate anume pentru a reglementa relaţiile sociale ce se formează
între oameni, în sensul impunerii unei conduite care să determine abţinerea de la săvârşirea de
infracţiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a reglementa relaţiile ce iau naştere după ce
au fost săvârşite infracţiunile.
În sfera legilor penale, Codul penal este cel mai important izvor al dreptului penal
deoarece cuprinde cvasitotalitatea normelor penale generale şi majoritatea normelor penale
speciale.
Actualul Cod penal român cuprinde un mare număr de instituţii care sunt constante ale
dreptului şi care, indiferent de modificările social-politice, îşi păstrează actualitatea şi
aplicabilitatea.
Pe lângă Codul penal există şi legi penale speciale cu o sferă de incidenţă sau aplicare
mai strânsă, cum ar fi Legea nr. 302/2004 privind cooperarea juridică internaţională în materie
penală sau Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor.
Izvoare ale dreptului penal sunt şi legile speciale nepenale ce cuprind dispoziţii de
drept penal, care completează incriminările din Codul penal.(Codul silvic, legea nr. 90/1996 –
protecţia muncii).

3
 3.4. Jurisprudenţa
În general, în literatura de specialitate se consideră că jurisprudenţa nu este izvor de drept.
Există totuşi şi păreri potrivit cărora jurisprudenţa poate constitui izvor de drept. În
argumentarea acestei susţineri s-a plecat de la posibilitatea invocării excepţiei de
neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe care are legătură cu soluţionarea unei cauze.
De asemenea, deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei în rezolvarea unor
recursuri în interesul legii în materie penală sunt obligatorii pentru instanţele de judecat, potrivit
art.414 alin (2) din Codul de procedură penală.

3.5. Ordonanţa de urgenţă

Ordonanţele de urgenţă pot constitui izvoare de drept penal, dar utilizarea acestei
proceduri de legiferare este justificată doar în situaţii cu adevărat excepţionale, care justifică o
intervenţie de urgenţă din partea puterii executive.
Efectele perturbatorii ale excesului de legiferare în domeniul penal pe calea ordonanţelor
de urgenţă constituie un motiv în plus pentru ca recurgerea la această modalitate de legiferare să
constituie o situaţie de excepţie justificată de motive cu adevărat excepţionale, care să reclame o
intervenţie energică şi rapidă a executivului pentru apărarea ordinii de drept.

3.6. Cutuma
Cutuma poate interveni ca izvor de drept penal în sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie
infracţiune şi în cazul interpretării legii penale:
a) nu vor constitui infracţiui, ca urmare a existenţei unei cutume, perforarea lobului
urechii fetiţelor pentru a purta cercei chiar dacă în concret se aduce atingere integrităţii
corporale a acestora.
b) Atunci când se doreşte interpretarea unei expresii, cum ar fi: „bune moravuri”,
„sentiment de pudoare” etc., se aplează la cutumă, deoarece înţelesul şi sensul acestor
expresii depinde de concepţiile şi practicile sociale existente la un moment dat.

4. Concluzia
Ţinând seama de scopul şi funcţiile dreptului penal, ar părea ideal ca normele sale să aibă
un izvor unic: Codul penal. În felul acesta s-ar putea susţine, normele dreptului penal ar putea fi
mai uşor cunoscute şi de cei cărora li se adresează, iar la nevoie ar putea fi mai uşor aplicate de
organele competente.
4
 În realitate, o astfel de unificare a izvoarelor dreptului penal nu este recomandabilă din
cauza neajunsurilor la care ar da naştere:
a) ar face din legea penalăun instrument greoi rpin numărul şi diversitatea dispoziţiilor
sale, ceea ce ar stânjeni activitatea de aplicare a legii;
b) ar expune Codul penal unor prea frecvente modificări;
c) ar îngreuna cunoaşterea dispoziţiilor de drept penal tocmai de către acei destinatari ai
lor care trebuie să le cunoască şi să le respecte în primul rând, ca unii care lucrează în
domeniile vieţii sociale la care se referă normele penale respective.

5
 Bibliografie

1. Constituţia României, Ed. Luminalex, Bucureşti, 2005

2. Matei Basarab, Drept penal – partea generală, Ed.

Luminalex, Bucureşti, 1999, pag.23-33

3. Alexandru Boroi, Drept penal – partea generală, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2008, pag. 18-25

4. Costică Bulai, Manual de drept penal – partea generală,

Ed. All, bucureşti, 1997, pag. 67