Drept financiar şi fiscal

Rolul economic al statului

Concepţii conturate în literatura de specialitate
privind finanţele publice
noţiunea de finanţe publice priveşte două concepţii:
noţiunea clasică şi noţiunea modernă de finanţe publice;
Noţiunea clasică de finanţe publice
● Această concepţie este legată de liberalismul politic, fiind
specifică perioadei de dezvoltare economico- socială de
la sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul secolului XX;
● Conform acestei concepţii, statul liberal era preocupat
mai puţin de activităţile private, limitându-şi intervenţia la
funcţiile sale tradiţionale şi anume: apărare naţională,
diplomaţie, ordine publică şi justiţie.
 Finanţele publice moderne
● În perioada de după primul război mondial, locul statului
neintervenţionist a fost luat de statul intervenţionist;
● Se remarcă rolul activ al statului în influenţarea
proceselor economice;
 Obiectul finanţelor publice
● Finanţele publice sunt folosite în scopul satisfacerii
nevoilor generale ale societăţii, în timp ce finanţele
private sunt şi în slujba realizării de profit de către
întreprinzătorii particulari;
● Într-o formulă mai concentrată se susţine că finanţele
publice au ca obiect „veniturile şi cheltuielile bugetelor
aparţinând colectivităţilor publice” şi care se exprimă sub
forme „economice, politice şi juridice;
● În acest scop, statul procedează la repartiţia sarcinilor
publice, între persoanele fizice şi juridice, cât mai
echitabil posibil;
● Mijlocul financiar şi juridic prin care se realizează această
repartiţie îl reprezintă obligaţia fiscală, adică impozitele,
taxele şi celelalte sarcini fiscale specifice fiecărei ţări şi
fiecărei etape istorice;
 Relaţiile financiare

● În acţiunile de mobilizare, de formare a

veniturilor publice şi de efectuare a cheltuielilor
publice, între stat şi persoanele fizice, între
persoanele juridice, pe de o parte şi între
acestea şi stat, pe de altă parte, se nasc
anumite relaţii de natură economică, adică
relaţiile financiare, respectiv anumite drepturi şi
● Relaţiile financiare ce iau naştere în procesul complex de
repartizare a produsului social şi venitului naţional în
scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, deşi
sunt multiple, au o serie de caracteristici comune, dar şi
unele trăsături specifice proprii;
● Aceste trăsături specifice, apar deoarece:
● a) O parte, din relaţiile financiare asigură repartizarea şi
formarea fondurilor bugetului public şi deci au un caracter
nerambursabil (nu se restituie);
● b) O altă parte in relaţiile financiare au la bază principiul
rambursabilităţii;
● c) O altă parte a relaţiilor financiare îmbină trăsăturile
specifice ale celor două de mai sus, adică
rambursabilitatea are caracter aleatoriu, fiind condiţionată
de producerea unui eveniment.
 Funcţiile finanţelor publice
● Mijloacele prin care finanţele publice îşi îndeplinesc
acest rol, sunt funcţiile acestora, respectiv funcţia de
repartiţie şi funcţia de control.
 Funcţia de repartiţie
● Funcţia de repartiţie se realizează în procesul de formare şi repartizare a
mijloacelor băneşti, mai exact odată cu repartiţia produsului social (produsul
intern brut) şi cu cea a venitului naţional şi presupune două momente:
● Constituirea fondurilor din impozite, taxe, împrumuturi la care participă
regiile autonome, societăţile comerciale care au capital de stat, mixt sau
privat, instituţiile publice, persoanele fizice şi juridice rezidente sau străine,
populaţia;
● Distribuirea fondurilor financiare pe beneficiari: persoane fizice sau
juridice, respectiv pentru învăţământ, sănătate, cultură, asigurări sociale şi
protecţie socială, gospodărie comunală şi locuinţe, apărare naţională, ordine
publică, administraţie publică, acţiuni economice;
 Funcţia de control
● Funcţia de control are ca scop asigurarea respectării legii
şi creşterea eficienţei economice printr-o mai bună
administrare a banului public, astfel încât prin control se
contribuie la realizarea echilibrului monetar, valutar şi
financiar în economie;
● În ţara noastră, controlul financiar se exercită de puterea
legislativă, cea executivă şi cea judecătorească, direct
sau prin organe de specialitate, cum sunt: Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice, bănci şi alte
instituţii financiare; organe specializate ale ministerelor,
unităţilor administrative teritoriale şi unităţile economice;
● Se poate conchide că „finanţele publice constituie un
sistem de relaţii economice, prin intermediul cărora se
asigură formarea şi repartizarea fondurilor publice de
resurse financiare în scopul dezvoltării economice şi
sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlalte nevoi
obşteşti”.
VĂ MULTUMESC !